Tag Archives: Ploiesti

Adevăratul huligan de la Petrolul – Steaua!

Doamnelor şi domnilor, o descoperire extraordinară a scos la iveală care este adevăratul huligan de la meciul de fotbal Petrolul Ploieşti – Steaua Bucureşti. Dragoş Enache, tânărul acuzat că a provocat întreruperea meciului este o victimă nevinovată, la ora incidentului acesta fiind acasă învăţând pentru admiterea la Universitatea Hogwarts.

Da, stimaţi cititori, adevăratul huligan este:

Adrian Enache!

Nimeni nu se aştepta la această descoperire, dar cercetătorii au pus cap la cap toate informaţiile de la locul faptei şi au aflat următoarele:

- Adrian Enache este dependent de drogul intitulat Fainoşag. Nimeni nu ştia asta, dar în momentul în care a început să danseze totul a devenit clar;

- Adrian Enache este pasionat de fotbal şi fan al echipei Steaua. De fapt, în timpul meciului, Enache a vrut să îl îmbrăţişeze pe Galamaz dar nu i-au ieşit paşii de dans;

- Adrian Enache se lasă repede dus de val, fiind posedat de Sufletul Petrecerii. Cotoi, demonstraţie:

Acestea fiind zise, solicit eliberarea tânărului, şi sărmanului Dragoş Enache, liberalizarea consumului de petarde, cuţite şi bâte pe stadion, şi arestarea lui Adrian Enache pentru atac mortal în paşi de dans.

Să se facă dreptate!

Popularity: 6%

F.C. Petrolul Ploieşti a angajat paznici de la Metrorex

Conducerea echipei de fotbal Petrolul Ploieşti a decis, după incidentele din meciul de campionat cu Steaua Bucureşti, să apeleze la o altă firmă de pază. Aflaţi în Bucureşti pentru a rezolva problema suspendării stadionului, oficialii prahoveni au rămas impresionaţi de paza din metrou.

Aceştia au semnat deja un contract pe toată viaţa pensionarilor de la metrou iar la următoarele partide mai mulţi pensionari se vor plimba printre rândurile stadionului Ilie Oană.

Oficialii echipei din Ploieşti au declarat că: “nu se mai putea cu vechea firmă de pază. La un moment dat ne-am dat seama că cei de la Galant Security sunt prea galanţi pentru echipa şi suporterii Petrolului. De exemplu, la ora 5 dispăreau toţi pentru a savura ceaiul de la ora 5. Ziua nu prea dădeai de ei că erau la pedichiură iar sâmbătă şi duminică seară plecau la mall la o sesiune de shopping. Mi-am zis că avem nevoie de bărbaţi adevăraţi, cu vechime şi prostata verificată. Aşa că am apelat la septuagenarii de la Metrorex. Am înţeles că în atâţia ani au fost doar câteva atentate cu seminţe şi cerşetori. Asta e bine.”

Pentru fanii echipei Petrolul Ploieşti trebuiesc menţionate următoarele reguli ale arenei din Prahova:

- se poate intra cu bicicleta pe stadion de luni – vineri (după ora 20:00), sâmbătă şi duminică la orice oră şi de sărbătorile legale;

- nu este permisă staţionarea pe scaun cu ghiozdan/rucsac/geantă în spate;

- pentru fluidizarea traficului de suporteri se recomandă circularea pe stadion pe partea dreaptă;

- accesul pe stadion cu patine cu rotile nu este permis;

- în aşteptarea meciului nu staţionaţi dincolo de reclame, pe spaţiul verde;

- la începerea meciului fotbaliştii au prioritate pe gazon, nu suporterii;

- în cazul opririi meciului între pauze se recomandă păstrarea calmului;

Acestea fiind zise, numa’ de bine!

Popularity: 6%

Parisul e mai frumos când plouă

Nu ştiu dacă ăsta e titlul potrivit, dar mai am o variantă: “Era mai bine în trecut”. Cel puţin astea sunt singurele variante care îţi vin în minte după ce vezi filmul “Midnight in Paris”. E o regulă pe care cred că am descoperit-o. Dacă vrei să vezi un film romantic, să fie bun, şi nu suporţi altă limbă exceptând engleza, trebuie să cauţi filme cu Paris, filmate în Franţa, cu doi-trei actori franceji. O să fie, precum în cazul de faţă, cu un actor american pe care nu îl apreciez (luând în calcul celelalte filme), dar ambientul şi atmosfera o să te facă să uiţi de jocul actoricesc şi grosolonia de a vorbi atâta engleză în Paris. Au şi eu mândria lor.

Gil vine tocmai din California la Paris, cu logodnica, pentru a-şi da seama că nici o vilă dinn Malibu nu poate fi mai fascinantă ca Parisul (zi şi noapte). E mirajul ăla care îi atrage pe toţi pseudo-artiştii. Să meargă toţi la Mecca literaturii şi să calce pe urmele idolilor literari, aşa cum un chitarist începător se chinuie la cover-urile legendelor rock. De asemenea, Gil îşi dă seama că nici logodnica lui nu e muza lui, dar asta e partea siropoasă a filmului şi te las să o savurezi fără să-ţi spun nimic.

Gil e atât de norocos încât numai un scenarist bun putea să gândească o asemenea poveste. Întoarcerea în timp, în epoca pe care ţi-o doreşti, cu oamenii pe care îi adori, în atmosfera după care tânjeşti. Dali, Hemingway, Fitzgerald, Cole Porter, etc. Ăştia sunt oamenii pe care eroul filmului vroia să îi cunoască. Şi vă spun sincer, îmi place Salvador Dali (la Ploieşti aveam Geopoliticus Child deasupra televizorului, pentru că era… o nebunie) dar după ce am văzut filmul ăsta vreau să cunosc mai multe despre Omul Salvador Dali. Şi acelaţi lucru şi în cazul lui Hemingway.

Filmul e bun. E atât de bun încât merită să îl vezi de fiecare dată când simţi că eşti mai aproape de o lume precum cea din Melancholia. Ajută. Chiar e un tratament pentru urechi, ochi şi inspiraţie. Acum ştiu sigur cum va arăta finalul cărţii mele, dacă ma hotărăsc la un moment dat să scriu una.

Popularity: 5%

Bute 1 – Doroftei 0

Mie nu îmi place boxul, şi e unul din sporturile care nu mă mişcă deloc. La fel ca golful şi celelalte 123123 de sporturi de contact. Pur şi simplu sunt sătul de bătaie din filmele cu Van Damme. Dar a avut loc un meci mare pe la noi pe uliţă, Bute cu Mendy, aşa că toată ţara a urlat. Cred că Bute a luat puţin din strălucirea concertului lui Bon Jovi. Ba nu, că fanele “celui mai sexy star rock” nu vor Let’s get ready to rumble! (tradus de Pro TV “Să înceapă bubuiala!”), ele vor It’s my life!

Şi Bute a bătut, ceea ce nu e o surpriză atât de mare dacă te uiţi pe statistici. Oricum, spre deosebire de mulţi alţi sportivi el e chiar un exemplu de modestie şi performanţă. Îţi vine să crezi că mai ştie română după şapte ani în Canada? Unii nu mai ştiu română după trei luni de vacanţă. Şi mulţumirile adresate de Bute Elenei Udrea nu sunt cine ştie ce motiv de scandal, oricât se ambalează Felix TV. Până şi Badea a recunoscut “că e normal”. Deci nu contează.

Ce contează e reacţia lui Doroftei. Acesta, pe cât de jovial pare mereu, a crezut că e bine să taxeze performanţa lui Bute şi îl bănuie de “teatru”. Cică boxul a devenit teatral şi o afacere? Serios? Păi asta e de ceva ani buni. Acum boxul nu mai e pe principiul “pierzi, mori de foame”. Acum pierzi sau câştigi tot primeşti o sumă frumoasă de bani. Şi să nu uităm că şi Doroftei purta pe spate în meciurile lui o reclamă ce valora foarte mult. Asta nu e ipocrizie? Ba da. Chiar dacă e un boxer mare, tot ipocrit e dacă se ia de un coleg de breaslă ce face acelaşi lucru ca toţi ceilalţi. Să vină valul ăsta de reproşuri pentru că se pune problema că Bute e mai bun ca Doroftei? Nu ştiu. Un pasionat de box ştie mai bine, dar se aude că şi asta e o teorie.

Bute este din nou campion, Doroftei este un fericit om de afaceri cu banii făcuţi din box, pe Udrea o fluieră lumea dar o va vota pentru salam şi sportul românesc a triumfat. Asta contează.

Bute şi-a păstrat centura.

Popularity: 10%

Unde şi cum să dormi. La muncă.

Un articol dintr-un ziar mi-a atras atenţia acum două zile. Cică e foarte sănătos să dormi la muncă. Cine nu ştie asta? Eu am descoperit asta acum ceva ani de zile, şi de atunci păstrez tradiţia asta sănătoasă peste tot. Câteva exemple de somn la muncă pentru cei care nu au altă treabă şi vor să mă copieze:

- dacă eşti comis-voiajor de produse cosmetice (da, sunt specialist în produse Ruby Rose) poţi să dormi pe o bancă într-un parc, cu geanta de produse sub cap;

- dacă lucrezi la benzinărie poţi să dormi în camera unde se ţin produsele. E înghesuită atmosfera dar sub cutii nu te vede nimeni. De asemenea, poţi să dormi în picioare rezemat de pompele de alimentare (dar obligatoriu cu spatele la casă) şi în frigider. Pentru cei care vor să doarmă în frigider am o recomandare de bun simţ. Geacă;

- la radio în Bucureşti obişnuiam să dorm pe masa din studio pentru că nu făceam eu butoanele. Era comod, dar nu se compara  cu biroul în care îmi băgam picioarele (măsuţa specială de tastatură);

- la radio în Ploieşti a trebuit să învăţ tainele somnului la muncă de la un specialist, altfel şi acum dormeam pe scaunul incomod de lemn. Mulţumită lui Nicoară am aflat că se poate trage un pui de somn minunat pe mochetă, ori bureţii de antifonare;

- acum, la noul loc de muncă, dorm cu capul pe birou (ce fumat), dar am reuşit performanţa să adorm şi în picioare la toaletă. Deci se poate;

Pentru cei care lucrează de la domiciliu le recomand somnul în pat.

Oameni buni… servici uşorrrrr…zzzz…

Popularity: 9%

Fuck Off Energy Drink!

Când eram mai tânăr, în ficat, îmi permiteam să experimentez toate otrăvurile cu titlu de “energy drink”. Îmi aduc aminte că acum 3 ani, împreună cu Tibi, consumam până la 3-4 băuturi Rienergy şi apoi ne minunam: doi zombi hiperactivi.

De-a lungul timpului am mai testat şi alte băuturi energizante, unele mai necunoscute, altele mai ginko biloba. Cel mai “extrem” experiment a avut loc acum un an, la Ploieşti, când atras de un perete întreg de băuturi energizante (şi gratis că doar erau la locul de muncă) am dat iama în otravă. După jumătate de cutie de suc indian cu taurină de vacă sacră am suferit trei zile cu ficatul în degrade.

Dar acum, a sosit momentul să testez o nouă băutură. Take Off, dar prefer să îi spun FUCK OFF!

Din câte am înţeles, este o otravă energetică nouă pe piaţa din România, şi sunt mândru să vă anunţ că am consumat chiar şi două astfel de cutii în 15 minute. Rezultatele?

Nimic. Zero. În ciuda gustului comun de Red Bull, semn că Fuck Off şi Red Bull folosesc acelaşi taur, băutura nu te energizează absolut deloc. Pe alocuri mă simţeam chiar moleşit. Tot ce are această băutură bun e gustul răcoritor. De asemenea, un alt plus (probabil şi la altele) este regulatorul de aciditate. Nu ştiu ce înseamnă, dar fetele sunt impresionate când spui că eşti plin de regulator. Pe lângă tona de vitamine, necesare dezvoltării armonioase, Fuck Off mai are şi câteva E-uri, excelente pentru conservarea post mortem. Cu toate acestea, cel mai mare avantaj al băuturii este sloganul: “Boosts body and soul”. Deci te energizează şi la suflet nu doar la inimă.

Acestea fiind zise, Hai Noroc şi Mult Fuck Off, ne vedem la secţia cardio!

Popularity: 8%

Cine e Ramona?

Ramona e peste tot. Mai exact Ramona.Ramona43. Am întâlnit-o pe Ramona atât în personalul de Ploieşti Sud, cât şi în autobuzul 226. Ramona e peste tot în viaţa mea, şi am ajuns să cred că îmi e sortit să mă văd cu ea pentru că altfel nu înţeleg rostul acestor mesaje dumnezeieşti cu marker-ul.

Prima dată când am întâlnit-o pe “ramona.ramona43″ era în Gara de Nord. Stătea pe peretele din Sala de Aşteptare, şi mai că cerşea să fie băgată în seamă şi în listă. Am ignorat-o total, în ciuda faptului că nu avea nici o completare, ca de exemplu: “dă add ramona.ramona43. O sug bine”, “…fac clătite”, “…îmi place în Gară”, etc. Apoi un timp nu am mai dat de ea, probabil supărată că nu mi-a păsat de ea.

În cele din urmă am văzut-o trei luni de navetă, în fiecare zi, în trenul Personal Bucureşti Nord-Ploieşti Sud şi vice-versa. Deja ştiam unde să mă aşez ca să fiu cu ea. Dar m-am lăsat cucerit cu greu. Am zis să o văd  cum fierbe în pasta de pix proprie. Supărată că timp de trei luni nu i-am dat nici măcar un pic de add a hotărât să dispară iar din viaţa mea. Şi odată cu ea şi naveta.

Acum, când nu credeam că o să îi mai văd vreodată id-ul, negru şi misterios ca noaptea, am întâlnit-o în tramvaiul 32 şi în aceeaşi zi în autobuzul 300. Eram stânjenit şi transpirat pentru că eram de faţă cu prietena şi de… înţelegi. E clar că e înapoi în viaţa ea. Nici acum nu vreau să îi dau add, pentru că nu cred că poate exista ceva între noi, exceptând un drum cu tramvaiul/autobuzul/trenul.

Oare o ştie cineva pe ramona.ramona43? Cum arată? Are părul negru ca marker-ul? Ochii albaştrii precum caroseria de tren Personal? Ori e roşcată precum trenul Rapid Bucureşti – Constanţa (da era şi în trenul ăsta)? E o tipă selectă? Pentru că nu am văzut-o niciodată pe pereţii toaletelor. Îi place să călătorească sigur, şi poate locuieşte şi aproape de mine… poate că în fiecare zi e lângă mine, dar eu nu o văd când îşi scrie id-ul în faţa mea.

Cine e Ramona?

Popularity: 9%

Vin, Sărbătorile-s Chin! 4.

Cu ocazia acestor minunate sărbători, ştirile din presă devin mult mai duioase, mai aproapiate de spiritul festiv. În această perioadă orice viol are loc pe muzica lui Ştefan Bănică Junior, iar hoţii îţi fură şi Ler-ul din buzunare. La TV cuiero-asistentele devin cuiero-crăciuniţe, iar sânii din tabloide sunt “pregătiţi să vină Moşu`”, ceea ce pentru o ţară de creştinopaţi e o blasfemie mai mare ca Parada Gay… dar fiecare cu priorităţile lui.

Astăzi o să continui periplul ofertelor de sărbătoare, oferte din domeniul ziarelor şi site-urilor de ştiri. Şi e cam aşa:

Libertatea – “Petru vrea să o dezgroabe pe Mădălina Manole”. Încă nu ştiu dacă vrea să o plimbe iar pe ruta Bucureşti-Ploieşti, dar…

- “Mărculescu poartă chiloţi tanga”. Aşa e când eşti atât de sărac încât îţi intră chiloţi-n fond. Fondul de Crăciun.

- “Viorel Lis: Mi-am înşelat prima soţie de multe ori”. Şi ea supărată a început să îl picteze pe pereţii peşterii Altamira.

- “Plăcintă Jr. scapă de puşcărie?”. Fie ca lumina de la capătul ţigării etnobotanice să îţi aducă multă căldură în suflet, şi mai ales căldură la tine acasă.

CanCan – “Adelina Pestriţu: Mi-am clădit un nume”. Pot să mai pun şi eu o cărămidă la numele ei?

- “Moni vine în ţară de Crăciun pentru că Irina vrea să fie cu tatăl ei”. Şi Moni poate spune că a venit la bunic.

- “Lavinia nu a observat că Ianis Zicu e fotbalist, ci doar foarte inteligent”. Nici el nu a remarcat că ea e cântăreaţă, ci doar foarte.

Click – Aceleaşi rahaturi turceşti.

Realitatea.Net – “Preotul din Potcoava l-a bătut pe clopotar”. Opinii diferite pe tema beat-ului.

- Vecinii mei îşi taie porcul în faţa blocului. A venit Spiritul Crăciunului şi pentru mine, iar pe această cale vreau să le mulţumesc. Ştiau că eu nu am avut ţară când eram copil aşa că au adus ţara la bloc. Mai jos filmul:

Antena 3 – Toate rele şi toate băsesciene.

Lectură plăcută!

Popularity: 5%

Horoscopul din spatele succesului!

Cine mă cunoaşte ştie că nu îmi permit zilnic trei ziare de mare anvergură (Flick, Câncân şi Liberţâţea) şi ţin de mărunt până îmi cumpăr Kamikaze şi Academia Caţavencu. Ce să-i faci? Sunt sărac lipit duhului şi dacă vreau sâni pot să caut pe google.

Până acum am crezut că este doar o coincidenţă că nu văd navetişti cititori de A.C., ori Kmkz, dar cu ajutorul mai multor cititori de tabloide am aflat care este insuccesul din paginile celor două publicaţii: lipsa horoscopului!

Primul caz, în care un cititor versat de Liberţâţea mi-a atras atenţia că ziarul meu nu are horoscop, a avut loc în Personalul Ploieşti Sud – Bucureşti Basarab. Tricoul mulat pe burtă cu “Puţa Madre”… era “puta”, dar îi căzuse maioneză de la şaormă sub “T”, şi telefonul plin de muzică de petrecere la cort, pus pe boxă, mi-a dat de gândit că stau lângă un vechi cititor de Dilema Veche. După 10 minute de buriceală (dans pe manele) forţată am adormit cu ochii în lacrimi. Nu de durere auditivă, ci de tristeţe la versurile lui Salam: “cui mă laşi tu sufleţel, oooooouăăăăă uăăăă ăăăăă, prinţesa lui viaţa mea, ouăăăăă uăăăăă ăăăăă…”. Mi-am băgat timpanele adânc în creier, pentru că am această super-putere, şi am început să cânt cu creiereul. Nu prea acopeream manelele, dar ce pretenţii aveţi de la un creier 2.1? După cinci minute de şedere în Nirvana, colegul meloman de compartiment mă bate pe umăr şi mă întreabă: “băiatu`? Ziarul ăsta are horoscop?”. Îi spun că nu, şi se uită mirat la mine. Crede că îl mint şi îşi iese din pepenii zodiacali. “Ce căcat de ziar e ăsta fără horoscop?!”. Îi explic “ce căcat de ziar e” şi ne liniştim. Devenim prieteni şi până la Bucureşti îmi spune despre el şi cum se duce să se vadă cu o tipă la o întâlnire. Trebuia să îmi dau seama că merge la agăţat, doar şi-a pus mănuşile de sală de forţă… prostul de mine.

Al doilea, şi cel mai grăitor caz de “are horoscop?” a avut loc în facultate. Da, am şi colegi care vin la cursuri în funcţie de ce spune Neti Sandu. O colegă a văzut că citesc ceea ce părea o foaie de hârtie ieşită pe uşa Tipografiei şi a dedus că are horoscop. A venit timidă spre mine şi mi-a cerut ziarul “să îl răsfoiască”. L-am pasat, ca un bun samaritean ce sunt, şi l-am primit înapoi după un minut. Asta da citit rapid! Oare ştie tehnica cititului printre rândurile paginii? “Ai şi terminat?”. “Nu, dar nu are horoscop”.

Un ultim exemplu de lipsă totală de loialitate pentru cititori din partea A.C. şi Kmkz a avut loc zilele trecute la locul de muncă. Mi-am lăsat ziarele pe masa din bucătărie şi o colegă a început să le răsfoiască. Căuta ea ceva şi nu era vorba nici de editoariale şi nici de cronica de teatru. “Nu are horoscop…”. “Aaa… ok”. Şi gata lectura!

Aşa că adresez o scrisoare deschisă celor două ziare: băi băieţi şi fete, am înţeles că nu plătiţi întreţinerea ca ziarul CanCan, că nu faceţi plinul la maşină CA CAnCan-ul, că nema silicon şi naturel ca-n Liberţâţea, da las-o Big Bang iartă-mă de treabă, nici măcar o vorbă astrale pentru zilele ce vin? Ce speranţe să mai avem?

Râdem, glumim, horoscop, plătim.

Popularity: 6%

De unde atâtea idei bune sub părul ăla?

Lumea a devenit suspicioasă în privinţa ideilor mele de freze. Oricum nu erau siguri că sunt întreg la minte, dar acum doresc să abordez o altă freză interesantă. Mai multe detalii despre ea când o să am destul păr să mi-o fac.

Ca să înţelegeţi de unde îmi vin atâtea idei bune, trebuie să mergeţi la sursa ideilor: frizeria! Şi nu orice frizerie, ci tocmai din Ploieşti. Acolo unde m-am tuns acum un an şi am apreciat efortul. E AICI povestea.

Şi aceasta este frizeria:

Popularity: 5%