10.000 de protestatari la o populație de aproximativ 20 de milioane de oameni nu înseamnă nimic. Așa că să nu ne mire dacă nu se schimbă nimic radical. Și să ne speriem dacă unele se schimbă de frica unor radicali. Oare o să ajungem ca în Ungaria? Cu niște radicali creștinizați? Niște fețe de sfinți impotenți, cum spunea Toma Caragiu în „Actorul și sălbaticii”.

Sâmbătă seara, pe Antena 3 era Revoluția Română iar pe Antena 1 era Revoluția Premiilor. Cam așa e viața: pe un drum se bat oameni pentru ceva, ce vor ei, iar pe un alt drum se bat unii pentru tichete colorate, bingo și Țociu&Palade. Se întrebau protestatarii că de ce nu au ieșit mai mulți români în stradă. Păi dacă te sună Țociu, nu trebuie să stai acasă?

Protestastatarii ăia pașnici, care cică au făcut și Revoluția din 1989, și o spun cu atâta mândrie de parcă nu au făcut-o în primul rând pentru ei, stau cu hârtiuțe în mâini și fac declarații belicoase la TV. Nu prea își dau seama mulți dintre ei că sunt deja un cal de bătaie pentru celelalte formațiuni politice. Că printre ei se plimbă țanțoși Diaconeștii, Antoneștii și Ponții. Ei o țin una și bună că ăsta-i rău.

Și mai sunt și protestatarii violenți, niște cretini prin definiție. În care cap au gândit ei că Băsescu va demisiona de supărare că un magazin Vodafone a fost devastat? A cui judecată proastă consideră că un jandarm însângerat este un motiv pentru Băsescu să demisioneze. Și de ce să dai cu pietre în pompieri? Atâtea întrebări și prea puține răspunsuri.

La ora asta încă sunt protestatari. Unii au venit la Universității pentru Raed Arafat, alții pentru Arahat, taxa auto, salarii mai mari, etc. Și unii își cumpără bilete la bingo.

Popularity: 6%