Popa @ Numa' de bine.eu

Povețe creștine: Nașterea lui Iisus

December 25, 2011 Horhe No comments

Dragi credincioși, în această minunată perioadă a anului o să vă spun povestea nașterii lui Iisus. Așa că stați comozi la masă, între alcool și fripturi, și savurați:

Se făcea că era anul 0. Ca și în 2000, 2001 și 2011, toți nebunii își dădeau cu părerea și credeau că vine Sfârșitul Lumii. Dar nu avea să se întâmple nimic special până prin decembrie…

În Nazareth trăia un tâmplar, Iosif, și o tânără fecioară, Maria, cei doi fiind mai târziu Cuplul anului, făcând Nunta anului, și cum era de așteptat Copilul anului. Puțin mai târziu a apărut și Botezul anului. De aici tradiția tabloidelor.

Într-o zi Maria îi spune lui Iosif că a vizitat-o un înger, așa cum ne vizitează pe noi popa la Stropitoare. Nu știi de unde apare, dar te trezești cu el în casă, cu o căldare cu apă și un pămătuf. Îngerul a anunțat-o pe Maria că a fost aleasă în urma unei selecții riguroase, și o să îl nască pe Iisus, Fiul Domnului. Iosif nu a comentat pentru că și-a dat seama că nu trebuie să plătească pensie alimentară.

Povestea începe să se complice. Prin decembrie, împăratului roman Cezar Augustus i se făcuse de referendum pe banii oamenilor. O inițiativă în dorul lerului, oricum evreii și țiganii se declarau romani. Doar ungurii își recunoșteau etnia. Auzind de acestea, Maria și Iosif au decis să plece spre Bethlehem. Călătoria a durat multe zile.

Ajunși în Bethlehem, Maria și-a dat seama că Iosif nu făcuse rezervare și nu aveau unde să se cazeze. Auzind cearta celor doi, o femeie binevoitoare a hotărât să îi primească în umilul ei grajd, printre animale. Acolo Iosif și-a demonstrat talentul de home designer - tâmplar și a amenanjat o iesle, o cameră de zi și un living spațios, cei drept cu puțin ajutor de la Ikea. În acel loc superb, într-o seară de 24 decembrie, anul 0, s-a născut Iisus.

Între timp, de undeva de departe veniseră și niște magi, aceștia fiind ghidați de Steaua. Pe drum s-au oprit la Carrefour și au cumpărat niște cârnați, ulei și tigăi, toate la ofertă, cadou pentru părinții lui Iisus. Cât Iisus se juca cu ciobanii cântăcioși Bănică, Hrușcă și Fuego, în celălalt colț al grajdului Fecioara Maria (își schimbase numele pentru recensământ) împodobea bradul pentru venirea lui Moș Crăciun. De aici inspirația pentru piesa „Împodobește mama bradul!”. Între timp Iosif pârlea un porc și dădea de băut pentru că are băiat.

La ora 12:01, Moș Crăciun și-a parcat tirul Coca-Cola pe străzile Bethlehem-ului și a început să împartă jucării. Iisus nu a primit nimic pentru că oricum le avea pe toate.

Asta este adevărata poveste a Crăciunului!

Popularity: 11%

Moaşte Tour 2011 “Kiss me!”

October 25, 2011 Horhe No comments

Anul 2011 aduce un periplu de concerte de moaşting pentru români.

După grandiosul concert susţinut la Iaşi de Parascheva, în Bucureşti a sosit capul S’ântului Andrei şi zilele astea se stă la coadă la Mitropolie pentru Dimitrie cel Nou.

Ieri, în locul unde se va ridica Scena Mântuirii Neamului, numeroşi fani ai lui Daniel & Co. s-au prezentat pentru a-l vedea pe S’ântul Andrei. Reprezentanţii casei de discuri, cruciuliţe şi moaşte BOR au sosit la locul faptei în mai multe limuzine sfinte şi au dat autografe şi apă sfinţită în ochi.

Spre seară, în Piaţa Constituţiei, a început un extraordinar concert de moaşting. Aproximativ 60.000 de oameni au venit la concert, numărul fiind vizibil mai mic faţă de concertele de moaşting din anii trecuţi. Evenimentele vor continua şi în zilele următoare, reprezentanţii BOR menţionând că vor scoate moaşte la pupat în funcţie de cerere, dar “e păcat de ‘mniezo să nu stai 36-48 de ore în frig să pupi ceva bun”, a mai declarat un popă.

Popularity: 4%

Caut femeie. Creştină!

April 05, 2011 Horhe 1 Comment

Nu mai merge aşa. Nu mai pot să trăiesc în păcat şi dezlânare. Trebuie să mă căsătoresc, acum cât sunt în floarea vârstei, şi neapărat cu o femeie creştină, cu frică de ‘mniezo şi calităţi demne de biserica ortodoxă.

Dar la cine să apelez? Unde să mă duc? Cu cine să vorbesc? Necuratul colcăie pe facebook, iar hi5-ul a murit în Focurile Trendului. La biserică au început să apară tot felul de domnişorici ispititoare, dar cu sufletul murdar şi pe tocuri de 15 cm. Aliluia Aliluia!

Slavă Cerului şi Pământului deţinut de BOR că am descoperit site-ul de matrimoniale creştine. Www.cetatea-creştină.org, Lumina din întunericul internautic. Aici pot afla lucruri minunate despre taina căsătoriei între creştini. De exemplu, cum o spunea Preotul Iustin Pârvu:

- “Casatoriile, nu mai vorbim, se fac de-a valma, fetele pentru un ghiul, un inel, leaga prietenie cu negri, finlandezi, arabi si se casatoresc cu ei. Am primit deunazi un grup de tineri la chilie si m-au surprins cei doi negri care ii insoteau. Insa ei erau asa de deprinsi, obisnuiti unii cu altii, incat m-am mirat foarte tare, fiindca cei doi aveau prietene romance, probabil se vor casatori. Ei bine, dragii mei, aceste legaturi biologice care se nasc in cadrul natiunii noastre nu ne mai dau voie sa vorbim de prestigiu.”

Aşa este. Unde a dispărut prestigiul spermei româneşti? Şi cum să permitem femeilor din România Ortodoxă să se îndrăgostească de bărbatul din Finlanda Prosperă? Ruşine! Dumnezeu nu iartă.

- “Nu mai putin daunatoare pentru viata de familie sunt si casatoriile mixte, adica cele care se incheie intre crestinii ortodocsi cu parteneri apartinand altor confesiuni, catolica, protestanta sau cultelor neprotestante sau chiar necrestini: mahomedani, evrei, budisti, hinduisti, brahmani si altii.”, spune Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula. AMIN!

În final, Părintele Cleopa mă ghidează cu lumină şi logică creştină spre deznodământul căsătoriei mixte:

“- Acum va intreb pe voi, se mai fac astazi nunti de acestea ?
- Nu, parinte !
- Stiu si eu ca nu ! De aceea va scoateti ochii, de aceea va imbolnaviti, de aceea divortati, de aceea face unul la dreapta si altul la stanga; de aceea unul se duce la alte femei, si femeia la alti barbati si batai si stres si betii si urgii si moarte !”.

Aşa este! Câtă dreptate şi credinţă! Simt!

Aşa că m-am înscris. Vă aştept şi pe voi.

Oare ce tânără creştină vrea să iasă la un date cu mine la Mitropolie?

Popularity: 14%

BOR îşi extinde serviciile de făcut la portofel

March 26, 2011 Horhe No comments

Salut. Eşti ocupat? Eşti atât de ocupat încât nu poţi nici măcar să treci în fiecare duminică pe la biserică să laşi un pomelnic? Nu îţi mai aduci aminte cum arată cutia milei, ori ce maşină are Popa? Nu-i nimic.
BOR vine în ajutorul tău. PreaFericitul a gândit pentru tine, în timp ce naviga pe internet, între două filme cu popi în chilie şi un Iisus într-o ceaşcă de cafea. De acum încolo poţi lăsa acatiste şi pomelnice online. Lucrăm şi pentru secţiunea de blesteme.

Vă invităm pe toţi să plătiţi pentru pomelnicele online, acum cu Vise, MasterCârd şi altele.

Tu ne spui şi ne plăteşti, noi ne facem CĂ Contezi!

P.S. – mulţumesc Alexandrei care a vrut să lase un pomelnic din Anglia, şi nemulţumită de planul tarifar a hotărât să reclame site-ul la mine.

Popularity: 5%

Mă mulţumesc şi cu Visul American.

January 12, 2011 Horhe No comments

Până acum 4-5 ani ascultam Paraziţii. Erau amuzanţi atunci când vorbeau despre politicieni şi droguri. Am renunţat la muzica lor pentru că au ajuns să considere etniile vinovate pentru Toate. Noi suntem perfecţi, aşa cu bătutul nevestei, alcoolizări precoce, jmechereală de cartier, tradiţii stupide, etc.

Puya pentru mine, care nu sunt un adept al curentului hip-hop/rap, nu reprezintă nici măcar curentul cioRAP. Atât de trist şi capitalist, atât de lup moralist şi anti-coca (rămâne între noi, dar mulţi cocalari îl ascultă). Ultima lui piesă dezbate în versuri alese “veşnica americanizare” la care ne auto-supunem. Îl doare că ne pierdem identitatea naţională, că vorba lui “cândva era Turcia pe aici”. Cam atât cu identitatea naţională, nu? Şi da, Connect-R cântă în engleză. Că asta e morala: Puya nu e Tupac, dar Conectat-U e Şean Pon de România.

Românul se fereşte de americanizare. “Ăia se împuşcă prin licee”, în timp ce pe la noi “doar se bat/ sexuiesc/ înjunghie”. Bun. Ăia acceptă homosexualii. Noi acceptăm popii gay. Noi visăm la Americăn Drim, dar ne mulţumim cu Visul Dorobanţian.

Ştiţi povestea omului cu Voce de Radio? Pe scurt: fost DJ de radio – droguri – cerşetor – youtube – faimă. Cât de des vezi acest Vis la noi? Noi avem Fenomene, dar să se ocupe Guvernul, Băse, politicienii de ei. Şi `mniezo cu mila. De Revelion am fost mai scârboşi ca niciodată. S-au perindat prin faţa televizorului cele mai scârboase şi prosteşti toalete decoltate. Şi ăia de la televizor sunt moralişti.

Spre “ruşinea” mea am văzut, abia acum, emisiunea Andrei Măruţă. O-la-la ce ipocrizie de prost gust! Dacă nu îşi cântă piesele anonime la fiecare 10 minute nu se simte bine. Mă laşi?!

Şi nu vă faceţi griji că bagă televiziunile pe gât rahaturi. Suntem ahtiaţi după Moni, Iri şi Bote. Se vinde cartea lui Bote de zici că nu mai are românul ce să citească pe WC. Pensionarii vorbesc politică după ce răsfoiesc Liberţâţea, iar tinerii se vor jurnalişti după ce se uită la Acces DinRect. Vorba lui tata: “ne merităm soarta”.

Poftim program TV:

P.S. – că vorbeam de Puya, Paraziţii, etc, am eu ceva mai bun:

Popularity: 5%

De bine peste tot> Bobotează!

January 06, 2011 Horhe No comments

Am demonstrat în 2010 că sunt cel mai tare din parcarea ZeList-ului. De acum încolo, fiind un Zeu al blogosferei, o să fiu prezent peste tot pentru a da autografe. O să fiu prezent la cele mai importante evenimente naţionale şi internaţionale, sub duşul tău, în maşina ta, sau la braţ cu vedetele tale preferate. Pentru că pot!
Pentru prima dată pe 2011 am fost prezent la o şedinţă de autografe pe Dealul Mitropoliei la Bobotează. Unde se adună românii cu miile, fie vreme bună, fie vreme rea? La biserică. Protestele sunt pentru pinguinii dansatori.

Popularity: 4%

La Popa la poartă nu-i o Dacie moartă

April 12, 2010 Horhe No comments

Tranziţia de la bisericuţe mici din lemn cu geamuri cât cutia de chibrit, la ditai catedrala cu 12 lifturi şi hotel nu se face uşor. Începi schimbările de jos, dacă pot spune aşa. De exemplu:

- un telefon modern, să ai legătură mai bună cu ăi de sus (de pe deal la Patriarhie), şi cu o agendă mare care să îţi permită salvarea multor numere de telefon ale păcătoşilor

- haine de calitate, să nu pară că religia ta e una ieşită din trend

- casă mare, spaţioasă, spre vilă chiar, că “mansion” au numai vedete păcătoase şi fără suflet sărac precum preoţii

- o maşină rapidă, de lux şi scumpă, pentru deplasarea rapidă la… înmormântări, nunţi şi sfinţiri de stadioane

Un astfel de caz există în satul Vărăşti, sat de care sunt foarte ataşat, emoţional şi genetic, eu fiind şi un mare fan al echipei Real Vărăşti (meciuri ce se găsesc comentate pe Cuvântul Meu TiVi). În Vărăşti, sfinţenia şi biserica este atât de ieşită din comun(ă) încât şi tabloidele se miră de “cele sfinte”. Azi am fost plăcut surprins să citesc în presă că “Popa din Vărăşti şi-a cumpărat Maserati de 200 de mii de coco”. Până la urmă, la cum se desfăşoara viaţa acolo mă mir că nu are Bugati VayRon. Să îi fie maşina “donată” sănătoasă, bună la drum lung între comune şi să nu se uite lumea cruciş la el, pentru că… aşa a vrut dumniezo.

Tot în Vărăşti, acum ceva ani, se purta moda “donaţiei în biserică”. Adică sponsorizai biserica şi preotul îţi trecea numele printre sfinţi. Legendele spun că la un moment dat erau mai multe nume de cuvioşi decât de sfinţi, în biserică, pe pereţi.

Oameni buni, nu vă supăraţi, nu vă mâniaţi. Dumniezo are pentru voi un plan divin. Pe când voi postiţi şi mergeţi cu autobuzul, preotul se dă la Maserati. Dar în rai… nu ştiu cum o să fie, dar tot preotul cu Maserati spune că o să fie bine. Pe cine să crezi?

Popularity: 5%

Dragă mami,

March 19, 2010 Horhe 9 Comments

Sunt eu, fiul tău, Dandy. Dandy George. Ştiu că mă renegi. Am auzit că vrei să laşi toată averea surorii mele Pricop Curic Libelula. Nu-i nimic, eu câştig bine din amor cu vecinele tale de palier.

Mă deranjează că nu mă accepţi aşa cum sunt. Am înţeles ruşinea prin care ai trecut când cumpărai mărar de la Tanti Geta şi eu am ieşit de sub tejghea… dar înţelege şi tu. Cu banii ăia mi-am cumpărat chiloţi cu trompă. M-am upgradat… tu nu înţelegi… adică m-am făcut mai macho. Acum sunt chemat de 2 ori pe săptămână la Tanti Geta. De ce crezi că ai lada plină cu mărar? E mărar muncit de mine.

Şi vrei să îţi mai spun ceva. Nu mai discuta cu prietena ta Petruţa despre fanteziile tale sexuale, că apoi le aplică pe mine, şi eu nu vreau să amestec familia cu slujba. E tot un fel de nepotism, nu?

Şi dacă tot eşti supărată, ai idee cum a apărut în casă aparatul tău de masat monturi? Îţi mai aduci aminte când am spus că plec la greci? De fapt, eram la Tecuci împreună cu văduva de la parter. A plătit ea tot. Inclusiv aparatul pentru monturi. Ce spui de asta? Cum o să te mai masezi la tălpi după asta?

Te superi aiurea că mi-am schimbat numele în Dandy, dar cum crezi că mai aveam eu căutare la matrimoniale cu numele de George Beatriciu? E marketing mama! Capitalism! E un dute-vino… cum să îţi explic mai bine?

La scrisoare pun şi această poză, ca să îţi vezi adevăratul fiu şi să mă accepţi:

Şi nu te grăbi să alergi cu poza la biserică. Popa Tudor ştie ce fac… poate mai bine decât tine. La fel şi preoteasa.

Cu speranţa că această scrisoare a reuşit să te înduplece, te rog fă-mi şi mie un sandvich şi lasă-mă afară la joacă împreună cu băieţii.

Te pup mami,

Dandy.

Popularity: 5%

Săr`na părinte!

January 07, 2010 Horhe 1 Comment

În sufletul meu a avut loc o Minune de Bobotează. În timp ce ascultam un CD cu părintele Ilarie , ce credeţi că aud pe palier? Un grup sfânt de cetăţeni care cântau… şi dintr-o dată, 3! bătăi MAGIce în uşă.

Mă uit pe vizor, cum fac de fiecare dată când nu sunt părinţii acasă, şi văd o siluetă divină în faţa uşii. Deschid cu emoţie şi văd 3! persoane în negru presărate pe palierul blocului. În faţa mea un tânăr în negru, un altul plimba un ibric cu apă sfântă şi popa se pregătea să mă spârcuiască.

Am spus că sunt ateu, şi pe deasupra nu am nici bani (lucruri pe care mama nu mă lasă să le spun pentru că “nu e frumos şi se supără părintele”). S-au întors cu spatele şi au plecat… Au refuzat să ude cu apă plată o oaie pierdută. Cel puţin asta vreau să cred. Nu sună bine să te refuze popa la spârcâire pentru că nu ai bani. Şi dacă mă uda pe datorie? Mă trecea la caiet? Nu e bine să ai datorie la părinte…

Vecina de lângă a deschis imediat uşa şi a permis la spălare de pereţi. Aproape că eram invidios. Vroiam şi eu o curăţare sfântă a pereţilor, plus o discuţie filosofică împreună cu părintele despre Creaţionism şi pictura lui Salvador Dali de deasupra televizorului.

M-am aşezat trist în pat, şi sigur că o să mă pârjolesc în iad. Până la urmă ce speranţe să am? Locuiesc la apartamentul 66, acult muzică punk rock (satanistă) şi vreau să îmi fac paşaport biometric… de-al dracu`.

Episodul îmi aminteşte de Crăciunul trecut când am început să strig prin bloc, cu voce duhovnicească, “deschideţi uşile pentru sfinţirea televizoarelor şi a obiectelor scumpe”. Au deschis părinţii: “intră-n casă că ne faci de râs!”.

Of… viaţa e greu uneori, nu Hruşcă? Zi-le domnu Hruşcă:

Rudolf Viber vs Stefan Hrusca – Spread the Ler