Tag Archives: popor

Care-i următorul „escu”?

sa votam cu1.1

Acum ceva ani, profesoara de istorie ne provoca pe toți din clasă: „Ceaușescu – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. Care-i următorul <<escu>>?”. Am terminat orele cu respectiva și tot Băsescu a rămas președinte. Nu avea contracandidat. Poate doar dacă PSD-ul îl arunca în luptă pe Geoanescu, dar atunci istorie ne priva de ani buni de glume cu „dragostea mea”.

Acum se doresc alegeri prezidențiale. Alegeri ce vor face cu adevărat istorie. Dacă nu omitem că suntem în 2012 putem spune că o să avem alegeri Apocaliptice. Dar ca românii să aleagă alt „escu” în 2012 trebuie să demisioneze Băsescu, ori românii să plece din Piața Universității și să protesteze la sursa durerii. Da, protestele anti-președinte se fac la Cotroceni, nu la Teatrul Național din București. Eu înțeleg simbolistica locației, dar Băsescu nu merge prea des la TNB. Nu? Dar hai să ne imaginăm că mâine apare Băsescu la TV (la Antena 3, ha!) și spune:

Deoarece 10.000 de români au protestat, s-au bătut cu jandarmii, au adresat cuvinte injurioase la adresa mea, și au vandalizat un chioșc de ziare din Piața Unirii, chioșcul meu preferat, am decis să demisionez. Da Gâdea,  nu te mira, și Badea ștergete de bale.”

Și începe campania electorală. Candidează, iar, Băsescu (vrea revanșa), Antonescu (din partea USL-ului care o să supraviețuiască în imaginația mea, spre surprinderea scepticilor), Mugur Isărescu (asta că tot are un capital de imagine mare), Dan Diaconescu (pentru că nici nu știți ce pierdeți!) și Dan Voiculescu (pe el nu îl mai pun în fotografie pentru că e clar că îl votează doar angajații lui, de frică). Vadim Tudor nu mai poate. De, motive medicale.

Am observat că la români nu prea merge cu doctrinele. Nu are importanță și nu contează că X, ori Y sunt de stânga, dreapta, conservatori, liberali, social-democrați, monarhie etc. Românul știe ce vrea: „taxe mici, prețuri mici, benzină ieftină, salarii mari, autostrăzi, fără taxa auto, ș.a.m.d.”. Plus libertate. Se pare că protestatarii simt o lipsă acută de libertate. Totuși, pentru cei care fac politica după manual, care e doctrina cerințelor de mai sus? E clar că românul nu are cultură politică pentru că acasă nu învață așa ceva, în general nu are de la cine, la școală cine să o predea? și pragul vârstei de 18 ani înseamnă carnet auto și bețivăneală legală, nu dreptul de a vota. Acum cred că înțeleg de ce vor unii libertate. Cineva  nu îi lasă să învețe cum e cu doctrinele și inevitabil se câștigă alegeri tot pe pungi și voturi cumpărate. Atunci da, LIBERTATE!

Ne întoarcem la alegerile noastre fictive din 2012. Băsescu abia mai face 10%. A pierdut un capital de imagine important și a început să fie nepăsător. Mai mult trage partidul de el, acesta fiind ajuns de oboseală. Următorul: cine crede că Antonescu e (cel) mai bun? Așa inocent, cu părul Pronto Pămătuf, ascunde mulți draci și el, doar se vede cu câtă înverșunare trage de piciorul scaunului de la Cotroceni. Un liberal decent ar avea cuvintele la el, nu pânza fierăstrău. 10% și Antonescu.

Mugur Isărescu. În ciuda faptului că suntem un neam ce nutrește o ură mare pentru bănci și bancheri, Isărescu pare apreciat, dorit. Poate pentru că e de 20 de ani în aceeași funcție. Dar și asta te pune puțin pe gânduri. Deci 10% și lui. Urmează Dan Diaconescu. Atâtea aș putea să spun despre el și echipa lui de „profesioniști”, dar nu am timp și spațiu, așa că să îl lăsăm pe Salvatorul Poporului Român în plata celor 10%. De Dan Voiculescu am spus deja că nu are rost să mai vorbim.

Așa că doamnelor și domnilor cine primește restul de 60% din voturi? Eu optez pentru Florin Călinescu, pentru că:

- a fost membru PNL dar și-a dat seama de mizeria doctrinară ce colcăie pe acolo așa că a spus sincer „adio” politicii. Asta înseamnă că știe ce vrea de la viață;

- spre deosebire de ceilalți candidați are umor. Și un discurs pe limba fiecăruia;

- știe când să renunțe. D-aia nu mai avem emisiuni cu Călinescu la TV. Pentru că și-a dat seama că o să ajungă gazda vreunei porcării precum „Acces Direct”, „Drept la țintă”, ș.a.m.d. Deci nu;

- pentru că e cu „escu”;

- de ce nu? Zice lumea că le mai bea. Măcar să fie asta problema lui, o tu! neam de abstinenți;

Așa că, vă invit la urne. Care-i următorul „escu”?

Popularity: 6%

Pentru că „Giulia a rămas gravidă o dată cu cățeaua ei”

giulia1.1

550 de lei x 4 rate = 2,200 de lei.

Apoi au considerat că trebuie să scumpească, așa că au facut-o 600. 600 x 4 = 2,400. 2,400 x 2 ani + 2,200 (din primul an) + 600 de lei licența + 100 de lei lucrarea = 7,700 de lei. Atât am plătit timp de trei ani ca să pot spune că sunt jurnalist, că am învățat o meserie și că sunt capabil să lucrez în (aproape) orice redacție. Unii au dat mai puțin, alții mai mult, dar sunt curios cât a dat cel care a gândit titlul următorului articol:

Drama jurnalistului există. E greu de definit pentru că niciodată nu știi de ce te lovești. Poți să pleci cu handicapul că nimeni nu îți încurajează pasiunea, că în facultatea ta nu se învață nimic și nu ai reușit să faci nici măcar o oră de practică, poți să te izbești de propriul anti-talent și stângăcie în exprimare, ori pur și simplu (și e cea mai mare dramă) redactorul-șef e un cretin.

 

 

Articolul din stânga, publicat în suplimentul TV al ziarului Click, nu este semnat, și ăsta e un colac de salvare pentru redactor. De cele mai multe ori, când citești o mizerie într-un ziar cauți numele redactorului și începi să îl împroști cu laude. Dar așa cum eu nu judec vrăjitoarele, ci proștii care se duc la ele, nici pe redactori nu îi consider cei mai proști din Casa Presei.

 

 

Puțini știu cum începe ziua unui jurnalist. Pe scurt e cam așa: ședința de redacție, la prima oră, prezentarea subiectelor/ideilor, repartizarea acestora, munca propriu-zisă, prezentarea materialului. Logic și normal, redactorul-șef e responsabil și prezent la aproape 99% din evenimentele enumerate. Și dacă e prea ocupat, tot trebuie să arunce un ochi pe materialul final, că d-aia are salariu mare, funcția de șef și loc de parcare mai aproape de redacție.

 

 

Știrea din stânga, porcărie pe care sigur o citesc mulți ca niște zombii cretinizați, e rezultatul unei munci de echipă proastă. Ori proastă echipă.

 

Am încercat să prezint o probabilitate, și concluzia e cam așa: Zice lumea  că poporul e plin de proști și condus de un lider deștept (am zis deștept, nu bun). Dacă o redacție e plină de jurnaliști deștepți, licențiați, dar e condusă de un prost cu funcție?

 

Am ajuns să gândesc atât de profund doar pentru că „Giulia a rămas gravidă o dată cu cățeaua ei”.

Popularity: 11%

Hai să punem cruci prin ţară

Crucile de pe trotuarele din Bucureşti nu sunt o problemă. Nu sunt o problemă până nu intri în ele la propriu. Atunci realizezi faptul că sunt multe, inestetice, şi ca multe alte tradiţii religioase, nu au nici un scop.

Un „recensământ” al crucilor din Bucureşti ar scoate la iveală faptul că în capitală sunt câteva sute bune, iar pe şoselele din România cred că sunt şi mai multe. De ce? Care e scopul lor? Nu ştiu, şi nimeni nu a explicat vreodată, dar e clar că marginea de drum devine cimitir.

Să ne gândim puţin la scopul crucilor. „Acolo a murit cineva”. De ce? De ce mă interesează pe mine că cineva a murit pe şina de tramvai, traversând aiurea? De ce trebuie să văd pe drumurile naţionale cruci? Că a mers un cretin cu viteză, a intrat în nişte amărâţi cu o Dacie şi acum trebuie să îmi dau seama de numărul victimelor după numărul crucilor? Asta nu e o „campanie” care să mă facă să încetinesc, cel mult mă demoralizează şi îmi aduce aminte că mulţi proşti au carnet de conducere.

Dar oare ce spune un turist când vine în România şi vede cruci, aiurea, mici, mari, negre, simple, pompoase, cu flori pe ele sau lumânări, prin intersecţii, în parcuri, între şinele de tramvai, pe trotuare? Cum o să îşi explice el fenomenul ăsta? Şi ce semnificaţie are pentru noi? Dar pentru familia defunctului? Oare se „odihneşte” mai bine dacă are două cruci, una la cimitir şi una la locul faptei? Şi dacă mori în casă, într-un teribil accident de făcut omletă, de ce nu îţi pun rudele o cruce în faţa aragazului? Să le amintească celor ce vin în vizită că tu ai murit acolo.

Observ că românii sunt morţi după cruci (frumos joc de cuvinte, morbidă pasiune). Le poartă la gât, le înfig pe trotuare, le compară în cimitire şi în unele cazuri şi le fac pe tricouri sau maşini. Şi probabil că „ctitorirea” asta de cruci pe trotuar are origini mult mai vechi. La victorie/înfrângere românii mai făceau biserici. Acum nu au toţi bani de aşa ceva, dar măcar când pierzi pe cineva drag, pune o cruce acolo în mijlocul drumului, în ochiul turistului, să vadă ce ne-am creştin şi Ales suntem.

A mai văzut cineva în străinătate acest fenomen?

Şi cum se simte poporul când va vedea că turlele Catedralei Neamului (eu nu sunt „neam” cu toţi”) se ridică deasupra Casei Poporului („poporul” suntem toţi)?

Popularity: 9%

A.I.Cuza de trăia, tot pe Băse-l fluiera!

Cu ocazia a 152 de ani de la Mica Unire, Traian Băsescu a fost prezent la Iaşi pentru a da “Bună Ziua!”, şi a primi “Să HUOOO Trăiţi!”. Se pare că şeful statului, echipat cu gărzi de corp şi Elena de Udrea , a fost primit de cetăţenii din Iaşi şi Focşani cu pâine şi sare-n ochi.

Supăraţi pe actualul preşedinte, mulţi protestatari au scandat: “Iliescu de vroia şi pe tine te linşa!”, “Afară din Ghencea!”, “Lerui ler şi iar eşti lemn!” şi “La crâşma din potecuţă/ Te-mbătaşi cu o mândruţă!”.

Pe ritmul Imnului Naţionala au fost prezente şi urme de backing vocals, protestatarii fiind fani ai trupei The 50`s:

“Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

Huoooo, oup şu badi badi!

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Huoooo, pap şi aripioare!

……………………………………………………………………”

Afectat până la cotul broaştei de această reacţie, Traian Băsescu, la cererea poporului, a decis să se aplece asupra problemelor oamenilor. Aplecarea e cam aşa:

Popularity: 6%

Yoda către popor!

Studenţi de carte iubitori. Ah ah ah! Porcării ce zic aici acum. Bă! Dacă de partea învăţăturii veniţi, şi berea din mână lăsaţi, eu promit că mari oameni ajungeţi! Da bă, tu! De din mână laşi cutia de bere şi pe carte tu mâna pui o să îţi fie de mare ajutor. Plus de asta, dacă berea din mână o laşi o să mai poţi ridica sabia laser de la pământ. Garantat Vanghelie cum spun alţii.

Dacă mâna pe carte puneţi, puteţi multe să ajungeţi: TV asistente, asistente TV, alte prostii.

Cum licenţa se apropie, voi trebuie responsabili să fiţi. Să clădiţi de aur viitor şi să gândiţi la familie. Nu, nu familia aia făcută în cămin, când fără prezervativ te-ai trezit că… peste trecem.

Şi voi, de liceu puştani, pe mesele bodegilor să nu vă culcaţi. Pe carte mâna să puneţi şi note mari la teze să luaţi. De prostii voi să nu vă ţineţi!

Într-un numai cuvânt: DeParteaÎnvăţăturiiVeniţi!

Popularity: 3%

Teoctistu` Punkistu`!

Senzaţional şi incredibil! Fotografii de aventură şi scandal ai blogului NumaDeBine.eu au imortalizat o scenă incredibilă la un concert de punk:

Se pare că Patriarhul Teoctist Daniel este punkist şi nu ascunde asta, fiind primul şi cel mai distrat la pogo. Experţii în religie şi lingo-politică explică fenomenul, prin video-chat la telefon:

- Stimabili şi dear cititori, sunt eu Cercetătorul Britanic. După cum se bine vede, Teoctistu` este punkist, fiind mult prea păros pentru titulatura de skinhead. Ce-i drept e cam “albicios”, şi te duce cu gândul la KKK, dar e clar că se distrează la pogo. Deci e pancăr! This is it!

- Domnule cercetător, înainte să vă daţi jos tricoul şi ciorapii, ce părere aveţi de trecutul punkist al bisericii şi teoctistului?

- Hmmm… trecutul punkist al bisericii este foarte clar, aceasta fiind mereu în strânsă legătură cu poporul: când oamenii au vrut catedrale şi biserici, au fost făcute; când populaţia a dorit să pupe oase, au fost puse moaşte pe masă; când credincioşii au vrut o ţară prosperă pentru biserică, biserica a facut pe devil în 4 şi a reuşit să iasă din sărăcia în care cică se scălda. Legat de Happy Daniel nu pot spune decât că sunt sigur că a dat mult din coate la pogo ca să ajungă aşa Prea-Happy.

- Aţi mai aflat ceva despre Teoctistu` Punkistu`?

- Yes, chiar very… cum spuneţi voi românii, muci, despre el, şi ce face atunci când este în culmea punkismului. De exemplu, când vrea să fie singur, să cânte la chitară, să se integreze în natură, se retrage în cele peste 100.000 de mii de hectare de pădure. Când simte că trebuie să atingă pulsul societăţii şi să propovăduiască bună-voinţa, toleranţa şi acceptarea semenului, se retrage pe Dealul Mitropoliei. În spatele acelor maşini scumpe şi dăruite (donaţii de la credincioşi şi pancări) se ascunde un om sărac. Cu duhul.

Patriarhul mai este şi eco. Cu ajutorul Arhiepiscopiei Craiovei, Very-Happy Daniel deţine o firmă care tranzacţionează energie electrică. Să fie lumină la everybody.

Pe scurt, Daniel mai deţine: multe maşini, multe case, multe vile, multe de toate, un purcoi de bani, radio, televiziune, bling-bling-uri, fani, moaşte, racle, etc.

Numa` de Verry-Happy-Pogo!

Popularity: 6%

Oficial ne băgăm în PPR!

În această dimineaţă am hotărât împreună cu Nicoară să aderăm la noua formaţiune politică de mare anvergură în România: PPR (Partidul Popoului Român). Ca să vedeţi că treaba e serioasă:

Mâine aflăm şi răspunsul în direct (Senzaţional) pe 992. Până atunci, pentru mai multă nebunie, WWW.NebuniiDeLaRadio.ro.

Popularity: 5%

Onţanu plimbă poporenii

Nu prea mă amestec eu în politică, prefer să îl las pe Cristi să o facă, pentru că tot citea el 500 de pagini pe zi în timp ce eu mă chinuiam să ajung la nivelul 2 la Solitaire, dar să vedem dacă avem o clasă politică de bine.

Băsescu se plimbă din mânăstire în mânăstire de parcă e indecis la ce parohie să se retragă, dar în final tot la terase ajunge, şi mai şi cântă “Cine o pus pe Udrea-n drum…”. Geoană îşi menţine statutul de prostănac dar se pupă cu spor cu babele prin biserici şi se închină cu patos fiind fericit că tătucii lui comunişti nu au dărâmat toate oazele de vot din ţară. Crin nu se plimbă, se relaxează că doar e hippiot, vorbeşte puţin şi încearcă latura religioasă, fiind convins că imediat după alegeri o dicuţie cu patriarhul e “cheia succesului”. Becali e out şi Vadim e probabil la dezintoxicare pentru că este dubios de tăcut.

Cine mişcă în această perioadă? Păi Onţanu se mişcă bine şi abil şi vrea să fure ochiul alegătorilor cu… cu… autocarul. Onţanu o să plimbe administratorii (cu tot cu jumătatea din patul conjugal) prin Bulgaria, o zi, la o mânăstire de pe lângă Ruse. Frumos, ce băiat de caracter, mare om. Dar să analizăm gestul. Onţanu nu plimbă administratorii din dragoste, iubire şi platonism. Ci din servilism. Servilism pentru Tatov. Şi de asemenea nu îi plimbă din fondul de rulment. Au ei fondul de campanie. Aaaa… să nu uit. Îi plimbă doar pe cei care se ocupă de racolarea de membrii, voturi şi pungi de salam.

Frumos din partea lui Onţanu. De ce nu plimbă el săracii din sector? Să îi ducă la mânăstire şi să le spună: “iubiţi concetăţeni, dacă o să aveţi bani, case şi locuri de muncă o să ajungeţi sărmani ca mine sau Mădana. Mai bine apreciaţi simplitatea existenţei… şi nu uitaţi că se votează cu buletinul”.

Şi campania abia a început.

caruta

Popularity: unranked