Revederea unui vechi prieten nu e mereu motiv de bucurie. Recent am aflat că trebuie să îmi dau întâlniri săptămânale cu un fost amic, Moldamin.
Când ne-am cunoscut prima dată nu ne-am plăcut. Ne-am cunoscut în cabinetul unei asistente bătrâne şi ursuze, şi prietenia a început cu urlete, lacrimi şi un mers chinuit până acasă. În timp am învăţat să plâng acasă şi să mă schimonosesc de durere în intimitatea dormitorului. Dar nu putea să ţină mult relaţia asta, aşa că după aproximativ 3-4 luni ne-am despărţit, eu fiind deja obişnuit cu el.
Nu i-am simţit lipsa, dar uneori mai zâmbeam la amintirea momentelor când stăteam la şcoală pe o margine de scaun, ori la antrenament, după întâlnirea cu Moldamin, îmi spuneau “încordează piciorul!”. Întrebarea era mereu “care picior? că eu nu îl mai simt!”.
Acum ne revedem după ani şi nu ne mai privim aşa amical. Îl consider chiar un inamic, dar am aflat că astea sunt ultimele întâlniri pe viaţa asta. Aşa să fie.
Pentru cine nu poate să înţeleagă de ce prietenia cu Moldamin te lasă cu o durere în inimă, picior şi derier, îl invit la următorul experiment. Să îşi cumpere o fiolă de moldamin, o seringă cu ac gros, apă distilată (de ce nu cu sifon, dacă tot ai de gând să mergi pe calea Zen) şi să roage o asistentă să le facă cunoştinţă. Injecţia trebuie făcută foarte repede pentru că Moldamin are prostul obicei să se cimenteze în seringă. Garantez un sentiment de apropiere de divin, posibil o trecere a vieţii prin faţa ochilor şi, de ce nu, e posibil să îţi doreşti să îmi sabotezi blogul pentru că te-am convins să îţi baţi joc de tine.
În încheiere, pentru persoanele care folosesc des expresia “mă doare în fund!”, le recomand, pentru veridicitate, Moldamin. Pentru mai multe detalii, contactaţi pe Facebook persoanele cu numele: Deejay Moldamin, Moldamin Hollow şi Moldamin Ion. Dacă îţi place grupul ăsta select poţi să te împrieteneşti şi cu Retarpen.
Popularity: 7%









