Se pare că am devenit un cinefil serios în funcţia de “cel care vede filmele proaste”, şi am ales să mă uit/torturez/chinui cu şi la ultima producţie românească… dar de ce spun eu românească? Ultima bombă cu gaz a lui Sergiu Nicolaescu. Continuarea acestui text poate conţine glume şi cuvinte vulgare. Dacă vrei să îl citeşti e alegerea ta, dar spre binele tău, nu te uita la film. Nici măcar nu îl downloada de pe torrente/oDC. Acest film nu merită să fie piratat.
Deci aşa şi prin urmare, filmul este o flatulaţie artistică demnă de un pensionar care nu se mai satură de ego-ul său creativ. Pentru cinematografia românească, maestrul Sergiu Nicolaescu este precum personajul principal din filmul Saw care îşi continuă seria de crime şi după ce moare. Cam aşa şi Nicolaescu. După ce a “murit” ca regizor şi actor în perioada comunistă, reînvie în capitalism şi arată că pu… ăăă… poate.
Filmul “Poker” începe foarte prost. 4 puşti joacă poker în 1960 şi ceva. 3 din cei 4 copii joacă foarte prost. Povestea continuă în istorie unde cele 4 personaje se întâlnesc mereu la aceeaşi masă de Poker. Bineînţeles că apare şi Nicolaescu în filmul lui, altfel nu se putea. Apare exact în momentul lui de glorie, când îşi dovedeşte oportunismul: filmare de la Revoluţia din 1989 când juca rolul revoluţionarului la TV. De asemenea, filmul este presărat cu replici din capodoperele nicolaeşciene.
Povestea e penibilă. Nu îmi plac filmele cu clişee, dar la un moment dat mă rugam să văd un clişeu în “Poker”. Filmul este de o originalitate incredibil de proastă.
Actorii (şi am să fiu sincer), în ciuda talentului lor, au jucat execrabil. Mafiotul Mălăiele vorbeşte în scârbă şi nu deschide gura deloc, de trăieşti cu impresia că îi e ruşine cu filmul ăsta. Senatorul (nu ştiu numele actorului, e acela mai plinuţ), joacă mai prost ca… pasărea aia albastră din Avatar. E implicat în rol ca un copil de 6 ani. Şi ultimul personaj central, Doctorul (nu ştiu nici numele lui, dar am auzit că a jucat prin telenovele) e… acceptabil. Restul actorilor sunt… băi, parcă joacă în scârbă. Ori ei joacă prost (ceea ce nu accept pentru că sunt actori mari), ori scenariul este atât de slab (da!).
Mai sunt şi două prezenţe actoriceşti ce arată gândirea de geniu a lui Nicolaescu, regizor ce tinde spre original: ne-moldoveanca Jojo, care joacă prost rolul de asistentă TV… ăăă… curvă proastă, cel mai bun lucru la blondă fiind tunsoarea inghinală. Iar a doua prezenţă complet ne-originală este Bendeac (doamne, bine că apare 10 secunde), în rol de imitaţie de Gay cum e la “în puii mei!”. Am făcut şi o rimă.
Per ansamblu, filmul este prost. Per ne-ansamblu, filmul este şi mai prost. Cu toate astea, a avut un efect eficient asupra tractului meu digestiv, motiv pentru care îi mulţumesc lui Sergiu Nicolaescu: “Bravo Maestre. Ai reuşit un film cu efect de iaurt de prune cu bere! Eşti mare!”.
Eu vă urez ne-vizionare plăcută şi nu uitaţi, sunt aici pentru ca voi să nu vizionaţi filmele proaste.
P.S. – Jojo apare goală încă din primele minute ale filmului, ca nu cumva să schimbi repede.
P.S.2 – Filmul se vrea o comedie, dar e… “un fleac“.
…
Următorul film al lui Sergiu Nicolaescu (cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la prima peliculă nicolaeşciană) se va intitula Solitaire şi va dezbate problemele menstruale ale unei taximetriste din Emoroizii de Jos. O poveste cu sare, piper, FBI, vidanjori şi… SERGIU NICOLAESCU!
Popularity: 4%
