Profesoara @ Numa' de bine.eu

Care-i următorul „escu”?

January 22, 2012 Horhe No comments

Acum ceva ani, profesoara de istorie ne provoca pe toți din clasă: „Ceaușescu – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. Care-i următorul <<escu>>?”. Am terminat orele cu respectiva și tot Băsescu a rămas președinte. Nu avea contracandidat. Poate doar dacă PSD-ul îl arunca în luptă pe Geoanescu, dar atunci istorie ne priva de ani buni de glume cu „dragostea mea”.

Acum se doresc alegeri prezidențiale. Alegeri ce vor face cu adevărat istorie. Dacă nu omitem că suntem în 2012 putem spune că o să avem alegeri Apocaliptice. Dar ca românii să aleagă alt „escu” în 2012 trebuie să demisioneze Băsescu, ori românii să plece din Piața Universității și să protesteze la sursa durerii. Da, protestele anti-președinte se fac la Cotroceni, nu la Teatrul Național din București. Eu înțeleg simbolistica locației, dar Băsescu nu merge prea des la TNB. Nu? Dar hai să ne imaginăm că mâine apare Băsescu la TV (la Antena 3, ha!) și spune:

„Deoarece 10.000 de români au protestat, s-au bătut cu jandarmii, au adresat cuvinte injurioase la adresa mea, și au vandalizat un chioșc de ziare din Piața Unirii, chioșcul meu preferat, am decis să demisionez. Da Gâdea, nu te mira, și Badea ștergete de bale.”

Și începe campania electorală. Candidează, iar, Băsescu (vrea revanșa), Antonescu (din partea USL-ului care o să supraviețuiască în imaginația mea, spre surprinderea scepticilor), Mugur Isărescu (asta că tot are un capital de imagine mare), Dan Diaconescu (pentru că nici nu știți ce pierdeți!) și Dan Voiculescu (pe el nu îl mai pun în fotografie pentru că e clar că îl votează doar angajații lui, de frică). Vadim Tudor nu mai poate. De, motive medicale.

Am observat că la români nu prea merge cu doctrinele. Nu are importanță și nu contează că X, ori Y sunt de stânga, dreapta, conservatori, liberali, social-democrați, monarhie etc. Românul știe ce vrea: „taxe mici, prețuri mici, benzină ieftină, salarii mari, autostrăzi, fără taxa auto, ș.a.m.d.”. Plus libertate. Se pare că protestatarii simt o lipsă acută de libertate. Totuși, pentru cei care fac politica după manual, care e doctrina cerințelor de mai sus? E clar că românul nu are cultură politică pentru că acasă nu învață așa ceva, în general nu are de la cine, la școală cine să o predea? și pragul vârstei de 18 ani înseamnă carnet auto și bețivăneală legală, nu dreptul de a vota. Acum cred că înțeleg de ce vor unii libertate. Cineva nu îi lasă să învețe cum e cu doctrinele și inevitabil se câștigă alegeri tot pe pungi și voturi cumpărate. Atunci da, LIBERTATE!

Ne întoarcem la alegerile noastre fictive din 2012. Băsescu abia mai face 10%. A pierdut un capital de imagine important și a început să fie nepăsător. Mai mult trage partidul de el, acesta fiind ajuns de oboseală. Următorul: cine crede că Antonescu e (cel) mai bun? Așa inocent, cu părul Pronto Pămătuf, ascunde mulți draci și el, doar se vede cu câtă înverșunare trage de piciorul scaunului de la Cotroceni. Un liberal decent ar avea cuvintele la el, nu pânza fierăstrău. 10% și Antonescu.

Mugur Isărescu. În ciuda faptului că suntem un neam ce nutrește o ură mare pentru bănci și bancheri, Isărescu pare apreciat, dorit. Poate pentru că e de 20 de ani în aceeași funcție. Dar și asta te pune puțin pe gânduri. Deci 10% și lui. Urmează Dan Diaconescu. Atâtea aș putea să spun despre el și echipa lui de „profesioniști”, dar nu am timp și spațiu, așa că să îl lăsăm pe Salvatorul Poporului Român în plata celor 10%. De Dan Voiculescu am spus deja că nu are rost să mai vorbim.

Așa că doamnelor și domnilor cine primește restul de 60% din voturi? Eu optez pentru Florin Călinescu, pentru că:

- a fost membru PNL dar și-a dat seama de mizeria doctrinară ce colcăie pe acolo așa că a spus sincer „adio” politicii. Asta înseamnă că știe ce vrea de la viață;

- spre deosebire de ceilalți candidați are umor. Și un discurs pe limba fiecăruia;

- știe când să renunțe. D-aia nu mai avem emisiuni cu Călinescu la TV. Pentru că și-a dat seama că o să ajungă gazda vreunei porcării precum „Acces Direct”, „Drept la țintă”, ș.a.m.d. Deci nu;

- pentru că e cu „escu”;

- de ce nu? Zice lumea că le mai bea. Măcar să fie asta problema lui, o tu! neam de abstinenți;

Așa că, vă invit la urne. Care-i următorul „escu”?

Popularity: 6%

Aventurile Super Băiatului Obişnuit!

November 08, 2011 Horhe 2 Comments

Se află printre noi. Poartă un costum care nu atrage atenţia şi se pierde în mulţimea de personaje. În viaţa de zi cu zi este un simplu om îmbrăcat în costum de Scooby Doo, dar când o infracţiune are loc se transformă în Super Băiatul Obişnuit!

Venit de pe planeta Rahova, de unde părinţii l-au trimit la muncă, timidul şi simplul băiat în costum de Scooby Doo nu iese cu nimic în evidenţă. Lucrează pentru o multicorporaţie şi are o viaţă socială foarte activă pe Facebook. Este cunoscut pentru politeţe şi calm. Dar pentru publicul larg este cunoscut ca Super Băiatul Obişnuit, eroul unei generaţii, un vigilanti al secolului XXI, un exemplu de urmat. Este un student, este un salariat… NU! Este Super Băiatul Obişnuit!

1. Episodul 1. De ce nu e asta un desen?

Poate vă întrebaţi de ce Super Băiatul Obişnuit nu este făcut sub formă de desen animat. Răspunsul ar fi simplu: pentru că S.B.O. este unul dintre cei mai slabi desenatori posibil. Vorbim aici de un om care se afla pe punctul de a rămâne de două ori repetent la desen. Dar de ce? De ce un om care aruncă gunoiul la coş şi strânge mizeria după câine este atât de slab la desen? Pentru că se luptă cu incompetenţa şi obtuzitatea unora şi nu are timp să facă un cocoş colorat. Dar povestea a început aşa…

… Era anul 2002 şi micuţul S.B.O. încă nu îşi descoperise puterile. Era un copil mic într-un costum mic de Scooby Doo. Tot ce ştia era să Super Mănânce, dar avea să descopere că este Super Imun la Critică şi Super Praf la Desen. Profesoara lui de desen din clasa a VI-a, Madam Cucu, avea să îl ajute să afle acest secret teribil.

- Astăzi o să învăţăm să colorăm un cocoş în mai multe nuanţe de roşu. Aveţi în faţă conturul, voi trebuie doar să nu depăşiţi linia.

Dar S.B.O. suferea de daltonism în stare mutantă şi percepea doar maro. Aşa că dintr-o Super Mişcare de Lehamite a făcut tot cocoşul maro. Şi iarba. Gardul. Cerul. Din punct de vedere artistic, pictura era un dirty paint renascentist. Dar profesoara nu a apreciat revoluţionara perspectivă artistică aşa că mama lui S.B.O. a fost chemată la şcoală. Ce nu ştia Madam Cucu era că mama lui S.B.O. nu dădea doi bani pe talentul de Tonitza al progeniturii. Aşa că situaţia a rămas în coadă de cocoş, şi de atunci S.B.O. nu mai pune mâna pe peniţă, aceasta fiind un fel de kriptonită pentru celelalte fiinţe.

Până la episodul următor, când S.B.O. va salva lumea şi propria coadă, nu uitaţi, Super Băiatul Obişnuit este printre noi. Dacă aveţi nevoie de ajutor sunaţi la 112.

Popularity: 5%

Fanii zice că…

June 29, 2011 Horhe 4 Comments

A fost ziua lui Mărculescu. Nu ştiu ce vârstă are, dar ştiu cine e Mărculescu:

- fost celebru actor din “Liceenii”, posesorul unei replici ce a stârnit controverse în sălile de cinema: “Doamna prrrrofesoarrrrră, daţi-mi brrrrroaştele!”;

- fost patron de şcoală de manechine, şcoală unde mai multe tinere de 1,40 înălţime erau minţite că vor ajunge manechine;

- fost iubit al doamnei cu şarpele şi părul de floc. Poate să mă bată Mărculescu cu glandele lui sudoripare operate cu botox, dar nu îmi amintesc numele fumeii;

Oricum, Mărculescu e un mare fost, dar cu toate astea destul de actual pe la TV. Deci e vedetă. Deci are fani. Deci fanii zice de el pe Facebook că:
După cum bine se vede, Mărculescu atrage fumei călare pe ATV. Şi le atrage pentru că “tot timpul (este) în formă”. La ce colaci de Şaorma Dristor are e clar că ăsta e secretul să “zăpăceşti femeile”.

Masculi?! Atacaţi şaormeriile! Să zăpăcim femeile!

Popularity: 7%

De luni… de luni… şi gata licenţa!

May 24, 2011 Horhe No comments

Oameni buni, cu sufletul bun, şi chef de licenţă cum am avut eu: AM TERMINAT! Acum 30 de minute, licenţa a fost mătrăşită. Îmi cer scuze pentru limbajul colorat şi complet neadecvat pentru un student, dar vă imaginaţi ce satisfacţie de luptător de gherilă am, acum la final de dezmăţ educaţional.

Am tras din greu. Şi din luni în luni. Totul a început într-o luni din decembrie 2010. În ziulica aia am scris cam 14 pagini. Un avânt eroic de care se menţionează şi astăzi în cartea de istorie a facultăţii. Apoi, din decembrie 2010 până în aprilie 2011 nu a mai fost nici o zi de luni. Calendarul meu începea marţi şi se termina duminică. O dubioşenie. Nu m-am obosit să aflu răspunsul la această întrebare pentru că Dumnezeul Studentului spune: “Vere, crede-n bere şi nu cerceta!”. Aşa că am lăsat totul să curgă de la sine.

Până la urmă, profesoara coordonatoare a făcut lumină şi a spus “de săptămâna viitoare e luni!”. Şi din aprilie o ţin numai din luni în luni.

Într-un final, am dat din coate, am avansat, am scris (şi nu prea copiat) ca să ajung la un rezultat notabil. O licenţă de nota 10. Da, da, licenţa mea este atât de bună încât probabil va revoluţiona şi sistemul de notare din România, profesorii fiind nevoiţi să o puncteze cu 11,50.

Aşa că ne vedem la examenul scris. Examen pentru care voi învăţa… de luni…

Popularity: 8%

Ipocrizia sistemului educaţional

May 05, 2011 Horhe No comments

În şcolile din România, dacă elevii nu ar avea telefoane mobile ar fi perfect. Şi-ar scoate ochii, droga, bate profesorii, etc., dar scandalul ar rămâne în spatele uşilor închise pentru că, aparent, (unii) profesori şi directori de şcoli nu vor să păteze imaginea instituţiei arătând adevărata condiţie a elevului român: unul mai olimpic, unul mai bătăuş, altul mai rebel, etc. Probabil ei consideră puerilă caracterizarea de “şcoală comunistă”, dar din moment ce se chinuie să ascundă unele aspecte importante, atunci e clar că directorii şi profesorii vor să scoată “olimpici la hectar” ca pe vremea lui…

Ca exemplu, Tudor Platon, un elev din Piatra Neamţ care şi-a pozat colegii de clasă când jucau poker în ore. Probabil elevul a vrut să arate amicilor pe internet ce fac colegii lui la ore. Important este faptul că a fost pedepsit în egală măsură cu cei ce jucau poker la ore. Şi nu este un caz singular. De cele mai multe ori elevul care are curajul să imortalizeze o mizerie din şcoala românească este taxat. De ce? Numai unul din directorii care a făcut aşa ceva ştie.

E descurajant să vezi cum în şcoala ta/clasa ta se întâmplă ceva dar trebuie să taci pentru că altfel o să ajungi să primeşti aceeaşi pedeapsă ca un elev pe care profesorii îl ajută să treacă. Toţi am avut în şcoală elevi care nu aveau nici o legătură cu bunul simţ, nu mai zic de carte, şi cu toate astea au ajuns să termine şi liceul, poate acum sunt la facultate, şi sunt la fel de proşti şi bădărani, dar au văzut că prinde. Vă spun din perspectiva unuia care are coleg de facultate un astfel de specimen. Care o să iasă jurnalist pentru că demnii profesori sunt prea buni ca să reacţioneze la “mijtourile lui fine”. Mă rog…

În liceu aveam o profesoară de geografie extraordinară. Un semestru ne preda aceeaşi lecţie, din nou şi din nou, aceleaşi cuvinte, acelaşi context. Savana. Şi preda. Apoi la teste te întreba din lecţii despre care caietul tău nu ştia nimic, iar în final aveai trei de 4 în catalog şi te întrebai cum o să ajungi la Bac. Profesoara avea răspunsul şi pentru asta: catalogul Avon. Când simţea ea că îţi ajunge cuţitul la os şi vrei să mai treci şi anul ca să ajungi la Bacaloreat, îţi băga o aluzie cu ce ar vrea să primească din cataloagele Avon. Adică îţi propunea în faţă să îi cumperi un parfum de 2-300 de lei ca să treci. Mulţi s-au conformat şi au trecut, alţii au vorbit cu diriginta şi a rezolvat ea problema, conştientă de situaţia penibilă.

Până la urmă am scăpat de profesoara de geografie şi nu am mai avut nici un interes să aflu dacă mai “profesează”, dar îmi pare rău că nu am luat nici o măsură atunci. Eu sau colectivul. Şi până la urmă ce puteai face împotriva ei când din toate părţile auzeai “e soţie de senator”, “are fiul editorialist la Adevărul”, “e pilă cu Satana”, etc. Bine, cred că ultima variantă nu a fost încă verificată. Important e că nu te puteai atinge de ea, şi cel mai probabil când ajungea acasă şi o întreba Senatorul şi Editorul “băi mamă/soţie, de unde mama ei de treabă ai atâtea parfumuri scumpe?”, “mă iubesc elevii de se cacă pe ei”.

Acum, ironic, ziarul Adevărul a prezentat ştirea cum că Tudor Platon a fost premiat de jurnalişti pentru demersul lui. Important este să arăţi întotdeauna nedreptatea, pentru că altfel degeaba se bat profesorii cu cărămida în piept să fim mai buni, când unii sunt…

Popularity: 6%

Ce-mi place!

April 13, 2011 Horhe No comments

Acum ceva ani, când eram încă în liceu, mai exact în clasa a 12-a, mi-am permis să scriu pe blog (abia ce îl făcusem) un text despre unii profesori şi cum îşi manifestă aceştia trăirile rasiste, xenofobe, homofobe, antisemite pe la ore. Nu îmi amintesc dacă am menţionat că era vorba despre diriginta mea, dar la câteva zile după postare am avut surpriza să îmi fie citit textul în ora de dirigenţie. De ce? “De ce ai scris aşa ceva pe internet?“. Dacă îmi amintesc bine, chiar în ziua când am scris textul, la ora de istorie a avut loc o discuţie în care profesoara vorbea cam laudativ la adresa mişcării naziste şi legionare. Şi nu am făcut absolut nimic greşit, doar am împărtăşit pe blogul personal lecţia de istorie primită.

Au fost sunaţi părinţii mei şi chemaţi la şcoală pentru că nu doream să şterg materialul de pe internet, şi era semn clar că integritatea profesoarei era lovită. Aşa e cu “libera exprimare” şi “curajul de a spune ce gândeşti”: eşti stăpân pe tine în faţa a 20 de elevi, dar să nu apară nimic pe internet.

Părinţii nu au fost foarte impresionaţi de scuzele şi acuzele profesoarei, chiar au acuzat-o de faptul că ar trebui să îşi asume ce vorbeşte la ore, pentru că până la urmă ce ne învaţă se reflectă asupra noastră: “doamna profesoară. Dacă fiului meu începea să îi placă doctrina nazistă, după ora dumneavoastră, şi făcea un site elogios la adresa lui Hitler? Şi apoi avea el probleme… cine spuneam că e de vină?”, spunea mama. Justificarea dirigintei era simplă şi marşa pe idea că discuţiile din clasă sunt confidenţiale. De parcă educaţia e confidenţială.

Într-un final, sfatul părinţilor a fost să modific textul, “ca să nu ai probleme acum la Bac”. Aşa că am mai şters câteva paragrafe. Nu sunt foarte mândru de lipsa mea de verticalitate, dar… Asta e textul!

Atunci consideram că părerile profesorilor “despre viaţă” pot influenţa elevul. Şi uite că am avut dreptate:
Conform EvZ, majoritatea elevilor din România nu vor vecini homosexuali, evrei, maghiari, ţigani. Românii vor să îşi fure capra doar între ei. Patriotism.

De asemenea, românii nu vor nici vecini bolnavi de SIDA, pentru că în ignoranţa multora, SIDA se transmite prin “Bună ziua” şi ţinutul uşii la lift. Cât despre homosexualism, e clar: copilul o să te întrebe “de ce nenea se ţine de mână cu nenea?”, nu “de ce nenea o bate pe doamna?” (încerc să evit stereotipiile, dar e tradiţional românesc să îţi baţi femeie). De normalitate.

Popularity: 7%

Un text lung şi fără titlu.

March 15, 2011 Horhe 1 Comment

Acum mai bine de o lună de zile am trimis un mail Agenţiei pentru Protecţia Copilului pentru că o mamă îşi folosea (şi încă o mai face) copilul la cerşit. În centru la Unirii, în fiecare zi, la Mc ori Intersport stă cu pruncul de câteva luni şi cerşeşte. La ultimul viscol din Bucureşti era zăpada de două degete pe copil în cărucior aşa că…

…Am fost pasat între 3-4 sucursale ale Agenţiei pentru Protecţia Copilului pe motiv că zona Piaţa Unirii nu e în Sectorul X, că eu (cel care face sesizarea) nu e din Sectorul în care are loc infracţiunea, că nu e nimeni la ora 14:00 la sediul central, că… Până la urmă am trimit un mail la sediul central şi am rugat să mă anunţe când se apucă de treabă şi ajung la un rezultat. E destul de uşor de anticipat pentru toată lumea că femeia aceea încă mai cerşeşte folosind un copil, şi Agenţia pentru Protecţia Copilului face…

…Ore bune de muncă pentru familia Columbeanu. Cum au auzit că Irina Columbeanu e terorizată de mamă/tată, cum au demarat o investigaţie, supun copilul la teste, analizează situaţia, etc. Şi Irina Columbeanu e importantă, doar e copil, dar Irina are şanse aproape de 0 să ajungă vreodată să moară de foame ori să facă infracţiuni pentru mâncare. În schimb, copilul de la Unirii o să fie învăţat de părinţi să fure, să mintă, să înşele pentru a mânca. Şi peste 15 ani “eroii de forum” vor scrie IAR mare sub pseudonimele lor viteze: “mamă ce îmi vine să îi omor pe toţi! Dacă îmi dai o armă îi omor pă toţi că ne-au nenorocit ţara!”. Ţara nu o nenoroceşte o etnie, şi dacă prin marele absurd o face, află că tu contribuabilule supărat plăteşte 238471217 de instituţii să se ocupe de problema asta. Banii tăi se duc pe apa Dâmboviţei pentru că Agenţii, ONG-uri (mai ales astea cu câinii care nu recunosc faptul că sunt inapţi şi nu pot gestiona situaţia maidanezilor), partide nu îşi fac treaba. Eu plătesc să fiu apărat, altfel nu mai dau nici un ban şi am pretenţia să fiu lăsat să îmi fac singur dreptate. Anarhie…

…Şi am ajuns să nu mai am la ce să mă uit şi ce ziare să citesc. Aveam şi eu un singur post TV pe care ţineam cutia deschisă cu orele: Realitatea TV. Şi nu mă deranja nici PreaCunoscătoarea Monica Tatoiu. Mă bucuram când o vedeam pentru că mama mi-a spus în copilărie: “Să te bucuri de omul mai prost ca tine”. Dar au ajuns demni de Disney Chanel. Garcea-i zilnic pe la ei de zici că îi fac campanie electorală pentru alegerile la care urmează să se facă de Pârţag, şi ştirile despre Monica şi Iri durează de la 10 minute la 2 ore. Halal televiziune de ştiri. Şi până acum mă refugiam în paginile ziarelor, mai ales în umorul şi sarcasmul publicaţiei Naţional. Dar vorba aia, “toate se strică”. Când era Julius pe acolo, împreună cu Boanchiş, Tache şi cine mai scria, era un deliciu să răsfoieşti paginile Naţionalului. Dar acum încearcă prostia cu sarea, prin titluri bombastice, teme de tabloid şi umor ieftin. Cât o mai rezista Boanchiş pe acolo? Că într-un astfel de format numai Bichir dă bine…

…Şi nu numai creta tâmpeşte. Se spunea în topor că profesorii înebunesc de la prea mult praf de cretă. Evenimentul de astăzi îmi demonstrează că şi profesorii de sport pot avea probleme la Înalta Curte de Aberaţie. Vă rog să vă imaginaţi cât am putut să râd când nepoata mi-a povestit următorul dialog: “Domn profesor, de ce nu facem sportul afară? E cald.” “Nu. S-au anunţat cutremure la ştiri!“. Şi să nu uit faptul că ghiozdanul unui copil de 8 ani, într-o zi de marţi, e plin cu 15 cărţi-caiete-culegeri-căcaturi. Din 5 cărţi-caiete-culegeri la matematica, Iris a deschis azi doar două. Pe restul le-a plimbat pentru aprofundarea scoliozei.

Popularity: 12%

Cartea lui Moş Crăciun

September 15, 2009 Horhe No comments

Astăzi, între durerile de rinichi şi fuga până la şcoala generală, am rememorat un episod important al copilăriei mele. Înainte să povestesc episodul vreau să spun că e o plăcere să reîntâlneşti învăţătoarea, şi cred că este singura persoană care te poate descrie cu o precizie de 99%. Doamna Lupu Gabriela este recunoscută pe plan internaţional pentru excursiile senzaţionale şi îi mulţumesc pentru susţinere.

În jurul vârstei de 7-8 ani ştiam deja că Moşul nu există, dar îmi plăcea să mă mint singur. În acel an îmi doream din toată inima un TIR de jucărie, tata fiind un idol-şofer pentru mine. Spre nefericirea mea, de atunci, părinţii mei au avut bani doar de o carte de legende, necesară temelor şi studiului. Ca un copil prost ce eram am început să plâng şi să mă văicăresc. Eu vroiam TIR-ul. Parcă şi acum îmi amintesc feţele părinţilor mei, trişti şi ei pentru că nu puteau să îmi cumpere un rahat de TIR de jucărie (dar scump precum unul adevărat). La aproape 12 ani de la acel episod, le mulţumesc în scris lor pentru că acel cadou a fost mai eficient decât orice. Şi sunt mult mai fericit că nu mi-au cumpărat niciodată TIR-ul. Spre “drama” lor, în liceu am cheltuit salarii întregi la Gaudeamus.

De ce mi-am amintit de asta? Deoarece azi, când învăţătoarea a vrut să facă o poză cu mine, elevii de clasa a II-a mi-au dat clasă în ceea ce ţine de telefonie mobilă. Şi mulţi alţi copii vor telefoane. Dacă aş fi părintele tuturor le-aş cumpăra cărţi. Satisfacţia e mai mare. Din păcate mulţi părinţi sunt la fel de seci şi coloraţi la exterior precum telefoanele copiilor lor.

Mulţumesc.

P.S.- Am avut onoarea să îl întâlnesc pe “nepotul doamnei Neacşu”. Trebuie să recunosc, îmi doresc să ajungă un punkist/rocker rebel şi să îi demonstreze bunicii lui că “nu contează cât de lung ai părul”.

Popularity: 1%

Tag Archives: profesoara

Fanii zice că…

De luni… de luni… şi gata licenţa!

Ipocrizia sistemului educaţional

Ce-mi place!

Un text lung şi fără titlu.

Cartea lui Moş Crăciun

Sondaj de bine:

Horhe e de bine și aici:

Reclame de bine: