Prost @ Numa' de bine.eu

Pentru că „Giulia a rămas gravidă o dată cu cățeaua ei”

January 07, 2012 Horhe 1 Comment

550 de lei x 4 rate = 2,200 de lei.

Apoi au considerat că trebuie să scumpească, așa că au facut-o 600. 600 x 4 = 2,400. 2,400 x 2 ani + 2,200 (din primul an) + 600 de lei licența + 100 de lei lucrarea = 7,700 de lei. Atât am plătit timp de trei ani ca să pot spune că sunt jurnalist, că am învățat o meserie și că sunt capabil să lucrez în (aproape) orice redacție. Unii au dat mai puțin, alții mai mult, dar sunt curios cât a dat cel care a gândit titlul următorului articol:

Drama jurnalistului există. E greu de definit pentru că niciodată nu știi de ce te lovești. Poți să pleci cu handicapul că nimeni nu îți încurajează pasiunea, că în facultatea ta nu se învață nimic și nu ai reușit să faci nici măcar o oră de practică, poți să te izbești de propriul anti-talent și stângăcie în exprimare, ori pur și simplu (și e cea mai mare dramă) redactorul-șef e un cretin.

Articolul din stânga, publicat în suplimentul TV al ziarului Click, nu este semnat, și ăsta e un colac de salvare pentru redactor. De cele mai multe ori, când citești o mizerie într-un ziar cauți numele redactorului și începi să îl împroști cu laude. Dar așa cum eu nu judec vrăjitoarele, ci proștii care se duc la ele, nici pe redactori nu îi consider cei mai proști din Casa Presei.

Puțini știu cum începe ziua unui jurnalist. Pe scurt e cam așa: ședința de redacție, la prima oră, prezentarea subiectelor/ideilor, repartizarea acestora, munca propriu-zisă, prezentarea materialului. Logic și normal, redactorul-șef e responsabil și prezent la aproape 99% din evenimentele enumerate. Și dacă e prea ocupat, tot trebuie să arunce un ochi pe materialul final, că d-aia are salariu mare, funcția de șef și loc de parcare mai aproape de redacție.

Știrea din stânga, porcărie pe care sigur o citesc mulți ca niște zombii cretinizați, e rezultatul unei munci de echipă proastă. Ori proastă echipă.

Am încercat să prezint o probabilitate, și concluzia e cam așa: Zice lumea că poporul e plin de proști și condus de un lider deștept (am zis deștept, nu bun). Dacă o redacție e plină de jurnaliști deștepți, licențiați, dar e condusă de un prost cu funcție?

Am ajuns să gândesc atât de profund doar pentru că „Giulia a rămas gravidă o dată cu cățeaua ei”.

Popularity: 11%

Din lac în prepuț

December 26, 2011 Horhe No comments

Mă lamentam ieri că nu mai am căști și o să fiu nevoit să ascult „muzica” vieții, dar nu mă mai plâng pentru că soarta a ținut să îmi demonstreze că tramvaiul 32 are multe povești pe care nu pot să le aflu cu muzică în urechi. Întâmplarea mea de azi începe artistic, ca într-o piesă de teatru. Este ora 06:45, 26 decembrie. Atmosfera de sărbătoare plutește în aer…

Se închid ușile la Sebastian și se ridică cortina. În fața mea, pe partea dreaptă a tramvaiului, un polițist comunitar beat. Nu doar beat. Vai gradele lui comunitare de beat. O mândrie pentru instituția pe care o reprezintă. În stânga tramvaiului, o doamnă. Polițistul se apleacă eroic spre doamnă și o întreabă fâstâcit:

- Doamnă… mă scuzați de deranj, da… aveți idee cât costă o sticlă de 0,5 de Sprite?

- Păi… cam 2-3 lei.

- 2 lei?! Pfuai (și se lovește cu putere peste frunte). 2-3 lei!? Păi eu am dat 80! 80! E normal să dau 80 de lei pe o sticlă de Sprite!? Pfuai de capul meu…

- Păi depinde unde.

- Aici doamnă, aproape de stație la butic. I-am dat domnișoarei o hârtie de 100 de lei, mi-a zâmbit și mi-a dat înapoi 20 de lei. Și la ieșire am zis să fiu băiat cu obraz și am dat restul unor boschetari. Pfuai de capul meu! Am dat 100 de lei pe un Sprite și aurolac.

- Îmi pare rău…

- … dă capul meu…

Între timp mai trec stații, polițistul pare resemnat că e prost și femeia își vede de contemplarea matinală a peisajului urban.

- Doamnă, da mă scuzați că insist. Am și eu o întrebare. Aveți băiat?

- Nu, am fetiță…

- Să vă trăiască. Da nepoțel aveți?

- Nu…

- Verișori? Frățiori? Ceva?

- Nu.

- Da măcar sunteți măritată?

- Da. De 20 de ani.

- Atunci mă scuzați că insist. Eu sunt mai nebun așa. Și nu am fost la medic, dar, pe soțul domneavoastră l-ați văzut dezbrăcat?

- Ăăăă… da…

- Și mă scuzați că întreb da… deci îmi e și rușine, dar eu nu știu… cum trebuie să arate pielea la… ăăă… puță? Adică când se bel…

Minunea nu e că polițistul era atât de beat încât să întrebe așa ceva. Ci faptul că femeia a dispărut din peisaj cât ai spune „ce!?”.

Nu mai bine angajăm polițiști evrei, ca să rezolvăm problema organului?

Popularity: 10%

Întâlnirea culturilor de porumb

November 18, 2011 Horhe No comments

Întotdeauna m-am întrebat ce se întâmplă cu un suporter fanatic atunci când echipa lui de suflet nu mai există. Cum se reprofilează un hooligan dacă Steaua, Dinamo, Rapid, ș.a.m.d. nu mai există? Dacă de mâine echipa lui iubită, aia pentru care își abandonează femeia în Mall, pentru care bate alți cretini violenți ca el, ori pentru care își face un tatuaj hidos, retrogradează, ce o să facă frunte lată de galerie? Unde se duce? Se duce la handbal? Se duce la polo? La dans sportiv?

Bine, prima întrebare e de ce devin unii orbiți de fenomenul fotbal. Adică, de ce ai bate pe cineva doar pentru că „ține” (ce expresie cretină) cu altă echipă? Pentru că e un sport bărbătesc, ar spune cei cu IQ-ul invers proporțional cu mușchii. 1. Bărbăția la fotbal e să îl practici. 2. Femeile practică un fotbal mai bărbătesc decât majoritatea agaricilor cu două picioare și-o scobitoare. 3. Fotbaliștii buni nu sunt plăvanii ăia bărbați, ci metrosexualii rași pe copane și cu fente în manual. 4. Rugby, box, fotbal american, etc., astea sunt sporturi bărbătești.

Și cu toate astea, fenomenul fotbalului naște adevărați monștrii în tribune. Dacă te uiți uneori la galerii ai impresia că vezi o adunătură de frustrați, ținuți cu lanțul în casă, care au evadat la primul coș și vor să scoată animalul din ei. Bestia! Adevărul e că sunt niște papagali, asemenea celor care sponsorizează femeile doar pentru sex. Așa sunt și cretinii care se lasă călcați în picioare de patronii de club și se duc la meciuri, plătesc bani buni, pentru un orgasm numai de ei înțeles. Adică serios, țara asta e în colaps economic, social, moral, politic, ș.a.m.d., și pe tine te doare că X echipă pierde campionatul? Atât de redus ești?

Și ești atât de redus încât să crezi că nu sunt blaturi în fotbalul românesc? ALO! Becali e rudă cu Borcea. Adică, Steaua e cam surioară cu Dinamo. Ori vice-versa. Și tu te dai cu capul de bordură cu alți proști, ca să le bagi bani în buzunarul unor proști ca tine? Ești atât de inapt?

Și crezi că jucătorilor le pasă? Ar schimba echipele rivale cum schimbă politicienii doctrinele. 90%, dacă nu mai mulți, nu dau doi bani pe suporteri, culori, emblemă, palmares, etc. Ei vor banii, pentru soții, iubite, bombe, mașini.

Așa că, în încheiere, rog un sponsor al echipei X de fotbal, să îmi explice de ce ține așa de mult să își sacrifice timpul pentru echipa lui. De ce dă bani? Și eu mă uit la fotbal, și doar la cel românesc pentru că e balcanic, e țărănesc, îmi aduce aminte de curtea școlii, dar nu aș da mai mult de 50 de lei să văd niște agarici în izmene și un patron în fumuri. Mă uit de acasă, unde nu deranjez pe nimeni, nu mă deranjează nimeni și nu ma prostește nimeni.

Deci?

Popularity: 17%

Dacă ai sânge de cinefil în tine, te provoc!

April 12, 2011 Horhe No comments

Până de curând îmi plăceau filmele sârbeşti la nebunie. Vizionam şi câte două pe zi, pentru că îmi aminteau de filmele bune pe care le făceau românii înainte de ’89. Pentru sârbi tată, comedia te face să râzi cu lacrimi, drama e mai dramă ca “Titanicu’” şi tot aşa.

Dar până într-o frumoasă zi când am hotărât că e momentul să văd şi un film horror produs de vecinii sârbi. Doamne ce greşeală fatală. Nu am să comentez filmul, dar pot să vă spun doar atât: nici Hollywoodu’ Bollywood-ului nu face un film mai de groază ca “A Serbian Film”. Fără monstruleţi, OZN-uri, morţi cu chef de plimbări, şi alte prostii de genul. Nu. Un film horror trebuie să te atingă la latura umană. Şi în cazul filmului de faţă, horror-ul este sexul. Ştiu că remarca asta a sunat ca şi cum ar fi scris-o Patriarhul, dar nu.

Regizorul acestui film, şi scenaristul, cel mai probabil sunt doi nebuni. Dar nu nebuni cum vezi în staţia de autobuz. Nu! Ăştia au fost crescuţi în pădure de o haită de lupi obsedaţi sexual, pentru că astfel nu îmi imaginez de unde atâta inspiraţie. Oricum, eu după ce am văzut filmul ăsta m-am uitat cu frică două săptămâni în chiloţi. Niciodată nu se ştie…

Îţi recomand filmul din următoarele motive:

- pentru că eşti cinefil şi TREBUIE să vezi orice;

- eşti pasionat de filme horror, dar vrei maxim!

- să nu fiu singurul nefericit ce a vizionat filmul ăsta. Hai să fim toţi speriaţi de sex;

P.S. – te provoc să îmi spui după ce vezi filmul că “mda… slăbuţ!”

Popularity: 8%

Prostestul Benzinarilor!

January 20, 2011 Horhe 2 Comments

S-au dat mass-uri şi anunţuri, ştiri şi fluturaşi: “Să protestăm să bla bla… Să facem pe dracu`n patru, să le arătăm cine suntem noi. Noi suntem cei care o să dregem busuiocul, nu o să mai votăm pe găleţi, nu o să…”. Recunosc, ultima parte e inventată de mine, dar în principiu românii cu maşini erau nervoşi. Şi eu am o caroserie pe roţi, dar nu sunt afectat deloc. Chiar deloc.

E clar că nu am participat la acest protest din următoarele motive:

- e o prostie. Nimeni nu o să ieftinească benzina doar pentru că benzinarii blochează O STAŢIE pe zi;

- dacă se ieftineşte benzina o să fie o cu 10-20 de bani. Exact cât să închidă gura gloatei;

- ce vină au angajaţii de la staţii că e benzina scumpă? De ce trebuie să chinui o biată vânzătoare cu punga de mărunt, doar pentru că eşti tu un… nervos? Dacă eşti aşa nervos fă protest în faţa sediului Petrom/OMV/Lukoil/etc. Eşti prost dacă te răzbuni pe un angajat;

- dacă joci fotbal în benzinărie meriţi amendă. Că nu e teren de fotbal;

- dacă mergi în ianurie, la -1 grad Celsius, cu maşina decapotabilă la benzinărie ejti prost;

- dacă alimentezi azi de 200 de lei ca să faci protest 3 zile, şi să îţi consumi carburantul până la benzinăria unde protestezi, ejti la fel de prost. Nu faci decât să amâni plata pe carburant;

- dacă susţii cauza asta cu mass-uri agramate eşti… tot prost;

- dacă te duci la protest doar dă caterincă şi miştouri televizate ejti tot…;

Uite câte motive pentru a demonstra că un protest nu se face cu o turmă şi fără cioban.

Nu mai bine laşi tu maşina acasă? Şi mergi cu autobuzul? Ori pe jos? Sau bicicleta? Bine, dacă nu te poţi rupe de caroseria iubită, nu vrei să pui bani cu un coleg de muncă să mergeţi 3-4 oameni în aceeaşi maşină? De ce una din aceste variante?

- o să scadă semnificativ vânzările de carburant;

- o să fi mai sănătos;

- o să arăţi că ştii să protestezi decent;

- nu o să te mai vadă mami la TV cum te faci de rahat şi te amendează poliţia;

P.S. – dacă îl rugai pe vreun benzinar să protesteze atâtea ore împotriva Guvernului, în frig, Piaţa Revoluţiei, ştii ce făcea? Nimic.

Popularity: 5%

Hamude şi Papleacă

September 14, 2010 Horhe No comments

Papleacă e, aşa cum spune şi numele, un trist la 28 de ani, cu burtă de IT-ist, cearcăne de gamer şi chelie înzăpezită de mătreaţă. Nu prea iese din casă, şi când o face, se plimbă singur prin parc, vorbeşte cu amicii de WoW şi CS, iar la ocazii se cinsteşte cu o şaorma. Azi Papleacă huzureşte pe banii de bigudiuri primiţi de la mă-sa. Îşi cumpără o îngheţată la cornet şi se desfată cu o şaorma.

Se aşează la rând cu privirea în pământ şi aşteaptă să îi vină rândul. Spune cu voce şoptită ce doreşte şi se retrage 5 metri în faţa şaormeriei, loc de unde măsoară speriat tot ce se întâmplă în jurul lui. Îmi vine rândul să spun ce doresc, dar mă surprinde Hamude care se teleportează în faţa mea la rând. Îi comunic faptul că a ratat coada şi mă uit lung şi inexpresiv la el. Îmi evită privirea şi se uită la Proasta lui. Fata e ruptă de lume şi îl freacă la melodie pe Hamude să îi cumpere şaorma cu “d-ăia prăjiţi… cârnaţi”. “Fă ejt proastă?” îi răspunde iubitul, de unde deduc faptul că ea e Proasta.

Hamude îmi evită privirea şi îl întreabă autoritar pe Papleacă care dintre noi doi a fost la coadă. Continui să îl privesc şi să îi caut ochii, dar se fereşte. Proasta saliva pe tejghea cu gândul la cârnaţii din şaorma. Papleacă, martor la întreaga scenă se pierde. Îşi linge spasmatic îngheţata şi bâjbâie câteva scuze penibile în faţa unui Hamude de maxim 19 ani.

“Nu ştiu că eu nu eram atent…ăăă…nu ştiu… ăăă… tu… cred!”. Zâmbesc. Hamude devine iritat de răspunsul sacadat. Papleacă se pierde şi parcă îl aud cum îşi strânge vezica. E linişte şi nu mă grăbesc. Pot să îi ofer locul meu în faţă, mai ales că Proasta lui pare ieşită pentru prima dată din casă… dar azi nu am chef. Apropo, aţi observat că prietenele cocalarilor sunt din specia Pupăză Bahmuţenciană?

După secunde bune de linişte, în care eu nu îmi iau ochii de pe Hamude, Papleacă transpiră sub privirile nervoase ale cocalarului şi carnea se strică-n ţeapă, Proasta rosteşte: “el e dragă în faţă… noi suntem după“. Hamude se întoarce nervos spre ea, dornic să îi mute falca aşa cum o face de câte ori o iubeşte, pierde echipa lui de fotbal sau nu are altă ocupaţie. Se abţine dar o bate din priviri.

Papleacă îşi primeşte şaorma şi fuge ca o fetiţă spre casă. În seara asta doarme cu lumina aprinsă. Eu îmi servesc şaorma la o masă lângă Hamude şi Proasta. Îi privesc arogant şi cercetător. Fac analize istorice şi psihologice. El o iubeşte cu “fă!”.

Să-mi fie de bine.

P.S. – Morala? Numărul mare de Papleacă tradiţionali a dus la creşterea numărului de Cocalari. Ştiinţă.

P.S. 2 – Şaorma de la Dineş e de toată jena.

Popularity: 6%

Naşu` blogosferei a făcut un şoşo:

June 05, 2010 Horhe 8 Comments

Senzaţional şi incredibil de OTV, Ză Godfadăr la bloagări, şi Zeul Internetului, a făcut şoşo pe un zid. Dacă se numea Zusu, făcea şuşu. Clar?

Chiar eu i-am surprins ecusonul în fapt. Da, este adevărat, Zoso se duce cu ecusonul la toaletă ca să fie recunoscut de bideu. Şi din relatarea martorilor de la faţa zidului am aflat că Naşu` Mare vroia să scrie “Zoso” pe zid, dar i-a tremurat mâna şi a ieşit o mare pluă.

Morala, dacă este:

- Zeul nu mai face şoşo stând jos;

- cantitatea cabalină de uniră arată că trage pe nas kilograme de Prost-amol;

- nu are pietre la rinichi, ci taste;

- nu mai ştiu;

Cam atât cu Zeul pe săptămâna asta. A fost o reală plăcere.

Popularity: 11%

Sunt o pisică pentru câini.

May 25, 2010 Horhe No comments

Probabil dintre toţi pământenii eu sunt cel mai îndreptăţit să posed un aparat împotriva caninelor, breloc cu nu-ştiu-ce-sunet. Nu de alta, dar prea mult jogging cu inima-n gât dăunează. Sincer nu îmi pot explica de unde atracţia asta canină asupra ciolanelor mele, care ca să fiu sincer, nu prea este, care este.

Dacă am plăcerea să merg cu un grup de cetăţeni pe stradă, şi ne intersectăm cu un alt grup, dar de câini, toţi ceilalţi îşi vor continua promenada în timp ce eu voi alerga în jurul lor, într-un şir indian homo-caninus. Şi nu urăsc potăile. Nu suport posesorii de câini care se orgasmează când javra personală se c¤că pe trotuar, dar asta e altă poveste. Chiar îmi plac câinii, în special cei din rasa boxer, cunoscuţi pentru idioţenie specifică şi feţele de câini tălâmbi.

Cred că dacă eram câine, inventam stilul emo pentru patrupede. Eram mereu singur, alergat de ceilalţi şi muşcat de coadă. Probabil eram un prototip atât de prost încât mă năşteam cu un defect de “vorbire” şi… mieunam. Poate şi mersul meu era mai pisicesc, ceea ce mă făcea chiar un câine gay, hăituit de alţi câini, în mod special cei din rasa verde.

Nu ştiu unde greşesc în abordarea mea cu potăile, mai ales că am încetat de mult să mai fiu microbist (stelist), şi nu ezit să hrănesc animalele. Până acum nu am încercat metoda să latru şi eu la câini, dar la cât de prost ştiam păsăreasca în copilărie, nu mă bazez nici pe câinească.

Popularity: 8%

Oscar pentru Apocalipsă!

March 10, 2010 Horhe 4 Comments

Toată lumea vrea să vadă filmele bune, filmele de Oscar, astfel încât săracii regizori fără bani şi cu actori fără talent rămân pe dinafară. Aşa nu se mai poate. Chiar dacă ultimul film incredibil de prost pe care l-am recomandat a fost The Happening (anul trecut), a sosit momentul să prezint o altă mini-producţie care merită un click de pe torrent… pardon, cumpărată din magazin la cel mai scump preţ: Quantum Apocalypse!

Povestea e foarte simplă, oarecum plină de clişee. Dar ce mai contează 2-3 clişee când avem Avatar, acest şablon al filmelor de acţiune.

Povestea începe atunci când un meteorit distruge planeta Marte (şi aveam de gând să mă mut acolo). Ai crede ca spre Pământ vin mii de bucăţi din Marte? Nu. Spre Terra vine o Super Mega Gaură Neagră! Ochiul Negru cum spun specialiştii de la Institutul de Fizică Furtunoasă, Rahova.

Şi imediat ce apare această gaură neagră, Terra intră într-o cursă contra-cronometru de autodistrugere. Timpul devine mai lung, se pierde gravitaţia, ecetera ecetera. V-am spus, povestea este aberant de antrenantă!

Actorii sunt… amuzanţi în lipsa lor de expresivitate şi talent. Mai ales Preşedintele SUA, un alb lipsit de mimică şi compasiune. Şi dotat cu replici proaste. Pe lângă toate acestea, avem un tânăr îndrăgostit până la prostie, o tută rătăcită, un tată secretos, o mamă care merge ca o manechinuită, şi un unchi paranormal şi schizofrenic, care ghici ce: e cheia filmului!

Vizionare plăcută, şi nu uita: unde e un film de 3 lei, sunt şi floricele ieftine!

Popularity: 2%

Interviu incredibil de neadevărat cu Sturzu de la Nai-Q!

March 04, 2010 Horhe No comments

Ieri prin Bucureşti, zona Romană, am dat peste Mihaaaaaai Sturzu, jumătatea masculină (sau celălalt testicul) al trupei Hi-Q. Nu am avut timp să îi dau un autograf şi nici să îl întreb despre viitorul trupei, dar dacă aveam timp, îl întrebam următoarele:

Eu: Ce faci pe la Romană?

M.S.: Caut solistă… nu ai auzit că am rămas fără?

Eu: Fără o duduie nu se poate…am înţeles. De ce Sturzu? Ai tăi nu ţi-au oferit nici măcar o şansă.

M.S.: Aşa a picat la botez… Oricum numele meu e un… nume!

Eu: Cum te caracterizezi?

M.S.: Simplu – artist, compozitor, scriitor, poet contemporan, regizor de videoclipuri, biker, extreme-biker, cântăreţ, interpret, băiat de treabă, galant, rebel, de gaşcă, frumos, suplu, înalt, feroce. Dacă am uitat ceva e de la emoţii. Nu am mai dat de mult un interviuri…

Eu: Cum se numeşte colegul tău de trupă?

M.S.: Sincer nu ştiu… dar are o maşină decapotabilă mişto!

Eu: Cum a început nebunia cu Hi-Q?

M.S.: Visul nostru de o viaţă e să cântăm pe VH1… şi cred că suntem pe drumul cel bun. Am cântat la Atomic, OTV, Taraf TV… poate pe viitor şi la Bahmu şi Noră pentru mamă şi atunci e clar… VH1 scrie pe noi!

Eu: Ce piesă din repertoriul vostru îţi place mai mult?

M.S.: Şlagărul “Gaşca mea!”. Recent am trecut pe lângă o casă de bătrâni şi ascultau piesa. Ca să îţi dai seama ce tari suntem!

Eu: Pe viitor chiar vreţi să mai cântaţi?

M.S.: Da.

Eu: De ce? Vă obligă cineva?

M.S.: Nu. Dar vrem. E mijto.

Eu: Ştii să găteşti?

M.S.: Da.

Eu: De ce nu te faci bucătar pe un vapor? Şi găseşti ceva pe vapor şi pentru colegul tău.

M.S.: Îmi place faima de artist. Am succes la căministele triste din Regie. Chiar şi două pe seară dacă mă dau cu apă de colon.

Eu: În compania căror trupe legendare aţi cântat?

M.S.: 3Sud Est, Blondy, Animal X… multe.

Eu: Cu ce grei ai muzicii aţi vrea să cântaţi, şi unde?

M.S.: Se punea problema să cânte AC/DC în deschidere la noi în concertele de la Botoşani şi Horezu… dar să mai vedem.

Eu: Baftă în “carieră”.

M.S.: Mulţumesc. Acum plec. Uite o blondă bună în staţie la 226… sigur ştie să cânte!

Eu: Stai puţin. O ultimă întrebare: E adevărat că ai căzut cu bicicleta ca un…

M.S.: Pa!