Prostie @ Numa' de bine.eu

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep. 4

July 03, 2010 Horhe 1 Comment

Dragi nepoţi, nu v-am mai scris de mult o scrisoare către viitor, fiind prea ocupat să muncesc pe brânci ca vouă să nu vă rămână nimic.

Vreau să vă spun că am aflat de ce voi sunteţi nişte retardaţi. Da, nu vă mai uitaţi unul la celălat (dacă fiul meu a avut destulă sămânţă să facă mai mult de 1 copil), sunteţi nişte proşti. Statisticile zilelor mele mă ajută să afirm că sunteţi o cauză pierdută şi cel mai probabil o să vă curgă salivă pe hârtia asta. Toate combinaţiile alea de lucrurile pe care le faceţi dăunează: nu tu hălci de carne cu grăsime naturală pe grătar în faţa casei (zburătoare?), numai păstăi eco, mâncare de plastic la canci-food, sedentarism internautic (îmi imaginez că nici personajele din WoW nu le mai mişcaţi), la clasa a 12-a probabil coloraţi cărţile de logică şi sărbători care ajută la plafonarea creierului.

În zilele mele există un partid politic, PDL, care probabil are preşedinte şi în vremurile voastre (Ebu). În PDL există doi oameni, de care eu nu am auzit, probabil dormeau prin parlament, dar ei au propus Ziua Naţională de Rugăciune, ca mulţumire închinată divinităţii pentru tot ce avem (la ora la care scriu eu aceste rânduri, România este inundată, în criză financiară şi colaps raţional). Deci mulţumim. Sunt destul de sigur că legea privind ziua asta specială o să fie votată şi o zi pe an românii îşi vor împreuna mâinile într-o zi neproductivă pentru a aduce mulţumiri celor lumeşti. Sau mai româneşte, se vor aduna la mânăstiri să facă un grătar.

Dragi mei nepoţi, problema e că bisericoşii şi-au dat acordul pentru un asemenea demers pentru că nu erau proşti. De unde e zi liberă, e vot bun, ban bun şi construcţii mari. Şi cum societatea din ziua de azi pare mai interesată de lene, câştiguri ilicite şi frecat menta creştineşte, să nu vă miraţi de ce vă curge salivă din colţul gurii.

În finalul acestei scrisori, am şi eu o dorinţă: să creşteţi mari şi proşti, să intraţi în Parlament şi acolo să propuneţi “Ziua Naţională pentru Citit”… dacă se poate cărţi. Aşa o să rămâneţi în istorie.

Vă pupă bunicul vostru criogenat.

P.S. – Anakin, scoate degetul din nas.

Popularity: 6%

Eu vreau să mă mândesc cu ţara! Ep. 3

June 18, 2010 Horhe 5 Comments

Dragi nepoţi, vă salut! Sunt bunicul Bonea şi vă scriu o nouă scrisoare, chiar dacă există un risc mare să fiţi analfabeţi. Aşa se crede, cercet[torii britanici presupun că viitoarele generaţii vor ajunge incredibil de proaste. Dar vă asigur că în gena voastră se află şi puţin pedigre, şi dacă aţi fost şi scăpaţi în cap la naştere e clar că o să aveţi un viitor de aur. Dacă totuşi există riscul să nu reuşiţi să citiţi această scrisoare măcar vă puteţi lăuda că aţi mai atins “o carte” în ultimul deceniu.

Azi continui să vă spun cum e viaţa şi istoria în anul 2010. Nu ştiu cum e în viitor, dar de ceva ani românii au revenit la marea lor dragoste: pământul! Dacă la şcoală aţi citit…ăăă… stai puţin, mai se face oare şcoală în viitor? Hm… dacă între 2 partide de WoW şi C.S. aţi citit pe internet ceva literatură română, o să aflaţi că în multe cărţi românul apare ca un obsedat după pământ. Vrea cât mai mult. E ca un drog. E, şi în legătură cu pământul ăsta, în 2010 a început să se materializeze o dragoste cât mai mare pentru pământul din Basarabia, sau Republica Moldova. Dacă nu ştiţi unde e ţara asta vedeţi în dreapta-sus pe hartă…ăăă… dreapta e în dreapta stângii… pfuai doamne, greu!

Şi cum spuneam, a apărut dragostea de Basarabia. Se apelează la apelative ca “fraţii de peste Prut”, “podul de flori” ori “fraţi români”. Problema e că pe tărâmul acela magic (un vin minunat şi cam atât) numit Basarabia, au stat ceva timp ruşii. Şi cât au stat pe acolo au avut grijă să îşi impună obiceiurile, limba şi toate cele, aşa că dacă românii din România mai credeau în “noi vrem să ne unim cu ţara”, moldovenii din Republică începeau să creadă în “încă Putin şi ne rusificăm de tot”.

Şi uite aşa a apărut ceea ce voi învăţaţi la şcoală ca: limba străină Moldovenească. E uşoară, apropiată în proporţie de 99% de română, dar sună puţin mai diferit. Dacă puneţi mâna pe carte, aşa deştepţi cum cred eu că sunteţi, în 3 ani o învăţaţi.

În 2010 oameni din Basarabia sunt destul de împărţiţi: sunt cei care îşi doresc să se unească cu România că e viaţa mai bună aici, sunt cei care vor să se lipească de Rusia (peste Ucraina, posibil o autostradă suspendată proiectată de Oprescu), sunt moldovenii care nu dau doi bani pe nici una din ţări şi au dezvoltat un naţionalism local şi mai e şi ultima grup, aceea de alcoolici. Ăştia măcar sunt veseli mereu.

Şi acum ajungem la partea interesantă, că am făcut destulă istorie. Acum mulţi ani a fost o trupă de muzică pentru chinezi. Se numea O-Zone, erau fraţi de peste Prut, şi scriau cântece pentru dislectici, adică în loc de versuri aveau onomatopee. Poate mai găsiţi pe net piesa “Mai ahi”… aoleu, nu! La cât de proşti e posibil să fiţi, poate devine iar hit! Mai bine nu.

Şi a fost trupa asta, apoi s-au despărţit că o duceau prea bine şi au început să cânte Solo. Ba prin baie, în faţa oglinzii sau pe la TV. Unul din ei a fost mai răsărit, şi cu o reclamă bună a ajuns Crazy Loop. Numele de scenă. A scos o piesă, Cica Boom, care nu mai avea onomatopee dar avea fund şi sâni. Deci a prins la lume. Şi cântăciosul, într-un exces de dragoste pentru ţara care a făcut din el cântăcios a declarat pentru un ziar rusesc: “Rusia e casa mea”.

Pentru a nu mai comenta mult această afirmaţie, vă spun doar morala scrisorii de azi: nu scuipaţi unde mâncaţi. Sper că nici măcar voi nu sunteţi atât de proşti…

Vă pupă bunicu` Bonea, numa` de bine!

Popularity: 6%

Masonii au ajuns la uşa mea.

June 11, 2010 Horhe 7 Comments

Citeşti titlul şi te gândeşti “băi ce băiat bun şi Georgică ăsta, dar dacă a început cu masonii, ungurii, ţiganii şi alte d-astea înseamnă că a intrat în PRM… păcat!”, dar nu este adevărat. De-a lungul timpului, mai exact de 8 luni de când sunt singur acasă şi mă comport precum Mcauley Caulkin, am avut parte de experienţe incredibile, metafizice şi chiar paranormale cu babele din blocul meu. De exemplu, ştiaţi că la 11 noaptea când pun cheia în broască, cu dorinţa de a intra în casă, se deschid sincron trei uşi pe culoar şi 9 ochi (pune şi ochiul minţii) mă privesc cercetători? Incredibilul rupe orice barieră atunci când mama este învinovăţită pentru înfundarea ghenei, la prima vizită în Ploieştenia. Iar în perioada când se repara faţada blocului, şi erau schele pâna la geamul meu, babele se urcau pe ele şi mă spionau în timp ce mă scărpinam cu mâna stângă pe umărul drept… bine, poate am exagerat puţin, dar tot e Triunghiul Budigăilor pe aici… intri şi te pierzi complet.

Ultima experienţă a fost totuşi demnă de un paranormal din seria de risc Buni Cocar-Bucium Leonida. Se făcea că era ora 9 dimineaţă şi pe holul meu se auzeau sunete ciudate. Un murmur intens combinat cu bubuiele, urlete, posibil dansuri tribale şi cred că la un moment dat am auzit şi o harpă. Nu bag mâna-n nici un foc pentru nimic deoarece dormeam. Ca orice român, nu am reacţionat cu nimic la aceste sunete. Ba da, m-am întors pe partea cealaltă şi am continuat să sforăi pe silenţios.

Problema e că nici după 30 de minute zgomotul nu a încetat. Devenea mai iritant, mai tare şi… m-am trezit. Am hotărât să renunţ la specificul românesc de a spune “miserupe” şi să ies pe palier să văd care problema.

Totul a fost şocant şi demn de poveştile cu zâne. Între 4 şi 6 dudui trecute de vârsta la care îţi mai baţi la cap rudele stăteau ca pe prispă în faţa uşii mele. Vorbeau despre una alta, se mai certau, dar în principiu puneau ţara la cale. Lucru ce sincer a început să mă pună pe gânduri. Am intrat speriat în apartament, am aprins 3 lumânări de botez, am ars nişte ofrandă şi am parfumat casa cu mir pentru alungarea răului din preajmă. Cred că am avut primul contact cu masonii. Dacă nu mă înşel, era Loja a 13-a, grupare extremistă cunoscută pentru războaiele psihologice pe care le poartă cu orice altă persoană care mai are legături solide între neuroni.

Imaginea de mai jos demonstrează că am dreptate. Priviţi scaunele lojei masone. Râdeţi şi cruciţi-vă!

Popularity: 6%

PrOstKER!

May 23, 2010 Horhe No comments

Se pare că am devenit un cinefil serios în funcţia de “cel care vede filmele proaste”, şi am ales să mă uit/torturez/chinui cu şi la ultima producţie românească… dar de ce spun eu românească? Ultima bombă cu gaz a lui Sergiu Nicolaescu. Continuarea acestui text poate conţine glume şi cuvinte vulgare. Dacă vrei să îl citeşti e alegerea ta, dar spre binele tău, nu te uita la film. Nici măcar nu îl downloada de pe torrente/oDC. Acest film nu merită să fie piratat.

Deci aşa şi prin urmare, filmul este o flatulaţie artistică demnă de un pensionar care nu se mai satură de ego-ul său creativ. Pentru cinematografia românească, maestrul Sergiu Nicolaescu este precum personajul principal din filmul Saw care îşi continuă seria de crime şi după ce moare. Cam aşa şi Nicolaescu. După ce a “murit” ca regizor şi actor în perioada comunistă, reînvie în capitalism şi arată că pu… ăăă… poate.

Filmul “Poker” începe foarte prost. 4 puşti joacă poker în 1960 şi ceva. 3 din cei 4 copii joacă foarte prost. Povestea continuă în istorie unde cele 4 personaje se întâlnesc mereu la aceeaşi masă de Poker. Bineînţeles că apare şi Nicolaescu în filmul lui, altfel nu se putea. Apare exact în momentul lui de glorie, când îşi dovedeşte oportunismul: filmare de la Revoluţia din 1989 când juca rolul revoluţionarului la TV. De asemenea, filmul este presărat cu replici din capodoperele nicolaeşciene.

Povestea e penibilă. Nu îmi plac filmele cu clişee, dar la un moment dat mă rugam să văd un clişeu în “Poker”. Filmul este de o originalitate incredibil de proastă.

Actorii (şi am să fiu sincer), în ciuda talentului lor, au jucat execrabil. Mafiotul Mălăiele vorbeşte în scârbă şi nu deschide gura deloc, de trăieşti cu impresia că îi e ruşine cu filmul ăsta. Senatorul (nu ştiu numele actorului, e acela mai plinuţ), joacă mai prost ca… pasărea aia albastră din Avatar. E implicat în rol ca un copil de 6 ani. Şi ultimul personaj central, Doctorul (nu ştiu nici numele lui, dar am auzit că a jucat prin telenovele) e… acceptabil. Restul actorilor sunt… băi, parcă joacă în scârbă. Ori ei joacă prost (ceea ce nu accept pentru că sunt actori mari), ori scenariul este atât de slab (da!).

Mai sunt şi două prezenţe actoriceşti ce arată gândirea de geniu a lui Nicolaescu, regizor ce tinde spre original: ne-moldoveanca Jojo, care joacă prost rolul de asistentă TV… ăăă… curvă proastă, cel mai bun lucru la blondă fiind tunsoarea inghinală. Iar a doua prezenţă complet ne-originală este Bendeac (doamne, bine că apare 10 secunde), în rol de imitaţie de Gay cum e la “în puii mei!”. Am făcut şi o rimă.

Per ansamblu, filmul este prost. Per ne-ansamblu, filmul este şi mai prost. Cu toate astea, a avut un efect eficient asupra tractului meu digestiv, motiv pentru care îi mulţumesc lui Sergiu Nicolaescu: “Bravo Maestre. Ai reuşit un film cu efect de iaurt de prune cu bere! Eşti mare!”.

Eu vă urez ne-vizionare plăcută şi nu uitaţi, sunt aici pentru ca voi să nu vizionaţi filmele proaste.

P.S. – Jojo apare goală încă din primele minute ale filmului, ca nu cumva să schimbi repede.

P.S.2 – Filmul se vrea o comedie, dar e… “un fleac“.

…

Următorul film al lui Sergiu Nicolaescu (cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la prima peliculă nicolaeşciană) se va intitula Solitaire şi va dezbate problemele menstruale ale unei taximetriste din Emoroizii de Jos. O poveste cu sare, piper, FBI, vidanjori şi… SERGIU NICOLAESCU!

Popularity: 4%

Eşti un Gay, e ok.

May 19, 2010 Horhe 4 Comments

Şi anul acesta va avea loc Gay Parade, spre deliciul celor care se opun cu înverşunare, bucuroşi că apar la TV aruncând cu pietre şi rahat.

Consider că dintre toţi cei care vor participa la Gay Parade (anti sau pro) numai cei din tabăra gay sunt sinceri. Ei vor doar un singur lucru, acela de a putea să se căsătorească legal. Celelalte tabere sunt prezente doar din dorinţa de a arăta cine nu sunt:

- politicienii vorbesc pentru a demonstra prostimii ce mult respectă ei valorile familiei în România;

- extremiştii dau cu pietre pentru a demonstra ce fără de păcat sunt ei;

- BOR va demonstra împotrivă pentru că sunt ruşinaţi de popii (posibil) prezenţi la paradă;

Dacă nu ţi-ai dat seama până acum, nu sunt anti-gay (sincer, dacă citeşte pentru prima dată acest blog, află că nu sunt nici rasist, nici antisemit, sexist, ecetera ecetera). Şi dacă îmi laşi comentariu “ce gay eşti bă!” sau “dumniezo a zis că bla bla“, eşti penibil.

Cel mai mult îmi plac scuzele curocefalilor “de ce nu paradă Gay”:

- pentru că e un păcat creştin – oamenii nu se nasc într-o religie. O dobândesc printr-un botez şi o îndoctrinare de durată (şi uneori eficientă până la prostie).

- pentru că e scârbos - “dar ce frumos se ling tipele alea”.

- ce exemplu dăm tinerei generaţii - realitatea. Sunt oameni care se iubesc indiferent de sex. Şi m-am săturat de c@c@tul ăsta cu “exemplul pentru tânăra generaţie”. Numai exemple bune să dăm, dar fără gay: Daniela Crudu, Sânziana Buruiană, Adriana Bahmuţeanu, Monica Columbeanu, fotbalişti drogaţi, popi (e greu să îi sortez pe toţi), alcoolizări precoce, părinţi care se bat, ştirile de la ora 5, idealuri feminine/masculine, tradiţii violente româneşti (bătutul nevestei, altoitul părinţilor), ecetera ecetera. Sunt sigur că nici unul din exemplele de mai sus nu are drept cauză gayoşenia unora.

- copii or să vrea să fie gay - dacă ai un copil ATÂT de prost încât nu ştie ce îi place, e strict problema ta. Tu l-ai crescut într-o stare constantă de instabilitate. Şi nu o să vrea să fie gay, stai calm speriatule, dar dacă e prea mic să înţeleagă fenomenul o să te întrebe “de ce domnii se ţin de mână?“. Să faci bine să îi explici că: “Popescu şi Ionescu sunt nebuni fiule, şi dacă faci precum ei o să ajungi în Iad, şi o să arzi o eternitate. Acum dute la TV că începe Acces Direct.”

- de ce trebuie să facă paradă? Nimeni nu mai face paradă – ba da. În fiecare an se plimbă moaşte prin oraş şi se blochează circulaţia. Se fac cozi interminabile de oameni care îşi chinuie pruncii ca să pupe un geam. Asta este tot paradă.

Acestea fiind zise, dragi reprezentanţi ai BOR-ului, la cumpărat de portjartiere cu voi, iar cei care nu au loc de criza în casă, şi vor să arunce o piatră, la cumpărat de… hm… sincer nu ai ce să cumperi în cazul ăsta.

P.S. – cel mai bun exemplu de gândire curocefală (pe 2010, scuze Bichir) este senatorul Iulian Urban, un adevărat geniu, creştin, şi heterosexual fără prieten.

P.S. 2 – “Arhiepiscopul Sucevei este cel mai mare propietar de păduri din România”. Cât de hetero e asta?!

Popularity: 4%

Am rămas pe întuneric…

February 09, 2010 Horhe No comments

Probabil vă miră de ce atât de “multe” texte pe blog pe ziua de azi. Simplu, compania Electrica a decis să mă lipsească de electricitate şi să mă întoarcă în timp cu 200 de ani, fiind locuitorul unei locuinţe luminate de lumânări.

Până le demonstrez că sunt incompetenţi şi că sunt îndreptăţit să îmi fac nevoile la bec aprins, vă las în compania piesei:

Popularity: 1%

Denaturez, subordonez şi alte cuvinte mari!

February 02, 2010 Horhe 3 Comments

Am primit recent pe messenger un mass de la un cetăţean (am mulţi cetăţeni în listă) care mă invita să intru pe blogul lui şi să îi comentez articolele. Deci să intru pe blog pentru că băiatul a făcut un sacrificiu suprem prin expedierea mesajului.

Blogul cetăţeanului mă întâmpină cu următorul mesaj:

Din câte se pare, Tony este specialist în scris. Deci specialitatea lui este să scrie, indiferent de loc, obiect şi ce scrie. Deci specialistul poate să scrie fără probleme pe uşa unui WC, pe banca liceului, pe pereţii blocului, cu pix, creion, rahat turcesc sau sânge, ultima variantă fiind acceptată doar dacă este şi un satanist.

La întrebarea “DC BLOG PERSONAL?” îi răspund eu: pentru că internetul permite. E loc pentru toţi.

Partea cu denaturarea şi subordonarea este ciudată, şi întregul citat pare luat dintr-o piesă proastă marca Paraziţii. Să vedem totuşi ce spune DEX-ul despre cele două cuvinte:

- a denatura = a falsifica;

- a subordona = a face să se supună ierarhic;

În ciuda faptului că Tony foloseşte cuvinte mari, fraza are logică, nu?

În continuare, cetăţeanul mă “subordonează” cu următorul mesaj: “INTERZIS PROŞTILOR ŞI AGRAMAŢILOR!” şi mă ameninţă în bunul stil religios că mă “trimite la post şi rugăciune”. Pfiu drace!

În altă ordine de idei, dacă nu eşti prost şi agramat (doar cei ce deţin ambele calităţi sunt nepoftiţi), blogul este interactiv, “astfek că după fiecare articol aveţi postare comentariu”. Că tot vorbeam de greşeli gramaticale.

Cam atât am reuşit să citesc din blogul lui Tony. Trebuie să recunosc, puţin… dar solicitant.

Numa`de bine.

Popularity: 1%

Amor pe datorie, la şaormerie!

January 07, 2010 Horhe No comments

Vine taxa pe fast-food, ceea ce este o porcărie. Obezii sunt simpatici, amuzanţi şi cordiali. De asemenea, o ţară de “spartani” e o ţară periculoasă. Nu te sperie gândul că poate să coboare un obez din maşină să te bată, nu? Şi de ce taxă pe fast-food când eu mă chinui să mă îngraş? E cumva o conspiraţie împotriva mea?

Mă amuză părinţii care apar la ştiri şi spun că “taxa este binevenită”, deoarece acum nu o să mai îmi şantajez plodul cu McDonald`s. Am adăugat eu ultima parte pentru că aşa e. Când îţi plânge copilul nu îl duci la bunica la o sarma, şi nici la un mic la Cocoşatu`. Îl duci la MucDonal`s, unde primeşti calorii, cico plin de zahăr şi jucărie.

Oricum eu m-am scos la şaorma. Dacă îmi cere taxa, îi spun să o oprească din porcăria aia de Ayran pe care îl dau gratuit.

Problema e că se discută taxarea pe sex (o glumă politică), dar ştim că politicianul român nu face diferenţa între glumă şi realitate. Aşa că să ne pregătim de zilele când vom face sex cu sectoristul în dormitor, iar prezervativele le vom cumpăra direct de la el, la locul faptei. Taxa o plăteşti după…

P.S. – dacă taxa o să fie scumpă, mulţi români vor folosii maţul de porc (e de sezon) şi contus-întreruptus. Să vezi disponibilizări la fabrica de cauciucuri. Ui iu iuuu!

cuplu

Popularity: 2%

Tamagochi, sau: Cum să ştergi la fund un pixel

December 24, 2009 Horhe 9 Comments

Era o nebunie. O isterie. Nu interesa pe nimeni că balonul e rotund şi că bătaia e masculină. Toţi ne băteam în animale Tamagochi. Care are mai multe? Care e mai curat? Care e mai fericit? Care se c*c* mai mult şi care a ajuns la o mărime impresionantă?

Da, poţi spune că era un joc prostesc, dar ai avut? Eu am avut mai multe, spre nefericirea sponsorilor principali, părinţii. Parcă aveam 7-8 ani şi cea mai burgheză colegă de clasă a apărut la şcoală cu o chinezărie roz, care mânca, se plimba stânga-dreapta pe micuţul ecran şi făcea mult turkish delight.

Am ajuns acasă şi am ţipat din uşă: “Vreau şi eu Tamagochi!!!”. Mama mai mult ca sigur că nu ştia ce e porcăria, dar dacă progenitura vrea, te poţi opune? Aşa că am făcut un sprint până la Piaţa Rahova, centrul cultural al chinezăriilor, de unde m-am aprovizionat cu una bucată jucărie. Cei drept ieftină. Nu îmi permiteam un Tamagochi complex. Al meu nu creştea. Doar mânca şi se defeca. Bun şi aşa.

Nu am fost senzaţia clasei, dar măcar eram în trend. Oricum jucăria a pierit trist, scufundată în WC-ul şcolii de un coleg de clasă ofticos. Nu-i nimic, are mama bani. Şi a tot avut până şi-a dat seama că pe portofelul ei se ridică un imperiu de Tamagochi-uri stricate sau pierdute prin casă. Ultimul animal era totuşi mai avansat. Era colorat, puteam să aleg ce animal e, şi procesul de hrănire era mai complex. Nu mai mânca doar pătrăţele negre.

A murit şi ultimul, pentru că am fost prea indiferent să îl mai hrănesc. Eram prea preocupat să mă joc “bătăi” pe telefonul mobil.

tamagochi1

Popularity: 64%

Eşti român sau păgân!? Şi di rahat băi!

December 23, 2009 Horhe 3 Comments

Spotul campaniei pentru promovarea educaţiei religioase în şcolile din Republica Moldova.

Vaaaaiiii. Ce lamentabil. Ce trist! Ce penibil! Nu ştiu care e constituţia Moldovei, dar oare când vor apărea şi în ţărişoara noastră laică astfel de clipuri TV? Ca să se întrebe copii de 9-10 ani:

“Mami, eu nu vreau să fiu păgân şi să mă pedepsească dumniezo să ajung în iad. Uaaaa!”

Uite deja o idee pentru viitoarea campanie din România: Religia în şcoală. Bagă frica-n copil!

Popularity: 1%