Tag Archives: Radio

Gură contra 40 de lei

liderul de opinie

Spre deosebire de Ungaria, în România presa scrisă e liberă. Atât de liberă încât poți să te duci să lucrezi pentru publicația România Mare (ziarul lui Vadim Tudor) și să lași sindromul Tourette să zburde liber în cadrul articolelor.  Dar România Mare, credeam până ieri, e singura publicație care nu se poate abține de la ocări cât casa. Hai, că mai dau și Cațavencii/Kamikazii o înjurătura, bine, dar ăla e umor. Trebuie să știi când să spui una bună de carne. În rest, nu îmi amintesc să mai existe un ziar axat exclusiv pe așa ceva…

Îmi place să citesc presa locală din România. E plină de subiecte bune de glume, și dacă grupurile umoristice de la noi ar pune mâna măcar pe un ziar, chiar și național, poate ar mai diversifica glumele alea săptămânal de răsuflate. Dar avantajul meu că nu citesc ei, pentru că altfel descoperea toată lumea bunătate și talent de articol din fițuica constănțeană Liderul de Opinie. Articol integral îl găsiți AICI, și merită reclamă pentru că e scris în tonul profesionalist care face diferența dintre (ca exemplu) un radio pe FM și unul pirat pe tranzistor.

Doamna Carmen Ștefănescu, pentru că e o doamnă ce textul ei, a realizat un amplu material despre un călugăr, un alt călugar, al nu știu câtelea bisericos, ce se dă la carne fragedă și comite păcatul pedofiliei. Pentru fețele bisericești nu mai e nimic nou. Poate nu știm noi cei din afara clerului, dar pe lângă șpagă și milogeli, e posibil să fie și pedofilia o probă de acceptare în cadrul BOR. Dar să fie la ei…

Cum spuneam, doamna Carmen Ștefănescu a dat un titlu foarte explicit articolului: „Muie contra 40 de lei”. De ce să te cenzurezi până la urmă? Oricum și în Constanța cel mai citit ziar e tot Liberlickcan. Concurența e dură și trebuie să dai ce e mai bun din tine. Curios e faptul că în cadrul materialului, muia devine sex oral și relație sexuală orală, sintagme pe care din motive numai de Carmen Ștefănescu știute, nu a putut să le includă în titlu. Ciudat că se abține și de la restul cuvintelor scârbovnice. Eu sunt dezamăgit și mă așteptam, sincer, la un periplu colorat, mai ceva ca în piesele celor de la Paraziții.

În rest e bine că sunt credincioși, și motto-ul publicației este „Nu ne este frică decât de Dumnezeu!”, că CNA pentru presă scrisă nu avem. Norocul lor, norocul nostru…

Popularity: 6%

Eurovision, ceva?

Panică și isterie! Anul acesta se pune problema ca România să nu participe la Eurovision. Cică e vorba de bani, dar știe toată lumea că de vină pentru o posibilă absență e lipsa de valoare. Că, păcatele mele, pentru un concurs unde se votează între vecini și pe criterii politice, aș impune o taxă Eurovision, pe lîngă taxa radio-tv. Și orice pasionat de geopolitică vrea să știe: „Rep. Moldova ne dă nouă, sau Rusiei, 12 puncte?”.

Așa că să nu ne ducă pe noi de nas cei de la TVR, că știm adevărul. Avem și patru  propuneri (numa` dive) pentru anul 2012, toate fiind garanții ale succesului:

- Inna Hot, pentru că prinde la public. Nu știu de ce, dar prinde;

- Marina Voica, pentru că Finlanda a căștigat cu monștrii de la Lordi, așa că merită să încercăm cu un monstru clasic;

- Mădălina Manole feat. Mălina Olinescu. Ambele au reclamat un con de umbră înainte de suicid. O prezență la Eurovision scoală, pardon de expresie, morții;

- Roxana Prințesa Ardealului. Inevitabil se va maneliza și Eurovisionul;

Așteptăm votul vostru în dreapta sus. Da, acolo!

Popularity: 6%

Țuțu Adrian Prodacșăn!

tutu

„Iooo! Țuțu Adrian Prodacșăn… șăn…șăn…șăn. Atenșiăn… șiăn… șiăn… șiăn. Ai prizent tu iu niu stail… stail… stail.”

Cam așa începe piesa „Shut the fuck up!” compusă de Țuțu Adrian, la Țuțu Adrian Prodacșăn Studiouz. Probabil. Știți cine e Țuțu, nu? E băiatul acela care a câștigat Românii au talent, înzestrat cu aptitudinea de a fi orfan. Bine, și stilul lui ciorăpăresc prinde la puștimea cu drept de vot prin SMS, dar oricum, băiatul are. Are 120 de mii de euro.

Poate vă întrebați cum de am ajuns să ascult ciorap. E simplu. Am fost „jignit” în ultimele zile că sunt oarecum limitat în materie de muzică. Adică 1.500 de piese în Winamp nu înseamnă prea mult. Așa că m-am hotărât să mă cultiv muzical. De unde era să încep dacă nu de aici d-aproape? Am găsit pe internet o selecție de piese marca Țuțu și hai să simt că românii au talent.

Băiatul e român de-al nostru. Șapte piese, și aproape atâtea remixuri și variante. E greu să te decizi când ești talentat. Dar nu-i nimic. Am timp să ascult toate cele trei variante de „Iubiți-vă părinții”, piesă care a făcut diferența în concurs. Cred că am și plâns. Cred. Eu nu prea sunt credincios.

În ciuda faptului că a câștigat 120.000 de euro, a cumpărat un apartament în București și câteva sesiune de „fă-mi album” cu Marius Moga, tot nu e fericit. În piese plânge după fete. Și știm că multe liceence plâng după el. Până la urmă, dacă pun bine urechea pe boxă, și boxa pe mute, piesele lui nu sunt rele de un radio pirat-comercial. Linia melodică e făcută într-un Hip Hop Ejay mai vechi, dar îți faci treaba cu el.

Hai că-i clar și evident/ Țuțu are ioc talent!

 

 

Popularity: 11%

Giulia: „Copilului meu nu îi place muzica mea”

Surprinzător, dar în ciuda faptului că încă nu a născut, cântăreața Giulia nu se mai înțelege cu propriul copil. Acesta reacționează violent ori de câte ori aude piesele mamei.

Ultima astfel de întâmplare, pe care artista a catalogat-o ca „prima” pentru a da bine la audiență, a avut loc în direct la Pro FM. Exact când a început să cânte piesa mamei, copilul nu a mai rezistat și a început să lovească cu picioarele, moment simțit și de audiență. Un bărbat aflat la volan în zona Arcului de Triumf a reclamat faptul că a primit un picior în burtă în timp ce făcea o depășire neregulamentară. Vinovat este copilul Giuliei.

Solista a declarat că nu știe ce să mai facă, deoarece oricum nu știe să facă altceva, și nu crede că o să se înțeleagă cu propriul copil. „Nu știu ce e cu el. Poate a ascultat pe ascuns ceva muzică bună, dar eu sigur nu i-am dat să asculte ceva calitativ. Oricum, e deja mare, și îmi e greu să îl mai obișnuiesc cu hit-urile mele. Poate peste ani o să mă apuc de alt stil. Se mai poartă stilul rock?”.

Întrebați de tabloide, doctorii au declarat că Giulia își supune copilul unui stres imens. „Este groaznic pentru cel mic să știe că mama lui a cântat în trupa Candy, dar durerea este cu atât mai mare în momentul în care trebuie să fie mereu prezent când mama lui muncește”.


Popularity: 13%

Salahorii pasiunii!

Ştie cineva cine e Natalia Mateuţ? Vreunul dintre voi a fost coleg cu ea la facultate? Aţi avut onoarea să lucraţi cu ea? Dacă la toate aceste întrebări răspunsul este “nu” înseamnă că suntem de aceeaşi parte a baricadei.

Natalia Mateuţ, pentru cine nu ştie, este o “nimeni” a industriei româneşti. Esti visul oricărei persoane lipsită de simţul realităţii şi, de asemenea, Natalia Mateuţ este dorinţa angajatorului din România. La umbra unei imagini făcute în puşcării şi paturi, Natalia Mateuţ aduce oricărei spelunci de televiziuni un capital de imagine. Natalia Mateuţ nu cere (încă) să fie Mihaela Rădulescu/Andreea Marin/Teo Trandafir, dar ea vrea să fie pe sticlă. Şi este. Pentru că Natalia Mateuţ nu cere bani, ea cere să fie.

În ultimele zile un scandal a adus-o în atenţia publicului larg pe jurnalista de canal D. A mers într-un restaurant după Andreea Marin şi a vrut să îi arate cum se face “reporterie”, aşa la buza farfuriei. De acolo toată lumea ştie cursul poveştii.

Nu m-am apucat de acest text ca să vorbesc despre un ALT eşec al “şcolii de media” româneşti. E clar, sper pentru toată lumea, ăia bunii se apucă de altceva, ori lucrează mult în umbra Mateuţilor. Toate emisiunile astea “de succes” de la TV, prezentate de rateuri sociale, credeţi că sunt roduri ale minţilor prezentatorilor? E în stare Adelina Vârciu, Oana Zăvoranu, Giulia, etc., să gândească un format de succes? Sunt sigur că dacă emisiunea este un eşec e 100% rodul moderatorului. Dar când emisiunea are şi succes, e clar că în spate sunt 2-3-100 de rupţi în coate care nu dorm de dragul emisiunii unui jurnalist abjectiv.

În ultimul timp nu am mai fost pe la interviuri, complăcut în contextul economic şi social. “Se angajează pe bani puţini, şi e şi bătaie pe locuri”. Dar din când în când mai încerc marea cu sarea în domeniul mult iubit. Şi din proprie experienţă am (mai) descoperit un lucru trist ce îţi poate distruge pasiunea pentru jurnalism: angajatorul să îţi exploateze pasiunea. Să te transforme în Salahorul propriei iubiri.

Am trecut prin asta. Am muncit zile şi nopţi pentru bani puţini, pentru salariu primit în rate (ori deloc), pentru laude mincinoase. Toate astea pentru că îmi plăcea ce făceam. Grasu’ (nu îi pot spune numele pentru că este secretos), maturizat şi trecut de vârsta de 21 de ani (la care munceam pe gratis cu contract de muncă), îmi spunea anul trecut: “nu te mai spetii pentru nimic. Caută altceva. Trebuie să existe ceva, să îţi placă, şi să nu te rupă în stomac ca acum”. Atunci nu înţelegeam. Eu vroiam să fac X lucru. Era visul meu. În timp îţi dai seama că dacă nu te caci tu pe visele tale, o fac sigur alţii.

Tinerii de azi, cu vise ca ale mele, vor să lucreze la ziare, radiouri şi televiziuni. Dar nu prea se poate. Eu nu cred (nu vreau să cred) în varianta pile. Nici dacă există nu mă interesează. Eu ştiu că poţi să ajungi să lucrezi bine în domeniul ăsta prin următoarele:

- noroc/şansă;

- calităţi evidente;

- dispus să salahoreşti;

Din păcate, cei mai mulţi ne încadrăm la ultima categorie. Categorie în care tu, salahorul, cu evidente calităţi, eşti pus să lucrezi în umbra unei vedete. Şi chiar dacă nu faci munca pentru o vedetă, ţi se pare normal să fi un “amărât” de redactor pe 800 de lei? 8 ore de muncă pe zi, probabil prelungite, cu stresul unui redactor-şef zelos? E normal să ţi se ceară performanţă, calitate şi să o livrezi pe 800 de lei? E JUST să primească Natalia Mateuţ un salariu de 1.500 de lei pentru o mizerie amestecată cu microfonul? Bine, e televiziune, salarii mai mari, dar e normal ca un reporter amărât, ţinut în ploaie şi inundaţii să primească 1.300 de lei?

Eu m-am hotărât. La următorul interviu la care mă duc am să fiu foooarte natural. Renunţ la cămaşa alba, sacou şi pantofi. Nu mai îmi scot nici cercelul din ureche. Şi nici nu mă bărbieresc. Mă voi prezenta natural, în ţinuta de zi cu zi, aia în care fac transmisiuni/redactez/moderez. Voi fi natural până la a-i spune angajatorului: “vrei să fac toate astea pentru 800 de lei? Pe banii ăştia să o pui pe Natalia Mateuţ să îţi facă muncă de calitate! Eu am făcut o facultate ca să îţi baţi tu joc? Vrei să te bat cu lucrarea/diploma de licenţă/master/doctorat?“.

În ciuda faptului că sunt tânăr, şi aş putea să mai înghit mulţi ani căcaturi pentru a prinde un post bun la un ziar/radio/tv m-am hotărât că nu merită. E un domeniu pentru care munceşti prea mult ca să stai toată viaţa în umbra unor pseudo. Să le scriu eu materiale? Să le compun eu idei? Să le dau mură în gură? Să bucur un patron de media cu specializare… speologie (ca un exemplu)? Nu merită. E la fel de frustrant ca atunci când faci toată viaţa ceva ce nu ţi-ai dorit. Doar că de data asta e un strat subţire de miere pe căcat.

Aşa că doamnelor şi domnilor, stimaţi jurnalişti cu stimă şi încredere personală, la următorul interviu să vă evaluaţi bine competenţele, şi în faţa unui angajator milos să nu aveţi milă. Pentru un salariu mizerabil puteţi întotdeauna să recomandaţi un jurnalism mizerabil. Natalia Mateuţ.

Popularity: 10%

Bilanţ de facultate. Ep. 2

Am spus că revin cu episodul numărul 2 al subiectului “am terminat facultatea” şi îmi expun părerile de licenţiat.

De ce nu e nevoie să înveţi la jurnalism? E o întrebare dificilă, mai ales dacă vrei să iei 10 la examene, dar ce faci cu 10 la jurnalism? Nu faci mare lucru nici cu licenţă/master, deci cu atât mai mult dacă ai 10 pe linie. În grupurile studenţeşti temele de discuţie referitoare la note sunt cam aşa:

- dacă lucrezi în domeniu eşti deja de 10;

- dacă nu lucrezi în domeniu, şi nu cunoşti nici măcar interiorul unei redacţii, dar ai 10 pe linie la facultate, o să îţi găseşti greu de muncă;

- dacă lucrezi şi ai şi 10 pe linie eşti prea de tot;

- dacă trei ani ai învăţat şi apoi ţi-ai găsit de muncă imediat eşti un neno… norocos;

Un ilustru filosof, Sergiu I, a propus spre discuţie la o bere o teorie imbatabilă: jurnalismul nu se învaţă. Ori ai papagal/ talent/ condei/ îţi place, ori face câte şcoli media şi-au făcut vedetele şi tot prost rămâi. Şi tind să îi dau dreptate. Mai ales acum când există atâtea “Media Academy” şi ies la prezentatoare de ştiri şi DJ de radio pe bandă, dar foarte puţini din ei lucrează în domeniu.

Şi dacă printre cititorii acestui blog sunt şi studenţi la jurnalism (anul I şi II) să îmi împărtăşesc puţin din experienţa de student: am lucrat şi căutat să lucrez în domeniu încă din liceu. Pentru că notele pot fi contestate (“tu eşti de la facultate particulară, lasă că ştim noi cum se dau notele la voi“), dar experienţa în domeniu nu poate să o conteste nimeni. Pe perioada studenţiei am trecut pe la facultate cât să aflu cum arată profesorii, ce dau la examene şi implicit la examene. Practic am făcut FR la Zi. Am trecut toate examenele de la 5 în sus (şi acum simt şampania în stomac după 5 la Geopolitică) şi la licenţă am luat 9 (8 scris, 10 oral). De ce? Pentru că atât la scrisă cât şi la oral profesorii vor să vadă că ai papagal şi condei, că te exprimi foarte cursiv şi corect, şi dacă bagi şi puţin “din experienţa proprie” te-ai scos.

Acum, dacă sunt bune sau nu sfaturile rămâne să vezi, dar cred că în domeniul ăsta se poate “mai uşor”. Şi nu asculta de fosilele din domeniu care te agasează cu mizerii precum “învaţă că notele de 10 definesc un jurnalist desăvârşit”. Dacă auzi vreodată prostia asta să îţi pui întrebarea “câţi redactori şefi/ editori/ DJ de radio/ moderatori TV/ etc au terminat jurnalismul şi câţi cu 10?”.

Numa’ de bine!

Popularity: 7%

Unde şi cum să dormi. La muncă.

Un articol dintr-un ziar mi-a atras atenţia acum două zile. Cică e foarte sănătos să dormi la muncă. Cine nu ştie asta? Eu am descoperit asta acum ceva ani de zile, şi de atunci păstrez tradiţia asta sănătoasă peste tot. Câteva exemple de somn la muncă pentru cei care nu au altă treabă şi vor să mă copieze:

- dacă eşti comis-voiajor de produse cosmetice (da, sunt specialist în produse Ruby Rose) poţi să dormi pe o bancă într-un parc, cu geanta de produse sub cap;

- dacă lucrezi la benzinărie poţi să dormi în camera unde se ţin produsele. E înghesuită atmosfera dar sub cutii nu te vede nimeni. De asemenea, poţi să dormi în picioare rezemat de pompele de alimentare (dar obligatoriu cu spatele la casă) şi în frigider. Pentru cei care vor să doarmă în frigider am o recomandare de bun simţ. Geacă;

- la radio în Bucureşti obişnuiam să dorm pe masa din studio pentru că nu făceam eu butoanele. Era comod, dar nu se compara  cu biroul în care îmi băgam picioarele (măsuţa specială de tastatură);

- la radio în Ploieşti a trebuit să învăţ tainele somnului la muncă de la un specialist, altfel şi acum dormeam pe scaunul incomod de lemn. Mulţumită lui Nicoară am aflat că se poate trage un pui de somn minunat pe mochetă, ori bureţii de antifonare;

- acum, la noul loc de muncă, dorm cu capul pe birou (ce fumat), dar am reuşit performanţa să adorm şi în picioare la toaletă. Deci se poate;

Pentru cei care lucrează de la domiciliu le recomand somnul în pat.

Oameni buni… servici uşorrrrr…zzzz…

Popularity: 9%

Culmea aroganţei Zu!

Am de gând să fac, POATE, cea mai interesantă aroganţă ZU! Cu ocazia protestului pe care îl vor face astăzi cei de la Radio ZU, am să mă duc în mulţimea supărată, o să îmi aprind un cui plin cu sare de baie şi altă balegă etnobotanică şi am să mă droghez de faţă cu ei. Legal. Am să protestez atât de Zen cât pot.

Oare câţi bani o să îmi dea Buzdugan şi Morar pentru aroganţa asta?

Popularity: 6%

Mă mulţumesc şi cu Visul American.

Până acum 4-5 ani ascultam Paraziţii. Erau amuzanţi atunci când vorbeau despre politicieni şi droguri. Am renunţat la muzica lor pentru că au ajuns să considere etniile vinovate pentru Toate. Noi suntem perfecţi, aşa cu bătutul nevestei, alcoolizări precoce, jmechereală de cartier, tradiţii stupide, etc.

Puya pentru mine, care nu sunt un adept al curentului hip-hop/rap, nu reprezintă nici măcar curentul cioRAP. Atât de trist şi capitalist, atât de lup moralist şi anti-coca (rămâne între noi, dar mulţi cocalari îl ascultă). Ultima lui piesă dezbate în versuri alese “veşnica americanizare” la care ne auto-supunem. Îl doare că ne  pierdem identitatea naţională, că vorba lui “cândva era Turcia pe aici”. Cam atât cu identitatea naţională, nu? Şi da, Connect-R cântă în engleză. Că asta e morala: Puya nu e Tupac, dar Conectat-U e Şean Pon de România.

Românul se fereşte de americanizare. “Ăia se împuşcă prin licee”, în timp ce pe la noi “doar se bat/ sexuiesc/ înjunghie”. Bun. Ăia acceptă homosexualii. Noi acceptăm popii gay.  Noi visăm la Americăn Drim, dar ne mulţumim cu Visul Dorobanţian.

Ştiţi povestea omului cu Voce de Radio? Pe scurt: fost DJ de radio – droguri – cerşetor – youtube – faimă. Cât de des vezi acest Vis la noi? Noi avem Fenomene, dar să se ocupe Guvernul, Băse, politicienii de ei. Şi `mniezo cu mila. De Revelion am fost mai scârboşi ca niciodată. S-au perindat prin faţa televizorului cele mai scârboase şi prosteşti toalete decoltate. Şi ăia de la televizor sunt moralişti.

Spre “ruşinea” mea am văzut, abia acum, emisiunea Andrei Măruţă. O-la-la ce ipocrizie de prost gust! Dacă nu îşi cântă piesele anonime la fiecare 10 minute nu se simte bine. Mă laşi?!

Şi nu vă faceţi griji că bagă televiziunile pe gât rahaturi. Suntem ahtiaţi după Moni, Iri şi Bote. Se vinde cartea lui Bote de zici că nu mai are românul ce să citească pe WC. Pensionarii vorbesc politică după ce răsfoiesc Liberţâţea, iar tinerii se vor jurnalişti după ce se uită la Acces DinRect. Vorba lui tata: “ne merităm soarta”.

Poftim program TV:

P.S. – că vorbeam de Puya, Paraziţii, etc, am eu ceva mai bun:

Popularity: 5%

Spital FM!

Salutare lume lume! Pentru că lipsesc de aproape o săptămână de la microfon, m-am gândit să îmi fac emisiunea, în scris, direct de pe patul spitalului. Daca cei de la Vod¤fone au reuşit să transmită o nuntă din Creierul Munţilor cred că mă descurc şi eu de la etajul 6 al Spitalului Universitar (asta ca să ştiţi unde aştept fursecurile şi fripturile).

I Intervenţie – Doamnelor şi domnilor, în această splendidă zi de marţi-vineri, vă invit să ne petrecem împreună 4 ore de muzică intravenoasă, premii de ieşi din comă şi cele mai noi şi siropoase ştiri de pe salon.

II Intervenţie – Am ascultat un beţiv în dureri şi continuăm nebunia muzicală cu două hit-uri are spitalului: “Du-mă acasă mama!” şi “Disco Perfuzia Romancing!”.

III Intervenţie – (o ratez din cauza asistentei. E nebună după sângele meu… mă iubeşte…)

IV Intervenţie – Şi să îi dăm bice primului concurs: Trimite un SMS la Recepţia spitalului cu numele persoanei care a sforăit toată seara şi poţi câştiga o seară romantică în pat cu acesta. Baftă!

V Intervenţie – (ratez din nou intervenţia, dar pentru o cauză nobilă… a venit masa)

Nu-Ştiu-A-Câta-Intervenţie – Wow! Atmosfera este incendiară! Doi bătrâni comentează ştirile din ziarul Libertatea şi două asistente aleargă o bătrână care vrea să evadeze. Revenim cu mai multe detalii după pauza de publicitate:

Reclame: Prostamol-Urisan-Urinol-Chişu Mic-Scobutil-Ciuboţica Cucului-Supozitoare.

O altă Intervenţie – O am alături pe Tanti Mioara de Serviciu Spitalicesc, şi o să vă spună cum e vremea azi: “de când a fost reasfaltat spitalul nu mai plouă în el. Din când în când o să mai bată vântul pentru că unii au spitalul în pantă. Cu toate astea, e cald, soare şi frumos… pentru cei de la geam”. Mulţumim Tanti Mioara. Înapoi la Blocul Operator.

Penultima Intervenţie – Hahahahahahaa! Hhihihihihihi! Hohohohoho! Cam atât de la capătul rece al stetoscopului.

Gata – Oameni buni, cu sufleu bun, atât pentru azi. Numa` de bine!

Popularity: 3%