Religie @ Numa' de bine.eu

Povețe creștine: Botezul lui Iisus

January 06, 2012 Horhe No comments

Iubiți frați de cruce, stați frumos la coadă la apă sfințită, și citiți pe smartphone-uri povestea Bobotezei:

Se făcea că era anul 30. Și Iisus avea, cum e firesc, 30 de ani. O vârstă frumoasă, până la care acesta a adunat experiență de viață, a învățat și s-a plimbat. Presupunem. Nu știm prea multe despre toate acestea, deoarece Biblia nu acordă atenție unui număr semnificativ de ani din viața lui Iisus, dar noi suntem siguri că având puterea de a face apa în vin nu a trăit în plictiseală și singurătate.

Deci cum spuneam, Iisus împlinise 30 de ani, vârstă la care a decis să își aleagă religia și să se boteze. Iisus avea o mamă cool, pe Fecioara Maria, care credea că nu trebuie să îți scufunzi copilul în apă când habar nu are ce e religia, ci trebuie să îl lași să își aleagă singur drumul spiritual. Când a crescut i-a zis: „Te-am lăsat să vezi ce religie îți place, dar mamă, nu te băga cu rastafarienii, că aia fumează mult. Și nu-i frumos să stai toată ziua cu jointu`-n gură”. Așa că Iisus a hotărât să se boteze pe 6 ianuarie, pe un ger de înghețase și apa Iordanului.

Dis de dimineață Iisus a ajuns pe malul Iordanului, unde Ioan, cunoscut prin cartier ca Botezătorul, scufunda niște copilași într-o cristelniță pentru spălarea păcatului strămoșesc. Îi băga cu capul în apă regulamentar, ca să nu facă șoc apneic de la primul contact cu creștinismul. Văzându-l pe Iisus la coadă, Ioan și-a amintit că are o datorie la Maria și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. A zâmbit lung spre Iisus și i-a făcut semn să sară peste persoanele de la coadă și să intre în față. Iisus a sărit, și a aterizat în picioare după un triplu șurub și o țucahara pe spate. 10!

„Cum vrei să te botez fiule? Am cristelnița cam mică pentru tine. Și de ce nu ai venit să te botezi când erai copil? Păi tu nu știi ce au spus babele din sat pentru că nu te-ai botezat? Au zis că ești din familie de rockeri!”, îi zise pe un ton dur Ioan Botezătorul. „Măcar dacă era apa caldă în cristelniță, ori Evian, da așa… Hai să mă botezi în râu. Cică băile în ape înghețate fac bine la inimă”. Și atunci, Ioan Botezătorul și Iisus intrară în apele reci ale Iordanului de li se micșoră pulsul ca la chinezi. Îl scufundă de trei ori sub apă, dar la ultima scufundare lui Iisus îi intră puțină apă în ochi. Când să deschidă ochii, totul era în ceață, și i se părea că sunt numai porumbei albi pe cer. „Nu mai bâzâii, că îți trece până te însori!”, îi spuse amuzat Ioan Botezătorul. „Acum hai pe mal să ne jucăm Prinde Crucea. Și dacă vrei, stai și tu la coadă pentru puțină apă sfântă de sărbători, ori să atingi crucea de gheață. Am pregătit câteva momente de dezmăț, așa ca pentru după de Revelion”, îi zise Ioan în timp ce îl invita la petrecerea ad-hoc.

Și distracția a continuam până seara. Ioan a rugat un alt preot să arunce în apă, dintr-o barcă, o cruce de lemn, și toți au înotat până la ea în apele reci, dar Iisus știa stilul fluture și a ajuns primul. Apoi au stat la coadă pentru apă sfințită în butoaie, și au privit cu orele la crucea de gheață. Spre seară unii au plecat cu Ursul, dar Iisus avea treabă dimineață, așa că a plecat cu ultimul autobuz.

Asta este adevărata poveste a botezului lui Iisus.

Popularity: 10%

Hrușcă și-a schimbat religia!

December 27, 2011 Horhe No comments

În ciuda faptului că la casele de pariuri Hrușcă era trecut ca favorit pe viață în tabăra „românilor creștini, aleși ai lui `mniezo”, inventatorul brandului ler a schimbat taberele.

Adepții mbomboismului (Congo) i-au prezentat canado-românului o ofertă de nerefuzat: colinde indiferent de anotimp, plus 5 concerte anuale prin video-chat direct din Canada. Se pare că adepții Creatorului Vomei (Bombo este creatorul vomei în religia mbomboistă) au înțeles care este scopul marketingului și într-un final au ajuns la concluzia că nici Lady Gaga nu poate să o lălăie atâția ani cu cinci piese, precum Maestrul Hrușcă. Plus că Hrușcă adună anual mii de adepți ai creștinismului într-o sală unde le spune aceleași lucruri. Bomboiștii au nevoie de mai mulți adepți, și ei fiind pregătiți să ridice o Catedrală a Bombonirii Neamului pe Muntele Mangengenge.

Hrușcă a cugetat puțin, dar intens, până să semneze, motivând decizia finală prin faptul că oricum în România vine maxim două săptămâni pe an, deci poate strecura lerul românesc între sărbătorile congoleze de circumcizie (Mukanda) și festivalul literar de Lingala.

Congolezii sunt extaziați și abia așteaptă primul concert, afișele fiind deja lipite pe stâlpi, copaci, zebre și elefanți. De fapt, toți africanii îl iubesc pe Hrușcă și i se adresează pe Facebook cu numele de „Kubwa nyeupe mmiliki ler”, adică „Marele Alb Posesor de Ler”.

Ștefan Bănică Jr. și Fuego au declarat că se gândesc și ei să schimbe religia pentru că lumea nu mai vine la concert ca în alți ani, și impertinenți, românii le cer să compună alte piese. Bănică lucrează la o piesă rock n`roll pentru Zeul Mbaba Mwanna Waresa, iar Fuego se ajută de google translate pentru „Împodobește mama baobabul”.

Popularity: 12%

Atenție! Epidemie de botezuri mortale!

November 16, 2011 Horhe No comments

După ce am scăpat de gripa aviară și porcină, o altă pedeapsă se așterne asuprea poporului ales. În ultimele zile o epidemie de botezuri mortale a apărut deasupra României, majoritatea cazurilor fiind la majoritatea ortodoxă.

Stimați cititori ce aveți copii, grijă mare cum vă botezați pruncul. Unele persoane, cu frică de incapabili, recomandă să vă botezați copilul când acesta știe să facă scuba diving și e în stare să își aleagă singur religia. Altfel riscul este foarte mare. Copilul poate să și moară. La botez sau câțiva ani mai târziu luptând pentru vreun zeu. Depinde cum îi e „scris”.

Dacă totuși vă arde buzunarul să îl botezați când încă nu știe nici pe unde face pipi, ca să nu mai vorbim de păcatul strămoșesc, vă recomand să aveți mare grijă la preot, cădelniță, apă. Dacă puteți, aduceți un medic la botez. Preotul trebuie să fie treaz, așa că verificați respirația și mersul în linie dreaptă. Cădelnița trebuie omologată, apa caldă și pe marginea cazanului recomand un prosop, în cazul în care preotul are două mâini stângi.

Acestea fiind zise, aș ura viitorilor botezați „cu `mniezo înainte”, dar luând în considerare că accidentele de botez au avut loc în preajma lui, mă abțin.

Popularity: 13%

Lucruri de făcut în viață

November 13, 2011 Horhe 3 Comments

Mi-am propus multe în viață, dar am o listă pe care vreau neapărat să o bifez până la 35 de ani: să particip la un triatlon, să merg cu bicicleta până în Vamă, să particip la un concurs de mâncat pizza, să scriu o carte, și cel mai recent țel adăugat pe listă, să merg pe jos mult. Ultima idee nu îmi venea dacă nu exista un film atât de inspirațional precum The Way.

The Way e genul de film pe care nu trebuie să îl ratezi pentru simplul fapt că nu prea o să îl vezi la cinema, și nici nu cred că o să fie premiat la Oscar. Atât de bun este.

Daniel, un american aventurier fără șanse de vindecare, moare în prima lui zi de pelerinaj spre Santiago de Compostela. Un pelerinaj lung de aproximativ 800 de km, început în Pirineii francezi. Tatăl lui vine în Europa pentru a lua trupul fiului și are parte de o revelație atunci când se hotărăște să parcurgă traseul pe care fiul său nu a mai ajuns. Și pleacă la drum cu echipamentul fiului și o cutie cu cenușa acestuia, cenușă ce o împarte pe drum.

Povestea e simplă, moralizatoare și hilară de multe ori, filmul fiind lipsit de acel clișeu religios. Pelerinajul nu are ca scop religia, mulți dintre cei care îl fac fiind pur și simplu în căutarea unei aventuri sau evadări. Pe drum, Thomas, tatăl lui Daniel, întâlnește oameni foarte diferiți: Joost din Amsterdam, un olandez petrecăreț, mai mereu drogat, ușor indiscret, dar politicos; Sarah, o canadiancă cu multe probleme în viață, printre care un fost soț violent și un avort nedorit; și Jack „din Irlanda”, un scriitor țâfnos, arogant și pedant care nu intră în biserici pentru că „de unde vine el bisericile au provocat multe lacrimi”.

Filmul are un final fericit, și nu doar pentru că Thomas descoperă pasiunea fiului, dar și pentru că îți dai seama că greșești atunci când îți faci impresii greșite despre o etnie/nație: americani – atotcunoscători, olandezi – drogați, irlandezi – cu nasul pe sus, țigani – hoți.

Îl recomand din căldura unei camere de octombrie.

Popularity: 6%

Nu rata episodul “Bear Grylls. Tehnici de supravieţuire la moaşte!”

October 27, 2011 Horhe No comments

Discovery Channel te invită la un nou episod plin de aventură cu Bear Grylls. Nu rata episodul “Tehnici de supravieţuire la moaşte!”, o ediţie specială pentru publicul iubitor de oase din România.

Bear Grylls a realizat o emisiune-ghid pentru toţi cei care participă, dar şi pentru persoanele care vor să evite cozile de moaşting. Paraşutat în mijlocul mulţimii de creştini pupăcioşi, câteva din sfaturile lui Bear Grylls:

- evită rutele RATB din zonele cu moaşte. Sfântul Ambuteiaj fie cu tine;

- nu te băga în faţă la moaşte. Te bat babele şi te apostrofează jandarmii;

- nu comenta când parlamentarii vin în faţă la pupat. Ei sunt votaţi şi lumea îi iubeşte pentru că sunt creştini. Ce ştii tu?;

- dacă ai nevoie la toaletă, şi mai ai de stat 48 de ore la coadă, abţine-te. Nu te atinge de toaletele ecologice;

- nu intra în discuţii filosofice despre religie cu nimeni de la coadă. Risc major de redundanţă;

- ai grijă la hoţi, călugări falşi, măicuţe false, câini, vânzători ambulanţi, posedaţi, recalcitranţi, etc;

- nu cumpăra nimic cu luminiţe. Crucile cu led-uri nu se mai poartă de la…;

- nu te îmbrăca prea colorat. Până la urmă este o sărbătoare a intoleranţei, puţin respect;

Pentru şi mai multe sfaturi, din sălbăticia cozii, nu rata episodul din aceste zile.

Popularity: 6%

Hai să punem cruci prin ţară

September 12, 2011 Horhe No comments

Crucile de pe trotuarele din Bucureşti nu sunt o problemă. Nu sunt o problemă până nu intri în ele la propriu. Atunci realizezi faptul că sunt multe, inestetice, şi ca multe alte tradiţii religioase, nu au nici un scop.

Un „recensământ” al crucilor din Bucureşti ar scoate la iveală faptul că în capitală sunt câteva sute bune, iar pe şoselele din România cred că sunt şi mai multe. De ce? Care e scopul lor? Nu ştiu, şi nimeni nu a explicat vreodată, dar e clar că marginea de drum devine cimitir.

Să ne gândim puţin la scopul crucilor. „Acolo a murit cineva”. De ce? De ce mă interesează pe mine că cineva a murit pe şina de tramvai, traversând aiurea? De ce trebuie să văd pe drumurile naţionale cruci? Că a mers un cretin cu viteză, a intrat în nişte amărâţi cu o Dacie şi acum trebuie să îmi dau seama de numărul victimelor după numărul crucilor? Asta nu e o „campanie” care să mă facă să încetinesc, cel mult mă demoralizează şi îmi aduce aminte că mulţi proşti au carnet de conducere.

Dar oare ce spune un turist când vine în România şi vede cruci, aiurea, mici, mari, negre, simple, pompoase, cu flori pe ele sau lumânări, prin intersecţii, în parcuri, între şinele de tramvai, pe trotuare? Cum o să îşi explice el fenomenul ăsta? Şi ce semnificaţie are pentru noi? Dar pentru familia defunctului? Oare se „odihneşte” mai bine dacă are două cruci, una la cimitir şi una la locul faptei? Şi dacă mori în casă, într-un teribil accident de făcut omletă, de ce nu îţi pun rudele o cruce în faţa aragazului? Să le amintească celor ce vin în vizită că tu ai murit acolo.

Observ că românii sunt morţi după cruci (frumos joc de cuvinte, morbidă pasiune). Le poartă la gât, le înfig pe trotuare, le compară în cimitire şi în unele cazuri şi le fac pe tricouri sau maşini. Şi probabil că „ctitorirea” asta de cruci pe trotuar are origini mult mai vechi. La victorie/înfrângere românii mai făceau biserici. Acum nu au toţi bani de aşa ceva, dar măcar când pierzi pe cineva drag, pune o cruce acolo în mijlocul drumului, în ochiul turistului, să vadă ce ne-am creştin şi Ales suntem.

A mai văzut cineva în străinătate acest fenomen?

Şi cum se simte poporul când va vedea că turlele Catedralei Neamului (eu nu sunt „neam” cu toţi”) se ridică deasupra Casei Poporului („poporul” suntem toţi)?

Popularity: 8%

Cunosc o vedetă

August 18, 2011 Horhe No comments

De fapt “cunosc” numeroase vedete, dar nu mă pot lăuda cu faptul că am respirat acelaşi aer cu Roxana Nemeş, Cheloo sau Anda Adam. În schimb mă pot lăuda cu Profesorul de Religie din liceu. Da, este o vedetă, chiar dacă nu o să îl vezi diseară la Capatos, ori subiect la Mircea Badea. Poftim dovada:

Print-screen-ul este din publicaţia Kamikaze, iar poza din articol este de pe postul Trinitas. Deci dublă vedetă. Deci îmi creşte pipota la un nivel… divin.

Trag linie şi spun că la aproape trei ani de la terminarea liceului, multe s-au schimbat şi nu prea. Domn Profesor şi-a lăsat bărbişon şi măcar la aspect e mai cool. Bine, nu ştiu dacă acum, ca preot, îşi chinuie enoriaşii cu vechea “cine intră după mine în Biserică, rămâne afară”, ori “cine nu ştie crezul rămâne anul ăsta”. În schimb văd că a rămas la fel de solid (invidioşii ar spune mic şi îndesat. Vă bate ‘mniezo!). De asemenea, Domn Profesor a ales haina preoţiei, şi bine a făcut. De ce să rămâi profesor, pe un salariu de nimic, jegmănit şi ruşinat de sistem, când preoţiaaaaa… Eu pe de altă parte am rămas la fel de “tânăr şi neliniştit”, “o oaie rătăcită”. Dar măcar am renunţat la dread-urile rasiste.

De azi mă uit pe Trinitas. Să vedem unde e la TV… Antena 1… Kanal D… GSP…Trinitas… Playboy UK… Nu îl găsesc. Trist.

Popularity: 9%

Ţara lui “cea mai mare”

August 01, 2011 Horhe 1 Comment

Avem printre cele mai mari lucruri din lume. De exemplu avem cele mai mari aşteptări. Şi asta nu e tot. Poftim o listă amplă a celor mai mari lucruri pe care turiştii (mai ales cei din autobuzul etajat, fără ghid):

- avem cel mai mare oraş din lume plin cu rahat canin;

- cel mai mare cârnat (în mandatul lui Oprescu);

- (probabil) cei mai lungi şi laţi în şanţuri beţivi, aceştia fiind posesorii celor mai lungi palme date nevestelor;

- cei mai mulţi “Smalls” oferiţi ca mită electorală (garantat Vanghelie);

- cei mai mulţi oameni lipsiţi de atitudine civică, dar preocupaţi de echipele de fotbal, câinii vagabonzi, orientarea sexuală a altora, etc;

- cele mai mari maşini de neam prost pe cele mai mici piste de biciclişti;

- cele mai mici parcuri mari din lume;

- cele mai scunde mari VIP-uri din lume;

- cea mai mare şi de neam prost catedrală;

… Şi în curând, cel mai mare Iisus din Europa de Est. Motivul pentru care cele de mai sus, aproape, nici nu mai contează.

Spider Iisus

Salvarea vine. Spider Iisus va salva România din numeroase motive. În primul rând pentru că noi suntem Poporul Ales şi alte milioane de euro cheltuiţi pe un asemenea kitch religios îi va arăta zeului că noi merităm să trăim veşnic, ori să murim de foame cu demnitate. Poate vin şi ceva turişti să se pozeze cu Spider Iisus. Şi de ce nu, fiind din fier, poate cineva îl demontează pe bucăţi şi îl vinde la fier vechi. Aşa putem spune că Spider Iisus a salvat de la foame câteva familii.

Amin.

Popularity: 10%

Industria porno a intrat în Postul Paştelui.

April 06, 2011 Horhe No comments

Ştiţi vorba aia cu “un amic a văzut/făcut/păţit”? Păi da. Un amic de-al meu a văzut următoarea chestie pe un site:

Creştinii iubitori de Angelika White, Rita Faltoyano şi Eva Angelina au spus stop auto-dezmăţului cu ocazia sărbătorii “Înroşitu’ Ouălelor”. Cu toate astea, a fost scos la vizionare un film xxx light, de sărbătoare, pe care sincer nu l-am văzut dar sunt curios dacă are o temă istorico-religioasă.

P.S. – la câteva ore după postarea acestui film au mai fost puse încă 4-5 filme xxx. Semn că pe internet Postul Paştelui e scurt.

Popularity: 7%

Pentru tine Olga.

March 14, 2011 Horhe No comments

Doi ani de liceu mi-am enervat colega de bancă cu ideile mele ateiste, muzica pe care o ascultam şi remarcile ironice la adresa BOR. Şi acum îmi amintesc când mă întreba “mă, dar pentru tine numai religia e vinovată?”.

Aşa că, pentru Olga, probabil sătulă de piese cu mesaj anti-religios, o piesă Ska cu iubire de Hesus. Vă rog să remarcaţi ce prieteni mijto are Hesus, ce mişcări are în el chitaristul şi… SKA SKA SKAleluia!