Tag Archives: restaurant

Orbii nu au voie la McDonald’s!

mcdonalds 1.1

O nevăzătoare din Statele Unite a fost dată afară dintr-un restaurant McDonald’s. Angajaţii restaurantului au motivat gestul prin faptul că orbii au simţul gustului mult mai dezvoltat şi au tupeul să ceară mâncare sănătoasă.

“Deci, doamna a intrat însoţită de un câine, ceea ce pe noi nu ne deranjează că ne plac câinii. Sunt buni. Şi doamna a cerut cel mai sănătos produs al nostru. Am servit-o prima dată cu apă de la robinet, dar a spus că vrea să şi mănânce. Atunci i-am pus pe tavă un Big Mac, o porţie mare de cartofi şi un suc natural. A început să strâmbe din nas. După ce a gustat mi-a reproşat că nici dacă îşi comanda o şaorma la Cernobâl nu avea parte de atâtea E-uri”, a declarat angajatul care a servit-o pe femeie.

Regulamentul McDonald’s precizează foarte clar care sunt persoanele ce nu au voie în restaurantele companiei: orbii (pentru că au simţurile dezvolate) şi nutriţioniştii (pentru că se poartă ca nişte orbi).

Conducerea companiei şi-a cerut scuze faţă de ceilalţi clienţi, martori la tristul eveniment, şi au menţionat că vor face tot posibilul ca pe viitor să nu ştie nimeni ce se află în mâncarea de la McDonald’s.

Pa-ram-pam-pa-paaaa, I’m lovin’ it!

Popularity: 9%

Toate se strică.

Nu ştiu dacă e general valabil, dar observ că majoritatea locurile bune de mâncat/băut se strică la un moment dat: se scumpesc, îţi scuipă în mâncare, le cade părul în farfuria ta, te servesc în scârbă, îţi uită rezervarea, ş.a.m.d.

Speram să nu se întâmple asta cu pizza Dominium. Nu de alta, dar prima dată am prins drag de cocheta pizzerie, şi în ciuda faptului că am prins masă lângă intrare, şi bovinele fără poartă la coteţ nu ştiau să închidă uşa, am îngheţat sătul. Şi am făcut şi sport, pentru că mă ridicam să închid uşa după animale. Cred că e o idee bună pentru un viitor restaurant: mănânci şi faci sport. Aşa nu te mai îngraşi.

Preţurile sunt accesibile, şi mai au şi o reducere pentru studenţi. O reducere semnificativă. Aşa că dacă eşti student umblă cu bucata aia albastră după tine, numită şi Carnet. Dacă nu eşti student… să-ţi fie de bine.

Am consumat, două persoane, atât cât să ne spunem “m-am săturat!“, iar pe nota de plată scria 45 de lei. Preţul este la fel de bun ca mâncarea. Mai ales pizza cu castraveţi muraţi. Dezmăţ! Ţin minte că acum aproape un an am mâncat singur de aproape 100 de lei la Pizza Hut, şi la plecare îmi muşcam buzele de foame. În ciuda faptului că am mâncat şi prăjitura Adelinei. Oare ea a pupat ceva din comanda ei de 15 lei?

Şi cum spuneam, localurile se mai schimbă, de cele mai multe ori în rău. Am mers din nou la o pizza Dominium şi speram să fie la fel de bine, poate chiar mai bine (deh, reducere de 100%). Am aşteptat 45 de minute să ne bage cineva în seama şi să ne aducă Meniurile. Am mai aşteptat apoi alte 20 de minute pentru comandă. Apoi am mai aşteptat alte 45 de minute până a venit pizza. La ce foame am acumulat îmi venea să mănânc şi farfuria. Dar de unde farfurie, că doar mâncarea mai întârzie. Aşa că am băut bere. Îţi spun sincer (mai ales dacă eşti un mutant ca mine, şi te ameţeşti doar din mirosul berii), pizza Dominium nu e locul unde să te ameţeşti, ori să te îmbeţi. Drumul până la toaletă e lung şi anevoios, pe scări, pe holuri, prin alte sectoare şi cred că la un moment dat ajungi şi la Constanţa. Altfel nu explic apariţia palmierilor. Oare am băut mai mult de 2 guri de bere? Tragic.

Pizza a fost la fel de bună, preţul asemenea, dar restaurantul şi-a arătat faţa urâtă: timp-bere-toaletă-nervi. E o ecuaţie.

Până nu se închide, scumpeşte, scârboşeşte, pizza Dominium e numa` de bine!

Popularity: 5%

Vanghelie este, care este!

Credeam că Vanghelie nu mai este. Am crezut că a demisionat din foncţia de primar şi cel mai probabil s-a mutat undeva departe. În alt sector. Nu. Vanghelie este viu, omniprezent şi omniprezent. Nu ştiu dacă este omnipotent, dar nu vă riscaţi să îl întrebaţi. Riscaţi un răspuns de genul: “da pă tine cin crezi că… inteligentule!“.

Anul trecut Marean nu dormea de grija sectorului acoperit de zăpadă. Doar nu dormea, pentru că Sectorul 5 a fost delimitat toată iarna de un strat gros de zăpadă şi simţeai imediat când intrai în Aria Vanghelie: patinai cu maşina.

Cum Vanghelie este un conservator (doar e alianţă cu PC), acesta a păstrat tradiţia Sărbătorilor: zăpadă şi nici o decoraţiune de sezon. Nu face nimic. Vanghelie e econom(at) şi pune ieuro-ii la ciorapi. Dar pentru ce?

Pentru campanie. Banghelie pune bănuţ peste bănuţ pentru viitoarele campanii electorale. Astăzi, când mă pregăteam să plec la poliţie să reclam dispariţia lui Vanghelie, am primit un telefon miraculos, precum un cadou fantastic de Crăciun:

- Alo!

- Alo?

- Bună ziua. Vă sun din partea domnului Vanghelie. Ştim că mama dumneavoastră este administratora blocului şi este invitată de domnul Vanghelie la un dineu pe data de 22 decembrie la Casa Latină.

- Hm… nu mulţumesc. Dar mă bucur să aflu că Vanghelie e bine sănătos.

Deci, este care este cam aşa. Vanghelie trăieşti şi face cinste administratorilor. Cine se face administrator până mâine?

Popularity: 5%

Kung fu la BlogMeet?

Încep acest articol prin a spune că, Da, a fost bufet! Nu am fost tras pe sfoară, aşa cum sincer mă cam aşteptam. Nu de alta, dar în fişa de prezentare a evenimentului nu scria nicăieri “pauză de masă”… şi asta te pune pe gânduri.

Acum să trecem la lucrurile serioase ale evenimentului. Împreună cu Nicoară, am prezentat evenimentul mai ceva ca Adelina Pelinel şi Horia Brenciu (Ieurovizion, preselecţia naţională). Când el vorbea frumos, eu zâmbeam ca tuta, şi viţă-versa. Oamenii au fost foarte joviali şi prietenoşi, în ciuda faptului că mă aşteptam la un Haotik înarmat până-n dinţi, gata să mă linşeze pentru tupeul de a comenta o întâlnire a blogărilor la care eu nu am fost.

Toţi invitaţii au prezentat ceva interesant blogărilor, şi pe deasupra a fost loc şi o strângere de fonduri pentru prietenul Bogdan, căruia îi urez pe această cale Sănătate!

Ne-am demonstrat toţi cei prezenţi, inclusiv cei de pe PrahovaHD, printr-un harakiri audio-vizual că Zoso este omul nepotrivit la petrecerea potrivită. Zoso a reuşit să sictirească o sală întreagă prin simplul fapt că respira aer din pungă adus de acasă. E o metaforă. Adică avea răşini. Mergea în flatulaţii. Vorbea în sictir. Trata lumea cu… aţi prins idea, nu? După ce fac rost de filmarea evenimentului o să vedem toţi ce “lider al blogosferei” este Zoso. E jmecherie. Din ciclul “blogării spun lucruri tâmpite”.

După ce Zoso a reuşit să se facă de turkish delight, singur, curajoşii din sală şi-au prezentat blogurile, apoi am mâncat (bune sandvichurile), şi am dat startul la Karaoke Party. Şi de aici totul a luat-o razna, nu ştiu dacă au cântat oamenii sau berile, dar ceva ceva a ieşit. Pentru fanii mei, care aşteaptă cu nerăbdare albumul meu solo, vă anunţ că am cântat şlagăre internaţionale, de exemplu: “Drumurile noastre”, “Doi ochi căprui”, Ceva-De-La-Bănică-Junior, Ghiţă, ş.a. Prestaţia mea vocală a fost încununată de aplauze la scenă deschisă şi plecări în masă de la petrecere. Cineva trebuia să debaraseze.

Încă nu am poze de la eveniment, dar sunt pe vine, la fel ca şi filmarea.

Şi acum o prezentare succintă a participanţilor:

Haotik, care e de caracter, dar nu înţelege că Zoso nu e. PrahovaHD, pentru că am fost live pe net până la 1 noaptea, şi 12  persoane au abandonat circul de la OTV pentru Karaoke-ul nostru. Vlad Petre, omul bun la toate, care a cântat, dansat, vorbit, prezentat… sigur nu a făcut el sandvichurile? De asemenea, felicitări lui Kriogen pentru prezentare. Bravo următorilor: Andreea, Zizzou, Raavi, Sadak, iPloieşti, Ploieştiul.ro, Mike, Deea, Caelea (băi ce nume greu!). Concursurile au fost sponsorizate de BrainHost, şi că tot vorbeam de concurs, nu uitaţi, participanţi la întâlnire, trimiteţi până miercuri seară textele voastre despre eveniment şi Radio Prahova + BrainHost vă premiază.

Dacă am uitat să precizez numele cuiva îmi cer scuze. Zoso? Who the fu` is Zoso?!

P.S. – am capturat ecusonul lui Zoso aşa că pregătiţi-vă de neşte glume.

Popularity: 24%

Moldovencele nu se sparg. Se coc.

Dacă trăieşti cu impresia că acest text are un final trist (moarte, viol, jaf), îmi pare rău să îţi spun că nu va fi aşa. E o simplă relatare, imaginară, bazată pe fapte reale, a vieţii unei tinere care a venit la Bucureşti ca să se afirme. E vorba despre Miruna. Miruna Moldoveanca.

A intrat în Bucureşti cu gândul să se afirme într-un domeniu şi să îşi facă părinţii mândrii. A ales jurnalismul pentru că… e cu scrisul, cere condei, şi e o arie unde ca femeie te poţi dezvolta foarte rapid. Asta dacă mai ai şi talent. Nu ştiu dacă Miruna are talent, dar oricum povestea nu gravitează în jurul talentului ei.

A intrat pe uşa facultăţii îmbrăcată simplu, cu părul negru-natural, prins într-un coc simplu la spate. Mergea tăcută spre clasă şi nu vorbea cu nimeni. Nu ştia pe nimeni. Era o simplă, neinteresantă. Timpul a trecut şi a început să cunoască persoane, să se integreze într-un grup, să se implici în activităţi de grup şi să vină la facultate doar când e rost de venit. Adică la examene.

Mult timp nimeni nu a mai dat de ea, nu a mai avut plăcerea să schimbe un “salut” cu ea şi nici să se bucure de zâmbetul ei de fată simplă de la ţară, din Botoşani, Moldova.

Dar a venit şi sesiunea de final de an II, şi Miruna trebuia să vină la examene, să arate că în restul anului de chiul a aprofundat ceva. Şi să vezi schimbare. Miruna Moldoveanca devenise Miruna Emancipata. Mergea lent şi cu mişcări lascive de şold, îmbrăcată sumar (sau mai deloc), cu buzele roşii a semafor şi părul lung, desfăcut şi blond platinat, efect de orbire. Zâmbea mai puţin ca înainte, dar se uita de sus la toţi mucoşii ce nu au evoluat ca ea.

Nu mai vorbea de casa săraca de acasă ci de ultimul club în care a dansat pe cub. De prietenul din Botoşani nici nu mai sufla, din moment ce atârna de braţul ei un Tarzan cu 4 clase şi facultate. Afară o aştepta o maşină mare care să o ducă la şomping de UGG-uri. Cei pe care îi purta o strângeau în cot.

Şi plecă, fără să mai salute jovial cum făcea odată.

Concluzia: e coaptă. Aştept să o văd ofilită în anul 3, cu coşuri de nervi, fără fond de ten, fără bani, cu haine vechi, imagine de “consumabilă” şi filme deocheate pe internet. Dacă nu, sigur apare la TV.

taranca

Popularity: 3%