Romanesc @ Numa' de bine.eu

Hrușcă și-a schimbat religia!

December 27, 2011 Horhe No comments

În ciuda faptului că la casele de pariuri Hrușcă era trecut ca favorit pe viață în tabăra „românilor creștini, aleși ai lui `mniezo”, inventatorul brandului ler a schimbat taberele.

Adepții mbomboismului (Congo) i-au prezentat canado-românului o ofertă de nerefuzat: colinde indiferent de anotimp, plus 5 concerte anuale prin video-chat direct din Canada. Se pare că adepții Creatorului Vomei (Bombo este creatorul vomei în religia mbomboistă) au înțeles care este scopul marketingului și într-un final au ajuns la concluzia că nici Lady Gaga nu poate să o lălăie atâția ani cu cinci piese, precum Maestrul Hrușcă. Plus că Hrușcă adună anual mii de adepți ai creștinismului într-o sală unde le spune aceleași lucruri. Bomboiștii au nevoie de mai mulți adepți, și ei fiind pregătiți să ridice o Catedrală a Bombonirii Neamului pe Muntele Mangengenge.

Hrușcă a cugetat puțin, dar intens, până să semneze, motivând decizia finală prin faptul că oricum în România vine maxim două săptămâni pe an, deci poate strecura lerul românesc între sărbătorile congoleze de circumcizie (Mukanda) și festivalul literar de Lingala.

Congolezii sunt extaziați și abia așteaptă primul concert, afișele fiind deja lipite pe stâlpi, copaci, zebre și elefanți. De fapt, toți africanii îl iubesc pe Hrușcă și i se adresează pe Facebook cu numele de „Kubwa nyeupe mmiliki ler”, adică „Marele Alb Posesor de Ler”.

Ștefan Bănică Jr. și Fuego au declarat că se gândesc și ei să schimbe religia pentru că lumea nu mai vine la concert ca în alți ani, și impertinenți, românii le cer să compună alte piese. Bănică lucrează la o piesă rock n`roll pentru Zeul Mbaba Mwanna Waresa, iar Fuego se ajută de google translate pentru „Împodobește mama baobabul”.

Popularity: 12%

Halloweenu’ bagă spaima-n românism!

October 31, 2011 Horhe No comments

Gabriel Cotabiţă a declarat că este împotriva sărbătorii americăneşti intitulată Halloween. Acesta a mai menţionat că nu o să sărbătorească Halloween-ul pentru că nu este românesc, de parcă îi păsa cuiva în ce Scufiţă Roşie o să se îmbrace Cotabiţă. Pe viitor, dacă tot este atât de patriot, Cotabiţă poate renunţa şi la muzica rock, aceasta fiind de altă provenienţă. De asemenea, acesta poate renunţa şi la fotbal, hainele scumpe şi străine şi maşina care sigur nu e Dacia 1300. Bag mâna în foc de faptul că nu posedă un telefon mobil românesc (exista, AllView) şi nici nu îşi face mereu vacanţele la băi şi pe litoral. De acum încolo, dacă tot îl dă patriotismul afară din grupul oamenilor care pur şi simplu vor să se distreze, ar putea să se mute într-o casă românească de chirpici, să “conducă” o căruţă şi să cânte toată ziua la bucium.

Sunt mulţi români care nu sărbătoresc Halloween-ul, şi cred că destui nu o fac din aceleaşi motive pentru nu o fac nici eu: e bătaie de cap să cauţi costum şi să te prosteşti toată seara că eşti speriat de bombe. Câţi dintre voi, totuşi, nu vă bucuraţi de o petrecere, indiferent de motiv? Vezi dom’le, nu ne supărăm că de Paşte petrecem cu manele la biserică, dar ne deranjează puţină bânţuială în club, costumaţi în… ce te duce capul. Unde erau plăieşii patriei. Şi ce mă mai bucur de faptul că nu împrumutăm nimic de la străini (toleranţa, bunul simţ, seriozitatea, etc.) pentru că noi suntem patrioţi şi dacă e prost, e prostul nostru!

Cotabiţă face parte din grupul de români pe care îi consider Yeti mioritici, nişte reduşi sociali, care vor să se joace cu iPhone-ul sub fusta tradiţională a mamei. Sunt trei metode să îţi dai seama cine e un Yeti în România: cei care spun “dom’le, asta e România!” când văd ceva în neregulă şi nu intervin; speriaţii de societate care trăiesc mereu cu teama că “ne vede lumea/vecinii/rudele”; şi cei care refuză multe obiceiuri bune din străinătate pentru simplul fapt că nu sunt româneşti.

Ce e românesc?

Cotabiţă, ultimul rulment al românismului!

Popularity: 5%

Lucruri nebuneşti pe care le faci când iubeşti

September 14, 2011 Horhe No comments

Atunci când eşti îndrăgostit eşti în stare de multe lucruri. Ajungi să cânţi pe stradă fără motiv, ţipi, măzgăleşti pereţi, dansezi şi lista poate continua. Din dragoste renunţi la hobby-uri pe care ea nu le acceptă, îţi schimbi garderoba (cică hainele mototolite şi de pe jos nu se mai poartă) şi câteva idealuri (gata! nu mă mai fac paraşutist).

Din dragoste renunţi la multe. Dar cel mai trist e când renunţi la zeci de minute bune, şi nici măcar pentru Ea, cât pentru un film. În general Ea alege filme romantice, siropoase, girl-ish şi visătoare. Nu mă deranjează. Uneori sunt bune şi astea, şi da, “A walk to remember” e un film foarte bun. Şi “Leap year”. Pentru că are un soundtrack frumos şi pe alocuri se aud şi Flogging Molly.

Dar ne întoarcem la ale noastre. După ce mi-am pierdut singur, de capul meu, o oră jumate la Poker, am hotărât, mai mult la presiunea ei, să acordăm o oră jumătate noului Bună, ce faci? Mare greşeală, mult timp pierdut când puteam să ne uităm pe pereţi.

“De ce tot oftezi? De ce te tot foieşti? Ce nu îţi place? Ok, opreşte filmul că văd că nu mai rezişti!”. Asta a spus Adelina timp de 30 de minute, timp în care făceam tot posibilul să mă relaxez la film. Dar nimic. Am apreciat faptul că e printre singurele filme româneşti făcute cu mai mult de o cameră de filmat. Cadre inteligente, frumoase, imagine superbă, sunet extraordinar. Dar atât. Şi povestea e simpatică, doar că, un personaj băgat aiurea în scenariu a stricat tot.

Actorii sunt buni, dar nu de film. Cel puţin personajele principale sunt ok, dar lipsite de naturaleţe în faţa camerei. Şi cam atât.

Până la urmă filmul a fost atât de bun şi pentru ea că a adormit după 30 de minute. Oricum, de la acest text încolo va fi o mare presiune pe mine să aleg un film bun. Bun aşa, ne întoarcem la Poveste din Bronx. Şi dacă vrea film românesc, Actorul şi sălbaticii. Nu cred că se poate mai bine.

Popularity: 10%

Petrecere Bunga-Bunga

May 31, 2011 Horhe No comments

Deja ştie toată lumea. Silvio Berlusconi a venit pe la noi în vizită. Complezenţă.Agăţat. Attrito.

Ocazia pentru care oficialii români au organizat o petrecere, ca să îi arate lui Silviuţă ce înseamnă DE FAPT petrecere Bunga-Bunga. Conform datelor furnizate de sursa mea secretă şi loială, Băse a organizat o petrecere neaoşe dă băieţi pentru Silviuţă. Doamna Maria Băsescu a aranjat câteva scaune în camera de joacă a lui Băse, a făcut un platou de sandvich-uri, nişte Poale-n Brâu şi a umplut mini-barul de Robby Bubble.

Invitaţii au sosit în ordinea apetitului. Băse era deja acolo şi se încălzea pentru petrecere. Oprescu a ajuns imediat după ce a călărit noul pod din Bucureşti, iar Boc era dintotdeauna la Băse. Silviuţă a ajuns mai târziu pentru că a încercat să agaţe ceva la Unirii. Eşec. Sau Esex.

Cei 4 au mai chemat o vecină (nu Udrea) şi pe prietenul acesteia. Silviuţă a aburit-o pe vecină de a uitat cu cine a venit şi pentru ce. Într-un final, manelele au curs, şampania cu bule-bule a bubuit şi băieţii au ajuns să danseze lasciv unul lângă altul, aşa cum fac băieţii la majoritatea petrecerilor din România. Silviuţă nu a vrut să participe la jocul ăsta, dar Băse a crezut că vrea pentru că (stenogramă):

Silvio: BĂSE! Sigarreta?

Băse: Boc! Ăsta vrea ceva. Ce zice?

Boc: Stai că dau un google translate… Si…ga…rre…ta…

Google Translate: Sigarreta = poponar

Băse: Silviuţă, sigattera nema, da dacă vrei tu… hai că facem noi un sigarreta să nu zici că ospitalitatea noastră e fumată.

Popularity: 13%

Tanti, sperietoarea lui Ciutacu

May 16, 2011 Horhe No comments

Nu ştiu cum am ajuns la premierea filmului “Tanti”. De fapt ştiu cum, şi îi mulţumesc prietenei că a făcut rost de două invitaţii, pentru că din când în când un film prost îmi dă posibilitatea să îmi solicit latura critică a creierului până la supra-solicitare.

Am ajuns la Patria cu o oră mai devreme pentru că nu aveam loc pe bilet şi am ştiut că o să fie bătaie pe locurile bune. Cred că din acelaşi principiu a venit şi Serghei Mizil cu o oră mai devreme. Ne-am aşezat pe locurile indicate de oamenii de la intrare (foarte bune şi alea) şi am aşteptat să înceapă dezmăţul, care tot întârzia… şi întârzia… şi întârzia. Până să înceapă filmul mi-am procurat ceva de ale gurii, preţul fiind demn de AFI Mall, dar de, e film românes şi nu e făcut de Sergiu Nicolaescu. Poate merită investiţia pe chips-uri şi cico.

La ora 8 şi 15 minute au urcat pe scenă actorii, regizorul, scenaristul şi Ciutacu (?). Ciutacu a pus mâna pe microfon şi a început să vorbească în acelaşi ritm, stil şi culoare cum o face şi la televizor. Şi ştiu că o să vi se pară incredibil, dar a spus aceleaşi căcaturi pe care le debitează şi la TV. A început prin a spune că a fost ales să prezinte evenimentul (premiere film) şi apoi a continuat cu câteva glume anti-pupin-băsiste, câteva ironii politice pe care nu le-a gustat nimeni şi într-un final a spus că a fost profund mişcat de film. Bun. Pleacă Ciutacu (aliluia aliluia), spun vedetele din film câteva vorbe şi Să Înceapă Filmul!

Bla bla bla bla bla… bla bla bla… bla… După o oră şi 40 de minute reacţia este următoare:

Când vrei să şochezi, şi singurul tău scop este să şochezi, e mai mult decât clar că o să iasă un mare rahat. Atât de mult s-au chinuit oamenii ăia să sperie şi să arate latura neagră încât au dat-o în veşnicele replici proaste. Dar are şi părţi bune filmul. În primul rând se vede că nu e ieftin şi că nu e filmat cu o singură cameră, precum multe alte filme româneşti. Are şi muzica foarte bună, realizată de Cheloo. Cu o singură excepţie, unde Cheloo cântă cu gura lui aurită, toate piesele sunt bune. Dar despre Cheloo şi muzica lui “pacifistă” în altă postare. Deci muzică bună, imagine bună şi câţiva actori buni. Inclusiv Cosmina Păsărin care este o curvă plângăcioasă veritabilă şi finalul este printre puţinele de calitate la filmele româneşti. De ce nu sunt toate astea motive bune ca să îmi placă filmul? Pentru că:

- îi place lui Ciutacu, şi asta te pune pe gânduri;

- pentru că multe replici sunt stupide, de un umor previzibil, şi acolo unde nu ai loc de o replică bună intră veşnica “pulă”;

- pentru că puştoaicele punk-rock-eriţe (sau ce dracului sunt) vorbesc ca nişte piţipoance ordinare;

- actorul principal se dezbracă în aproape 90% din scene;

- tipare: belgienii sunt pedofili, puştii drogaţi şi rebeli, femeile curve, etc.

- vocile. Nici până acum nu a fost rezolvată problema cu vocile. Minute întregi oamenii întrebau în sală “ce zice?”. Nu cred că actorii români nu au dicţie, dar nu se înţelege ce spun;

- povestea devine într-un punct foarte haotică şi ilogică;

Într-un final a meritat timpul pierdut la “Tanti” – pe gratis – între oameni de valoare precum Serghei Mizil, Wilmark şi una de a pozat în Playboy.

Într-o frază, e frumos, dar nu prea.

Popularity: 7%

Marţi, după Crăciun e WebSideStory.

December 27, 2010 Horhe No comments

`Nea Traian Băsescu ne-a rugat să susţinem producţia românească de orice, aşa că am hotărât să abandonez pentru o scurtă perioadă cinematografie sârbească (de excepţie) şi să mă avânt în meandrele ultimelor filme româneşti. Aşa că începem, azi, luni, cu:

Marţi, după Crăciun.

Din câte am auzi şi acest film a fost premiat cu tot felul de Bursuci de Aur, dar din nou nu sunt impresionat. Exceptând cadrele lungi de nuditate, povestea e simpluţă, personajele slab conturate, şi pentru numele lui Big Bang, tot filmul e static şi pare făcut cu o singură cameră. Se mai aude şi prost.

Filmul începe cu un cur şi se termină ca un cur (îmi cer scuze pentru limbajul licenţios, dar asta văd, asta spun). Amanta lui X îşi plimbă vaginul prin faţa camerei timp de 5 minute şi nu se întâmplă absolut nimic. Amanta se pupă cu infidelul de zici că sug Ciupa Ciups şi vorbesc verzi şi uscate. Apoi se ridică masculul din pat şi ne strică brandul de ţară: la următorul sondaj despre mărimea penisurilor o să ieşim pe ultimele locuri lângă chinezi şi mongoli. Atât de mică e situaţia prezentată în film.

Bărbatul fuge apoi la fumea lui, şi amanta rămâne cu goliciunea umflată. Ştie de soţie, dar e tânără şi îi place sportul extrem. Până aproape de final, când infidelul se hotărăşte să îi spună soţiei de aventură, se bat câmpii cu graţie şi mai apare “mândria aia naţională” de penis în cadru de două ori.

Într-un final am observat că şi nevasta soţului e sexy, dar purta ca proasta ochelari de vedere cu 5 mărimi mai mari. Femeie, ai bani, pune-ţi lentile de contact să îţi vadă mascului sânii.

Filmul se termină prost, ca majoritatea filmelor noi româneşti. Fără final conturat, fără morală, fără nimic… O puţă de film.

WebSideStory

Am încercat să o conving pe Adelina că un bucătar, şi scriitor, nu poate să facă filme. E prea mult chiar şi pentru însuşi Dan Chişu. Până la urmă m-am încumetat să mă uit singur la film, şi am rezistat doar 10 minute.

O puştoaică pare că vrea să se sinucidă. Bun, să fie la ea acolo. O mamă proastă se scapă la nervi că fata ei nu e fata ei şi… Stop. Aici am oprit filmul. Atât de multă falsitate în actul actoricesc încât nu cred că o să apară ceva mai târziu. Îmi cer scuze în faţa domnului profesor Oreste, dar nu am mai avut răbdare să văd filmul până acolo unde se poartă el ca un Mircea Badea.

Cam asta cu filmul bucătarului futăcios de femei dive. E de tot Chişu.

Vizionare numa` de bine!

Popularity: 7%

Săptămâna asta:

August 02, 2010 Horhe No comments

Susţin turismul românesc, pentru că vreau să acord o şansă acestei ţări. De asemenea, susţin şi demersul iniţiat de doamna Elena Urdea, mai exact acela de a reprezenta România printr-o frunză: se doreşte legalizarea! Aşa că vă rog, toţi pentru o cauză, Frunza Transpirată/Frunza şi Scuipatul.

Popularity: 4%

Vama Veche, Vama Nouă. Prima zi.

July 28, 2010 Horhe 4 Comments

Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.

6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.

9:15 – trenul merge ca împins de Naş.

10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.

11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.

11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?

12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.

Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.

O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.

Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.

Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.

Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.

…

Popularity: 6%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep.1

June 07, 2010 Horhe 1 Comment

Dragii mei viitori nepoţi. Eu, bunicul Bonea, mă străduiesc din răsputeri să fac o lume mai bună, dar se pare că indiferent de câte glume fac, ne îndreptăm spre un viitor pe care voi o să îl pasaţi viitoarelor generaţii. O să vă povestească şi părinţii de “Balada Grelei Moşteniri”. Eu acum vă spun cum e în anul 2010 ca să nu credeţi că bunicul vostru era un-trendy şi nu făcea nimic pe blogul lui.

Astăzi o să vă vorbesc despre adevăratul Vis Românesc! Dă Rumeinien Drim, cum îi spun străinii care vin ca turişti şi pleacă ca făcuţi la buzunare. Visul Românesc nu are nimic din Visul American, de fapt, cei de peste ocean habar nu au că la noi visul e mai ieftin. Pe când la ei visul se trăieşte (din câte am văzut în filmele de la BollyWood) în sărăcie, ambient cu natura, motociclete, călătorii, ecetera, la noi visul este invers proporţional cu realitatea istorică. Adică (să vă explic, pentru că la cum arată viitorul e posibil să fiţi retardaţi şi să nu ştiţi nimic din Istorie): poporul nostru brav a fost mult timp atacat. Dar mult de tot… şi pe când turcii/tătarii/etc/chinezii cu petarde atacau, noi ne ardeam mâncarea, otrăveam apele şi violam femeile. Ca să nu mai rămână nimic pentru invadatori. Şi la un moment dat, nu am mai avut ce să ardem, otrăvim, şi odată cu apariţia căpşunilor în Italia, nici ce să violăm. Aşa că am ales să ne facem de paşalâc. Acum nu ştiu sigur dacă lucrurile au stat chiar aşa, dar oricum voi o să fiţi nişte cretini de la atâta mâncare la tub.

Mă întorc la Visul Românesc. Visul Românesc este acel ceva când stai în garsonieră cu chirie dar conduci Audi Q7. Clar? Visul Românesc e acel ceva când nu ai bani de mâncare dar te spargi în figuri de dans în club. Mai clar acum? Apropo, Audi, Mercedes şi BMW sunt tot maşini de cocalar în viitor? Păcat… nu sunt maşini rele.

Acum să vă dau un prim exemplu de Vis Românesc. Acum mulţi ani, când eu nici nu ştiam ce e aia film xxx nemţesc cu buget redus, în Moldova (dincoace de Prut), exista o chelneriţă. Monica şi nu mai ştiu cum. Am uitat numele ei de fată că după ce a cunoscut succesul a dat-o pe un nume americănesc. Aşa. Şi fata asta, Monica, a visat încă de când turna cico în pahare să ajungă vedetă la Bucureşti. Apropo, în viitor mai există Bucureşti? Dacă da, păcat… Şi cum spuneam. Monica a perseverat. Azi turna un pahar, mâine cu unul mai mult… şi tot aşa până a devenit cea mai cunoscută turnătoare din Moldova. Apoi nu ştiu ce a ajuns de ea, că imediat a apărut la televizor la braţ cu un bogătan din România. Probabil a turnat aşa bine că… cine ştie. Important e că fata asta, Monica… Din… Dean! Aşa, Monica Dean! Cum spuneam, Monica Dean a stat ceva pe la Bucureşti, timp destul să o urmărească tabloidele şi să o facă vedetă. A, mai sunt tabloide în viitor? Nu? Şi cum de sunteţi proşti? Înseamnă că e mâncarea aşa rea…

Şi după ce a ajuns prea vedetă de România, Monica… Bârlădeanu (ăsta era numele de chelneriţă) a hotărât să devină şi actriţă. Dar nu la noi, că în România numai Sergiu Nicolaescu mai făcea filme de cinema, şi alea vai scenariul lor. Presimt că şi în viitor tot el face filme, deci nu are rost să mai întreb. Şi cu ajutorul iubitului, Monica a plecat la americani, în Bollywood-ul lor şi a început să ceară şi ea pe acolo roluri în producţii mari. De 3 ani tot cere, şi nu prea se lipeşte nimic de ea. A jucat într-un serial (cică) şi într-un film românesc “Francesca” pe care nu îl recomand. Măi, măcar fara a încercat. Acum mai apare din când în când în ziarele noastre şi se mai laudă că se pregăteşte pentru un super film cu SpiderMan, Batman şi actorul ăla celebru… ăla măi… american… Mickey Mouse, ăla!

Chiar dacă până în momentul ăsta ea nu a jucat în nici o producţie seriosă (adică până şi Jojo a ridicat câţiva bărbaţi în picior când a prestat goală), Monica BărlăDean perseverează. Ăsta e Visul Românesc. Perseverenţa! Visa ea când turna cico să ajungă pe covorul roşu? Nu. Îşi imagina ea când se plimba sub clar de lună pe DN 28B între Hârlău şi Târgul Frumos că o să ajungă în SUA? Nu. Aşa că vă spun şi vouă, dragi, scumpi şi posibil retarzi nepoţi, perseverati!

Visul Românesc există. Trebuie doar să credeţi în el aşa cum sunt sigur că încă mai credeţi în Patriarh, pupatul de moaşte, bun simţ şi Loteria Română.

Popularity: 7%

Aşa se întâmplă…

April 20, 2010 Horhe 4 Comments

… când vrei să arăţi prea mult. Din dorinţă naţională prea mare, cineva a lipit un abţibild cu “Basarabia pământ românesc” exact în drumul strămoşesc spre budă. De unde ştiu asta? Păi era semnalizată căcăstoarea. Nu ştiu dacă te trece nevoia sau dorinţa naţională când vezi asta: