Tag Archives: romani

Nicoleta Luciu va susține un concert pe Național Arena

luciu concert1.1

Românii s-au obișnuit cu evenimentele muzicale de anvergură, așa că nici anul 2012 nu face excepție. Dacă Red Hot Chili Peppers nu vă provoacă spasme de emoție, vă anunț că un alt eveniment grandios va avea loc în Capitală, tot pe Național Arena. Nicoleta Luciu va susține un concert cu lumini și dans live, pe 27 mai, iar în deschidere și-a anunțat prezența celebra Rihanna.

Artista românca a declarat că după ce a născut cei trei tripleți nu își dorea să mai revină în lumina reflectoarelor, dar presiunea fanilor și amintirile grandioase din perioada când umplea stadioane și restaurante o macină. Aceasta a mai declarat că se mulțumise cu statutul de vedetă băgată în seamă pentru simplul fapt că a născut, dar cei 36.639 de fani de pe Facebook au jurat că dacă nu face un concert pe stadion vor apela la gesturi necugetate pentru a o convinge. Solistei îi este frică și nu vrea să riște să îi pice în cap un fan sinucigaș. Așa că…

Doamnelor și domnilor, pe data de 12 iunie 2012, de la ora 19, pe Stadionul Național, Nicoleta Luciu își va încânta fanii de pe Facebook, și nu numai, cu piese celebre precum „Bun sau rău”, „Prinde-mă”, „Bun sau rău Remix”, „Prinde-mă Remix” și „Cum îmi place” (varianta neremixată). Biletele se găsesc deja în rețeaua ei de prietene, iar prețul acestora variază de la 50 de lei (sus pe acoperișul care nu funcționează) până la 51 de lei (în fața scenei, pe gazon). La eveniment și-au anunțat deja prezența rudele prin alianță și prietenii prin obligație.

Așa cum am spus și mai sus, Rihanna a anunțat că va cânta în deschidere pentru Nicoleta Luciu. Celebra artistă dominicană a ales două piese reprezentative pentru acest concert, „Ram-pa-pa-pum” și „Rum-pu-pu-pam”, între cele două fiind  mai multe momente de falsetto și dialog cu publicul.

Popularity: 5%

Supremația Facebook este amenințată de mIRC

mircbook

Stimați utilizatori de Facebook, vă aduc la conștiință faptul că astăzi, 25 ianuarie 2012, Mark Zuckerberg a făcut o declarație șoc la un post local din Statele Unite. O să vă redau integral cele spuse de creatorul platformei de socializare:

„Vă mulțumesc pentru invitația de a intra în direct cu dumneavoastră, direct de acasă de pe platforma Facebook. Am un mesaj foarte important pentru toți utilizatorii de Facebook. Nu intrați pe mIRC! Dacă iubiți compania asta și vreți să facem bani și like-uri, nu intrați pe mIRC. Am primit date confidențiale că românii, acel popor mesianic cu capitala la Budapesta, au început să își închidă conturile de Facebook și vor să îi convingă pe toți să intre pe mIRC. Repet. Nu SOPA e problema, ci mIRC! Îmi este frică de românii, pentru că sunt peste tot. Și China e speriată de ei!”

Da, este adevărat. Românii au început să renunțe la conturile de Facebook, deranjați de asocierea cu numărul mare de pațachine și gigoloi. De asemenea, compatrioții mai sunt deranjați și de faptul că datele personale nu sunt confidențiale, și la angajare sunt verificați. Românii preferă să se întoarcă la simplele „asl plz” și descrierile sincer de fabulante, așa cum ne amintim toți de „sunt tânăr, am 22 de ani, un BMW Z7, o vilă la Mamaia și una la Sinaia. Dar, momentan stau cu părinții într-o garsonieră din Berceni. tu?”.

Așa cum a spus-o și Mark Zuckerberg, pe wall-ul său, românii sunt oameni de o complexitate ieșită din comună, și nu sunt ușor de mințit. Durează timp, bani și pungi. Zuckerberg e împăcat cu gândul că a pierdut piața din România, dar ține cu dinții de celelalte 192 de țări.

Românii sunt mai fericiți acum și spun că e exact „ca pe vremuri” când pierdeau nopți întregi în internet-cafe-uri, se mințeau și socializau. Să ne bucurăm. România impune trendul în 2012.

Asl plz?

 

Popularity: 8%

Direct din Asia, noul trend feminin: clanțing!

doorknob1.1

Nici planking-ul nu îmi era foarte clar, dar până la un punct era inofensiv și amuzant. Așa îmi distram colegele la muncă, pentru a le distrage atenție de la greșelile pe care le făceam. Știu, eram un planking-whore. Cu toate astea, planking-ul e depășit acum. La fel și owling-ul, standing-ul și working-ul. Bine, ultimul era depășit de mult. Avantajul e că am devenit băiat serios, muncesc acum, nu mai trebuie să mă întind pe birouri pentru un ban cinstit. Plus că…

… direct din Asia, acolo unde a apărut hârtia, medicina naturistă și ceaiul, vă prezint: doorknobing-ul!

Pentru un profan ca mine, doorknobing-ul este o artă neînțeleasă. O străveche metodă chineză de tratare a migrenelor. Sau poate o metodă japoneză de a arăta onoarea față de cineva. Ori singurul lucru pe care mai pun gura nord coreenii de când se Kim atâta pe ei. În principiu, doorknobing-ul înseamnă ceva profund, altfel nu găseam pe internet cataloage întregi cu fete care ling diferite clanțe de îți vine să privești ușa cu alți ochi. Oblici.

Multe fotografii sunt abstracte, cu tinere cocoțate pe ușă și încercând să lingă clanța cât mai abstract, altele o ling semi-îmbrăcate, ori din cădițe de plastic, dar predomină clasicul „linge clanța din genunchi”. Pentru orice doritor, o altă poziție, o altă clanță. O Kama Sutra a lăcătușului. Tu alegi, cheia e la tine.

Doorknobing-ul o să prindă sigur la români, noi fiind obișnuiți cu tradiționalul „ai rămas cu clanța-n mână!”. Problema e că româncele sunt pragmatice, și lor nu poți să le dai clanța. Poate 2-3 leșinate  să stea cu gura pe mânerul de la BMW, dar sigur nu o să poți invita o duduie din club să îți lingă mânerul de la intrare.

Așa e dom`le în România. Femeile nu sunt deschise la nou.

P.S. – asta îmi amintește de remarca unui preot român după dezastrul de la Fukushima: „așa merită asiaticii, pentru că sunt păcătoși și au desenele alea animate erotice”. 8/10 persoane din grupul meu nu știu ce e aia hentai, dar un preot știe… Divin!

P.S. 2 – scenariu de film eroic: „Lucreția. O tânără de 18 ani, venită din provincie pentru a studia arta tâmplărie la o facultate particulară din București. Dar pentru a câștiga o pâine e nevoită să facă clanțing…”. Va continua.

Popularity: 13%

TVR Cultural, liderul audienței de Revelion

audiente rev1.1

Ca în fiecare an, TVR Cultural a fost și de această dată lider de audiență în noaptea de Revelion. În ciuda investițiilor majore realizate de Pro TV și Antena 1, aproximativ patru milioane de români au setat televizoarele pe TVR Cultural și au vizionat emisiuni de cultură la cumpăna dintre ani. Nimeni nu se mai miră de aceste cifre după ce în ultimul timp românii au demonstrat că au o sete incomensurabilă de cultură.

Cifrele arată foarte clar că aproximativ mulți români au ales să vadă emisiunea „Capodopere din Galeria de Artă Modernă Românească”, în comparație cu cei 150.000 de oameni care au preferat „Serviciul Român de Comedie. Ediție specială de Revelion”, și respectiv 11.000 de persoane ce au vizionat emisiunea „În puii mei”.

Documentarul „În ritm brazilian”, splendid ales pentru noaptea de Revelion de TVR Cultural, a adus și cifra record de audiență pentru data de 31 decembrie 2011. În timp ce Dan Negru (Antena 1) și Liviu Vârciu (Pro TV) se chinuiau să ridice cifrele de audiență cu sâni, dansuri din buric și glume lipsite de tot, TVR Cultural aproape a atins recordul fantastic de 2,5 milioane de telespectatori în mediul urban, record deținut de postul Național TV pentru emisiunea de Revelion din 2009, prezentată de Corina Chiriac.

Trendul bun al audienței a continuat pentru TVR Cultural, majoritatea telespectatorilor alegând emisiunea „Baroana jazzului” la trecerea dintre ani, iar reluarea filmului „Bărbierul din Siberia”, de la ora 1:10, a închis o noapte triumfală. Reprezentanții TVR Cultural au declarat astăzi, 4 ianuarie 2012, că numai un film cu Chuck Norris sau Sergiu Nicolaescu putea să îi detroneze din poziția de lideri.

Dan Negru a felicitat postul TVR Cultural și a declarat că este dispus oricând să colaboreze cu aceștia pentru o emisiune culturală pentru viitorul Revelion. Mihai Bendeac a declarat supărat, în Libertatea, că: „Ce puii mei să fac dacă românilor le place cultura!? De unde să le dau eu? Nu știu d-astea!”.

Calculele, foarte precise, au fost realizate de echipa NdB, la patru zile de la Revelion, patru zile de apă plată, limonadă și ceai. Marjă de eroare: +- √3%.

 

Popularity: 20%

Prostilismul populismul

Ştie toată lumea că vin alegerile. Şi dacă nu vin azi, mâine, întotdeauna sunt nişte alegeri “pe vine”. Şi campania de acum nu e mai murdară/mârşavă/nesimţită/etc, ci e la fel ca întotdeauna, doar că se joacă alte cărţi pe masă. Şi de data asta chiar nu ştiu care e răul cel mai mic.

Nu am să vorbesc despre partidele mici, care nu vor face nici 10%, precum PRM, UDMR, (Big Bang ajută!) PP-DD, Partidul Verde, etc. Nu am să vorbesc acum nici de PDL, pentru asta fiind disponibili cei de la Intact 24/7. Da, ştiu, PDL naşpa, dar cine mai are nevoie de motive pentru ei?

Vorbim de USL (PNL+PSD), care dă dovadă de o disperare soră cu moartea, doar de dragul ciolanului. Sincer, nu te pune pe gânduri faptul că nişte oameni sunt dispuşi să facă atâtea rahaturi doar ca să câştige? Alungarea PC-ului din alianţă? Măsurile populiste? Dar pentru şutul dat PC-ului mă bucur, chiar dacă am auzit că, supărat, Voiculescu vrea să instaureze monarhia. Ha-ha-hamburger!

Cât despre măsurile populiste, hai să aprofundăm doar două, doar aşa de dragul dialogului politic:

1. Fără Bac la facultate

Mie Androneasca nu mi-a plăcut niciodată. Şi îi spun “Androneasca” pentru că aduce ca aspect şi mentalitate cu o doamnă în vârstă, educată până la refuzul nebuniei şi pitită seara în dormitor, ca să nu vadă lumea că se uită la telenovele. Cât a fost ministresă era mai preocupată ca generaţia mea să fie îndobitocită cu religie decât să… orice. Acum are aceleaşi idei de domnişoară la 50 de ani, doar că nu e proastă (deh!) şi ştie că după 18 ani, adică după ce dai Bac-ul, poţi să votezi. Aşa că ce a gândit domnişoara? Să intre la facultate toţi care au picat Bac-ul, dar au peste 7 media în liceu. Şi cum în liceu peste 7 au muuuuuuuuulţi, şi multe gloabe, e clară treaba. Sistemul de valori este 0!

Adică tu, dacă ai trecut examenul de Bac, chinuit, învăţat, o să ajungi egalul unuia care “poate trece la anul”. De ce toate astea? Pentru că facultăţile suferă, mai ales cele particulare, şi Androneasca are câteva poliţe de plătit după ce a făcut pe supărata că Spiru Haret produce studenţi pe bandă. Poftim, Androneasca este noua Spirulină Haret. Şi ştim ce e spirulina: o plantă minune. Eşti o plantă Androneasco!

2. Pleacă Nokia

Nu dau vina pe USL că vrea să înduioşeze oamenii şi să îi prostească pentru că ăsta e rolul fiecărui partid politic. Se hrăneşte cu prostia şi ignoranţa alegătorilor. Dar şi oamenii sunt responsabili, cei care pot, să mai pună “mâna dreacu pe un almanah ceva!”. Nu?

A plecat Nokia, şi da, este o dramă pentru cei care au lucrat acolo şi au rămas fără locuri de muncă. Dar nu poţi da, neapărat, vina pe guvern pentru asta. Poţi să dai vina pe capitalism, pe faptul că unele ţări sunt mai ieftine prin definiţie, dar cred că nici dacă aveam 12312 de km de autostrăzi nu stăteau cei de la Nokia prea mult pe aici. Pentru că au scăzut vânzările Nokia în Europa şi muncitorul român e mult mai pretenţios ca cel asiatic.

Dacă era aşa bine în România/Europa, marile branduri de haine produceau p-aici, nu în Taiwan, Vietnam şi alte ţări sărace. Şi acum o scurtă comparaţie, ca să explicăm de ce unii români apelează la angajaţi asiatici:

- românul cam bea. Şi vrea pauză de masă. Şi salariu mare. Şi mai vrea o pauză. Şi concedii lungi şi dese. Şi cred că mai cere câte ceva, dar nu primeşte;

- asiaticul vrea să muncească, tace dacă îl exploatezi şi protestează doar când i se termină şi ultima gaură la curea;

Aşa că dacă te duce capul, şi nu trăieşti în epoca mercantilismului USL-ist, o să te întrebi la fel ca mine:

Care e răul cel mai mic?

Popularity: 8%

Gâdilă o carte sub copertă…

De mult nu am mai pipăit o carte sub copertă, acum fiind un adept al cărţilor electronice şi audio-book-urilor. De, cărţile în varianta originală sunt scumpe şi pe internet găseşti publicaţii peste care nu ai fi aruncat niciodată un ochi. Din acest ciclu vă recomand Ghidul tatălui în sala de naştere de Mark Smith.

Din câte ştiam eu, la români, tatăl nu ajunge până în sala de naştere. Cel mult dacă îşi aminteşte să îşi ducă fumea la spital, dar în rest e mereu reţinut cu treburi: bea cu ăla, fă cinste lui X, dă de la băut la Y, mai trage o duşcă la Z acasă, etc. Aşa că dacă ai un tată bucuros de venirea ta pe lume, o să îl vezi, pentru prima dată, pe la 11 ani, când iese din coma alcoolică produsă de venirea ta pe lume. Şi într-un fel e bine, nu vrei ca tăticul tău beţiv să fie în preajma unei femei gravide cu toane (vezi ştirile cu gravidele bătute).

Dar la străineji e altfel. Ca şi la noi, mai nou ţi se permite, ca tată, să îţi bagi capul la propriu în… poarta raiului şi să vezi “de unde vin copiii”. Acum dacă eşti spontan poţi să filmezi, nu de alta dar sunt sigur că la un moment dat, pe la 14 ani, o să vrei să îi arăţi fiului cum şi-a chinuit mama cu capul lui mare şi încăpăţânarea de a rămâne înăuntru. Şi mama o să vrea să se audă ţipând. Asta da filmare de văzut peste ani. Şi 3D, mai nou. Dacă eşti vedetă e mai simplu. Chemi televiziunea, îşi bagă ăia carul de reportaj între cracii tăi, Realitatea TV transmite din elicopter de deasupra ta şi Antena 3 face un studio în dreapta medicului de unde comentează lipsa lui Băsescu la un astfel de eveniment. Şi într-un final, toţi proştii se uită la tine la TV cum naşti. Ca orice femeie.

Cam din anii ’70 li se permite bărbaţilor să asiste la naştere, rezultat al mişcării feministe, dizolvării familiei nucleare, etc etc. Totul coincide cu apariţia femeii de afaceri, ocupate, femeie ce îşi implică bărbatul în treburile casnice. Probabil o să vină şi perioada când bărbatul va fi trimis să nască pentru ea. Mai e până atunci.

Mark Smith atrage atenţia că până în momentul naşterii, ca bărbat, o să treci prin multe: poftele femeii, crizele ei, crizele tale la crizele ei, nopţi nedormite că are mereu greţuri, ori vrea X şi Y. Dar înghiţi totul că nu a vrut singură copil de capul ei. Ţi-ai pus şi tu capul la contribuţie pentru asta.

Cartea te poartă de la primii paşi, până la travaliu, sala de aşteptare, pachetul de spital, cum să stai calm, cum să o calmezi pe EA, ce să îi dai să mănânce, ce să îi spui, şi trece şi prin “date tehnice” precum mărimea pelvisului, date despre cezariană, etc. Se omite aglomeraţia din trafic când disperat nu ştii cum să ajungi mai repede la spital. De asemenea, nu se menţionează nimic de meciul de fotbal din seara când femeia “are chef” să nască. Nici de faptul că nu ai nici o bodegă aproape ca să bei de fericire ca tot românul. V-am spus că asta e o carte pentru străineji.

Cartea are doar 47 de pagini, aşa că nu e o lectură prea grea. Când nu te cerţi cu EA  pe telecomandă, poţi să răsfoieşti cartea de faţă cu ea. Măcăr îi arăţi că îţi pasă, că nu eşti ca toţi ceilalţi, chiar dacă tu îţi faci în cap lista cu prietenii cărora le vei da de băut.

Popularity: 10%

Să pupăm în fond drapelul, să câştige ciorăpelul

Gata, am încheiat şi un capitol important al televiziunii: “Românii au talent!”. Nu mai contează că vor avea loc alte sezoane. Ăsta mi-a ajuns, oricum am impresia că am pierdut prea mult timp la TV încercând să suport trasul de timp al lui Smiley şi Bartoş. Mi-a ajuns şi Mihai Petre, acest N-am-Cuvinte al Pro-ului, cât despre Andra şi pielea ei de găină nici atât. Am ajuns să nu mai suport carnea de găină pentru că de câte ori mă uit în farfurie văd cum îmi râde copanul. În continuare despre Andi Moisescu nu am ce să spun. De rău.

Finala s-a încheiat aşa cum mulţi din anturajul meu nu credeau. Ciorapărul a câştigat şi talentele, alea cu talent, au plecat acasă cu mâna-n buzunare şi cu speranţa că poate în scurt timp îi bagă cineva în seamă. Mă bucur pentru Ţuţu că a câştigat pentru că vrea să îşi renoveze apartamentul şi are multe puştoaice de scos în oraş. Cât despre cariera lui muzicală? Oare o să îl ia Puya sub aripă? Ori BUG Mafia? Oare o să ajungă el “Eminem” de România, aşa cum spunea Andra? Bine, Andra în cultura ei muzicală, nu ştie că Eminem o cam hulea pe “mami” şi într-una din piese îi săpa mormântul. Dar ţi se face pielea de găină.

Ţuţu a câştigat pentru că a ştiut cum. A fost golănaşul ciorăpaşul cu suflet de aur, lovit în aripă şi învelit în tricolor. Ceilalţi nu au avut nici măcar 10% din ambiţia de a câştiga pe care a avut-o Adelina să ţină cu ei. Aseară se frământa lângă mine că “ăla e bun”, “ba ăsta e bun”, “Ţuţu e varză”, “ăştia sunt buni”, dar nu a ieşit cum vroia ea. Tânăra soprană nu a câştigat pentru că lumea nu are cultură muzicală. Asta e clar. Tânărul contratenor nu a câştigat pentru că lumea nu are cultură muzicală şi mai presus de orice, pentru curocefali, Ianis e un băiat fără testicole, doar pentru că are vocea subţire. Mă rog. Bine că au românii ouă bune, masculine, numai bune de ciocnit în sezonul ăsta luminat. Tânărul din Ploieşti nu a câştigat pentru că probabil e ţigan. De ce să nu luăm în considerare latura rasistă din moment ce ţiganul a avut voce şi patriotul a avut steaguri? Mai departe nu am văzut, dar am auzit că toţi au fost buni.

Acum fiecare o să se întoarcă la ale lui. Pro-ul se pregăteşte de al doilea sezon, dar sunt curios câţi se vor mai uita, după decepţia de acum, Ianis o să se întoarcă la Bacău, şi fie ca ‘mniezoul Raţional să îl ajute, copila să plece acum cât nu e prea legată de ţară, iar restul. Să încerce şi ei peste tot. Poate pică. Cât despre Ţuţu, ar fi mai mare ruşinea pentru Pro şi votanţii lui, să nu ajungă mare raper. Oricum voce nu are, şi despre părinţi morţi nu poţi să cânţi prea mult, cum nici despre femei bătute (Paraziţii), blocuri gri (Puya) şi jmecheria de cartier (BUG Mafia). Dar să se bucure de bani că a muncit şi el.

Acum se poate supăra oricine pe mine, dar sfânto-patriotismul ăsta mie nu îmi place, şi ca să vedeţi că nu e numai “specific românesc”, am să vă spun că şi în Anglia, unde Razy Gogonea face valuri după dansul lui genial, există curocefali. Mulţi frustraţi au văzut că Razy e ţigan, şomer, imigrant, etc., numai talentat nu are.

Anglia a avut o finală cu Susan Boyle şi nişte dansatori. Au câştigat ceilalţi, dar Susan a făcut istorie. Poate aşa o să se întâmple şi la noi.

Popularity: 7%

Tatăl meu, “preşedintele”

- Nu vă supăraţi, cum ajung la şina de tren? Dar nu la barieră, ci aproape de câmp… unde era groapa de gunoi…

- Mergi pe drumul ăsta şi apoi faci la dreapta, şi prima la stânga. Parchezi acolo şi traversezi pe jos şina de tren.

E foarte mult nămol în cartierul Andronache, şi la ora 6:45 dimineaţă e linişte. Parcă toată lumea doarme. Parchez pe o stradă “din nămol” şi pornesc la pas spre şina de tren, loc unde văd că mă aşteaptă un câine mic şi fricos. Împreună ne îndreptăm spre câmpul ud, fără urmă de iarbă, acum curăţat de gunoaie. Câinii se adună în jurul meu şi sunt nevoit să mă înarmez cu o bâtă de plastic găsită pe jos. La marginea Bucureştiului nu mai sunt câini vagabonzi, ci potăi sălbatice. Ajung în dreptul unui gard de sârmă şi mă uit la o baracă din placaje de lemn, celofan şi fier. “Ăştia sunt prea bogaţi, faţă de ce îmi spunea tata”.

- Tata. Cum arată mai exact “locuinţa” lor? Am ajuns la o baracă de lemn cu…

- Nu. Ăia sunt bogaţi. Vezi şina de tren? Între câmp şi tren e un şanţ. Ei sunt în şanţul ăla. O să îi vezi dacă te uiţi atent.

Mă duc mai aproape de locul indicat şi exact în acel moment trece trenul prin faţa “casei” celor pe care îi căutam. Bun. Acum să întorc şi să parchez mai aproape, pe strada din dreptul cortului improvizat, între cei doi câini care mă mârâie ameninţător.

- Bună dimineaţa. E cineva acasă?

Nici nu aveţi idee cât de penibil m-am simţit spunând “casă” în faţa unui morman de celofan, prins în două beţe, sprijinit de panta şanţului. Înalt de 30-40 de centimentri şi lung cât un om, o grămadă de fier, plastic, pături şi o roată de maşină ca punct e sprijin. Le bat cu băţul/arma împotriva câinilor în uşă şi aştept să îmi răspundă cineva. Impropriu spus uşă, pentru că la “intrare” stă un preş de cauciuc pe post de uşă. E mare şi nu trece ploaia prin el.

Văd că se mişcă micuţa construcţie dar nimeni nu îmi răspunde. Poate îi sperii. Mai insist şi până la urmă o persoană iese din cort şi se uită speriată şi buimacă la mine. Îi explic despre ce este vorba şi o rog dacă mă poate ajuta să car totul de la maşină, peste şina de tren, până la ei. Nu-mi spune nimic, dar îi trezeşte pe toţi şi mă însoţesc în şir indian.

Încep să le împart pungile din maşină şi observ că oamenii de pe stradă, care pleacă la muncă, ori îşi duc copiii la şcoală, nu se uită dubios la noi. Sunt inexpresivi şi nu manifestă vreun sentiment demn de “uite cum îi ajută pe ţiganii ăştia!”. Sunt impasibili, puţin curioşi, dar degajaţi, semn că familia din cort nu îi deranjează şi nu le strică “reputaţia cartierului”.

Îmi plac. Sunt demni şi îmi mulţumesc sincer şi onest pentru tot. Nu mă laudă şi nu îmi ridică osanale, iar spre marea mea bucurie, lipseşte “să te ajute ‘mniezo!”. Sunt în total cinci persoane, 3 copii, o mamă şi o bunică, înghesuite într-un cort improvizat, pe un câmp la marginea Bucureştiului. Sunt de la Cămpulung, şi au venit acum 2 luni să facă bani în Bucureşti. Vând mături făcute de ei, dar până acum o lună le era mai bine. Până să fie înjunghiat capul familie pentru 100 de lei (1 milion de lei vechi). Îmi povesteşte Ionuţ, băiatul de 8 ani, că tatăl lui era în tren şi a sos bani să îi dea Naşului. Atunci au văzut “bagavonţii” că are bani şi l-au înjunghiat. “Dacă a fost prost…” îmi spune piciul.

Cele două fetiţe sunt tăcute şi scormonesc prin pungile cu haine pentru fetiţe. Cea mai mică dintre ele are spatele ud. A plouat şi apa a intrat prin “cort”. Vede o geacă într-o pungă şi o îmbracă imediat. Un căţel de pluş, oferit de un coleg de muncă, este pasat de la unul la celălat şi poreclit în primele cinci secunde de când îşi face apariţia în noua familie. Bunica e tăcută şi se uită la cei mici. Îmi plac pentru că nu îmi vorbesc mai mult decât îi întreb. Nu se lamentează cu situaţia lor şi au demnitate.

O întreb pe mama lor dacă pot face o poză cortului pentru a trimite unei firme care se ocupă cu montarea containerelor de locuit. Poate aşa îi sensibilizăm, că oricum nu mişcă un deget cu donaţiile dacă nu apare şi sintagma “o să fiţi menţionaţi în ziarul/la radioul/la TV”. Mă roagă frumos să nu pozez nimic, pentru că le este ruşine cu ceea ce au, şi nu vor să cerşească. Mai mult, Poliţia Comunitară din zonă îi agasează mereu şi le cere să plece. Probabil perturbă liniştea şanţului, altfel nu văd unde e problema.

Cei mici se bucură de haine şi jucării, iar din scurtul dialog aflu că doar Ionuţ e la şcoală, dar e în vacanţă de 3 ani. Îmi amintesc faptul că am şi o pungă de dulciuri pentru ei, şi mă uit la ei cum devorează batoanele de ciocolată. Sunt un penibil spunându-le “nu mâncaţi ciocolată înainte de masă”. Regula asta e pentru cei cu mese regulate, casă, condiţii.

Începe ploaia şi fetele se apucă de strâns lemne pentru foc. Îmi mulţumesc, îi mulţumesc tatălui meu că mi-a vorbit de ei, şi îi spun “domnul Preşedinte”, mulţumiri pentru prieteni şi colegii de muncă ce au contribuit.

Mă bucură faptul că peste câteva zile se vor întoarce la Câmpulung. Acolo sunt o familie mai mare, şi au o casă din chirpici, dar în care poţi sta în picioare. Poate e mai bine aşa, decât lângă o şină de tren la marginea Bucureştiului, agasat de câini sălbatici şi curcani comunitari.

Popularity: 6%

Românii au talent. Dar…

Au fost şi sunt multe lucruri pe care oamenii şi media nu le prezintă dintr-o politeţe faţă de concurenţi şi “spiritul spectacolului”. Poate pentru că suntem în preajma sărbătorii de Paşte, şi toată lumea e mai bună, mai milostivă, mai drăguţă. Cu excepţia creştinopatului din Statele Unite care nu avea pe cine să ardă, şi a ars Coranul. Dar despre bolnavi psihici şi instigatori nebuni am tot vorbit, şi îi avem pe ai noştrii.

Juriul emisiunii “Românii au talent” este compus din aceleaşi trei persoane: Andra “Hihihi-hahaha-Pielea de găină”, Mihai PreaŞtiutor Petre şi Andi Moisescu. A văzut cineva dansul de final al primei semi-finale? A înţeles cum stă treaba? Bărbaţii din juriu au toţi o performanţă în acest concurs (replici, atitudine, trăiri), Andra e remarcată doar prin faptul că a născut. E şi fătatul un talent.

În prima ediţie a concursul a fost destul de nepotrivit să dispară de pe ecran numărătoarea piruetelor în cazul familiei Viorica şi Emil Luca. Nu contest performanţa lor, dar după 70 de piruete a dispărut numărătoarea, a reapărut pe la 200, apoi iar a dispărut, şi dintr-o dată, fix 400! Pot să fiu sceptic?

Mă amuză foarte mult povestea tânărului Iustin, un real talent. Sper să câştige el, în ciuda faptului că mama lui este de-o ipocrizie colosală, conform declaraţiilor lui Iustin. Acesta a spus că până să participe la concurs mama lui îi spunea să nu mai cânte aşa şi să înceteze. Dar acum, miroase a premiu, şi ignoranţa ei a văzut că avea o mină de aur la uşă. Oricât de mult urăsc ipocriţii şi ignoranţii, Iustin merită prea mult premiul.

A doua semi-finală a fost şi mai disputată. Mai mulţi concurenţi dotaţi, şi cel de care îmi era frică era Imitatorul. Coşofrei parcă. Nu e un talent colosal, consider chiar că a ocupat locul altui talent în semi-finală, dar îmi era teamă că românii ar fi votat genul de umor “mai dă Bendeac aşea”.

Hip-hop-erul Adrian Ţuţu a câştigat primul loc în urma votului publicului, impresionând încă de prima dată cu povestea lui tristă. Hai să fim sinceri şi să recunoaştem că nu este cel mai bun cântăreţ de hip-hop, nu este cel mai carismatic, şi poate nici cel mai trist om de pe Pământ. Este trist că nu mai are părinţi, şi că vrea să îşi decoreze apartamentul cu 120 mii de euro, dar talentul lui nu îl recomandă pentru Locul I. Poate să îl ajute Pro după concurs, dar ar fi o nedreptate pentru Iustin să câştige cineva care din două-n două versuri spune ceva ce te loveşte la “sentiment”. Şi până şi părinţii mei sunt de acord că “nu poţi să îţi iubeşti orbeşte părinţii” pentru că e foarte important ce fac ei pentru tine. Dacă tatăl/mama te bate, te chinuie, îţi face viaţa un chin, de ce să îi iubeşti? Doar pentru că, precum a spus un profet, “eşti produsul unui f*tai”? Şi cât, tu ca viitor fac Adrian Ţuţu, o să poţi să asculţi piese despre părinţi? Dacă Ombladon şi Cheloo ţi-ar cânta despre cât de “curve şi inferioare” sunt femeile, ţi-ar plăcea? Sper că nu…

Cât despre “linguşeala emoţională” pe care marşează unii concurenţi, unul din sportivii clubului Akikai a spus-o cel mai bine: “şi noi avem probleme şi cazuri triste, dar am venit să ne arătăm talentul” (reproduc din memorie).

P.S. – aşteptam cu nerăbdare reacţia românilor după ce grupul “Veveriţele Vesele” au imitat-o pe Laura Stoica. Exact reacţia la care mă aşteptam: “HUO!”. De aici deduc următoarea concluziei: e minunat să râdem/parodiem/prezentăm morţii altora, dar ai noştrii…

P.S. 2 – Antena 1 e tot pe locul 2, cu re-re-re-re-reinventatul Dan Negru, Bendeac şi celelalte pseudo-emisiuni. Progresăm?

Popularity: 7%

私はあなたを与える like!

În urma tragicelor evenimente din Japonia am primit această emoţionantă scrisoare de la un tânăr de 16 ani din “Ţara Samurailor”. Românii trebuie să se liniştească. Poporul japonez este alături de compatrioţii mei afectaţi de valul Facebook.

Dragi români,

Numele meu este Yakamura, am 16 ani şi locuiesc în Japonia, mai exact într-una din zonele afectate de tsunami, cutremur şi explozia de la centrala nucleară. Vreau să vă spun cu sinceritate, că primul lucru la care m-am gândit atunci când mi-am văzut casa spulberată de val a fost <<Oare câţi români vor da like pe Facebook după acest eveniment?>>. Nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că la nici câteva ore de la tragicul incident s-au strâns aproape 1 milion de Like-uri, iar acum target-ul bate spre 5 milioane. Vă mulţumesc din suflet. Toată această solidaritate internautică mă umple de căldură sufletească, şi mama, care este aici lângă mine şi adună de prin moloz nişte obiecte, vă salută cu respect. Spiritul civic de care daţi dovadă este exemplar.

De asemenea, vreau să mulţumesc tuturor celor care se roagă pentru Japonia, mai ales acum după toate cele întâmplate. Dacă ştiam că rugăciunile sunt aşa folositoare vă imploram să o faceţi de 3 ori pe zi, astfel nu se mai întâmpla nimic, dar e bine că lumea se roagă pentru <<mai bine>> după ce aproape jumătate din ţară este distrusă. Nu în ultimul rând îi mulţumesc reprezentantului Bisericii Ortodoxe Române care a sugerat că toată această catastrofă o merităm pentru că suntem păcătoşi, ne uităm la hentai, manga, langa şi mai facem un bukake la ocazii. Adevărat grăieşte!

La final, fără a supăra pe nimeni, mai ales pe fanii înrăiţi ai emisiunii “Cronica Cărcotaşilor”, vreau să vă spun că apreciez gluma unuia dintre cârcotaşi: <<japonezele nu sunt alea cu rahat?>>. Gluma a fost făcută cu 2-3 zile înainte de tsunami, dar şi aşa, este o glumă foarte reuşită la adresa poporului meu. Tot ce mă supără este faptul că Bebeluşa Oana nu ştie să prezinte o emisiune şi se poartă ca o adolescentă în faţa camerelor, iar vocea de pe bâlbe este cam… 吸う.

Vă mulţumesc pentru toată această solidaritate, şi nu uitaţi că japonezii pot reface un drum distrus de cutremur în 4 zile. Voi ce puteţi face în 4 zile?”


Popularity: 10%