Tag Archives: românism

Hrușcă și-a schimbat religia!

weirdafricantraditions_thumb

În ciuda faptului că la casele de pariuri Hrușcă era trecut ca favorit pe viață în tabăra „românilor creștini, aleși ai lui `mniezo”, inventatorul brandului ler a schimbat taberele.

 

Adepții mbomboismului (Congo) i-au prezentat canado-românului o ofertă de nerefuzat: colinde indiferent de anotimp, plus 5 concerte anuale prin video-chat direct din Canada. Se pare că adepții Creatorului Vomei (Bombo este creatorul vomei în religia mbomboistă) au înțeles care este scopul marketingului și într-un final au ajuns la concluzia că nici Lady Gaga nu poate să o lălăie atâția ani cu cinci piese, precum Maestrul Hrușcă. Plus că Hrușcă adună anual mii de adepți ai creștinismului într-o sală unde le spune aceleași lucruri. Bomboiștii au nevoie de mai mulți adepți, și ei fiind pregătiți să ridice o Catedrală a Bombonirii Neamului pe Muntele Mangengenge.

 

Hrușcă a cugetat puțin, dar intens, până să semneze, motivând decizia finală prin faptul că oricum în România vine maxim două săptămâni pe an, deci poate strecura lerul românesc între sărbătorile congoleze de circumcizie (Mukanda) și festivalul literar de Lingala.

 

Congolezii sunt extaziați și abia așteaptă primul concert, afișele fiind deja lipite pe stâlpi, copaci, zebre și elefanți. De fapt, toți africanii îl iubesc pe Hrușcă și i se adresează pe Facebook cu numele de „Kubwa nyeupe mmiliki ler”, adică „Marele Alb Posesor de Ler”.

 

Ștefan Bănică Jr. și Fuego au declarat că se gândesc și ei să schimbe religia pentru că lumea nu mai vine la concert ca în alți ani, și impertinenți, românii le cer să compună alte piese. Bănică lucrează la o piesă rock n`roll pentru Zeul Mbaba Mwanna Waresa, iar Fuego se ajută de google translate pentru „Împodobește mama baobabul”.

Popularity: 12%

Halloweenu’ bagă spaima-n românism!

Gabriel Cotabiţă a declarat că este împotriva sărbătorii americăneşti intitulată Halloween. Acesta a mai menţionat că nu o să sărbătorească Halloween-ul pentru că nu este românesc, de parcă îi păsa cuiva în ce Scufiţă Roşie o să se îmbrace Cotabiţă. Pe viitor, dacă tot este atât de patriot, Cotabiţă poate renunţa şi la muzica rock, aceasta fiind de altă provenienţă. De asemenea, acesta poate renunţa şi la fotbal, hainele scumpe şi străine şi maşina care sigur nu e Dacia 1300. Bag mâna în foc de faptul că nu posedă un telefon mobil românesc (exista, AllView) şi nici nu îşi face mereu vacanţele la băi şi pe litoral. De acum încolo, dacă tot îl dă patriotismul afară din grupul oamenilor care pur şi simplu vor să se distreze, ar putea să se mute într-o casă românească de chirpici, să “conducă” o căruţă şi să cânte toată ziua la bucium.

Sunt mulţi români care nu sărbătoresc Halloween-ul, şi cred că destui nu o fac din aceleaşi motive pentru nu o fac nici eu: e bătaie de cap să cauţi costum şi să te prosteşti toată seara că eşti speriat de bombe. Câţi dintre voi, totuşi, nu vă bucuraţi de o petrecere, indiferent de motiv? Vezi dom’le, nu ne supărăm că de Paşte petrecem cu manele la biserică, dar ne deranjează puţină bânţuială în club, costumaţi în… ce te duce capul. Unde erau plăieşii patriei. Şi ce mă mai bucur de faptul că nu împrumutăm nimic de la străini (toleranţa, bunul simţ, seriozitatea, etc.) pentru că noi suntem patrioţi şi dacă e prost, e prostul nostru!

Cotabiţă face parte din grupul de români pe care îi consider Yeti mioritici, nişte reduşi sociali, care vor să se joace cu iPhone-ul sub fusta tradiţională a mamei. Sunt trei metode să îţi dai seama cine e un Yeti în România: cei care spun “dom’le, asta e România!” când văd ceva în neregulă şi nu intervin; speriaţii de societate care trăiesc mereu cu teama că “ne vede lumea/vecinii/rudele”; şi cei care refuză multe obiceiuri bune din străinătate pentru simplul fapt că nu sunt româneşti.

Ce e românesc?

Cotabiţă, ultimul rulment al românismului!

Popularity: 5%

Ş-am venit din Spania.

Doamna Geta şede pe peronul 3 din Gara de Nord cu nepoţelul ei de 4 ani. Zâmbeşte ca o tută la toată lumea şi măsoară muritorii din cap până în picioare cu un aer de superioritate, de parcă pielea ei zbârcită de madam e înconjurată de aura noastră… de boschetari.

Nepoţelul e inert. Faţă de domnul Goe e o buruiană simţită, tăcută şi leşinată pe geamantane. Doamna Geta e mândră. Se ţine tare, verde, cu muşchi verde pe partea stângă (indică Nordul) şi mănâncă ţigările. Slim, că nu e “din-tralea”.

Vine Personalul. Se chinuie până la peron şi îşi dă duhul in faţa mulţimii care sare pe el. Presimt că în scurt timp o să ajungem ca indienii, pe, în şi sub tren. Doamna Geta reuşeşte cu fineţe să se strecoare prin mulţime şi obţine loc pentru ea şi nepoţel. Ea nu stă la fereastră că i se face rău, “nu mai e ca în tinereţe când aveam parte numai de senzaţii tari”, ceea ce înseamnă că se dădea mult în Căluşei.

Plictisită, Doamna Geta se bagă în seamă cu restul muritorilor din garsoniera pe roţi. Renunţă forţat la accentul de moldoveancă, repet, ea nu e “din-tralea”. Îi place să vorbească mult, tare şi să îşi răspundă singură la întrebări:

- Aţi fost vreodată în Spania? Dar vai, să vă spun eu cum e… păi acolo Sobrino al meu (sp. nepot) era o mică vedetă. Bla bla blaaaaaaaaaaaa!

Doamna Geta nu se ferea nici să îşi expună situaţia materială extraordinară, chiar dacă în preajma ei mă aflam eu, un tânăr disperat după averi gerontofile şi piei lăsate. Nebună mică, mrrrr!

În o oră jumătate de mers cu trenul am aflat care e situaţia familiei “Geta” în Spania, cât de bine vorbeşte spaniolă mutul de Sobrino şi cum ar vrea ea să rămână în Spania, dar nu vrea să îşi încurce fata pe acolo.

Doamna Geta a reuşit să enerveze pe toată lumea din tren cu ideile ei iberice, fiţe de senora şi alte bălării. Loco mujer!

Până la Ploieşti am aflat tot… şi nici nu întrebasem. Îi doresc doamnei Geta o viaţă bună în Catalunia Moldavă, iar Sobrino să facă bine să vorbească altfel o să facă bunica toată treaba pentru el.

Popularity: 4%

Eu vreau să mă mândesc cu ţara! Ep. 3

Dragi nepoţi, vă salut! Sunt bunicul Bonea şi vă scriu o nouă scrisoare, chiar dacă există un risc mare să fiţi analfabeţi. Aşa se crede, cercet[torii britanici presupun că viitoarele generaţii vor ajunge incredibil de proaste. Dar vă asigur că în gena voastră se află şi puţin pedigre, şi dacă aţi fost şi scăpaţi în cap la naştere e clar că o să aveţi un viitor de aur.  Dacă totuşi există riscul să nu reuşiţi să citiţi această scrisoare măcar vă puteţi lăuda că aţi mai atins “o carte” în ultimul deceniu.

Azi continui să vă spun cum e viaţa şi istoria în anul 2010. Nu ştiu cum e în viitor, dar de ceva ani românii au revenit la marea lor dragoste: pământul! Dacă la şcoală aţi citit…ăăă… stai puţin, mai se face oare şcoală în viitor? Hm… dacă între 2 partide de WoW şi C.S. aţi citit pe internet ceva literatură română, o să aflaţi că în multe cărţi românul apare ca un obsedat după pământ. Vrea cât mai mult. E ca un drog. E, şi în legătură cu pământul ăsta, în 2010 a început să se materializeze o dragoste cât mai mare pentru pământul din Basarabia, sau Republica Moldova. Dacă nu ştiţi unde e ţara asta vedeţi în dreapta-sus pe hartă…ăăă… dreapta e în dreapta stângii… pfuai doamne, greu!

Şi cum spuneam, a apărut dragostea de Basarabia. Se apelează la apelative ca “fraţii de peste Prut”, “podul de flori” ori “fraţi români”. Problema e că pe tărâmul acela magic (un vin minunat şi cam atât) numit Basarabia, au stat ceva timp ruşii. Şi cât au stat pe acolo au avut grijă să îşi impună obiceiurile, limba şi toate cele, aşa că dacă românii din România mai credeau în “noi vrem să ne unim cu ţara”, moldovenii din Republică începeau să creadă în “încă Putin şi ne rusificăm de tot”.

Şi uite aşa a apărut ceea ce voi învăţaţi la şcoală ca: limba străină Moldovenească. E uşoară, apropiată în proporţie de 99% de română, dar sună puţin mai diferit. Dacă puneţi mâna pe carte, aşa deştepţi cum cred eu că sunteţi, în 3 ani o învăţaţi.

În 2010 oameni din Basarabia sunt destul de împărţiţi: sunt cei care îşi doresc să se unească cu România că e viaţa mai bună aici, sunt cei care vor să se lipească de Rusia (peste Ucraina, posibil o autostradă suspendată proiectată de Oprescu), sunt moldovenii care nu dau doi bani pe nici una din ţări şi au dezvoltat un naţionalism local şi mai e şi ultima grup, aceea de alcoolici. Ăştia măcar sunt veseli mereu.

Şi acum ajungem la partea interesantă, că am făcut destulă istorie. Acum mulţi ani a fost o trupă de muzică pentru chinezi. Se numea O-Zone, erau fraţi de peste Prut,  şi scriau cântece pentru dislectici, adică în loc de versuri aveau onomatopee. Poate mai găsiţi pe net piesa “Mai ahi”… aoleu, nu! La cât de proşti e posibil să fiţi, poate devine iar hit! Mai bine nu.

Şi a fost trupa asta, apoi s-au despărţit că o duceau prea bine şi au început să cânte Solo. Ba prin baie, în faţa oglinzii sau pe la TV. Unul din ei a fost mai răsărit, şi cu o reclamă bună a ajuns Crazy Loop. Numele de scenă. A scos o piesă, Cica Boom, care nu mai avea onomatopee dar avea fund şi sâni. Deci a prins la lume. Şi cântăciosul, într-un exces de dragoste pentru ţara care a făcut din el cântăcios a declarat pentru un ziar rusesc: “Rusia e casa mea”.

Pentru a nu mai comenta mult această afirmaţie, vă spun doar morala scrisorii de azi: nu scuipaţi unde mâncaţi. Sper că nici măcar voi nu sunteţi atât de proşti…

Vă pupă bunicu` Bonea, numa` de bine!

Popularity: 9%

Oi avem, dar miei…

Românul e mai bun de sărbători, e mai creştin, e mai bisericos şi milostiv. Şi ca orice balcanic, e şi mai antreprenor. De fapt, chiar dacă nu îmi stă în fire, aş putea să parafrazez o glumă demnă de Noua Dreaptă: “românul e evreul din Europa” (o glumă proastă, dar să înţeleagă tot curocefalul). Apropo, nu sună ironic faptul că şi Noua Dreaptă face bani dintr-o mişcare civică? Adică în loc să pună suflet, ei pun bani?

Revin la oile noastre, mai exact mielul. E vorba de Vasilică, imaginea cerşetoriei legale în România. Vasilică este plimbat în traistă, la subraţ de ţăran, până leşină, dar scoate 2-3 lei pe autobuz/butic/restaurant. Dacă este o tradiţie strămoşească, e o prostie “păgână”. Spun “păgână” deoarece pentru o ţară aşa religioasă şi creştină ca a noastră, Vasilică nu are nimic biblic în el. Ecologiştii şi apărătorii animalelor din România ar trebui să mai scutească foca de mare şi câinele de cartier, pentru că avem de-a face cu un Vasilică de traistă, exploatat în cel mai românesc stil posibil.

Şi nu te mira de ce citeşti, gândeşte şi tu, de ce noi românii avem “proverbe” ca:

- Pune mâna pe chelie să câştigi la loterie

- Pune mâna pe porcul fript ca să ai noroc la loz în plic

şi nu ultimul: Pune mâna pe Vasilică pentru o avere mică

Te mai miri că românii fac bani de la împins maşini pe zăpadă, gest de politeţe?


Popularity: 1%

TeleŞomping! Frecătorul Minune!

Am găsit acest Produs Miraculos la TV şi m-am gândit să traduc ce spun cei din reclamă. Comandă şi tu Frecătorul Minune!. Perfect pentru leneşul din tine care vrea să stea la TV, dar să aibe abdomen plat şi fund tonifiat.

Să nu îmi spui că după ce vezi reclama nu comanzi, că nu te cred:

Popularity: 1%

CFR se duce de râcă

Închid ochii şi adorm, aşa cum fac în fiecare tren Personal, pe ruta Ploieşti – Bucureşti. Deja m-am obişnuit cu “nesimţirea” controlorului care mă atinge tandru pe umăr (de ce nu sunt mai multe controloare?) şi îmi cere biletul. Enervantă procedura. Deja am mers aşa de mult cu trenul pe ruta asta că sincer aş învăţa măcar căciula pe care o port. Nu-i nimic. Mă trezesc, mă dezmeticesc, îmi scot căştile din urechi, mă pipăi în căutarea biletului şi… voila-la-la-laaa. Îmi pune un X pe bilet (ce rudimentar) şi pleacă mai departe.

Acum sunt treaz, hai să mai cuget puţin cu ochii deschişi.

Trei rânduri mai în faţă un cocozaur se înscrie la un dialog, abordat de controlor:

- Beletul vă rog.

- Nu am… nu am bani, şi scoate 2-3 lei din buzunar pe care îi întinde controlorului râzând.

Controlorul calculează suma cu privirea, pune mâna pe bani, se întoarce cu spatele, îi bagă în buzunar şi spune:

- Băi nene, cumpără bilet măi… că nu e frumos. Of, n-am văzut aşa ceva…

Vizibil impresionat de drama controlorului, forţat să primească şpagă, am adormit. CFR, o instituţie cu oameni de valoare, care fac, uneori, greve pentru salarii mari, ei fiind primii care nu îşi respectă meseria.

Îmi pare rău că nu salivez în somn. Aş fi salivat 5 minute în tren, pe scaun, drept omagiu pentru acel controlor. Icsulescu.

cfr

Popularity: 2%

Geoană preşedinte… poate pe scara lui de bloc

A ţopăit precum un copil (halal comportament de diplomat), dar a făcut-o degeaba. La numărătoare a ieşit Băsescu, oarecum normal, deoarece românii vor populism, naţionalism, patriotism, nu cuvinte goale despre economie şi politică externă. Dacă a fost fraudă, a fost din partea ambelor partide. Poate, poate, PDL, a făcut economie la secţiunea “campanie murdară” şi a păstrat bani pentru găleţi şi cumpărat voturi, în timp ce PSD-PNL a plătit din greu campania aia dirty.

Mai ironic decât orice, au ajuns social-democraţii să arate cu degetul mita electorală, brevetată de Vanghelie, prin salamuri, mobile, cuptoare cu microunde, ecetera ecetera.

În final nu mai contează cine a câştigat. Băse e tot un comunist, dar are continuitate, deci nu se poate scuza pentru nivelul de trai actual. Geoană, un elev al “şcolii de vară comuniste”, nu făcea nici el mare brânză. Doar se mai lamenta puţin de “moştenirea grea”.

Şi ca să spun ceva şi de PNL, că altfel nu se poate. Liberalii au demonstrat din nou că sunt un partid de morală şi etică. Au cumpărat cu bani grei voturi în Sinteşti (satul cu turnuleţe), dar nu şi-au plătit omeneşte activiştii care au numărat voturile florii. Din nou PNL a demonstrat că e politicaly biatch, poate-poate se pupă o alianţă cu Băse şi papă şi ei ciolan. “Noi nu suntem căţeluşii PSD-ului”, declara ieri Tăriceanu. Nu. Sunteţi potăile politicii. Marş!

geoana

Popularity: 1%

Mă doare-n lună!

A apărut o nouă trupă în România. Se numeşte “Bloggers”, adicătelea “Blogăricii”. Ei cântă muzică cu instrumentul gurii şi o fac foarte amuzant. Ca să nu bat eu câmpii, citiţi descrierea lor:

“Desi inca la inceput, cei 4 membri ai noii trupe Bloggers, Zaitz, Laurentiu, Mowgli si Iulian,  au acumulat deja o experienta ce ii va indruma in inevitabila lor ascensiune. Energie, buna dispozitie, tinerete, viata traita frumos, pozitivism, bucurie, sunt doar cateva dintre mesajele pe care talentatii Bloggers le transmit prin muzica lor.!”

Felicitări băieţi. Am ascultat şi prima lor piesă. Pentru că sunt un adevărat critic de artă am zis să fac o analiză pe text, aşa că am pus subtitrări la piesa lor. Îmi era şi lene să caut versurile lor, deci am scris ce am auzit. Vă doresc analiză plăcuta a analizei făcute de mine. Şi nu uitaţi, “românul s-a născut analist!”.

Bloggers – Ma doare o luna (cu sub)

Popularity: 1%

Always Ultra Night. Sinteză.

Always Ultra Night este singurul satelit natural al Pamântului. Numele de “Always Ultra Night” se aplică uneori şi sateliţilor altor planete din sistemul nostru solar. Vârsta Always Ultra Night este de aproximativ 4,60 miliarde de ani.

Always Ultra Night are o rază medie de 1.737 km, de 4 ori mai mică decât a Pământului, şi orbitează în jurul acestuia la o distanţă medie de 384.403 km; pentru a ajunge pe Pământ lumina Always Ultra Night are nevoie de ceva mai mult decât o secundă. Viteza medie pe orbită este de 3.700 km/oră. Atracţia gravitaţională la suprafaţa Always Ultra Night este de 6 ori mai slabă decât cea terestră.

Suprafaţa Always Ultra Night este acoperită de cratere. Ele s-au format în urma impactului unor meteoriţi uriaşi şi asteroizi mici cu Always Ultra Night, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Always Ultra Night, pe când sistemul solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numeşte Bailly, are o lungime de 295 km şi adâncime de 3.960 m.

Sonda sovietică Always Ultra Night 3 a făcut prima fotografie a părţii invizibile în 1959. Are mai puţine “mări” de lavă şi mai mulţi munţi. Expresia “partea întunecată a Always Ultra Night” este incorectă: Always Ultra Night înconjoară Soarele împreună cu Pământul, deci lumina solară cade în decursul revoluţiilor pe toată suprafaţa ei, dar noi vedem lumină doar pe partea îndreptată spre noi, spre Pământ.

Imag055
De asemenea, Always Ultra Night este direct responsabilă pentru maree şi alte fluctuaţii de pe Pământ. În mitologia universală Always Ultra Night a reprezentat multe zeităţi, fiind de cele mai multe ori asemănată cu forţele răului.

În legende se spune că pe timp de Always Ultra Night plină, oamenii cu chelie se transformă în vârcolaci datorită razelor absorbante.

Aceasta a fost lecţia pentru azi. Educare plăcută.

Popularity: 1%