Românism @ Numa' de bine.eu

Fi român! Dă mass!

November 11, 2009 Horhe 3 Comments

Ieri, 10 noiembrie, în jurul orei 13 a murit actorul Gheorghe Dinică. Nu mă apuc să scriu şi eu despre El. Îi las pe cei avizaţi să îşi spună părerile în editoriale scurte şi seci (Bahmuţeanu, Bichir, ecetera ecetera). Să vă arăt evoluţia mass-urilor pe messenger în ziua morţii artistului, plus ceea ce cred că gândea fiecare în momentul expedierii mesajului:

ora 13:30 – “Bibi Jmechera: a murit George Dinică. Păcat…”. Confuzia cu “George Dinică” a continuat până seara târziu, aşa că nu vă miraţi…

ora 14:45 – “corina_ics: chiar a murit Dinică?”. E nevoie de un mass pentru confirmare, site-urile de ştiri fiind o necunoscută.

15:50 – “Lidiana_bunoaca: Astăzi a murit George Dinică. Marele Actor. Rest in Peace!”. Sunt sigur că “Odihnească-se în Pace” e fumat. “Rest in Peace” sună mai cool.

Pauză de mass-uri…

ora 19:55 – “shark_boy: salut lume. vă pup! ce face fetele?”. Shark_boy e un băiat special, din ciclul: “nu sunt debil, sunt doar special”. El anunţă întreaga ţară şi de cel mai mărunt lucru pe care îl face.

20:30 – “shark_boy: A murit George Dinică. O mare pierdere pentru România. Trimite acest mass ca să demonstrezi că eşti român!”. “George Dinică” poate e viu, de murit a murit Gheorghe Dinică. Da, este o mare pierdere, dar oare câte filme cu Gheorghe Dinică a văzut shark_boy? Pare că se uită în reluare la “Un show Păcătos” şi “Dansez pentru tine”.

Şi dacă nu ai cetăţenie română, şi vrei, trimite un mass cu moartea lui GHEORGHE DINICĂ, şi eşti român!

21:30 – “curic_libelula: A murit George Dinică. O mare pierdere pentru România. Trimite acest mass dacă eşti un bun român. :X:X:X:X:X:X:X:X:X:“. Nu ştiu de ce am dat acest mass, dar cred că e important. Cine e George Dinică?

22:20 – “fata_nebună: aoleuuuuuuuuu. Ajunge bă cu mass-urile. A murit, bravo lui. Uite un om fericit! Gata cu mass-urile!”. Stresul post-deces.

Ieri am aflat de mii de ori că Gheorghe Dinică a murit, de asemenea, nu eşti român, sau bun român dacă nu trimiţi un mass. Decât să arunce cu mass-uri aiurea, nu mai bine ar viziona un film… de exemplu, unul cu “George Dinică”. Cum sună?

Poftim, Filantropica!

Popularity: 1%

Ciocu` Mic! Numai papagalul de mine să vorbească!

November 10, 2009 Horhe No comments

După primul gol înscris de Kăpăţânos (gol din hoţfaid) în meciul cu Alba-Iulia, antrenorul Lippie de România a făcut un gest de mare antrenor. Fiind “bazat” de numărul de victorii obţinute de Steaua sub conducerea lui, Stoichiţă s-a întors spre galeria stelistă – aia care a mai rămas – şi a făcut semnul de: “Ciocu` Mic!”.

O, tu zeu al fotbalului românesc. Cum de îşi permite cineva să îţi conteste calităţiile de antrenor, când ai reuşit atâtea performanţe, încă de când ai venit la echipă la 2 noaptea? Cum? Băi suporterilor, liştine, da? Că după 2 la 0 cu Alba-Iulia ar fi normal să vă bucuraţi precum la finala din 1986. Nemulţumiţii lu` Peşte cu Ciocu` Mic!

Popularity: 1%

Liberul arbitru

November 10, 2009 Horhe 2 Comments

Recent am avut o discuţie aprinsă pe tema “liberul arbitru în religie”. Eu mi-am susţinut teoria cu o oarecare virulenţă, în timp ce partenerul de dezbatere a susţinut o altă idee, dar cu o oarecare încăpăţânare. Acesta susţine că religia/ Iisus/ Deus îţi oferă şansa să alegi.

Până aici sunt de acord. E cam aşa:
- Salut, sunt Dumnezeu pe Pământ. Am venit să mă prezint. Vrei să mă alegi drept zeul tău suprem?

- Sărna Doamne, nu ştiu ce să zic. Nu pot să aleg?

- Ba da. Îţi ofer şansa să alegi. Mă alegi pe mine, sau ajungi în Iad.

- Hmmm… foarte tentantă oferta, dar îmi oferi o singură şansă. Categoric nu pot să aleg o eternitate de chin. Şi nici cealaltă ofertă nu este extraordinară.

- E foarte simplu. Mă alegi pe mine, crezi în mine şi îmi urmezi orbeşte ordinele, sauuuu… ca să nu spui că sunt un Zeu Rău, îţi ofer o a doua opţiune: Iadul! Ce spui?

Vă sună a şantaj? Cam da? Pentru CĂ CAM este.

Aici discuţia nu a mai avut sens. Eu consider că e şantaj, celălalt considera ca e “o opţiune”.

Poate tipul din film explică mai bine:

Popularity: 1%

Am prea mult timp liber…

October 27, 2009 Horhe No comments

Am ajuns la concluzia că am prea mult timp liber. Şi din exces de timp liber am ajuns să citesc toate bălăriile, inclusiv cele ale spectaculoasei Adriana Bahmuţeanu. Da, atât de mult timp liber am. Astăzi am dat peste un editorial al ei, asta în cazul în care nu ştiaţi, duduia Prigoană este editorialistă, nivel la care tind mulţi tineri talentaţi care ies pe poarta facultăţii. Dar madam Prigoană se ROSAL pe toţi. La valoarea ei.

“La sfârșit de săptămână n-am avut ce face și am stat acasă în fața televizorului. Dau pe Prima, fetele alea două de la Mondenii. Schimb pe Antena, Bendeac, cheliosul de la Mondenii. Pe Pro tv, Dragoș Stoica, ăla înalt de la Mondenii, care-l imita pe Becali. Ce mai, peste tot, Mondenii. Cred că și la rubrica meteo e vreunul infiltrat de la Mondenii, care încearcă să-l imite pe Busu.”

Ce bine că ai stat acasă, pentru că suntem sătui de tine la TV. Ai dat pe Prima. Nici tu nu te uiţi la televiziunea unde eşti angajată? “Fetele alea două” sunt actriţe, ce pana de la pălăria dumitale. Şi Bendeac e cunoscut şi dacă ar avea dreduri, nu e nevoie să fiţi cinică/ miştocăreasă/ haladită. “Dragoş Stoica, ĂLA”?! Doamna Prigoană, e urât să vorbeşti cu “ăla”, dar să mai şi scrii aşa e de… vacă. Frumoasă glumiţa cu Busu. Îmi aminteşte de Vacanţa Mare… umor de calitate.

“Mondenii a fost o emisiune de succes la vremea ei. Succesul a fost atat de mare încât între timp protagoniștilor li s-a urcat la cap, s-au certat între ei, s-au țigănit ca la ușa cortului cu producătorii, au emigrat la alte posturi și uite asa ne-am trezit cu o explozie de mondeni mai buni sau nu pe la mai toate televiziunile.”

Protagoniştilor li s-a urcat la cap pentru că era şi normal. Sunt buni. Mata ce ai făcut ca să ţi se urce la cap? De ţigănit nu s-au ţigănit, asta fac invitaţii de la “Şuşuetă cu Bahmu”. Şi e bună explozia asta de mondeni. E mai sănătoasă decât explozia de soţii.

Apoi mai bate ea câmpii în 4-5 rânduri.În final:

“Nu vreau să fiu rea, deți uneori imi iese, dar azi din farmecul celor patru nebuni de la Prima n-a mai rămas decât un pisvais aruncat în ochii telespectatorului și la care, din păcate, nimeni nu mai râde decât cu forța.”

Eşti rea. Nu te mai scuza. “Deţi”? Băi puştoaicelor care munciţi prin redacţi aia, ce dracului păziţi?! Transcrieţi corect textul MADmoaselei, că dă la popor că e proastă. Ceea ce este un secret naţional. “Pisvais”? Sunt sigur că ai auzit acest cuvânt la designer-ul tău Dârţă. Cât despre râs cu forţa, ai dreptate, nu râd la ei când te imită şi te fac de râs, când originalul e aşa de… turkish delight.

Bahmuteanu

Popularity: 1%

How to be a political bitch. For dummies!

October 08, 2009 Horhe 1 Comment

Te interesează o carieră politică? Vrei să ajungi “cineva”? Te consideri pregătit pentru lupta dură a politicului românesc? Atunci urmează acest curs, paşi cu paşi, şi ai toate şansele să sugi un ciorap important:

1. Alege partidul.

Ce crezi că te reprezintă? Poţi opta pentru baronii locali din PSD, şi în pachet ai incluse şi mişcări ce îţi vor amintii de perioada comunistă. De asemenea, PSD-ul este un partid care îţi deschide larg poarta, şi în ciuda celor patru clase terminate, poţi să ajungi un pion important al sistemului roşu.

Vrei o altă abordare? Atunci ce spui de PD-L? Este o struţo-cămilă pesedistă, dar are altă culoare şi se dă de dreapta (asta dacă te mai interesează doctrina). Totuşi, ca să reuşeşti în acest partid trebuie să dai din coate şi să foloseşti mult mişcarea de bend-over. Nu este exclus să te însori/ măriţi cu cineva din partid şi să îţi schimbi numele de familie în Băsescu.

Ce mai avem pe listă? PNL. Un partid istoric, dar care îşi părăseşte zilnic trecutul. Aici e destul de simplu. Dacă finanţezi partidul ajungi repejor în frunte. Dar aici vorbim pentru muritorul de rând, aşa că prima variantă cade. Caracteristica acestui partid: mereu altfel, mereu în construcţie, NU mereu câştigător.

PC? Întradevăr political bitch. Ca să ajungi în PC trebuie să faci ani de zile trotuarul politic. Nu are rost să mai prezint acest partid când ţie îţi tremură genunchii la bend-over.

PNG-CD. Partidul lui Gigi. Dacă nu eşti hahaleră, vagabond şi drogat eşti primit cu braţele deschise. Este un partid tolerant dar urăşte evreii, ateii, ţiganii, masonii, fotbalul, suporterii, Uniunea Europeană, etc. De asemenea, nu sunt admişi cei care vor să vorbească. În acest partid vorbeşte doar El Lider Minimo.

UDMR. Un partid bun care ajunge mereu în alianţe importante. În ciuda naţionalismului din România, ungurii sunt în număr destul de mare ( aproximativ 7% din populaţia României). Pentru a avea succes în acest partid trebuie să vorbeşti ungureşte şi să faci pe victima, asemenea lui Marko Bela. De asemenea, poţi instiga la lupte între etnii doar de dragul unui scandal la UE.

PRM. La Sapoca. Cu tot cu lider. Momentan indisponibili.

Cam acestea sunt partidele importante. Dacă am uitat de PNŢCD îmi cer scuze dar nu ştiu să mai existe.

2. Începutul.

Te prezinţi în faţa sediului de partid. Dacă eşti adus de cineva e bine deoarece o să te abureşti din primele minute. Dacă ajungi acolo din dorinţă civică o să dureze ceva până eşti băgat în seamă. E bine să te saluţi cu toată lumea şi să vorbeşti cât mai mult, poate poate cineva te remarcă.

3. Primul val de abureală.

În primele şedinţe vei avea parte de un val de Bifidus Esensis, val ce îţi va inunda logicul. Fraze ce fac parte din discursul de început:

“Liderul nostru este un om de o calitate rară”, “X-ulescu te iubim că ca tine nu găsim”, “tu eşti viitorul ţării. Vrem să faci parte din partidul nostru”, “ăsta e un început mare pentru tine. În scurt timp o să ajungi mare” şi “ce dacă partidul nostru nu mai e votat? Noi suntem în creştere! Ai încredere în noi!”.

4. Alăturarea la un grup.

Ca orice începător trebuie să faci muncă de teren. Împarţi pliante, faci chestionare şi abureşti lumea pe stradă. Dacă în partidul în care eşti sunt lupte interne, şeful de grup te va pune să faci câte o “mârşăvie politică”: să arunci pliantele şefului lui, să dai afară oameni din grup şi să îţi aduci prietenii în partid pentru a te ajuta de voturile lor.

Când tu ai adus mulţi oameni, şeful de grup o să îţi ofere promisiuni şi o “funcţie” doar ca să te simţi important.

5. Al doilea val de abureli.

Partidul este în declin prin sondaje, aşa că liderii de la sediu vin în teritoriu pentru a ridica moralul activiştilor. Sunt prezentate cifre mincinoase şi fraze spuse de votanţi la telefoanele din call-center-uri: “Elena Băsescu este iubită de popor“, “Vanghelie este privit ca Întâiul Decan al Ţării” şi “Norica Nicolai este cunoscută de toată ţara“.

6. Munca de teren.

Te întorci pe teren unde cel mai probabil o să constaţi inversul celor spuse la partid. Dar din dorinţa de a ajunge cineva nu te dai bătut. Aici este prima greşeală. Poţi pleca oricând! Mai bine pleacă!

Firul se rupe undeva în această perioadă, pentru că dacă începi să te impui ca lider de grup şi să ai idei, îţi pot fi puse piedici (sigur de fapt). Poţi totuşi să continui în spatele unui şef mai mic, mai ratat, dar cu aspiraţii. Poţi să îi sugi ciorapii cu aromă de narcise şi aşa poţi spera la o funcţie… peste 7 ani.

Acesta a fost ghidul prin care poţi să ajungi un political bitch. De la lecţia cu numărul 6 te poţi retrage din politică, fiind scârbit de fenomen, sau poţi continua până ajungi la ProctoLine. Alegerea este a ta!

P.S. – când tu eşti de scurt timp în partid, nu o să poţi demonstra nici o fărădelege a vreunui coleg deoarece toţi se au la mână cu câte ceva.

P.S.2 – Dacă vrei să te alături unui grup politic şi să începi dezmăţul te pot ajuta. Te trimit la Profesorul Universitar al political bitch-urilor.

HAVE FUNie.

Partide

Popularity: 1%

Grigore la Maxim-Taxi

October 07, 2009 Horhe No comments

Grigore. Român de-al nostru. Neaoş. Nu avea stare pe acasă, aşa că în loc să îşi cheltuie pensia pe nepoţi, se angajase şofer pe maxi-taxi. Făcea ture prin Bucureşti, mai vizita oraşul, mai cunoştea oameni şi se cultiva şi el, că de, un om ieşit în lume e un om cult.

La firmă nu aveau maşini mai bune, dar şeful mai împărţea autoturismele şi după ani. La cei tineri un model nou, ca să aibă ce să distrugă, iar la cei bătrâni un model vechi, ca să aibă ce să întreţină. Grigore a avut noroc şi a primit o bijuterie istorică: un model folosit de Mihai Viteazul la Rovine, dotat cu emisie pe carbohidranţi şi cu tobă de eşapament în interior.

El era mulţumit. Aşa îşi mai exersa talentul de şofer. Doar a fost 27 de ani lucrător la hipodrom, şi ori că bagi piciorul în coasta calului, ori că apeşi acceleraţia, tot aia.

Nu îl deranjau nici gropile din Bucureşti. Avea grijă cu ele, şi le ocolea pe toate… cele mici. El nu se pripea la nimicuri. Vorba lui: “dacă vrei să distrugi o planetară, fă asta cu stil!”. Aşa că el ştia orice groapă după traseu şi o aborda în fiecare zi cu alt stil. Era şi un galant. La fiecare crater te mai aşeza în maşină, astfel încât să nu înţepeneşti într-un loc. Şi un cap în geam e binevenit, doar îţi mai vine mintea la loc.

Din cauza surplusului de boli, uita mereu că maşina trebuie menţinută, adică şofată încet şi sigur, ca să mai tragă patronul de ea încă 10-15 ani. El o confunda cu una de off-road şi pe macadam tura motorul la maxim. Spun că tura pentru că avea obiceiul să schimbe viteza undeva pe la 4-5 mii de turaţii, adică în momentul când hurdughia făcea precum o soacră opărită.

Până la această oră povestea nu are un final trist. Nici un şofer, tren sau stâlp nu a intrat în maxi-taxi-ul lui Grigore. Dar sunt toate şansele, mai ales datorită faptului că Grigore are sânge britanic şi confundă culoarea roşie cu verde.

maxi taxi

Popularity: 1%

Să ieşim la iarbă… verde

September 29, 2009 Horhe No comments

Se interzic spice-şompingurile, aşa că drogălăii care doreau ceva legal se vor întoarce la furnizorii din spatele blocului. Oricum, e mai sănătos aşa. Mai bine ceva natural (chiar şi pătrunjel dacă ai fost păcălit la kg de haş) decât să îţi distrugi ficaţii cu pastile de la Cernobâl.

În schimb, ceilalţi vor călca iarba, că doar e legal mai nou. Cât mai e soare cald pe cer avem de ales între iarba udată de câini sau băncile murdărite de porumbei. Opţiunile sunt vaste. Nu putem să ne aşezăm pe trotuar. Căinii se şi… fecalizează. Bordură? Nu. O să stai în fumul maşinilor şi cel mai probabil beţivii vor considera că îţi faci club.

Hm… Dacă mă gândesc mai bine, să rămânem în casă, să ne rupem pupila în faţa ecranului. Parcul este insalubru, murdar şi lipsit de bun simţ:

Popularity: 1%

Senzaţional. Dan Bordeianu în Gara de Nord!

September 27, 2009 Horhe No comments

Acum de când nu mă mai leagă părinţii cu lanţul de calorifer pot să ies în lume. Şi ieri am zis “hai să văd şi eu Gara de Nord, vestită pentru… nu ştiu pentru ce e vestită”. Cine crezi că era acolo? Dan Bordeianu! Să n-am parte de Adela Popescu de nu era el! Cu tot cu plete, cei 1,60 de metri şi cameramani. Nu, nu căuta chiştoace între peroane şi nici nu bălea la domnişoare… era invers. Chiştocarii se dădeau la el, pentru un cartuş de Carpaţi, şi duduile băleau la moaca lui de preşcolat. Când l-am văzut am crezut că o aşteaptă pe Adela de la Drăgăşani, dar apoi am observat cameramanii şi am realizat: “aaaa. Filmează pentru emisiunea aia care o să rupă audienţa!”.
Şi am avut onoarea să respir şi acelaşi aer cu el. A trecut pe lângă mine, la mai puţin de 2 metri. A avut chiar pretenţia să mă dau din drum. Dar cum sunt un nemernic am spus nu. Şi era chiar greu cu tot bagajul meu de navetist. Lasă că nu cade din tren dacă mă ocoleşte.

P.S. – Adela tot virgină? Întreb pentru că numai roluri de gen are… Şi noi muritorii de rând confundăm personajul cu actorul.

Popularity: 24%

Să ne UNESCO toţi într-un păcat!

August 28, 2009 Horhe No comments

UNESCO (Organizaţia socială, economică şi culturală a Naţiunilor Unite) a lansat recent un program mondial prin care doreşte ca toţi copii cu vârste cuprinse între 5 şi 8 ani să fie educaţi despre masturbare şi luptele între sexe. Nici o problemă. În România lucrurile acestea se învaţă încă de la 1-2 ani. Cum? Următoarele situaţii vă sună cunoscute?

- “hai puiuţ înjură-l pe tati! Hai aratăi cu ce faci tu pipi! Bravo! O să ajungi un geniu!”

- “FĂ TE BAT dacă nu îmi pui de mâncare. Cu tot cu copil de faţă!”

Se pare că cei de la UNESCO sunt în “cârdăşie” cu revistele de specialitate care recomandă masturbarea (moderată băi, nu bulbucaţi orbitele) pentru o mai bune descoperire a organismului. Vom citi în continuare o scrisoară adresată de o mămică disperată unui preot. Menţionez că primele date despre preot sunt că acesta se află încă în stare heterosexuală. De mâine nu ştiu:

“Sărut mâna părinte. Am o mare problemă cu băieţelul meu. Au început să îi înveţe la şcoală tot felul de nenorociri şi copilul meu le crede. Recent… cum să mă exprim… se joacă de-a zeul Onan… of… cum să zic… în loc să se joace cu maşinuţele se plimbă cu submarinul… nici aşa nu se înţelege… se dârţuieşte părinte! A dat păcatul malahiei în el! Şi săracul prezintă toate simptomele!

E îngălbejit tot, şi asta nu din cauză că mănâncă numai chips-uri. De asemenea e şi slăbit la stomac. Cred că săracul are gastrită de la atâta… descoperire personală. Am citit o serie de scrieri din domeniu ale lui Ioan Gură de Aur şi Ioan al Scării şi sunt speriată. Am aflat că am un copil predispus la orbire, muţenie, schizofrenie şi păr în mâna dreaptă. Părinte îmi cade fiul în păcat chiar în acest moment. Se studiază singur în dormitor cu ziarul Libertatea în braţe. O să ajungă cu dambla? Îmi e frică părinte.

Trebuie făcut ceva. Mai nou îi învaţă şi că “mami e bătută pentru că tati e instabil emoţional”. Auzi părinte blasfemie. Mă ştie toată strada acum! Îmi e ruşine şi să mai merg la biserică. Cum să mă bată bărbatul din instabilitate? E tradiţie de familie, şi chiar îmi place pentru că îmi mai frăgezeşte carnea. Of părinte!

Şi acum aud din camera lui Mădana. Auzi părinte. O ascultă pe băbăciunea aia tolerantă şi satanistă. Of. Ce să îi fac? Să îl îndop cu apă sfinţită sau post negru până la anul?

Mulţumesc părinte şi să nu uit, cât mă costă să îl fac preot?”

Popularity: 1%

Parbriz sfânt

August 26, 2009 Horhe No comments

Mulţi îşi fac mătănii, câţiva construiesc mici biserici în autoturisme, dar cei mai mulţi preferă să îşi decoreze parbrizul precum altarul Catedralei Neamului, care nu este.

Recent am călătorit cu taxiul. Ştiu că nu prea se întâmplă asta deoarce sunt un zgârcit, un filfizon care preferă mersul pe jos, şi mai presus de orice, un ameţit care se urcă numai în taxiurile cu tarif de peste 5 lei pe kilometru.

Am nimerit, categoric, într-un taxi care cel mai probabil aparţinea BOR-ului. De la intrare, unde nu m-am descălţat şi nici nu am făcut cruce, am fost lovit de un parfum de tămâie, iar din greşeală am dat cu capul de… ceea ce cred că era… cina cea de taină. Era pe partea dreaptă a altarului cum urci pe locul din dreapta faţă.

Când urc într-un taxi în care duduie maneaua îl rog pe şofer să oprească dezmăţul auditiv pentru că nu fuzionez cu virtuosul flautist, Bursuc The Badger. Dar acum ce era să spun? “Vă rog să demontaţi catapeteasma că eu cred în Thor”? Nu era frumos.

Mirare mare cum şoferul a reuşit să conducă printre maşini, pietoni aiuriţi şi cruciuliţe săltăreţe. Eu nu vedeam nimic în faţă, iar taximetristul era lipit cu fruntea de o bucată de parbriz liberă din colţul de jos din stânga.

Dar, într-un final am ajuns la destinaţie, îmbălsămat, curăţit spiritual şi cu acatistele la zi. Cu Deus înainte.

parbriz