Tag Archives: romantic

Parisul e mai frumos când plouă

Nu ştiu dacă ăsta e titlul potrivit, dar mai am o variantă: “Era mai bine în trecut”. Cel puţin astea sunt singurele variante care îţi vin în minte după ce vezi filmul “Midnight in Paris”. E o regulă pe care cred că am descoperit-o. Dacă vrei să vezi un film romantic, să fie bun, şi nu suporţi altă limbă exceptând engleza, trebuie să cauţi filme cu Paris, filmate în Franţa, cu doi-trei actori franceji. O să fie, precum în cazul de faţă, cu un actor american pe care nu îl apreciez (luând în calcul celelalte filme), dar ambientul şi atmosfera o să te facă să uiţi de jocul actoricesc şi grosolonia de a vorbi atâta engleză în Paris. Au şi eu mândria lor.

Gil vine tocmai din California la Paris, cu logodnica, pentru a-şi da seama că nici o vilă dinn Malibu nu poate fi mai fascinantă ca Parisul (zi şi noapte). E mirajul ăla care îi atrage pe toţi pseudo-artiştii. Să meargă toţi la Mecca literaturii şi să calce pe urmele idolilor literari, aşa cum un chitarist începător se chinuie la cover-urile legendelor rock. De asemenea, Gil îşi dă seama că nici logodnica lui nu e muza lui, dar asta e partea siropoasă a filmului şi te las să o savurezi fără să-ţi spun nimic.

Gil e atât de norocos încât numai un scenarist bun putea să gândească o asemenea poveste. Întoarcerea în timp, în epoca pe care ţi-o doreşti, cu oamenii pe care îi adori, în atmosfera după care tânjeşti. Dali, Hemingway, Fitzgerald, Cole Porter, etc. Ăştia sunt oamenii pe care eroul filmului vroia să îi cunoască. Şi vă spun sincer, îmi place Salvador Dali (la Ploieşti aveam Geopoliticus Child deasupra televizorului, pentru că era… o nebunie) dar după ce am văzut filmul ăsta vreau să cunosc mai multe despre Omul Salvador Dali. Şi acelaţi lucru şi în cazul lui Hemingway.

Filmul e bun. E atât de bun încât merită să îl vezi de fiecare dată când simţi că eşti mai aproape de o lume precum cea din Melancholia. Ajută. Chiar e un tratament pentru urechi, ochi şi inspiraţie. Acum ştiu sigur cum va arăta finalul cărţii mele, dacă ma hotărăsc la un moment dat să scriu una.

Popularity: 5%

Dacă plângi după o fată, să fie memorabil!

Prima dată când plângi după o fată trebuie să fie memorabil. Altfel uiţi repede, nu are nici un farmec şi să nu uităm că “Şi băieţii plâng câteodată”. Poate că te-a părăsit ea, te-a înşelat, ai înşelat-o tu şi îţi pare rău, ori precum în cazul meu, au intervenit păriţii. Dar acum să nu credeţi că am părinţi demni de operele shakespeariene.  În ciuda faptului că am pierdut două lucruri în urma acestui eveniment, poveste începe cam aşa:

Cred că aveam vreo 11 ani şi în locul restaurantului de la parter s-au instalat nişte penticostali/evanghelişti care puneau în fiecare seară filme la un proiector vechi precum cel din searialul M.A.S.H., iar ziua ne băteau la uşă şi ne întrebau dacă “l-am găsit pe Iisus?” şi dacă vrem să venim la ora 20:00 să vedem filmul cu Iisus. O bună ocazie să merg la “cinema” şi să scape mama de mine pentru câteva ore, oricum eram la 1 minut de casă şi ştia unde sunt. “Şi nu poţi să păţeşti nimic cu nişte oameni credincioşi”. Să îi spui asta lui Papa Benedict şi preotului de la Tanacu. Dar asta e altă poveste.

Nu mai ştiu cum se numeşte, dar o să îi spunem Y pentru că sună feminin. Y avea cam 14 ani, păr roşcovan, puţin mai durdulie şi şase degete la o mână, dar nu mai ţin minte care. Şi Y mă plăcea pe mine, în detrimentul celorlalţi de vârsta ei, pentru că eram amuzant. În prima seară când ne-am întâlnit am dat din mine cele mai bune glume până am ajuns să fiu luat de gât şi să devin protejatul ei. Ceilalţi erau geloşi, dar nu se puteau pune cu mine. Eram mic, slab, pletos şi amuzant. Calităţi pentru care fetele adoră pudelii. Nu cred că mai e nevoie să vă spun că filmul nu mai conta. Stăteam sprijiniţi unul pe celălat şi ne uitam cum îl crucifică pe Iisus. Dar nu prea ne interesa asta. Preferam să facem animale din degete în lumina proiectorului şi să râdem de cei mari care se pupau în umbra  “cinematografului”.

În a doua seară relaţia avansase. Iisus era tot acolo pe ecran, de la botez până la crucificare, şi noi în primul rând (a se observa că invers proporţional cu vârsta e şi poziţia ta cu o fată în cinema <<mic-în faţă>><<mare-în spate>>). Ne-am ţinut de mână şi din când în când ne mai întrebam ce ne place să facem în timpul liber. Dacă asta nu e relaţie, eu nu ştiu ce e. Dar totul avea să se termine mai repede decât ar putea spune evangheliştii “Iisus vine! Pocăiţi-vă!”.

Ne-am propus deja să avem o întâlnire. Unde altundeva dacă nu la “cinema”, în a treia seară de răstignire mesianică. În primul rând, noi doi, încă o seară. Ăsta clar e primul date. Dar astrele, planetele, probabil Dumnezeul creştin-ortodox şi notele de la şcoală aveau să se opună. De fapt ultimele erau motivul. Al n-jpelea 4 la matematică a enervat-o pe mama şi a spus “Gata cu filmul în seara asta! Stai acasă!”. Am încercat să îi explic faptul că mă văd cu o fată, roşcată, mai mare cu trei ani (fetish?), şase degete la o mână (fetish?), şi că o să iau mereu 4 la matematică. De asta a reuşit să se convingă singură până am terminat liceul. Dar a zis “nu şi nu!”. Şi uite aşa mama se împotrivea iubirii sincere şi se punea zid între mine şi Y, între mine şi o altă crucificare mesianică. Mă gândesc şi acum că Y a stat şi a aşteptat, iar când a văzut că nu mai vin a spus ceva ce mă doare şi acum dacă aud: “e ca toţi ceilalţi!”. În seara aia am plâns pentru prima dată după o fată, după o întâlnire, un film cu Iisus, o seară gratis de cinema.

Dacă ai şase degete la o mână, ştii că portarul Tafarel apăra mai bine după ce “l-a găsit pe Iisus” şi citeşti textul ăsta, să ştii că mama a fost de vină.

Înainte să înceapă filmul cu Iisus era mereu un teaser de 10-15 minute în care ne erau prezentaţi oameni celebri care după ce au devenit credincioşi au ajuns să fie mai buni în domeniul lor. Un astfel de exemplu era portarul brazilian Tafarel. Montajul video îl arăta ca pe o epavă sportivă până să meargă la biserică. După iluminare a devenit marele portar care a făcut istorie. Aşa spunea, colorat pe peretele alb, în film. Iar în aceea seară l-am întrebat pe tata:

- E adevărat că Tafarel era varză până să creadă în Dumnezeu?

- Ce? Ce dracu’ vă învaţă ăia acolo?

Popularity: 6%

Pentru cel mai Cur Mogul!

Unora le place Felix. Cam prea mult chiar:

Popularity: 6%

Cu prietena la 3D

Hai George la 3D, hai George la 3D! Asta îmi aud urechile de când cu bălăria (mega-producţia-clişeu) Avatar. Mă dau pe după garduri, numa`-numa` să nu merg la 3D. Nu mă fascinează idea de  cinematograf oricum, dar să mai stau şi într-o sală plină de gură-cască, e prea mult. Unde mai e plăcerea dacă tot filmul o să aud: “wow, ce tare frate!”, “hihi, era să îmi intre în coaste”, “frate!!!! E demenţă. Oare cum e porno?”.

Eu sunt mai intim, un “romantic incurabil” cum se mai declară unii, şi prefer filmele pe ecranul televizorului-calculatorului. Aşa pot pune pauză de fiecare dată când vreau să mă scarpin, sau să mă ridic de sub tona de gustări. Unde mai pui şi faptul că nu îmi comentează nimeni filmul, şi nu aud persoane de genul “am văzut faza asta… să vezi peste 5 minute…”.

Aşa că, pentru că sunt un “romantic incurabil”, leneş, chitros, zgârcit, rău, şi toate cele, îmi invit prietena (şi pe voi cei ca mine) să vizionăm Alice in Wonderland, versiunea ne-3D, ne-Johnny Depp, ne-nouă şi chiar incredibil de veche: 1903!

Pentru comodul din tine:

Popularity: 4%

Mă însor… din două, măcar 1!

Întotdeauna am vrut să intru pe uşă şi să spun:
Mama, ea e aleasa inimii mele. Ce părere ai?

Şi mama să fie aşa fericită încât în cinci minute să îmi gătească porţia preferată de paste, în timp ce îi arată nurorii pozele cu mine pe oliţă.

Problema, la următorul film, e că eu nu am ajuns la nivelul intelectual al lui Hamuie, dar îmi permit să scot una din cele două dudui în club… măcar de sărbători. Dragi cititori, şi părinţi ce nu îmi citiţi blogul, una din cele două. Care să fie?

Popularity: 2%

Cum numai Jack ştie să le spună…

După Torn on the platform am mai descoperit o operă genială a britanicului. Băi cum poate să le spună băiatul ăsta! BIS!

Popularity: 1%

O reclamă pe înţelesul fiecăruia

Vizionează următoarea reclamă:

Ce ai înţeles?

Că tipul e un drăguţ şi că vrea să îi facă o surpriză prietenei. Aceasta “e plecată din oraş”. Atât de “plecată” încât locuieşte într-un apartament. Deci e mutată. Sau e hotel? El spune că prietenei lui îi place să vobească mult pe messenger. O spune zâmbind, dar ştim cu toţii că îl enervează cu atâtea poveşti despre prietene, “Dansez pentru tine” şi “Salome”. Şi ca să scape de gura ei, se contectează la internet pe mobil (comunică şi mai lent), se urcă în tren (care nu e un Personal după aspect) şi pleacă spre Mândră. Pe drum îi mai cumpără o floare, şi o mai minte puţin pe mess că o lălăie pe acasă. Ajunge la ea la uşă…

Şi bate… şi bate ca prostu… cu florile în gură. Şi când să plece, cine vine? Mândra. Zâmbesc precum doi cretini şi se iubesc platonic în hol.

El e fericit. De ce? Pentru că, vizibil, e aerian…

Ea e fericită. De ce? pentru ca el e, vizibil, naiv (sună mai sweet).

Nimeni nu îşi dă seama, nu? Pe când el o minţea că e acasă, ca să îi facă o surpriză, ea pe unde şompingu` lui umbla, conectată la internet pe mobil? De acum încolo, când mai plecaţi după prietenă, şi nu o găsiţi acasă, dar e pe mess, poate vă pică fisa. “Nu cumva eu o păcălesc pentru o surpriză, şi ea mă păcăleşte pentru…?”.

Popularity: 3%

Song of the day….

Merita ascultata…

Popularity: 1%