Saorma @ Numa' de bine.eu

Fanii zice că…

June 29, 2011 Horhe 4 Comments

A fost ziua lui Mărculescu. Nu ştiu ce vârstă are, dar ştiu cine e Mărculescu:

- fost celebru actor din “Liceenii”, posesorul unei replici ce a stârnit controverse în sălile de cinema: “Doamna prrrrofesoarrrrră, daţi-mi brrrrroaştele!”;

- fost patron de şcoală de manechine, şcoală unde mai multe tinere de 1,40 înălţime erau minţite că vor ajunge manechine;

- fost iubit al doamnei cu şarpele şi părul de floc. Poate să mă bată Mărculescu cu glandele lui sudoripare operate cu botox, dar nu îmi amintesc numele fumeii;

Oricum, Mărculescu e un mare fost, dar cu toate astea destul de actual pe la TV. Deci e vedetă. Deci are fani. Deci fanii zice de el pe Facebook că:
După cum bine se vede, Mărculescu atrage fumei călare pe ATV. Şi le atrage pentru că “tot timpul (este) în formă”. La ce colaci de Şaorma Dristor are e clar că ăsta e secretul să “zăpăceşti femeile”.

Masculi?! Atacaţi şaormeriile! Să zăpăcim femeile!

Popularity: 4%

Ce Tortilea mea?

December 29, 2010 Horhe 1 Comment

Doamnelor şi domnilor, cum nu ştiu să cânt colinde, procesul de a face curăţenie îmi provoacă dureri inter-cotale cruciale şi şompingul e sinucidere curat-murdară, am decis să vă împărtăşesc unul din puţinele mele talente: bucătăreala.

De asemenea, nu ştiu să gătesc foarte multe lucruri, dar mă pricep de minune să prepar sandvich-uri, cartofi prăjiţi, supe la plic, conserve şi alte plastice la pungă. Dar, pentru dumneavoastră, în această frumoasă seară de decembrie, cu ocaziunea Revelionul care e pe vine, vă prezint soluţia cea mai bună de a avea mâncare pe masă şi nimeni să nu se atingă de ea. Pentru a ţine mai mult.

Tortilla Trotilla

Cum toţi mănâncă mămăligă, cârnaţi, caltaboş, tobă şi alte de genul, tu sigur o să vrei să ieşi din anonimat. Chiar dacă nu faci Revelionul la Burj Al Kebab cu Ţânţăreanu, vrei să dezguşti şi tu din bucatele lui. Aşa că eu îţi arăt cum să pregăteşti o Tortilla Mexicană, dar cu d-alde noastre, româneşti.

Pentru început se dă afară din casă toată familia, pentru că nimeni întreg la minte nu o să fie de acord să găteşti o asemenea bombă. Cu toţi banii din casă se cumpără următoarele:

- aproximativ multă carne tocată.

- ardei iute.

- încă două sortimente de ardei iute.

- boia iute.

- lipie de şaorma (că nu ştiu unde găsesc în România lipie specială pentru tortilla).

- măsline şi ciuperci.

- roşii.

- busuioc, oregano, sare şi piper.

Într-o oală se pune ulei de măsline. Aproximativ un deget, că e scump. Se toarnă roşiile bătute măr în oală şi se presează până iese toată zeama din ele. Se încălzesc până fac bulbuci de nervi…

Între timp, într-o altă oală amesteci carnea tocată cu toate mirodeniile din casă. Torni ca disperatul boia, sare, oregano, piper şi ardei iute peste carne. Faci toate astea până stomacul începe să urle de frică. Se amestecă bine şi se aruncă peste roşii.

Se amestecă în dujmănie şi se gustă din când în când. Dacă ţi se aprinde gura dinainte să guşti e semn că mai trebuie să pui roşii sau apă. Se amestecă în continuare. La final pui măslinele şi ciupercile. Trebuia să le pui de la început, dar ai uitat ca şi mine. Se lasă la foc mic, şi pui un capac peste ca să nu sară mutantul din oală şi să îţi violeze babele din bloc. Pare în stare.

Se stinge focul, se asigură perimetrul şi se cheamă o trupă de genişti. Se dezamorsează conţinutul şi aşează conţinutul, cu mare stil, într-o lipie. Se pune câte puţin, altfel te trezeşti cu tortilla pe picioare. În mod sigur o să fie prea zemos conţinutul şi o să îţi perforeze lipia. Mai pui 2-3 lipii până nu mai simţi gustul cărnii.

Mănânci până nu mai ai apă în cană şi organism. La final ai să apreciezi organul limbos mult mai mult.

Să vă fie de bine, şi Revelion Picant!

Popularity: 3%

Greu la blog şi greu la vale!

December 21, 2010 Horhe No comments

Oameni buni, cu sufletul bun şi credinţă-n `mniezo, recunosc faptul că în aceste zile mi-am deschis mai greu sufletul. Cei drept nu am ajuns să cer 500.000 de dolari, precum Tera Patrick, ca să îmi crăcesc sufletul, dar măcar acolo de o merdenea.

Tot în perioada asta am fost ocupat să tai şi porcul de Eu. Am îngrăşat blogul tot anul şi am tăiat din el ce era mai bun, texte pe care vă invit să le citiţi la orice oră.

Un alt motiv pentru care nu am avut timp să scriu a fost acela că nu am avut fonduri necesare nici să trec strada, da să mai şi deschid blogul. Nu ştiu cum se face la mine că, de ceva timp, muncitor/şomer tot fără bani sunt. Ceva e putred în portofelul meu.

Promit ca din acest moment să postez mai mult, nu de alta dar a început sezonul ipocriziilor şi al ştirilor de toată jena. Plus că am mai stors ceva scenarii de filmuleţe pentru rubrica Cuvântul Meu Tivi.

Vă mai aştept pe aici cu o pomană a porcului, o ţuiculiţă, un şoric, zgârci, şaorma. Să aveţi poftă!

Popularity: 2%

Hamude şi Papleacă

September 14, 2010 Horhe No comments

Papleacă e, aşa cum spune şi numele, un trist la 28 de ani, cu burtă de IT-ist, cearcăne de gamer şi chelie înzăpezită de mătreaţă. Nu prea iese din casă, şi când o face, se plimbă singur prin parc, vorbeşte cu amicii de WoW şi CS, iar la ocazii se cinsteşte cu o şaorma. Azi Papleacă huzureşte pe banii de bigudiuri primiţi de la mă-sa. Îşi cumpără o îngheţată la cornet şi se desfată cu o şaorma.

Se aşează la rând cu privirea în pământ şi aşteaptă să îi vină rândul. Spune cu voce şoptită ce doreşte şi se retrage 5 metri în faţa şaormeriei, loc de unde măsoară speriat tot ce se întâmplă în jurul lui. Îmi vine rândul să spun ce doresc, dar mă surprinde Hamude care se teleportează în faţa mea la rând. Îi comunic faptul că a ratat coada şi mă uit lung şi inexpresiv la el. Îmi evită privirea şi se uită la Proasta lui. Fata e ruptă de lume şi îl freacă la melodie pe Hamude să îi cumpere şaorma cu “d-ăia prăjiţi… cârnaţi”. “Fă ejt proastă?” îi răspunde iubitul, de unde deduc faptul că ea e Proasta.

Hamude îmi evită privirea şi îl întreabă autoritar pe Papleacă care dintre noi doi a fost la coadă. Continui să îl privesc şi să îi caut ochii, dar se fereşte. Proasta saliva pe tejghea cu gândul la cârnaţii din şaorma. Papleacă, martor la întreaga scenă se pierde. Îşi linge spasmatic îngheţata şi bâjbâie câteva scuze penibile în faţa unui Hamude de maxim 19 ani.

“Nu ştiu că eu nu eram atent…ăăă…nu ştiu… ăăă… tu… cred!”. Zâmbesc. Hamude devine iritat de răspunsul sacadat. Papleacă se pierde şi parcă îl aud cum îşi strânge vezica. E linişte şi nu mă grăbesc. Pot să îi ofer locul meu în faţă, mai ales că Proasta lui pare ieşită pentru prima dată din casă… dar azi nu am chef. Apropo, aţi observat că prietenele cocalarilor sunt din specia Pupăză Bahmuţenciană?

După secunde bune de linişte, în care eu nu îmi iau ochii de pe Hamude, Papleacă transpiră sub privirile nervoase ale cocalarului şi carnea se strică-n ţeapă, Proasta rosteşte: “el e dragă în faţă… noi suntem după“. Hamude se întoarce nervos spre ea, dornic să îi mute falca aşa cum o face de câte ori o iubeşte, pierde echipa lui de fotbal sau nu are altă ocupaţie. Se abţine dar o bate din priviri.

Papleacă îşi primeşte şaorma şi fuge ca o fetiţă spre casă. În seara asta doarme cu lumina aprinsă. Eu îmi servesc şaorma la o masă lângă Hamude şi Proasta. Îi privesc arogant şi cercetător. Fac analize istorice şi psihologice. El o iubeşte cu “fă!”.

Să-mi fie de bine.

P.S. – Morala? Numărul mare de Papleacă tradiţionali a dus la creşterea numărului de Cocalari. Ştiinţă.

P.S. 2 – Şaorma de la Dineş e de toată jena.

Popularity: 3%

Vama Nouă. A patra zi: Un Porsche şi un handmade

August 04, 2010 Horhe 2 Comments

Mă trezesc, stau pe un scaun în faţa camerei şi îmi fumez ţigarea pe septembrie. Fac o scurtă retrospectivă:

- Vama Veche e plină de maşini, traficul de pe Strada Principală fiind mai intens ca în centrul Ploieştiului;

- cineva a venit în Vamă cu un Porsche 911;

- la magazinul Handmade se vând papuci Puma;

- meltenii de pretutindeni (Bucureşti, Suceava, Argeş, etc.) vin să mănânce şaorma în Vamă;

- fafaştoacele dansează pe AC/DC îmbrăcate ca de Balul Bobocilor;

- mâncarea e mai scumpă cu 1-2 lei;

- ieri, berea Tuborg la 0,5 era 4 lei. Azi e 5;

- nudiştii nu au nici un stres;

- muzică bună se mai ascultă (non-stop) în “El Comandante” şi “La Piraţi”;

- la buticuri dai (auditiv) de Puya şi Connect-R;

- ieri era plaja plină de căbănuţe ale editurilor româneşti. Azi nu mai sunt. Ce vă spune asta despre valul de “cultivatori” care apare în Vamă?

- meltenii îşi aduc prietenele ieftine cu maşinile scumpe în Vamă;

- a fost ieri control OPC. Vama rezistă;

Ne vedem şi anul viitor acolo?

Popularity: 31%

Vama Nouă. A treia zi: 4+2

August 03, 2010 Horhe 5 Comments

Acum 30 de minute – 4 unguri virgini (?) încearcă să agaţe 2 românce extra-virgine. Mimica şi dialogul e demn de jocul SIMS.

Aproximativ 60 de minute în urmă – Îmi cumpăr o bere de la un butic şi o plimb toată plaja. Ea îşi cumpără din Stuff o “Şurubelniţă” de 14 lei. Ne minunăm de preţ, şi o îndemn să bea repede ca să uite de preţul de rahat.

Puţin mai devreme – Un cocalar adoarme beat în Stuff. Amicii lui îşi bat joc de el şi îi urlă în urechi: “HAI BĂ!”. Îi toarnă apă în cap. Îl chinuie. Îl torturează. Coma persistă.

Mult mai devreme – Bem o bere pe bordura de la “Botu` Calului” şi ascultăm un chitarist străin care îşi câştiga vacanţa. Cânta piesele lui James Blunt mai bine ca britanicul.

În acel timp – Patru melteni de Bucureşti parchează alături, în dreptul şaormeriei şi se uită miraţi la tot. E lux maxim să baţi drumul de la Bucureşti în Vamă ca să mănânci şaorma şi să te porţi ca un meltean.

O oră după trezire – Nu mai vreau pierce.

30 de minute mai devreme – Vreau pierce.

15 minute înainte – Nu vreau pierce. Îmi e frică de ace.

Mă trezesc – Pierce tată! Acum!

Popularity: 4%

Prinţesa Sissi de România

June 22, 2010 Horhe 9 Comments

Am avut onoarea să mă întâlnesc pentru prima dată cu membra unei familii regale. Totul a fost pe neaşteptate, la fel cum probabil mulţi dintre voi îl întâlniţi pe Mitoşeru la Unirii când se dă la fete, ori pe Mircea Badea în parc, alergând cu poza lui Băsescu în faţă.

Îmi savuram şaorma la 4 lei în apropierea parcului Izvor, când cine credeţi că traversa strada, trasă violent de zgardă? Prinţesa Sissi, o potaie regală albă, talie mică şi chitită să îşi facă nevoile în mijlocul drumului. De, sânge albastru, pretenţii regale. Am rămas plăcut uimit de atitudinea stăpânei care şi-a încurajat potaia să se grăbească, ori să continue pe trotuar unde sunt şanse mai mari să calce un om pe cărămidă.

Prinţesa Sissi nu avea nici o jenă, fiind probabil rebelă ca Prinţul Harry. Nu o deranjau şoferii isterici, înjurăturile birjăreşti, privirea mea admirativă şi nici şaorma ce se scurgea senzual pe tricoul meu. Era în lumea ei regală, acolo unde te poţi îmbrăca în ofiţet nazist, poţi face căcuţă-n drum, ori, de ce nu, să alergi în blana goală prin faţa muritorilor de rând.

Stăpâna Prinţesei Sissi de România a continuat să îşi apostrofeze comoara într-un monolog cât se poate de plin de viaţă:

- De ce mă pui dragă în situaţii de genul? Păi e frumos? Sissi!? Cu tine vorbesc! E frumos ce faci?! Eşti o lady măi… ne vede lumea!

Cu ocazia faptului că scriu despre câini vreau să precizez că recordul meu (20 de ani) de a nu vedea un om să strângă după propriul câine a fost distrus de un tânăr care a procedat conform legii şi a şters dovada faptului că şi câinii fac o cărămidă pe ţara asta. Doresc să îl felicit pe această cale, şi îl rog din tot sufletul talpei mele norocoase şi multi-câştigătoare la Loto, spune cum reuşeşti performanţa de a curăţa mizeria propriului câini, nu de alta dar sunt mulţi maimuţă-sapien care nu cunosc acest secret.

Împreună putem pune o cărămidă la construcţia intelectuală a României! Slogan încurajat de Prinţesa Sissi de România.

Popularity: 15%

Codu` lu` Marinică. Capitolul 2.

May 14, 2010 Horhe No comments

Capitolul 2. Pitulice Security.

Pe Marinică îl place foarte multă lume. Dar cel mai mult îl place Costelina. Costelina nu este o fată oarecare, ci este chiar o fată mare la cei 44 de ani pe care îi împlineşte vara asta. Cu toate că este mai în vârstă, Costelina se ţine bine şi munceşte cu spor ca paznic de noapte la o fabrică de papuci Made in Cina. Costelina poartă cu mândrie echipamentul de paznic de la firma Pitulice Security, şi se joacă mereu cu dotările ei. Ale echipamentului, adică un şprei paralizant cu efect antiperspirant, o pereche de cătuşe cu puf pentru arestările nocturne şi fluierul cu sunet de pitulice nervoasă, pentru atunci când e nevoie de întăriri.

Costelina îl vizitează zilnic pe Marinică şi mănâncă la fiecare 12:30 ale zilei o şaorma “fără ceapă şi usturoi”, ca să nu îi miroasă gura când îi face cu mâna lui Marinică. Doar că azi, “Mari” se mişca ceva mai lent, şi părerea abătut:

- Mari! Ce faci pui? Mă serveşti şi pe mine ca în fiecare zi? Pe tavă! Hahaha.

- Mbună…. imediat….

- Dar ce ai păţit gogoşică mică? Ce ai măi fufi?

- Nimic… doar că şeful meu în ultimul timp se poartă dubios. Şi am tot auzit ceva despre o “Frăţie a… “… dar nu cred că trebuie să îţi spun ţie toate astea.

- Hai măi Mari. Doar lucrez la Pitulice Security! Vrei să chem întăriri? Am nişte colegi cu o Dacia 1310 decapotabilă care filează zona. Vrei să îi chem?

- Nu… dar te rog pe tine. Mai aruncă un ochi pe aici. Simt că ceva nu e în regulă. Nu ştiu ce maioneza mea se întâmplă, dar eu mă las de şaorme dacă situaţia se împute. Am un prestijiu de apărat. Ce lipia mea?

- Aşa e…

- Nu măi… ce lipia mea vrei? Mare, mica?

- Fă-mi o surpriză Mari, îi spuse Costelina agitând sprâncenele întinse cu rimel până la perciuni.

Marian ştia privirea aceasta. Nu îl interesa Costelina, mai ales că el nu era cu MILFele. Lui îi plăceau afro-americancele chinezoaice din căminul studenţesc. Dar se mulţumea cu ajutorul Costelinei, mai ales în probleme de o asemenea…

Chiar în acel moment, prin faţa celor doi, trece Zergu Nicolaesco, şeful lui Marinică. Îi salută sictirit şi plin de aere (era balonat de la un iaurt) şi se urcă în maşina lui. Îşi reaşează scaunul, verifică oglinda retrovizoare, cele două oglinzi de baie laterale (conducea un Hummer), îşi pune centura, verifică trusa de machiaj, telefonul mobil şi bagă cheia în contact.

Chiar în momentul când Marinică punea zgârci în şaorma Costelinei, maşina şefului a sărit în aer şi un nor de praf şi hârtie a acoperit strada. Marinică a alunecat pe o pată de ketchup şi a căzut pe mână, iar Costelina, în încercarea de a îl salva pe Marinică a căzut pe gresie şi şi-a rupt o splină (ca să lucrezi la Pitulice Security ai nevoie de două). Victime colaterale…

În aer mirosea a şaorma arsă…Pe jos hărtii ce aveau desenate pe ele însemne ale Frăţiei Şaormei. Era clar. Acesta era un atentat al Cămăşilor Galbene de maioneză. Pe targa salvării, în timp ce privea bucăţile de şaorma din stradă, Marinică a spus: “voi afla cine a făcut asta… chiar şi de voi distruge întreaga Frăţie a Şaormei”.

…

Popularity: 3%

Codul lu` Marinică. de Eustaţiu Fasolea.

April 26, 2010 Horhe 3 Comments

Mulţumiri:

Îmi mulţumesc mie, pentru că m-am ambiţionat să rămân fără loc de muncă (de aceea am atâta timp liber să scriu), pentru că mi-am stresat mama şi a considerat că e timpul să îmi mut derierul din casa părintească (la 42 de ani) şi nu în ultimul rând îi mulţumesc tatălui meu, care a reuşit să mă înveţe două lucruri importante în viaţă: a bate câmpii aduce bani şi “te poţi droga cu scorţişoară”.

Prefaţă:

Când Danuţ Brown a scris “Codul lui Da Vinci” nu ştia că undeva în România există un cod, o congregaţie şi un mister mai mare decât orice spirală nudistă de la Sarmisegetuza. Eu am descoperit această poveste într-o bodegă din Gara de Vest a oraşului, încrustată cu un capac de bere pe o masă de plastic. Aştept ca Mihaela Rădulescu să îmi ceară un interviu, bineînţeles, dacă i se face dor de nămolul din România. Nu vreau să îşi murdărească Porcu` Cayene fabricat la Piatra Neamţ.

Capitolul 1. La şaorma la poartă-i o mâţă coaptă.

Marinică. Janes Marinică cum îi stă scris în buletin. Lui Marinică nu îi place să îi spui Janes, mai ales când e în cercuri înalte, elitele şaormelor internaţionale. Cel puţin asta vrea el, să ajungă în cercurile importante ale şaormelor.

Marinică lucra la Şaorma Non+Stop din Gara de Sud şi nu avea habar că în jurul lui se coace o conspiraţie mondială. Mica şaormerie la care lucra se afla pe Axa Răului: Paris (suburbie) – Obuda – Ploieştenia – Islamabad – Falafel. Marinică nu ştia asta, şi până acum nici nu îl interesa. Punea ketchup picant cu zâmbetul pe buze, indiferent că vroiai dulce, şi mai presus de orice, îl durea undeva de zgârciul tău din lipie. Să îţi sortezi singur carnea de 10 lei.

Şeful lui, Zergu Nicolaesco, era băgat până în gât într-o maioneză ilegală. Trafic de lipii cubaneze. Marinică nu îl văzuse niciodată la faţă pe Nicolaesco, dar de fiecare dată când deschidea casa de marcat îi vedea chipul în fotografia dintre mărunt şi bancnote. Poza lui era acolo ca să nu uiţi că munceşti pentru el. Eşti o simplă bucată de cartof pentru el.

Într-o zi, la şaormerie vin cei 3 iezi cucuieţi. Clienţi fideli şi periculoşi. După nume.

- Marinică! 3 mari, picante şi cu multă ceapă şi usturoi. Diseară mergem la capre, hăhăhă!

Marinică era cel mai experimentat şaormar pe o rază de 4 gări, şi aplica maiestuos tehnica japoneză LyPi A, învăţată de mic de la bunicul lui, traficant de gumă şi blugi în zona Zoster – Caucaz – Turcia. În nici 3 minute şaormele erau gata. Curgea grăsimea şi zeama din ele ca din ciorbă. Stilul lui. Semnătura lui personală. Mai bine nu se poate. Ţinea câte o şaorma în mână şi se întreba: “ăştia nici azi nu plătesc. Tu-le ceapa…”.

Cu o mişcare bivolariană, iedul Taceus se încheie la şliţ după ce desenase un roman de Coelho pe zidul şaormeriei. Îi trase şaorma din mână lui Marinică şi se aruncă asupra ei cu tot râtul şi bojocii din dotare. Se linse pe tricoul pătat, trase un râgâit şi spuse:

- Bună… îmi aminteşte de Frăţia Şaormei.

Va şaorma!

…

Popularity: 4%

Amor pe datorie, la şaormerie!

January 07, 2010 Horhe No comments

Vine taxa pe fast-food, ceea ce este o porcărie. Obezii sunt simpatici, amuzanţi şi cordiali. De asemenea, o ţară de “spartani” e o ţară periculoasă. Nu te sperie gândul că poate să coboare un obez din maşină să te bată, nu? Şi de ce taxă pe fast-food când eu mă chinui să mă îngraş? E cumva o conspiraţie împotriva mea?

Mă amuză părinţii care apar la ştiri şi spun că “taxa este binevenită”, deoarece acum nu o să mai îmi şantajez plodul cu McDonald`s. Am adăugat eu ultima parte pentru că aşa e. Când îţi plânge copilul nu îl duci la bunica la o sarma, şi nici la un mic la Cocoşatu`. Îl duci la MucDonal`s, unde primeşti calorii, cico plin de zahăr şi jucărie.

Oricum eu m-am scos la şaorma. Dacă îmi cere taxa, îi spun să o oprească din porcăria aia de Ayran pe care îl dau gratuit.

Problema e că se discută taxarea pe sex (o glumă politică), dar ştim că politicianul român nu face diferenţa între glumă şi realitate. Aşa că să ne pregătim de zilele când vom face sex cu sectoristul în dormitor, iar prezervativele le vom cumpăra direct de la el, la locul faptei. Taxa o plăteşti după…

P.S. – dacă taxa o să fie scumpă, mulţi români vor folosii maţul de porc (e de sezon) şi contus-întreruptus. Să vezi disponibilizări la fabrica de cauciucuri. Ui iu iuuu!

cuplu