Tag Archives: scene

Narcisa Orgasmică

Zilnic apar în presă secvenţe erotice din serialul românesc “Narcisa Sălbatică”. Se pare că producătorii/actorii/(poate şi) figuranţii se întrec în “cine ştie cât mai multe poziţii şi locuri de făcut amor?”. Şi concursul e în toi. Aşa că am şi eu câteva recomandări pentru viitoarele emisiuni.

Toate scenele de amor vor fi jucate de Radu Vâlcan, zis şi “Große Vezuviu”, împreună cu X (X = orice siliconată din Românie).

- în Piaţa Revoluţiei în timpul unui protest. Aşa se îmbină utilul cu plăcutul, şi o să sune minunat “Johohohohohos Băsescuuhuhuhuhu!“;

- la coadă la moaşte. Fiind o ţară cu foarte mulţi bătrâni trebuie să ne adresăm şi lor. Aşa că Radu Vâlcan şi X-uleasca vor face amor în timp ce stau la coadă, şi babele vor spune în spatele lor “Vai mamă, ce lungă e!“;

- în tramvaiul 32. Şi în timpul partidei de amor să treacă prin spatele lui Vâlcan tipul cu “Şerveţele. 3 la 10 mii”;

- la protestul anti-etnobotanice, iar lumea va urla către X-uleasca “eşti fumată!“;

- în Zăbrăuţi, noaptea. Pe versurile “Noi o scoatem la capăt/ Când se stinge lumina…”;

- pe Nikita. De ce? Pentru că se poate;

Şi cam astea sunt fanteziile mele…

Popularity: 15%

Eu când vreau să…

… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…

Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.

Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.

Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…

Popularity: 8%