Scoala @ Numa' de bine.eu

Justin Bieber va concerta în Slobozia!

January 02, 2012 Horhe 3 Comments

Anul 2012 se anunță foarte important pentru melomanii din România. Red Hot Chili Peppers, Black Sabbath și Justin Bieber sunt numele care au provocat adevărate isterii în pub-uri, forum-uri și grădinițe. Se știu deja toate detaliile despre Red Hot Chili Peppers, și aproape nici un detaliu despre Black Sabbath, dar în premieră am aflat tot ce trebuie să știi despre concertul lui Justin Bieber.

Canadianul a fost invitat de primăria din Slobozia să susțină un concert de șapte piese în sala de sport a școlii numărul 2. La eveniment și-a anunțat prezența primarul, prefectul, soția primarului și profesorii, aceștia având locuri rezervate în secțiunea VIP, lângă spaliere. Elevii și fanii din tot restul țării pot cumpăra bilete la celelalte trei zone destinate concertului: pe parchetul din sală, pe băncile de lemn de pe marginea sălii și afară în fața școlii.

Solistul a dat deja o declarație de presă și a spus că pentru concertul din România a pregătit ceva cu totul special. Înainte să urce pe scenă canadianul, atmosfera o să fie întreținută de Niculina Stoican, iar pe întreg parcursul concertului lui Bieber, trupa de dans a școlii va realiza coregrafie piesei „Dragostea din tei” a trupei O-Zone.

Pentru rezervări și sesiuni de autografe prin fax: ndb@numadebine.eu

Popularity: 16%

MAMĂ, UNDE EŞTI? BATE-MĂ DE VREI, DA’ VINO SĂ MĂ IEI!

December 24, 2011 Stancu No comments

Când eram eu mică, să fi fost prin clasa a III-a, o fetiţă nouă venise la noi în clasă. S-a întâmplat chiar să fie colega mea de bancă. Era haioasa tare şi când zâmbea avea dinţi de veveriţă.

Vă aşteptaţi probabil să vă spun mai departe cum colegii cei mai răi au început să facă glume pe seama ei sau să-i transforme în calvar venitul la şcoală. Eh, bun, şi asta cred ca s-a întâmplat, dar probabil destul de puţin, căci pe atunci copiii nu stiau să se inspire de pe 9gag. De fapt, fata asta, Ancuţa, a devenit mai curând subiect de discuţii dintr-acelea în care puştii îşi rod unghiile şi, murdari de cerneală pe la gură, emit tot felul de păreri ciudate şi inspirate din desene animate.

Pai Ancuţa, care avea de mult timp probleme cu vederea, a lipsit o bucată de vreme de la şcoală pentru a-şi face o operaţie. Bineînţeles că aflând asta, fiecare deştept din clasă a analizat problema: cum că i-ar fi scos ochiul şi l-ar fi spălat cu o soluţie specială, cum că.. Nuuuu! de fapt, i-ar fi prins pleoapele cu nişte cleştişori şi medicii au început să-şi afunde degetele prin irisul ei şi tot aşa…

Ancuţa s-a întors după vreo două săptămâni teafără şi purtând ochelari. Glume clasice: „aragaz cu patru ochi”, „fund de sifon”, „ochelarista”, „biciclista”. Atunci, mama m-a învăţat pe mine că NU, nu-i frumos să râd de oamenii cu ochelari pentru că, sărăcuţii de ei, au probleme.

Înţeles, ţinut minte, aplicat! Numa’ că, de ceva timp încoace văd pe stradă tot mai mulţi şi mai multe purtând ochelari. Ochelari dintr-ăia mari, de tocilar idiot din filmele americane zise comedie. În prima fază m-am înduioşat, ba m-am speriat un pic gândind ca, vai!, 80% din tinerii români au probleme cu vederea! Eram gata gata sa protestez în faţa Ministerului Educaţiei pentru ca merele în şcoli să fie înlocuite cu morcovi! Până când, într-o zi, în metrou, stând lângă o tipă cu astfel de ochelari, am tras cu ochiul printr-un colţ de lentilă. Diferenţă 0! Mi-am zis „Mamă, să vezi că avem aceleaşi dioptrii!”. Da’ nu! Hai s-o scurtez: ochelarii erau „fake”. Şi la ea, şi la restul alora de care am zis mai devreme şi cică e în trend să îi porţi şi să arăţi ca un tăntălău…

No, bun! Păi am făcut eu aşa o analogie scurtă: ochelari (arh.)=probleme cu vederea; ochelari (neol.)=hipster, cool, mişto. Atunci, daca un defect închipuit şi treaba asta te face să arăţi mai bine, ce-ar fi să extindem fenomenul? Eu ma gândesc să încep cu nişte cârje că, zău, am o pereche de blugi cu care ar veni beton de tooooot! Sau măcar să mă şchiopătez un pic ca faldurile fustei mele să „pice” mai fain în bătaia vântului..

Saaaaaaau, nu, nu! Ştiu! Am o bluza „jmecheră”, doar cu o mânecă şi celălalt umăr gol – ce-ar fi să îmi pun în ghips mâna aia care rămâne neacoperită, huh?

Asta e! Nu-i mishto, băi ochelaristule?

Popularity: 12%

Aventurile Super Băiatului Obişnuit!

November 08, 2011 Horhe 2 Comments

Se află printre noi. Poartă un costum care nu atrage atenţia şi se pierde în mulţimea de personaje. În viaţa de zi cu zi este un simplu om îmbrăcat în costum de Scooby Doo, dar când o infracţiune are loc se transformă în Super Băiatul Obişnuit!

Venit de pe planeta Rahova, de unde părinţii l-au trimit la muncă, timidul şi simplul băiat în costum de Scooby Doo nu iese cu nimic în evidenţă. Lucrează pentru o multicorporaţie şi are o viaţă socială foarte activă pe Facebook. Este cunoscut pentru politeţe şi calm. Dar pentru publicul larg este cunoscut ca Super Băiatul Obişnuit, eroul unei generaţii, un vigilanti al secolului XXI, un exemplu de urmat. Este un student, este un salariat… NU! Este Super Băiatul Obişnuit!

1. Episodul 1. De ce nu e asta un desen?

Poate vă întrebaţi de ce Super Băiatul Obişnuit nu este făcut sub formă de desen animat. Răspunsul ar fi simplu: pentru că S.B.O. este unul dintre cei mai slabi desenatori posibil. Vorbim aici de un om care se afla pe punctul de a rămâne de două ori repetent la desen. Dar de ce? De ce un om care aruncă gunoiul la coş şi strânge mizeria după câine este atât de slab la desen? Pentru că se luptă cu incompetenţa şi obtuzitatea unora şi nu are timp să facă un cocoş colorat. Dar povestea a început aşa…

… Era anul 2002 şi micuţul S.B.O. încă nu îşi descoperise puterile. Era un copil mic într-un costum mic de Scooby Doo. Tot ce ştia era să Super Mănânce, dar avea să descopere că este Super Imun la Critică şi Super Praf la Desen. Profesoara lui de desen din clasa a VI-a, Madam Cucu, avea să îl ajute să afle acest secret teribil.

- Astăzi o să învăţăm să colorăm un cocoş în mai multe nuanţe de roşu. Aveţi în faţă conturul, voi trebuie doar să nu depăşiţi linia.

Dar S.B.O. suferea de daltonism în stare mutantă şi percepea doar maro. Aşa că dintr-o Super Mişcare de Lehamite a făcut tot cocoşul maro. Şi iarba. Gardul. Cerul. Din punct de vedere artistic, pictura era un dirty paint renascentist. Dar profesoara nu a apreciat revoluţionara perspectivă artistică aşa că mama lui S.B.O. a fost chemată la şcoală. Ce nu ştia Madam Cucu era că mama lui S.B.O. nu dădea doi bani pe talentul de Tonitza al progeniturii. Aşa că situaţia a rămas în coadă de cocoş, şi de atunci S.B.O. nu mai pune mâna pe peniţă, aceasta fiind un fel de kriptonită pentru celelalte fiinţe.

Până la episodul următor, când S.B.O. va salva lumea şi propria coadă, nu uitaţi, Super Băiatul Obişnuit este printre noi. Dacă aveţi nevoie de ajutor sunaţi la 112.

Popularity: 5%

O să simt şi eu la reluare…

October 04, 2011 Horhe 2 Comments

Trebuia să simt şi eu ceva, să fie ca în Cloverfield, să alerg cu camera de filmat în braţe şi să surprind teroare şi isterie. În schimb, am fost martorul propriei nesimţiri. Toţi din jurul meu estimau valoarea cutremurului în funcţie de zgâlţâitura carnală de pe ei (un dezavantaj pentru mine, că sunt mai tras prin inel).

Imediat după cutremur am vrut să mă asigur că sunt nesimţit, aşa că am intrat pe site-urile de ştiri. Pe Realitatea.net o durea că pleacă Nokia, ăsta da cutremur, Mediafax spunea ceva de un parlamentar, tot aşa curtremurător, iar pe Antena 3… la ăştia nu am intrat, că sigur era Băsescu de vină.

Dacă nu am avut noroc la publicaţiile serioase am zis să le încerc şi pe cele scandal. Poate a simţit cutremurul vreun sân siliconat din Libertatea şi îmi poate da detalii. În Libertatea încă se mai simţea cutremurul din casa lui Guţă, acesta fiind jefuit, şi nici măcar Bichir nu apucase să scrie ceva, el care e mereu acolo unde ceva tremură, doar a terminat teologia. Pe Cancan mă lovea direct în retină “Şcoala de Televiziune Tudor Vornicu” aşa că am abandonat să mai caut informaţii.

M-am refugiat în Facebook. Şi am primit ce căutam.

Ca o adevărată publicaţie, Gândul, ne informează la cinci minute după cutremur că:

Lumea este în extaz după ce află această informaţie dătătoare de speranţă. E bine că măcar ştiu sigur că sunt nesimţit. Acum să purcedem în analiză. Lumea dă Like-uri la cutremur? Interesant. 43 de persoane au dat până la ora la care scriu acest text. Adevărul e că a fost un cutremur decent. 4,8 pe criza asta e ceva. Pe vremea când guverna opoziţia, şi o duceam mai bine (?) nu aveam parte nici măcar de un amărât de 2,5. Eu spun că merită Like-uri, chiar şi un add as a friend.

Dar ce spune vocea lumii? Că de unde altundeva să aflu informaţii:

- Dragoş: L-am simţit în Galaţi, şi eu nici măcar în călcâie;

- Marius: puternic şi scurt. Nu ştiu de ce, dar Marius pare nemulţumit…

- Marica: şi la pleşcoi fu’. 5,3. Institutul de Seismologie şi Zgâlţâitură Planetară Pleşcoi a prezentat stenogramele cutremurului. Aşa e, 5,3.

- Răzvan: ai mei l-au simţit, dar eu nu am simţit nimic. Nu sunt singur.

- Valentin: e mana lu` Ceausescu, ca numai la ora asta se intampla in ultima perioada. Avem şi părerea unui membru PRM.

- Ionuţ: 5,1 e oficial, s-a sculat Marmureanu si ne-a luminat. V-am zis eu că nu a fost un cutremur mare dacă cineva se mai scoală.

- Andreea: eram la baie m-a impins in usa!!!!!!!!!!a fost foarte tare!!! Cineva făcea sex la 5 dimineaţa.

- Melania: si la brasov s-a simtit.. buna dimineata! Îmi place faptul că e politicoasă. Pe viitor “ne atacă Rusia. Iaşi-ul este sub bombardament. Neaţa prieteni!”.

Aşa că oameni buni, a fost cutremur, dar a trecut. O să fie reluare şi bineînţeles că în studiourile Realitatea şi Antena 3 se va discuta aprins despre implicarea guvernului în zgâlţâirea naţională.

P.S. – Cică Antena 1 a simţit cel mai bine cutremurul. Cifrele cutremurului au bătut X Factor.

Popularity: 8%

Ratat Media Academy îşi deschide uşa!

August 22, 2011 Horhe No comments

Hai şi tu! Împreună putem să nu ajungem cineva!

Popularity: 7%

Text cu efect lacrimogen

June 17, 2011 Horhe No comments

Acest text poate avea efecte tragi-comice şi îţi poate induce o oarecare stare de milă. Efectele adverse pot fi ireversibile şi există şanse să te apuci să îmi faci cadouri într-un mod inconştient. Dacă te încadrezi în tiparul prezentat, continuă să citeşti.

M-am născut într-o caniculară zi de vară, şi aşa cum am înţeles de la părinţi, medicii au declarat că sunt singura fiinţă de pe Terra ce a fost bătută de Soare în cap încă dinainte să se nască. Probabil de acolo mi se trage această constantă “coacere” la nivel neuronal. La naşterea mea planetele au fost aliniate în aşa hal încât se eclipsau toate între ele, iar adolescenta Carmen Harra a fost lovită de o putere parapsihocucu atât de puternică încât a realizat că menirea ei e să bată câmpii despre alte persoane.

În copilărie mi-am descoperit talentele motiv pentru care părinţii au declarat în repetate rânduri: “eşti… special…”. Găuri în pereţi, bijuterii aruncate pe geam, incendierea patului, (încercarea) paraşutismului cu umbrela şi multe altele mi-au adus titulatura de “STAI DRACE!”. Mai târziu, la şcoală, am descoperit că pe mine matematica şi desenul nu mă vor descoperii niciodată, în schimb eram olimpic la pauze. Problemele existenţiale au continuat şi la 14 ani, când din cauza unui exces de păr am întâmpinat probleme în a trece la profa de fizică. Concluzia de geniu a fost că un chiul pe zi mă poate ajuta. “Eşti… special…”, zise mama.

La liceu am continua seria surprizelor şi puterile mele speciale erau deja la un alt nivel. Eram singura persoană care putea fi (în Argentin) “la înălţime” sub masă. Toate astea se datorau unei influenţe astrologice de gradul 5% alcool şi gravitaţiei. Prea greu de luptat.

Şi aşa am ajuns astăzi. Încă mă descopăr şi mă surprind zilnic. Am capacitatea să mă îmbrac total haotic şi fără noimă, să îmi promit bicicletă de 3 ani (încă fără rezultat), să stric şi să repar laptopul cu puterea privirii şi să mănânc între mult şi enorm. Deţin două recorduri nerecunoscute internaţional, o pizza mare în 4:36 de minute, şi un bol de paste în 10:12 minute. 32 de mici cu muştar şi pâine şi numeroase ciorbe în Vama Veche. “Sunt… special…”, zice lumea.

De asemenea, deţin puterea de a deţine un mp3 ce are un singur buton pentru toate funcţiile. Dacă apeşi pe Play de sus în jos îl deschizi, de la stânga la dreapta (şi mai apăsat) măreşti volumul, iar de jos în jos (foarte apăsat) schimbi piesa. Dacă îi dau un pumn se stinge.

Scopul acestui text este de a spune că… “sunt… special…”. Şi m-am întors din concediu.

Popularity: 5%

Ipocrizia sistemului educaţional

May 05, 2011 Horhe No comments

În şcolile din România, dacă elevii nu ar avea telefoane mobile ar fi perfect. Şi-ar scoate ochii, droga, bate profesorii, etc., dar scandalul ar rămâne în spatele uşilor închise pentru că, aparent, (unii) profesori şi directori de şcoli nu vor să păteze imaginea instituţiei arătând adevărata condiţie a elevului român: unul mai olimpic, unul mai bătăuş, altul mai rebel, etc. Probabil ei consideră puerilă caracterizarea de “şcoală comunistă”, dar din moment ce se chinuie să ascundă unele aspecte importante, atunci e clar că directorii şi profesorii vor să scoată “olimpici la hectar” ca pe vremea lui…

Ca exemplu, Tudor Platon, un elev din Piatra Neamţ care şi-a pozat colegii de clasă când jucau poker în ore. Probabil elevul a vrut să arate amicilor pe internet ce fac colegii lui la ore. Important este faptul că a fost pedepsit în egală măsură cu cei ce jucau poker la ore. Şi nu este un caz singular. De cele mai multe ori elevul care are curajul să imortalizeze o mizerie din şcoala românească este taxat. De ce? Numai unul din directorii care a făcut aşa ceva ştie.

E descurajant să vezi cum în şcoala ta/clasa ta se întâmplă ceva dar trebuie să taci pentru că altfel o să ajungi să primeşti aceeaşi pedeapsă ca un elev pe care profesorii îl ajută să treacă. Toţi am avut în şcoală elevi care nu aveau nici o legătură cu bunul simţ, nu mai zic de carte, şi cu toate astea au ajuns să termine şi liceul, poate acum sunt la facultate, şi sunt la fel de proşti şi bădărani, dar au văzut că prinde. Vă spun din perspectiva unuia care are coleg de facultate un astfel de specimen. Care o să iasă jurnalist pentru că demnii profesori sunt prea buni ca să reacţioneze la “mijtourile lui fine”. Mă rog…

În liceu aveam o profesoară de geografie extraordinară. Un semestru ne preda aceeaşi lecţie, din nou şi din nou, aceleaşi cuvinte, acelaşi context. Savana. Şi preda. Apoi la teste te întreba din lecţii despre care caietul tău nu ştia nimic, iar în final aveai trei de 4 în catalog şi te întrebai cum o să ajungi la Bac. Profesoara avea răspunsul şi pentru asta: catalogul Avon. Când simţea ea că îţi ajunge cuţitul la os şi vrei să mai treci şi anul ca să ajungi la Bacaloreat, îţi băga o aluzie cu ce ar vrea să primească din cataloagele Avon. Adică îţi propunea în faţă să îi cumperi un parfum de 2-300 de lei ca să treci. Mulţi s-au conformat şi au trecut, alţii au vorbit cu diriginta şi a rezolvat ea problema, conştientă de situaţia penibilă.

Până la urmă am scăpat de profesoara de geografie şi nu am mai avut nici un interes să aflu dacă mai “profesează”, dar îmi pare rău că nu am luat nici o măsură atunci. Eu sau colectivul. Şi până la urmă ce puteai face împotriva ei când din toate părţile auzeai “e soţie de senator”, “are fiul editorialist la Adevărul”, “e pilă cu Satana”, etc. Bine, cred că ultima variantă nu a fost încă verificată. Important e că nu te puteai atinge de ea, şi cel mai probabil când ajungea acasă şi o întreba Senatorul şi Editorul “băi mamă/soţie, de unde mama ei de treabă ai atâtea parfumuri scumpe?”, “mă iubesc elevii de se cacă pe ei”.

Acum, ironic, ziarul Adevărul a prezentat ştirea cum că Tudor Platon a fost premiat de jurnalişti pentru demersul lui. Important este să arăţi întotdeauna nedreptatea, pentru că altfel degeaba se bat profesorii cu cărămida în piept să fim mai buni, când unii sunt…

Popularity: 6%

Ce-mi place!

April 13, 2011 Horhe No comments

Acum ceva ani, când eram încă în liceu, mai exact în clasa a 12-a, mi-am permis să scriu pe blog (abia ce îl făcusem) un text despre unii profesori şi cum îşi manifestă aceştia trăirile rasiste, xenofobe, homofobe, antisemite pe la ore. Nu îmi amintesc dacă am menţionat că era vorba despre diriginta mea, dar la câteva zile după postare am avut surpriza să îmi fie citit textul în ora de dirigenţie. De ce? “De ce ai scris aşa ceva pe internet?“. Dacă îmi amintesc bine, chiar în ziua când am scris textul, la ora de istorie a avut loc o discuţie în care profesoara vorbea cam laudativ la adresa mişcării naziste şi legionare. Şi nu am făcut absolut nimic greşit, doar am împărtăşit pe blogul personal lecţia de istorie primită.

Au fost sunaţi părinţii mei şi chemaţi la şcoală pentru că nu doream să şterg materialul de pe internet, şi era semn clar că integritatea profesoarei era lovită. Aşa e cu “libera exprimare” şi “curajul de a spune ce gândeşti”: eşti stăpân pe tine în faţa a 20 de elevi, dar să nu apară nimic pe internet.

Părinţii nu au fost foarte impresionaţi de scuzele şi acuzele profesoarei, chiar au acuzat-o de faptul că ar trebui să îşi asume ce vorbeşte la ore, pentru că până la urmă ce ne învaţă se reflectă asupra noastră: “doamna profesoară. Dacă fiului meu începea să îi placă doctrina nazistă, după ora dumneavoastră, şi făcea un site elogios la adresa lui Hitler? Şi apoi avea el probleme… cine spuneam că e de vină?”, spunea mama. Justificarea dirigintei era simplă şi marşa pe idea că discuţiile din clasă sunt confidenţiale. De parcă educaţia e confidenţială.

Într-un final, sfatul părinţilor a fost să modific textul, “ca să nu ai probleme acum la Bac”. Aşa că am mai şters câteva paragrafe. Nu sunt foarte mândru de lipsa mea de verticalitate, dar… Asta e textul!

Atunci consideram că părerile profesorilor “despre viaţă” pot influenţa elevul. Şi uite că am avut dreptate:
Conform EvZ, majoritatea elevilor din România nu vor vecini homosexuali, evrei, maghiari, ţigani. Românii vor să îşi fure capra doar între ei. Patriotism.

De asemenea, românii nu vor nici vecini bolnavi de SIDA, pentru că în ignoranţa multora, SIDA se transmite prin “Bună ziua” şi ţinutul uşii la lift. Cât despre homosexualism, e clar: copilul o să te întrebe “de ce nenea se ţine de mână cu nenea?”, nu “de ce nenea o bate pe doamna?” (încerc să evit stereotipiile, dar e tradiţional românesc să îţi baţi femeie). De normalitate.

Popularity: 7%

Un text lung şi fără titlu.

March 15, 2011 Horhe 1 Comment

Acum mai bine de o lună de zile am trimis un mail Agenţiei pentru Protecţia Copilului pentru că o mamă îşi folosea (şi încă o mai face) copilul la cerşit. În centru la Unirii, în fiecare zi, la Mc ori Intersport stă cu pruncul de câteva luni şi cerşeşte. La ultimul viscol din Bucureşti era zăpada de două degete pe copil în cărucior aşa că…

…Am fost pasat între 3-4 sucursale ale Agenţiei pentru Protecţia Copilului pe motiv că zona Piaţa Unirii nu e în Sectorul X, că eu (cel care face sesizarea) nu e din Sectorul în care are loc infracţiunea, că nu e nimeni la ora 14:00 la sediul central, că… Până la urmă am trimit un mail la sediul central şi am rugat să mă anunţe când se apucă de treabă şi ajung la un rezultat. E destul de uşor de anticipat pentru toată lumea că femeia aceea încă mai cerşeşte folosind un copil, şi Agenţia pentru Protecţia Copilului face…

…Ore bune de muncă pentru familia Columbeanu. Cum au auzit că Irina Columbeanu e terorizată de mamă/tată, cum au demarat o investigaţie, supun copilul la teste, analizează situaţia, etc. Şi Irina Columbeanu e importantă, doar e copil, dar Irina are şanse aproape de 0 să ajungă vreodată să moară de foame ori să facă infracţiuni pentru mâncare. În schimb, copilul de la Unirii o să fie învăţat de părinţi să fure, să mintă, să înşele pentru a mânca. Şi peste 15 ani “eroii de forum” vor scrie IAR mare sub pseudonimele lor viteze: “mamă ce îmi vine să îi omor pe toţi! Dacă îmi dai o armă îi omor pă toţi că ne-au nenorocit ţara!”. Ţara nu o nenoroceşte o etnie, şi dacă prin marele absurd o face, află că tu contribuabilule supărat plăteşte 238471217 de instituţii să se ocupe de problema asta. Banii tăi se duc pe apa Dâmboviţei pentru că Agenţii, ONG-uri (mai ales astea cu câinii care nu recunosc faptul că sunt inapţi şi nu pot gestiona situaţia maidanezilor), partide nu îşi fac treaba. Eu plătesc să fiu apărat, altfel nu mai dau nici un ban şi am pretenţia să fiu lăsat să îmi fac singur dreptate. Anarhie…

…Şi am ajuns să nu mai am la ce să mă uit şi ce ziare să citesc. Aveam şi eu un singur post TV pe care ţineam cutia deschisă cu orele: Realitatea TV. Şi nu mă deranja nici PreaCunoscătoarea Monica Tatoiu. Mă bucuram când o vedeam pentru că mama mi-a spus în copilărie: “Să te bucuri de omul mai prost ca tine”. Dar au ajuns demni de Disney Chanel. Garcea-i zilnic pe la ei de zici că îi fac campanie electorală pentru alegerile la care urmează să se facă de Pârţag, şi ştirile despre Monica şi Iri durează de la 10 minute la 2 ore. Halal televiziune de ştiri. Şi până acum mă refugiam în paginile ziarelor, mai ales în umorul şi sarcasmul publicaţiei Naţional. Dar vorba aia, “toate se strică”. Când era Julius pe acolo, împreună cu Boanchiş, Tache şi cine mai scria, era un deliciu să răsfoieşti paginile Naţionalului. Dar acum încearcă prostia cu sarea, prin titluri bombastice, teme de tabloid şi umor ieftin. Cât o mai rezista Boanchiş pe acolo? Că într-un astfel de format numai Bichir dă bine…

…Şi nu numai creta tâmpeşte. Se spunea în topor că profesorii înebunesc de la prea mult praf de cretă. Evenimentul de astăzi îmi demonstrează că şi profesorii de sport pot avea probleme la Înalta Curte de Aberaţie. Vă rog să vă imaginaţi cât am putut să râd când nepoata mi-a povestit următorul dialog: “Domn profesor, de ce nu facem sportul afară? E cald.” “Nu. S-au anunţat cutremure la ştiri!“. Şi să nu uit faptul că ghiozdanul unui copil de 8 ani, într-o zi de marţi, e plin cu 15 cărţi-caiete-culegeri-căcaturi. Din 5 cărţi-caiete-culegeri la matematica, Iris a deschis azi doar două. Pe restul le-a plimbat pentru aprofundarea scoliozei.

Popularity: 12%

Şcoala de vedete, Gaudeamus Sugitur!

November 24, 2010 Horhe No comments

Am văzut că treaba cu Fabrica de Vedete by Monica Columbeanu prinde contur. Bine, nu se înscrie lumea ca la Spiru Haret, dar până la această oră, cu ocazia unui concurs, tot au aplicat 80-90 de fafaştoace care se visează actriţe, prezentatoare de emisiuni şi manechine. Ca idola lor. De exemplu, o scurtă trecere în revistă:

- Gabriela din Galaţi s-a înscris la concurs cu o poză în ulei de măsline, cu botul la vedere şi ochelari de soare în casă. Tânăra vrea să fie model şi a încercat la o agenţie din Galaţi, dar nu a fost o rampă de lansare pentru ea. Probabil a încercat în perioada când Galaţiul era sub ape, şi rampa plutea pe la etajul 2;

- Aniela de Nicăieri. Tânăra nu a scris de unde este, dar are o poză în care stă cu picioarele pe pereţi, încălţaţă. Dacă nu intră la Fabrica de Talente şi nu face rost de bani ca să revopsească pereţii murdăriţi o altoieşte mămica de îşi pierde tot respectul în Moni;

- Liviu e atât de vedetă încât, în talentul lui, nu a observat că e un concurs de fete. Dar să fie primit, mai ales că băiatul a terminat o facultate. Deci ultima şcoală absolvită nu e Şcoala de Şoferi;

- Luminiţa de 12 ani şi 5 luni vrea să fie vedetă şi face parte din corul şcolii. Nu vreau să o dezamăgesc, dar vârsta e bună pentru ambiţii, în schimb corul e bun numai pentru corişti. Dacă vrea să ajungă asistentă TV sau ceva în domeniu să se axeze pe cVrul cartierului;

Am ajuns, precum profesorii, să îmi fie dor de generaţia anterioară. Aşa şi mie îmi este dor de divele generaţiei trecute: Mihaela Rădulescu, Andreea Marin, Bârlădeanu, etc. La acele vremuri nu prea mă dădeau pe spate, una fiind lăudăroasă, cealaltă falsă şi ultima făţarnică. Dar generaţia actuală nu se compară cu ele. De bine de rău, cele 3 (nu ştiu sigur de Bârlădeanu) au făcut o facultate, un gigibigi. Monica Columbeanu, Vârciuleasa, Bahmuţeanca şi care mai inundă televiziunile acum nu sunt decât tristul prezent al divelor autohtone. În unele cazuri chiar prea multe tone.

Viitorul sună şi mai prost, şi cel mai probabil sub îndrumarea Ilustrei Profesoare Magma cum Dracu` Monica Columbeanu by Iri, vedete ca Buruiană, Roxana Nemeş şi compania vor ajunge dive. Şi acum vreau să fiu sincer, nu mă afectează cu nimic divele şi vedetele astea, dar am impresia că mai uşor îşi găsesc ele de muncă în domeniul media decât oricine altcineva. Şi aici e deja o problemă…

La final, vă las vouă ocazia să răspundeţi la întrebările Examenului Final al Fabricii de Talent by Moni:

a) Ce aţi învăţat de la Moni?

b) Ce perversiune aţi deprins de la Iri?

c) Câtă chimie plastică aţi prins de la Bianca Drăguşanu?

d) Ce părere aveţi de cursul “Estetica Urâtului” ţinut cu Adelina Pestriţu?

e) Unde este cuvântul “talent” în propoziţia: “Liviu Vârciu n-are!“?

f) A cui soră este Ramona Gabor?

g) Cine este Ilinca Vandici?

Baftă.