Sergiu Nicolaescu @ Numa' de bine.eu

TVR Cultural, liderul audienței de Revelion

January 04, 2012 Horhe No comments

Ca în fiecare an, TVR Cultural a fost și de această dată lider de audiență în noaptea de Revelion. În ciuda investițiilor majore realizate de Pro TV și Antena 1, aproximativ patru milioane de români au setat televizoarele pe TVR Cultural și au vizionat emisiuni de cultură la cumpăna dintre ani. Nimeni nu se mai miră de aceste cifre după ce în ultimul timp românii au demonstrat că au o sete incomensurabilă de cultură.

Cifrele arată foarte clar că aproximativ mulți români au ales să vadă emisiunea „Capodopere din Galeria de Artă Modernă Românească”, în comparație cu cei 150.000 de oameni care au preferat „Serviciul Român de Comedie. Ediție specială de Revelion”, și respectiv 11.000 de persoane ce au vizionat emisiunea „În puii mei”.

Documentarul „În ritm brazilian”, splendid ales pentru noaptea de Revelion de TVR Cultural, a adus și cifra record de audiență pentru data de 31 decembrie 2011. În timp ce Dan Negru (Antena 1) și Liviu Vârciu (Pro TV) se chinuiau să ridice cifrele de audiență cu sâni, dansuri din buric și glume lipsite de tot, TVR Cultural aproape a atins recordul fantastic de 2,5 milioane de telespectatori în mediul urban, record deținut de postul Național TV pentru emisiunea de Revelion din 2009, prezentată de Corina Chiriac.

Trendul bun al audienței a continuat pentru TVR Cultural, majoritatea telespectatorilor alegând emisiunea „Baroana jazzului” la trecerea dintre ani, iar reluarea filmului „Bărbierul din Siberia”, de la ora 1:10, a închis o noapte triumfală. Reprezentanții TVR Cultural au declarat astăzi, 4 ianuarie 2012, că numai un film cu Chuck Norris sau Sergiu Nicolaescu putea să îi detroneze din poziția de lideri.

Dan Negru a felicitat postul TVR Cultural și a declarat că este dispus oricând să colaboreze cu aceștia pentru o emisiune culturală pentru viitorul Revelion. Mihai Bendeac a declarat supărat, în Libertatea, că: „Ce puii mei să fac dacă românilor le place cultura!? De unde să le dau eu? Nu știu d-astea!”.

Calculele, foarte precise, au fost realizate de echipa NdB, la patru zile de la Revelion, patru zile de apă plată, limonadă și ceai. Marjă de eroare: +- √3%.

Popularity: 19%

B.G. go home!

September 30, 2010 Horhe 1 Comment

Blogului meu cititori. Eu, ca Yoda vorbit la voi. Eu rudă cu E.T. şi Yoda sunt. Nu ajuns încă Jedi cavaler, dar sigur voi pe viitor jucat într-un de Nicolaescu Sergiu film.

Momentan, eu doar cap de afiş sunt. Aşa că eu ZeList sunt pe locul săptămâna asta:
Secret care este? Locuit Vanghelie cartier. 5 adică Sector. La Ocna Târg acolo.

Popularity: 6%

Omul cu book la cap!

August 17, 2010 Horhe 2 Comments

Mulţumită celor care mi-au votat posterul de film am câştigat un dicţionar foarte folositor (mai ales acum 2 ani când nu prea frecventam cursurile de TV): “Engleza producătorului de film“. Mulţumesc organizatorilor, fanilor, părinţilor, casei de discuri şi doamnei de la poştă care a binevoit să îi dea cartea tatălui meu, ca să nu mai bat eu un drum.

Cu ajutorul acestei cărţi am să fac filme la fel de scurte şi stupide, dar mă voi concetra mai mult asupra termenilor englezeşti din producţii (ex: ce cadru de tot şitu, fac, son of ă bici, sac mai cac, etc).

P.S. – dacă Sergiu Nicolaescu avea cartea asta mai schimba şi el registrul personajelor. În loc de mafioţi ruşi şi curve moldovence, băga un american manelist.

Popularity: 5%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep.1

June 07, 2010 Horhe 1 Comment

Dragii mei viitori nepoţi. Eu, bunicul Bonea, mă străduiesc din răsputeri să fac o lume mai bună, dar se pare că indiferent de câte glume fac, ne îndreptăm spre un viitor pe care voi o să îl pasaţi viitoarelor generaţii. O să vă povestească şi părinţii de “Balada Grelei Moşteniri”. Eu acum vă spun cum e în anul 2010 ca să nu credeţi că bunicul vostru era un-trendy şi nu făcea nimic pe blogul lui.

Astăzi o să vă vorbesc despre adevăratul Vis Românesc! Dă Rumeinien Drim, cum îi spun străinii care vin ca turişti şi pleacă ca făcuţi la buzunare. Visul Românesc nu are nimic din Visul American, de fapt, cei de peste ocean habar nu au că la noi visul e mai ieftin. Pe când la ei visul se trăieşte (din câte am văzut în filmele de la BollyWood) în sărăcie, ambient cu natura, motociclete, călătorii, ecetera, la noi visul este invers proporţional cu realitatea istorică. Adică (să vă explic, pentru că la cum arată viitorul e posibil să fiţi retardaţi şi să nu ştiţi nimic din Istorie): poporul nostru brav a fost mult timp atacat. Dar mult de tot… şi pe când turcii/tătarii/etc/chinezii cu petarde atacau, noi ne ardeam mâncarea, otrăveam apele şi violam femeile. Ca să nu mai rămână nimic pentru invadatori. Şi la un moment dat, nu am mai avut ce să ardem, otrăvim, şi odată cu apariţia căpşunilor în Italia, nici ce să violăm. Aşa că am ales să ne facem de paşalâc. Acum nu ştiu sigur dacă lucrurile au stat chiar aşa, dar oricum voi o să fiţi nişte cretini de la atâta mâncare la tub.

Mă întorc la Visul Românesc. Visul Românesc este acel ceva când stai în garsonieră cu chirie dar conduci Audi Q7. Clar? Visul Românesc e acel ceva când nu ai bani de mâncare dar te spargi în figuri de dans în club. Mai clar acum? Apropo, Audi, Mercedes şi BMW sunt tot maşini de cocalar în viitor? Păcat… nu sunt maşini rele.

Acum să vă dau un prim exemplu de Vis Românesc. Acum mulţi ani, când eu nici nu ştiam ce e aia film xxx nemţesc cu buget redus, în Moldova (dincoace de Prut), exista o chelneriţă. Monica şi nu mai ştiu cum. Am uitat numele ei de fată că după ce a cunoscut succesul a dat-o pe un nume americănesc. Aşa. Şi fata asta, Monica, a visat încă de când turna cico în pahare să ajungă vedetă la Bucureşti. Apropo, în viitor mai există Bucureşti? Dacă da, păcat… Şi cum spuneam. Monica a perseverat. Azi turna un pahar, mâine cu unul mai mult… şi tot aşa până a devenit cea mai cunoscută turnătoare din Moldova. Apoi nu ştiu ce a ajuns de ea, că imediat a apărut la televizor la braţ cu un bogătan din România. Probabil a turnat aşa bine că… cine ştie. Important e că fata asta, Monica… Din… Dean! Aşa, Monica Dean! Cum spuneam, Monica Dean a stat ceva pe la Bucureşti, timp destul să o urmărească tabloidele şi să o facă vedetă. A, mai sunt tabloide în viitor? Nu? Şi cum de sunteţi proşti? Înseamnă că e mâncarea aşa rea…

Şi după ce a ajuns prea vedetă de România, Monica… Bârlădeanu (ăsta era numele de chelneriţă) a hotărât să devină şi actriţă. Dar nu la noi, că în România numai Sergiu Nicolaescu mai făcea filme de cinema, şi alea vai scenariul lor. Presimt că şi în viitor tot el face filme, deci nu are rost să mai întreb. Şi cu ajutorul iubitului, Monica a plecat la americani, în Bollywood-ul lor şi a început să ceară şi ea pe acolo roluri în producţii mari. De 3 ani tot cere, şi nu prea se lipeşte nimic de ea. A jucat într-un serial (cică) şi într-un film românesc “Francesca” pe care nu îl recomand. Măi, măcar fara a încercat. Acum mai apare din când în când în ziarele noastre şi se mai laudă că se pregăteşte pentru un super film cu SpiderMan, Batman şi actorul ăla celebru… ăla măi… american… Mickey Mouse, ăla!

Chiar dacă până în momentul ăsta ea nu a jucat în nici o producţie seriosă (adică până şi Jojo a ridicat câţiva bărbaţi în picior când a prestat goală), Monica BărlăDean perseverează. Ăsta e Visul Românesc. Perseverenţa! Visa ea când turna cico să ajungă pe covorul roşu? Nu. Îşi imagina ea când se plimba sub clar de lună pe DN 28B între Hârlău şi Târgul Frumos că o să ajungă în SUA? Nu. Aşa că vă spun şi vouă, dragi, scumpi şi posibil retarzi nepoţi, perseverati!

Visul Românesc există. Trebuie doar să credeţi în el aşa cum sunt sigur că încă mai credeţi în Patriarh, pupatul de moaşte, bun simţ şi Loteria Română.

Popularity: 7%

Eu când vreau să…

May 31, 2010 Horhe 2 Comments

… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…

Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.

Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.

Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…

Popularity: 8%

PrOstKER!

May 23, 2010 Horhe No comments

Se pare că am devenit un cinefil serios în funcţia de “cel care vede filmele proaste”, şi am ales să mă uit/torturez/chinui cu şi la ultima producţie românească… dar de ce spun eu românească? Ultima bombă cu gaz a lui Sergiu Nicolaescu. Continuarea acestui text poate conţine glume şi cuvinte vulgare. Dacă vrei să îl citeşti e alegerea ta, dar spre binele tău, nu te uita la film. Nici măcar nu îl downloada de pe torrente/oDC. Acest film nu merită să fie piratat.

Deci aşa şi prin urmare, filmul este o flatulaţie artistică demnă de un pensionar care nu se mai satură de ego-ul său creativ. Pentru cinematografia românească, maestrul Sergiu Nicolaescu este precum personajul principal din filmul Saw care îşi continuă seria de crime şi după ce moare. Cam aşa şi Nicolaescu. După ce a “murit” ca regizor şi actor în perioada comunistă, reînvie în capitalism şi arată că pu… ăăă… poate.

Filmul “Poker” începe foarte prost. 4 puşti joacă poker în 1960 şi ceva. 3 din cei 4 copii joacă foarte prost. Povestea continuă în istorie unde cele 4 personaje se întâlnesc mereu la aceeaşi masă de Poker. Bineînţeles că apare şi Nicolaescu în filmul lui, altfel nu se putea. Apare exact în momentul lui de glorie, când îşi dovedeşte oportunismul: filmare de la Revoluţia din 1989 când juca rolul revoluţionarului la TV. De asemenea, filmul este presărat cu replici din capodoperele nicolaeşciene.

Povestea e penibilă. Nu îmi plac filmele cu clişee, dar la un moment dat mă rugam să văd un clişeu în “Poker”. Filmul este de o originalitate incredibil de proastă.

Actorii (şi am să fiu sincer), în ciuda talentului lor, au jucat execrabil. Mafiotul Mălăiele vorbeşte în scârbă şi nu deschide gura deloc, de trăieşti cu impresia că îi e ruşine cu filmul ăsta. Senatorul (nu ştiu numele actorului, e acela mai plinuţ), joacă mai prost ca… pasărea aia albastră din Avatar. E implicat în rol ca un copil de 6 ani. Şi ultimul personaj central, Doctorul (nu ştiu nici numele lui, dar am auzit că a jucat prin telenovele) e… acceptabil. Restul actorilor sunt… băi, parcă joacă în scârbă. Ori ei joacă prost (ceea ce nu accept pentru că sunt actori mari), ori scenariul este atât de slab (da!).

Mai sunt şi două prezenţe actoriceşti ce arată gândirea de geniu a lui Nicolaescu, regizor ce tinde spre original: ne-moldoveanca Jojo, care joacă prost rolul de asistentă TV… ăăă… curvă proastă, cel mai bun lucru la blondă fiind tunsoarea inghinală. Iar a doua prezenţă complet ne-originală este Bendeac (doamne, bine că apare 10 secunde), în rol de imitaţie de Gay cum e la “în puii mei!”. Am făcut şi o rimă.

Per ansamblu, filmul este prost. Per ne-ansamblu, filmul este şi mai prost. Cu toate astea, a avut un efect eficient asupra tractului meu digestiv, motiv pentru care îi mulţumesc lui Sergiu Nicolaescu: “Bravo Maestre. Ai reuşit un film cu efect de iaurt de prune cu bere! Eşti mare!”.

Eu vă urez ne-vizionare plăcută şi nu uitaţi, sunt aici pentru ca voi să nu vizionaţi filmele proaste.

P.S. – Jojo apare goală încă din primele minute ale filmului, ca nu cumva să schimbi repede.

P.S.2 – Filmul se vrea o comedie, dar e… “un fleac“.

…

Următorul film al lui Sergiu Nicolaescu (cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la prima peliculă nicolaeşciană) se va intitula Solitaire şi va dezbate problemele menstruale ale unei taximetriste din Emoroizii de Jos. O poveste cu sare, piper, FBI, vidanjori şi… SERGIU NICOLAESCU!

Popularity: 7%

Codul lu` Marinică. de Eustaţiu Fasolea.

April 26, 2010 Horhe 3 Comments

Mulţumiri:

Îmi mulţumesc mie, pentru că m-am ambiţionat să rămân fără loc de muncă (de aceea am atâta timp liber să scriu), pentru că mi-am stresat mama şi a considerat că e timpul să îmi mut derierul din casa părintească (la 42 de ani) şi nu în ultimul rând îi mulţumesc tatălui meu, care a reuşit să mă înveţe două lucruri importante în viaţă: a bate câmpii aduce bani şi “te poţi droga cu scorţişoară”.

Prefaţă:

Când Danuţ Brown a scris “Codul lui Da Vinci” nu ştia că undeva în România există un cod, o congregaţie şi un mister mai mare decât orice spirală nudistă de la Sarmisegetuza. Eu am descoperit această poveste într-o bodegă din Gara de Vest a oraşului, încrustată cu un capac de bere pe o masă de plastic. Aştept ca Mihaela Rădulescu să îmi ceară un interviu, bineînţeles, dacă i se face dor de nămolul din România. Nu vreau să îşi murdărească Porcu` Cayene fabricat la Piatra Neamţ.

Capitolul 1. La şaorma la poartă-i o mâţă coaptă.

Marinică. Janes Marinică cum îi stă scris în buletin. Lui Marinică nu îi place să îi spui Janes, mai ales când e în cercuri înalte, elitele şaormelor internaţionale. Cel puţin asta vrea el, să ajungă în cercurile importante ale şaormelor.

Marinică lucra la Şaorma Non+Stop din Gara de Sud şi nu avea habar că în jurul lui se coace o conspiraţie mondială. Mica şaormerie la care lucra se afla pe Axa Răului: Paris (suburbie) – Obuda – Ploieştenia – Islamabad – Falafel. Marinică nu ştia asta, şi până acum nici nu îl interesa. Punea ketchup picant cu zâmbetul pe buze, indiferent că vroiai dulce, şi mai presus de orice, îl durea undeva de zgârciul tău din lipie. Să îţi sortezi singur carnea de 10 lei.

Şeful lui, Zergu Nicolaesco, era băgat până în gât într-o maioneză ilegală. Trafic de lipii cubaneze. Marinică nu îl văzuse niciodată la faţă pe Nicolaesco, dar de fiecare dată când deschidea casa de marcat îi vedea chipul în fotografia dintre mărunt şi bancnote. Poza lui era acolo ca să nu uiţi că munceşti pentru el. Eşti o simplă bucată de cartof pentru el.

Într-o zi, la şaormerie vin cei 3 iezi cucuieţi. Clienţi fideli şi periculoşi. După nume.

- Marinică! 3 mari, picante şi cu multă ceapă şi usturoi. Diseară mergem la capre, hăhăhă!

Marinică era cel mai experimentat şaormar pe o rază de 4 gări, şi aplica maiestuos tehnica japoneză LyPi A, învăţată de mic de la bunicul lui, traficant de gumă şi blugi în zona Zoster – Caucaz – Turcia. În nici 3 minute şaormele erau gata. Curgea grăsimea şi zeama din ele ca din ciorbă. Stilul lui. Semnătura lui personală. Mai bine nu se poate. Ţinea câte o şaorma în mână şi se întreba: “ăştia nici azi nu plătesc. Tu-le ceapa…”.

Cu o mişcare bivolariană, iedul Taceus se încheie la şliţ după ce desenase un roman de Coelho pe zidul şaormeriei. Îi trase şaorma din mână lui Marinică şi se aruncă asupra ei cu tot râtul şi bojocii din dotare. Se linse pe tricoul pătat, trase un râgâit şi spuse:

- Bună… îmi aminteşte de Frăţia Şaormei.

Va şaorma!

…

Popularity: 7%

Şpreiul Minune

September 22, 2009 Horhe No comments

Am descoperit în baie, unde intru doar de sărbători, că deţin ŞPRAIUL MINUNE care te protejează de argintul viu. Încă nu ştiu dacă a fost inventat de Mama Omida, dar cred că Nivea este numele adevăratei fete a Mamei Leone. Nu?

Şpraiul este foarte bun şi se aplică foarte uşor. Totul fiind şi FOARTE ieftin. Şi exact ca la teleşomping, puteţi să folosiţi şpraiul în următoarele situaţii:

- peste stratul de transpiraţiei acumulat cu sudoarea frunţii;

- peste hainele care put a tutun;

- peste dinţii nespălaţi;

- peste gură când vorbeşti ca un Parazit(ţii);

- în teneşi, şlapi şi bocanci;

- în ciorapii de bumbac şi plastic;

Spre deosebire de alte şpraiuri care se aplică pe corpul proaspăt spălat (yack!), Deodorantul Minune se aplică pe orice fiinţă, vie sau moartă, care prezintă urme de argint viu. De asemenea, e folositor în autobuze când argintul altora vă sufocă şi… ÎN PREMIERĂ! LA 2 TUBURI CUMPĂRATE primiţi cado` un… GOLD ŞPREI! Pentru îndepărtarea kilogramelor de aur de la gâtul muritorilor de foame.

Nu uita sloganul nostru: APA ŞI SĂPUNU`, INAMICU` NUMBER 1!