Shaorma @ Numa' de bine.eu

Horhe Hamburger

November 09, 2011 Horhe No comments

De la experimentul Tortilla Trotilla nu am mai intrat în vreo bucătărie fără extinctor. Până azi când mă chinuia o foame cruntă şi imaginaţia nu îmi dădea pace. Aşa că, doamnelor bucătărese şi domni pasionaţi de fast-food, vă prezint propria reţetă de hamburger:

Horhe Hamburger

Dacă tot ne place să mâncăm la fast-food şi să facem coadă la şaormerii pentru un burger nesimţit, de ce să nu îl facem acasă, în intimitate. De asemenea, dacă arăţi că poţi să faci un hamburger de calitate, poţi să impresionezi şi cea mai anti-talent bucătăreasă.

Pentru început se pleacă la cumpărături: carne tocată de vită (se poate şi de porc dacă te ţine ficatul), ori burgeri deja preparaţi din comerţ, sos de roşii, caşcaval, usturoi, busuioc/oregano, chifle, salată, castraveţi muraţi, cartofi, o pereche de blugi şi două pulovere cu anchior.

Pentru început se eliberează masa de farfuriile strânse în două zile de lene şi lehamite şi se porneşte televizorul pe Paprika TV. Ca să te simţi în pâine. Nu vrei să găteşti cu ochii pe Taraf.

Se curăţă usturoiul (cât mai mult zic eu) şi se zdrobeşte uşor cu cuţitul. Se aşează într-o tigaie cu ulei încins şi se lasă la călit. Se aşează peste bucata de carne, aranjată ca pentru hamburger. Se întoarce de pe o parte pe cealaltă până capătă o culoare frumoasă, între timp fiind aromată de patul de usturoi din tigaie.

Într-un vas se amestecă sosul de roşii cu busuioc/oregano, sare şi piper. Se toarnă peste carne, cât să o acopere foarte puţin. A nu se îneca bucata de carne în sos, că nu facem tocană. Se pune capacul şi se întoarce de pe o parte pe alta la intervale de aproximativ 5 minute.

Între timp se taie chifla la jumătate şi se scoate miezul. Se rade varza (dacă e roşie e minunat) ca la şaormerie şi se stropeşte cu puţin ulei şi oţet. Se lasă puţin la “marinat”. Se prăjesc cartofi (asta ştim deja cum se face). Se taie felii subţiri de castraveţi muraţi.

După aproximativ 20 de minute se scoate bucata de carne, se stropeşte interiorul chiflei cu puţin sos cald de roşii, şi se aşează carnea în chiflă peste caşcaval. Se pun feliile subţiri de castravete murat peste carne şi în golul din ciflă (acolo de unde ai scos miezul) se îndeasă varză… şi cartofi prăjiţi dacă îţi place să fie compact totul. Poţi să serveşti cartofii şi lângă hamburger.

Acestea fiind zise, ăsta este Horhe Hamburgerul. O combinaţie fericită de chiftele greceşti cu hamburger.

Pentru data viitoare o să combin ciorba de văcuţă cu cozonacul cu ciocolată.

Bon Hepatit!

P.S. – mai sus este versiunea light. Carne, caşcaval, varză.

Popularity: 4%

Ion Ţiriac este solidar cu românii în criză

November 07, 2011 Horhe No comments

Ion Ţiriac crede că în 2012 românii vor avea parte tot de criză. Îndurerat de acest viitor sumbru, a hotărât să ofere câteva sfaturi românilor de rând, pentru a trece mai uşor peste momentele financiare dificile:

“Nu pot să fiu snob când românaşii mei o duc în asemenea hal. Ieri am rămas şocat să văd că oamenii stau la coadă la şaorma la Dristor şi nu îşi permit şi ei un falafel la Miami la Cristi Borcea. Asta nu e viaţă. Când am intrat în AFI Mall am rămas siderat de faptul că pensionarii nu îşi permit nici măcar un bilet la IMAX 3D. În ce lume am ajuns să trăim. De aceea vreau să fiu un exemplu pentru toţi şi vă anunţ că renunţ la traiul burghez de până acum.

În primul rând renunţ la mâncarea străină. Gata cu icrele de Manciuria. O să caut să mănânc icre de Ilfov, Giurgiu sau Călăraşi. Gata şi cu pizza săptămânală servită la Roma. De mâine o să mănânc numai bulz, făcut de mânuţele mele, cu brânză de la propria vacă. Da, mi-am cumpărat o vacă şi o ţin în garaj lângă Jaguar. Apropo de Jaguar, vă anunţ că am făcut modificări şi în acest registru, şi noul meu Jaguar XF-R are instalaţie pe GPL. Trebuie să fac economie. Pleacă mai greu de la semafor şi depăşesc greu căruţele pe DN, dar se simte la buzunar.

Renunţ şi la femeile scumpe. Gata cu “atenţiile”. De acum încolo doar o masă la Mc, un sandvich la metrou sau o cafea la dozator.

Şi nu în cele din urmă renunţ la vânătoarea anuală. Nu în totalitate, dar anul ăsta o să impun ca numărul porcilor ucişi să fie sub limita decenţei. Să fie totuşi un măcel decent. Plus că doresc să vânez aşa cum am auzit că o fac bărbaţii, fără să îmi sperie cineva prada ori să fie îngrădită. Vreau să mă simt bărbat.”

Acestea fiind zise, recapitulăm: dacă vreţi să faceţi economie şi în 2012, mâncaţi ce găsiţi la buticul de cartier, încercaţi produsele româneşti făcute în casă, treceţi pe GPL şi vânaţi moderat. Dacă Ţiriac poate, voi nu?

Popularity: 4%

Alina Vidican-Borcea seamănă izbitor cu o bombă şi-o petardă!

November 05, 2011 Horhe No comments

Liberţâţea titra acum câteva zile că “Alina Borcea seamănă izbitor cu o bombă din Argentina”. Şi da, nu pun la îndoială investigaţia jurnalistică a celor de la Liberţâţea. Alina Borcea seamănă cu una din bombele din Argentina, asemănare explicată şi de psihologul Hanibal Dumitraşcu: “Genul acesta de bombe se află peste tot. Avem bombe în Franţa, Germania, Spania, dar şi în România. În ultimul timp am putut observa o migraţie a bombelor din România spre Spania şi Italia, dar asta nu ne îngrijorează pe noi ca naţie deoarece suntem o fabrică imensă de produs bombe. Spr deosebire de chinezi, care în fiecare an ne aprovizionează cu periculoasele petarde, noi ne putem lăuda cu bombe în întreaga lume. Alina Vidican este un exemplu, dar în Liberţâţea întâlnim exemple în fiecare zi”.

De asemenea, Cristi Borcea a oferit un interviu în exclusivitate de la şaormeria lui din Miami: “Alina e cea mai bombă, asta e clar, dar trebuie să recunosc faptul că seamănă puţin cu prima mea iubire, o petardă din Valea Boului, de la mine de acasă. Îmi plac genul ăsta de femei, care au ceva în comun dar totuşi sunt unice. Aia era petardă, Alina e bombă, poate dau şi de o atomică, hăhăhă. Hai că mi-a curs şi zeamă de şaorma pe tricou d-atâta râs!”.

Acestea fiind zise, din punct de vedere militar putem spune că suntem peste Spania, Italia, Franţa şi Republica Moldova.

O recunoşti pe Alina Vidican? Dacă da, mai lasă tabloidele şi pune mâna pe o carte!

P.S. – Liberţâţea a împlinit pe 4 noiembrie 2011 fabuloasa cifră de 7.000 de ziare publicate. Să aplaudăm în şoaptă publicaţia care pune punctul pe “i” în cuvântul: IncalIfIcabIl de IncompetentI jurnalIstIc!

Popularity: 5%

Şi-a vândut maşina pentru cauciucuri de iarnă

November 01, 2011 Horhe No comments

Cetăţeanul din imaginea de mai jos este nevoit să îşi vândă automobilul, tricoul şi respectul de sine pentru a-şi permite un set de anvelope de iarnă. Se pare că acesta nu îşi permite cauciucuri noi după ce toată vara şi-a amanetat de prin casă pentru benzină şi şaorme în centrul oraşului.

Întrebat de nimeni de ce este dispus să facă un asemenea sacrificiu, şi nu preferă să ţină maşina pe post de masă pentru a sprijini berile în parcare cu to’arăşii, cetăţeanul a declarat că: “Deci frăţică nu-mi permit cauciuce. Io am muncit mult pentru maşina asta, am strâns cu sudoarea frunţii la pensia lu’ mămica şi tăticu, am păpat merdenele, şi acuma nu mai poci. Deci e contextul economic d-asemenea naturaleţuri că nu mai am ce să vând. Mi-am dat şi tricourile cu Real Madrid şi Barcelona, şi originalii mei adidaşi Adidas, mi-am vândut şi de prin computer, dar nu mai am ce. Vorba aia, gagica tre’ plimbată şi acum dacă sticleţii au băgat legia cu roţi dă iarnă, n-am. Orişicum, Mugur Isărescu e nesigur de creşterea economică de la anul, aşa că nu cred că o să o pot ţine doar ca la vara aialaltă să o mai plimb pe gagică pân’ la Costineşti. Deci, bună ziua.”

Aşadar, stimabilul de faţă a dat o nouă idee pasionaţilor de automobile care nu îşi permit anvelope de iarnă ori taxa de primă înmatriculare. Să vândă automobilul, să cumpere şi să plătească dările la stat şi apoi să îşi cumpere maşină.

Popularity: 6%

Florin Costea, noua imagine Armani Budigăi

October 24, 2011 Horhe No comments

Convinşi că îl plătesc prea mult pe Rafael Nadal pentru o campanie la blugi, reprezentanţii Armani au decis că mai bine îl coptează pe Florin Costea, de la Steaua, pentru următoarele produse: Armani Budigăi.

Aceştia şi-au justificat mişcarea de PR prin faptul că oricum românii vor Armani, aşa că nu are importanţă ce cocalar apare în reclamă. Şi nu în cele din urmă, Armani a atins şi coarda sensibilă a iubitorilor de animale, Florin Costea fiind cunoscut ca un iubitor de girafe.

Pentru această campanie Costea a primit două şaorma cu de toate şi un voucher de 150 de lei pentru a scoate două petarde într-o bombă din Bucureşti.
Pentru piaţa din SUA şi Anglia, campania se va intitula: “Florin Costea. Armani Budigay”

Popularity: 5%

Farmacia inimiiiiiiiii!

October 10, 2011 Horhe No comments

Se apropie sfântul moment în care ne vom înghiontii spre a pupa oscioarele Paraschievei. Asta dacă nu se întâmplă asta deja. Oricum, nu asta e important. Ştiţi reclama la Catena cu “Muzeul Ţăranului Român. Muzeul tuturor românilor. Mihai Eminescu. Poetul tuturor românilor…”. De fapt, asta e versiunea actuală (făcută la 8 dimineaţa).

Popularity: 7%

Ia şhaorma neamule!

July 09, 2011 Horhe 4 Comments

După aproximativ o săptămână a sosit momentul să dau o şhaorma persoanei ce posedă un ochi antrenat prin bănci şi puşculiţe.

Cine putea să câştige? Păi categoric o femeie, pentru că în general ele se pricep la bani (să îi facă, să îi cheltuie şi atunci când rămân fără mai fac rost de ceva bani pentru cheltuială).

Comentariul câştigător este al Alinei: “Mooooama frate cat maruuuunt!!!!!!!! il pun si eu pe Vic sa ne apucam de strans )))
Sunt curioasa cat ti-ai adunat in aia 3 ani )
Sa stii ca eu nu vreau shaorma, dar o bere buna as bea! ca tare mi-e sete!!

E destul de mult marunt acolo… eu cred ca ai strans de vreo 700 lei… pare mult asa..”

Şi acum cifra magică. În sticlă, timp de 3 ani, numai fise de 10 şi 50 de bani = 792 de lei! În faţa ta Bill Gates!

Acestea fiind zise am să îmi onorez promisiunea şi voi premia câştigătoarea cu o şhaorma/bere bună.

P.S. – cine nu mă crede că atât am adunat, să-mi numere măruntul!

Popularity: 9%

Ghid culinar: ce pizza să mănânci la muncă?

May 12, 2011 Horhe 2 Comments

Suntem tineri şi ne lovim în această perioadă de trei probleme existenţiale: “de unde bani?”, “de unde loc de muncă?” şi “de unde pizza la locul de muncă?”. În următoarele rânduri voi face o trecere prin blog a câtorva pizzerii de care sunt mai mult sau mai puţin legat.

Presto Pizza

Cât era o pizzerie de cartier, abia deschisă în faţa blocului meu, Presto era minunată. Bună, caldă şi la timp, plus faptul că îmi comandam pizza pe messenger. Acum, ca orice lucru bun, s-a stricat.

Am hotărât să nu mai mănânc de la Presto Pizza şi m-am ţinut de cuvânt. Aproape. După noaptea când mi-am aşteptat trei ore comanda şi nu venea nici în a patra oră, am jurat că nu mai comand la Presto. Dar a trebuit să îmi calc pe promisiune pentru că îmi era foame şi… Mi-am pierdut minţile. Da, asta e cea mai bună scuză. Aşa că am comandat toţi colegii pizza de la Presto, am aşteptat ca întotdeauna de două ori mai mult decât a spus duduia la telefon şi am mâncat-o cu poftă pentru că, da, nu pun ei blat la pizza, dar e topping căcălău. Problema a apărut după, când am observat că pe una din cutii scria că am câştigat o pizza (concurs organizat cu Radio 21, cred). Am sunat la ora 3 noaptea să comunicăm că suntem fericiţii fomişti ai unei pizza gratis şi am aflat că nu ne pot aduce pizza câştigată pentru că: trebuie să te plimbi tu, câştigătorule, ca un dobitoc cu bonul şi cutia după tine, până la sediul Presto de la Cucuieţii din Deal şi acolo… Aţi înţeles, nu? Bine că nu mă pune să mă duc până la sediul Radio 21, să mă abonez la Vodafone şi să îmi pregătesc şi singur pizza câştigată.

Melteni. Aşa se întâmplă când îţi ajunge pizza la nas.

Jerry’s Pizza

Nu am nimic de obiectat faţă de pizza de la Jerry, legat de calitate, dar e MICĂ RĂU! Pizza aia normală, de 14-15-16 lei, e mică. Mică cât o gaură de fund de oală de ciorbă. Ea e bună, blat pufos, dar ca să te şi saturi, trebuie să cumperi o pizza care sare lejer de 25-30 de lei. Şi mai bine bagi o şaorma dacă e pe aşa. Dar am colege care se satură şi din mogâldeaţa aia de pizza. Ţine de apetit.

Gambino’s Pizza

De la oamenii ăştia nu am comandat decât o singură dată, şi tot ce mai îmi amintesc e că se prelingea uleiul pe felia de pizza, precum Dâmboviţa prin Bucureşti. Deci, în concluzie, am comandat o singură dată.

Acapulco Pizza

De la Acapulco nu am comandat eu, ci colegii mei, care mai trăiesc şi astăzi, dar nu păreau foarte excitaţi de produsul din cutie. Cred că unul dintre motivele pentru care şi eu sunt sceptic în legătură cu pizza de la Acapulco este sloganul firmei: “Zâmbeşte, mâine ar putea fi mai rău!“. Nu vreau să cred că bucătarul lor gândeşte aşa.

Popularity: 8%

Ce Tortilea mea?

December 29, 2010 Horhe 1 Comment

Doamnelor şi domnilor, cum nu ştiu să cânt colinde, procesul de a face curăţenie îmi provoacă dureri inter-cotale cruciale şi şompingul e sinucidere curat-murdară, am decis să vă împărtăşesc unul din puţinele mele talente: bucătăreala.

De asemenea, nu ştiu să gătesc foarte multe lucruri, dar mă pricep de minune să prepar sandvich-uri, cartofi prăjiţi, supe la plic, conserve şi alte plastice la pungă. Dar, pentru dumneavoastră, în această frumoasă seară de decembrie, cu ocaziunea Revelionul care e pe vine, vă prezint soluţia cea mai bună de a avea mâncare pe masă şi nimeni să nu se atingă de ea. Pentru a ţine mai mult.

Tortilla Trotilla

Cum toţi mănâncă mămăligă, cârnaţi, caltaboş, tobă şi alte de genul, tu sigur o să vrei să ieşi din anonimat. Chiar dacă nu faci Revelionul la Burj Al Kebab cu Ţânţăreanu, vrei să dezguşti şi tu din bucatele lui. Aşa că eu îţi arăt cum să pregăteşti o Tortilla Mexicană, dar cu d-alde noastre, româneşti.

Pentru început se dă afară din casă toată familia, pentru că nimeni întreg la minte nu o să fie de acord să găteşti o asemenea bombă. Cu toţi banii din casă se cumpără următoarele:

- aproximativ multă carne tocată.

- ardei iute.

- încă două sortimente de ardei iute.

- boia iute.

- lipie de şaorma (că nu ştiu unde găsesc în România lipie specială pentru tortilla).

- măsline şi ciuperci.

- roşii.

- busuioc, oregano, sare şi piper.

Într-o oală se pune ulei de măsline. Aproximativ un deget, că e scump. Se toarnă roşiile bătute măr în oală şi se presează până iese toată zeama din ele. Se încălzesc până fac bulbuci de nervi…

Între timp, într-o altă oală amesteci carnea tocată cu toate mirodeniile din casă. Torni ca disperatul boia, sare, oregano, piper şi ardei iute peste carne. Faci toate astea până stomacul începe să urle de frică. Se amestecă bine şi se aruncă peste roşii.

Se amestecă în dujmănie şi se gustă din când în când. Dacă ţi se aprinde gura dinainte să guşti e semn că mai trebuie să pui roşii sau apă. Se amestecă în continuare. La final pui măslinele şi ciupercile. Trebuia să le pui de la început, dar ai uitat ca şi mine. Se lasă la foc mic, şi pui un capac peste ca să nu sară mutantul din oală şi să îţi violeze babele din bloc. Pare în stare.

Se stinge focul, se asigură perimetrul şi se cheamă o trupă de genişti. Se dezamorsează conţinutul şi aşează conţinutul, cu mare stil, într-o lipie. Se pune câte puţin, altfel te trezeşti cu tortilla pe picioare. În mod sigur o să fie prea zemos conţinutul şi o să îţi perforeze lipia. Mai pui 2-3 lipii până nu mai simţi gustul cărnii.

Mănânci până nu mai ai apă în cană şi organism. La final ai să apreciezi organul limbos mult mai mult.

Să vă fie de bine, şi Revelion Picant!

Popularity: 5%

Greu la blog şi greu la vale!

December 21, 2010 Horhe No comments

Oameni buni, cu sufletul bun şi credinţă-n `mniezo, recunosc faptul că în aceste zile mi-am deschis mai greu sufletul. Cei drept nu am ajuns să cer 500.000 de dolari, precum Tera Patrick, ca să îmi crăcesc sufletul, dar măcar acolo de o merdenea.

Tot în perioada asta am fost ocupat să tai şi porcul de Eu. Am îngrăşat blogul tot anul şi am tăiat din el ce era mai bun, texte pe care vă invit să le citiţi la orice oră.

Un alt motiv pentru care nu am avut timp să scriu a fost acela că nu am avut fonduri necesare nici să trec strada, da să mai şi deschid blogul. Nu ştiu cum se face la mine că, de ceva timp, muncitor/şomer tot fără bani sunt. Ceva e putred în portofelul meu.

Promit ca din acest moment să postez mai mult, nu de alta dar a început sezonul ipocriziilor şi al ştirilor de toată jena. Plus că am mai stors ceva scenarii de filmuleţe pentru rubrica Cuvântul Meu Tivi.

Vă mai aştept pe aici cu o pomană a porcului, o ţuiculiţă, un şoric, zgârci, şaorma. Să aveţi poftă!