Anual, în România, 60.000 de persoane primesc diagnostice greşite. Adică zeci de mii de români se duc la medic având dureri în cot, ori în curte, şi primesc un diagnostic grav ca: meningita sau cancer. Problema e că, dacă medicul mai greşeşte (oboseală, stres, are şi el probleme acasă, etc.), până la uşa spitalului te omoară ipohondria apropiaţilor.
Nu ÅŸtiu dacă e specific românesc, nu am citit nici o carte despre “Ipohondria la români” (mai ales că la noi totul se tratează cu alcool), dar cunosc destule persoane ipohondre. Oameni pentru care o zgârietură este cale sigură spre o infecÅ£ie mortală, o durere de cap înseamnă tumoare ÅŸi un junghi e semn clar de cancer. Adică orice te doare îţi provoacă sfârÅŸitul.
De exemplu, acum multe luni am reuşit stupida performanţă de a-mi bărbierii o aluniţă. Aşa e cănd vrei să testezi noul Gillette jucând golf cu o mână, ca Tiger Woods, şi ţinând picurele precum Thierry Henry. Mi-am dat de m-am julit, ca să citez din Bendeac, Perversul.
AluniÅ£a nu era mare. 2-3 milimetri, nu foarte pronunÅ£aţă, nici foarte vizibilă. Sincer e o performanţă că am reuÅŸit să o tai. A curs ceva sânge, vreo 2 zile ÅŸi gata. Am ajuns la muncă unde o colegă a văzut o uÅŸoară urmă de sânge. “Ce ai păţit?”, “mi-am tăiat o aluniţă din greÅŸeală/prostie. Nu e mare lucru”. “Aoleeeuuu. Măi George dute la doctor. PoÅ£i să mori! Cancer! Tumoare! Mori! Uiu iuuu!”. Hm… o primă reacÅ£ie tulburătoare.
Sunăm prietena ca să mai cerem o părere. DiscuÅ£ie ceva mai temperată, lipsesc fraze gen “o să mori”, “cancer”, “gata mă părăseÅŸti…ăăă, pardon, ne părăseÅŸti”. Dar în principiu nu e de bine, mergi urgent la medic. Buuun, nimeni nu îmi spune “nu-i nimic, bea Å£uică!”.
Apoi a urmat o ultimă părere. A părinţilor. Pfuai ghe zililiii meliii! Am omis să vă spun că tata e ipohondru, şi mama e ipohondră temperată (un fel de Coca Cola Light), dar în principiu tot la moarte ajungem. În acel moment îmi imaginam că mă duc din cauza fricii, nu a cancerului. Şi hai la medic.
Intru pe uşă şi încep fără să fiu întrebat:
- Săr`na. Doamna doctoriţă e cam aşa. Mi-am tăiat o aluniţă. Curs sânge. 2 zile. Colegii/familia/prietena spus că mor. Deci? Verdict? Crimă?
După o scurtă analiză, cu un aparat simpatic, am aflat că e o aluniţă inofensivă şi că toate aluniţele mai mici de 5 mm sunt nevinovate. Şi asta e povestea aluniţei buclucaşe.
Stau ÅŸi mă gândesc, dacă mă duceam, mă dădeau de dimineaţă până seara pe Realitatea ÅŸi Antena 3? Pe Cartoon Network? Oare îmi creÅŸtea numărul de vizite pe blog? Badea vorbea de mine ÅŸi nu de Băse? Căutau fafaÅŸtoacele prin librării “să îmi cumpere blogul”? Oare…
Åži acum, pentru toÅ£i ipohondrii cu frică de `mniezo, cancer ÅŸi meningită… Madness! Ska Ska Ska!
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Popularity: 3%
