Doamnelor şi domnilor, vă rog să îmi permiteţi să mă cred redactor la Gazeta Şorturilor, ca să pot scrie şi eu o cronică a meciului de futbol de aseară. Nu de alta, dar nu ştiu când în viaţă o să mai jucăm cu Luxemburg şi eu o să fac galerie echipei de amatori.
Partida, stimaţi microbişti a început încă de la cabine, când Răzvan Lucescu a fost auzit de ziarişti: “Torje, lasă dracu’ laptopul şi fi atent la schemă! Ce joci?”, “FIFA…”, “A… cât e scoru?”.
Imediat după ce au ieşit pe teren, fotbaliştii români au făcut un scurt karaoke pe imnul naţional, cu excepţia lui Mureşan care a optat pentru un play-back cu gura-nchisă. După intonarea imnurilor, jucătorii ambelor echipe au ţinut un moment de reculegere pentru victimele din Japonia şi fotbalul românesc. “Mulţumim”, şi să înceapă partida!
Senzaţional, terenul parcă este înclinat. Echipa de amatori a Luxemburgului atacă în valuri, surprinşi şi ei de indolenţa fotbaliştilor români. Jonathan Joubert, portarul oaspeţilor, face un scurt exerciţiu de fitness cu atacanţii români, fiind meseriaş pe domeniu, şi le arată ce ştie el mai bine. Luxemburg atacă fără încetare şi demonstrează faptul că Lucescu Jr. a avut dreptate: “Echipa de fotbal a Luxemburgului a ridicat apărarea la nivel de artă, mai ales de când atacă cu ea!”.
În minutul 15 Zicu este surprins cu o minge ideală în careul advers, dar loveşte nervos pe lângă şi urlă la Adrian Mutu: “Ce faci bă, nu vezi că vorbesc la telefon?“. Mijlocaşul Ben Payal trece în viteză pe lângă Adrian Mutu şi se observă din avion faptul că cei doi fotbalişti au ceva în comun: sunt animatori de copii. Doar că Payal are asta pe cartea de muncă, iar Mutu lucrează la negru. Alo, Boc?!
A venit şi fatidicul minut 22, când apărarea tricoloră este surprinsă la mâncat de ceapă cu usturoi în spatele porţii şi Gerson înscrie după o fază ca în curtea şcolii, instituţie pe unde fotbaliştii români nu au dat. Scorul este 0 la 1, şi se scrie istorie. Arbitrul este nevoit să întrerupă partida pentru 30 de minute, din respect pentru fotbaliştii străini care au încins de o petrece ad-hoc, cu ocazia golului. Pe teren îşi fac apariţia câteva dansatoare la bară, jurnalista porno şi doi chelneri, toate acestea pentru români. Oaspeţii se delectează cu puţină brânză cu mucigai, vin din 1953 şi discuţii despre locurile de muncă.
Partida reîncepe şi incredibil balonul se loveşte de Mutu şi intră în poartă. Publicul se ridică în picioare şi strigă: “Demisia, Demisia!”, iar cei 4 fani ai echipei din Luxemburg afişează un banner pe care scrie “Doar atât? Zlab!”.
Până la finalul primei reprize ambele echipe se presează şi masează într-un meci tensionat.
A doua repriză nu am reuşit să o mai văd, dar nu cred că a mai avut loc pentru că azi fotbaliştii din Luxemburg au început munca la 8 dimineaţa, şi Mutu&Co. trebuiau să ajungă în club la aseară. Legenda spune că am învins cu 3 la 1… Mda… Eu nu cred în poveşti.
Primele reacţii după partidă au fost următoarele:
Răzvan Lucescu: “Era clar că o să ne calificăm! Doar Bosnia a fost depunctată.”
Gigi Becali: “Să vedem ce spune la Uichilics despre asta.”
Mircea Sandu: “Muci trebuie cumpărat şi naţionalizat pentru noi. Atacul Mutu-Muci o să fie de toată crema!”
Un suporter: “Pe criza asta măcar goluri să primim.”
Popularity: 7%






