Tag Archives: studenta

Direct din Asia, noul trend feminin: clanțing!

doorknob1.1

Nici planking-ul nu îmi era foarte clar, dar până la un punct era inofensiv și amuzant. Așa îmi distram colegele la muncă, pentru a le distrage atenție de la greșelile pe care le făceam. Știu, eram un planking-whore. Cu toate astea, planking-ul e depășit acum. La fel și owling-ul, standing-ul și working-ul. Bine, ultimul era depășit de mult. Avantajul e că am devenit băiat serios, muncesc acum, nu mai trebuie să mă întind pe birouri pentru un ban cinstit. Plus că…

… direct din Asia, acolo unde a apărut hârtia, medicina naturistă și ceaiul, vă prezint: doorknobing-ul!

Pentru un profan ca mine, doorknobing-ul este o artă neînțeleasă. O străveche metodă chineză de tratare a migrenelor. Sau poate o metodă japoneză de a arăta onoarea față de cineva. Ori singurul lucru pe care mai pun gura nord coreenii de când se Kim atâta pe ei. În principiu, doorknobing-ul înseamnă ceva profund, altfel nu găseam pe internet cataloage întregi cu fete care ling diferite clanțe de îți vine să privești ușa cu alți ochi. Oblici.

Multe fotografii sunt abstracte, cu tinere cocoțate pe ușă și încercând să lingă clanța cât mai abstract, altele o ling semi-îmbrăcate, ori din cădițe de plastic, dar predomină clasicul „linge clanța din genunchi”. Pentru orice doritor, o altă poziție, o altă clanță. O Kama Sutra a lăcătușului. Tu alegi, cheia e la tine.

Doorknobing-ul o să prindă sigur la români, noi fiind obișnuiți cu tradiționalul „ai rămas cu clanța-n mână!”. Problema e că româncele sunt pragmatice, și lor nu poți să le dai clanța. Poate 2-3 leșinate  să stea cu gura pe mânerul de la BMW, dar sigur nu o să poți invita o duduie din club să îți lingă mânerul de la intrare.

Așa e dom`le în România. Femeile nu sunt deschise la nou.

P.S. – asta îmi amintește de remarca unui preot român după dezastrul de la Fukushima: „așa merită asiaticii, pentru că sunt păcătoși și au desenele alea animate erotice”. 8/10 persoane din grupul meu nu știu ce e aia hentai, dar un preot știe… Divin!

P.S. 2 – scenariu de film eroic: „Lucreția. O tânără de 18 ani, venită din provincie pentru a studia arta tâmplărie la o facultate particulară din București. Dar pentru a câștiga o pâine e nevoită să facă clanțing…”. Va continua.

Popularity: 13%

Zara a închiriat faţada Bibliotecii Naţionale.

zara bnr 1.1

Compania Inditex a “câştigat” bătălia pentru faţada viitoarei Biblioteci Naţionale a României. Înscris într-o luptă acerbă cu H&M, Dior şi Cătălin Botezatu, producătorul de haine scumpe va afişa pe faţada bibliotecii numele brandului Zara. Iniţiativa face parte din planul renumitului brand de a sufoca toată România cu reclame.

Oficialii BNR au declarat că: “era nevoie să facem această mişcare. În primul rând ne gândim la bani. O să câştigăm mai mult din închirierea faţadei, în comparaţie cu vânzarea de cărţi sau abonamentele la bibliotecă. Plus că e frumos să mergi la bibliotecă şi între două cărţi citite să mai probezi un tricou, un pantalon, un etcetera. Ne-am gândit şi la băieţi, pentru că în timp ce fetele probează haine în cabină, ei pot sta frumos pe taburet să citească o carte de 100-150 de pagini. Toate se leagă”.

Întrebaţi de reporterii NdB, oamenii sunt încântaţi şi spun că nu este de ajuns doar Zara. De exemplu, Lucreţia, studentă din Bucureşti venită la studiu, a declarat că vrea să aibă un spectru mai larg de opţiuni: “Vreau şi H&M. Plus că o să îmi fie foame de la atâta studiu. Deci obligatoriu un fast food, ceva. O şaormerie, ceva”.

Inditex pregăteşte şi o ofertă specială: la două cărţi de peste 80 de lei fiecare cumpărate, reducere 15% la orice produs Zara mai ieftin de 30 de lei.

Popularity: 11%

5 + 10 = 15 / 2 = ?

Eram aseară la muncă şi când deschid Dilema Veche… bine, Libertatea, ce să văd?! Sâni, dar acum vorbesc despre altceva. O văd pe Roxana Nemeş, a mea cole de facultate. Fericită că a terminat cu facultatea şi se vedea pe faţa ei că se bucură de rezultatele celor trei ani de studiu la foc intens.

Acum eu nu o să îi comentez nici talentul de cântăreaţă, chiar dacă îi ascult piesele non-stop, nici aspectul de fată mare şi nici cum cred eu că plăteşte să apară peste tot (chiar şi la TVR, trăiască dinozaurii deontologi şi corecţi). Eu vreau doar să punctez un lucru minunat: 5 + 10 = 15 / 2 = … Nu ştie nimeni? Dau o fotografie indecentă cu Roxana Nemeş (de parcă nu a văzut-o toată ţara în toată splendoarea) celui care îmi rezolvă ecuaţia asta cu silicon necunoscut.

Ziarul Liberţîţea titrează că Roxana Nemeş a luat 8,33 la licenţă. În mod normal mă durea în studiul de caz de licenţa ei, dacă era la Spiru sau Stat, dar făcând aceeaşi facultate cu mine, mă simt ruşinat şi vreau să clarific puţin situaţia pentru colegi, cei ce judecă particularele şi pentru Liberţâţea.

Roxănica-Sân-Versat a luat 5 la scris. Asta e, ca să pozezi goală nici măcar nu trebuie să ai talent la semnătură, dar nota asta o poate afla tot poporul chinez. E pe site-ul facultăţii, e la avizier şi e prin tabloide. La oral, acolo-i baza, când a ieşit de la probă a zis în gura mare “am luat 10″. O credem pe cuvând că ea nu e “dintr-ălea“. Aşa că mai întreb odată:

5 + 10 = 15 / 2 = ?

Tot nu vă dă 8,33? Ceva nu e bine. Am impresia că redactorii Liberţâţea au învăţat matematică după caietele mele din liceu. Altfel nu înţeleg. Oricum, aşa cum spune Dana Grecu, “egzistă două teorii”:

- 1. Roxana Nemeş plăteşte profesorii de tabloid să îi modifice notele;

- 2. De fapt a luat 8,33 şi Hyperion merită un viitor scandal precum la Spiru;

Repet, cât face 5 + 10 = 15 / 2 = ?

Şi acum premiul vostru:


Popularity: 34%

Eu când vreau să…

… lungesc filmul, băi trag de cadre până îmi dau oamenii un urs ca premiu. Dar nu un urs adevărat. Cam aşa pot descrie filmul românesc “Eu când vreau să fluier, fluier”. Nu e un film rău, în comparaţie cu Poker este o capodoperă cinematografică, dar îi lipseşte sarea şi piperul. Apreciez că filmul nu are nici o legătură cu fostul regim, nu de alta, dar m-am săturat de trendul ăsta de a face filme despre viaţa din comunism. Mai rămâne să facă şi Nicolaescu unul, ca să arate ce greu făcea el filme în Epoca de Aur când era preferatul conducătorilor iubiţi.

Filmul “Eu când vreau să fluier, fluier” ar fi un scurt metraj simpatic dacă nu ar avea cadre statice şi plictisitoare lungi de n-jpe minute. Şi apropo, jur că nu am văzut în nici un film atâta ceafă de actor câtă am văzut în această producţie. Pur şi simplu, scenele de urmărire ale actorului principal sunt nelimitate. Cum de nu m-am gândit să îi număr negii de pe ceafă…

Povestea e simplă, simpatică, dar lungită pâna la plictisitor. Un puşcăriaş se enervează că mă-sa vrea să plece în Italia cu fratele lui mai mic şi face tot posibilul să nu se întâmple asta: bate un poliţist, ţine ostatică o studentă, o pune pe mămica lui să jure că nu pleacă în Italia cu fratele (puterea jurământului e ridicată la rang de promisiune supremă), scoate ostatica la o cafea, mai stă ceva ani la puşcărie. Chiar aşa se termină filmul. Se predă pe o şosea. Punct.

Filmul nu excelează în materie de multe lucruri, dar cred că a primit premiul (cred…) pentru că ilustrează foarte bine viaţa puşcăriaşilor din România.

Din partea mea vă recomand “Eu când vreau să fluier, fluier”, dar doar dacă vreţi să vă uitaţi la “Poker”. Mai bine…

Popularity: 8%