Ieri am luat matura decizie de a mă duce la facultate. Că până la urmă d-aia arunc atâţia bani în secretara suflată în aur. La 2 mii şi ceva dă lei pă an îmi permit şi eu o excursie săptămânală cu liftul, şi o studiere aprofundată a fafaştoacelor/cocozaurilor ce stau la cursuri cu ochelari de soare.

Am pătruns în sala de curs, şi profesorul nostru Oreste (acel Oreste) ţinea nişte beţişoare parfumate în mână şi se uita atent la un laptop. Ţin să precizez de la bun început că orele cu Oreste sunt foarte interesante şi relaxante. Are un stil… zen, de a preda. E greu să îmi imaginez că omul acesta e prieten bun cu Spărgătorul de Pifometre.

După ce a downloadat un mp3 pe laptop, a pornit muzica de relaxare, s-a aşezat în faţa noastră şi ne-a rugat să închidem ochii, să stăm relaxaţi şi cu mâinile pe coapse… ale noastre. Probabil a spus, în mintea lui, “dacă de învăţat nu vă arde, şi mă rog mereu de voi să veniţi cu temele, măcar să vă calmez… de tot!”.

Şi am intrat în transă. Problema e că, mintea mea paranormală, a reacţionat ciudat la starea de transă. Şi nu mă refer la faptul că adormisem şi îmi curgeau bale. Universul descris de Oreste s-a intersectat cu mintea mea bolnavă. Şi totul a devenit o nebuloasă… Cam aşa:

“Şi acum închideţi ochii… vă relaxaţi… picioarele, mâinile, corpul vă este din ce în ce mai greu… (dau puţin pe repede-înainte partea cu intratul în transă, dar aţi prins idea. O ardeţi chill!)… deschideţi ochiul minţii, situat în frunte… da, acolo lângă coş… apropo, să nu uiţi să îl storci şi să dai cu o cremă… aşa… intri în al treilea ochi… nu, aia e nara stângă, mai sus… aşa… faci un pas, îl faci pe al doilea… urmeată staţia “GrozavEşti” cu peronul pi şentru… eşti într-o pădure… e pădurea Arhiepiscopului de Suceava… e cea mai mare pădure din România şi tu te plimbi prin ea… te mişti ca samuraiul pe lângă copaci… nu vrei să te vadă teologii-pădurari şi să te scoată din Zen… te îndrepţi spre un copac… pui mâna pe el… îi simţi scoarţa… se urcă o furnică pe tine… te sperii, ţipi ascuţit şi fugi ca o fetiţă în jurul copacului…

Eşti la malul mării… Vama Veche… simţi mirosul sărat şi putoarea algelor… te îndrepţi spre apă… treci peste doi beţivi şi eviţi sticlele din drum… atingi apa… e plină de alge pe care scrie în bulgară: “ţeapă”… intri în apă… vine spre tine o meduză… eşti calm… o aştepţi… din stânga vine Mazăre pe un skyjet şi te loveşte…

Eşti în faţa casei copilăriei tale… deschizi poarta… dacă ai copilărit la bloc mergi cu liftul… dacă stai la 10 şi e stricat liftul, asta e, aşteptam… ăăă… hm… ai ajuns? ok… deschizi uşa… vezi casa exact cum era când aveai 14 ani… tatăl tău e la muncă… încă nu fusese disponibilizat… mama ta e la salon, îşi permitea… te îndrepţi spre camera copilăriei tale… amicul tău îţi repară calculatorul… iar “s-a virusat singur” pe site-uri XXX… eşti singur în cameră… te împiedici de hainele aruncate pe jos… te uiţi pe geam… nu e Piaţa Rahova… eşti Zen… în stânga ferestrei e marea… în dreapta e muntele… pe centru e Stadionul Ghencea… The land of Cio-I-S… auzi că e reducere la SH-ul de sub geamul tău… te arunci…

Şi acum… deschide ochii… scutură mâinile, picioarele şi coapsele vecinului… verifică buzunarele şi portofelul…

Ne vedem săptămâna viitoare…”

P.S. – Guru Bivolaru era în pădure cu nişte fete. Făceau suc de muguri într-un cort.

P.S. 2 – Purtam ciorapi marca Ylang Ylang. Coincidenţă?

Popularity: 5%