Tabloide @ Numa' de bine.eu

Ce rufe au fost spălate în public anul acesta?

December 30, 2011 Horhe No comments

Problema nu e că se spală rufe, ci faptul că mulți oameni atârnă izmenele ude ale vedetelor încă de la prima oră, prin tramvaie, autobuze sau acasă la o cafea. Dar cum nu sunt aici să judec nivelul de izmeneală al fiecăruia, hai să ne clătim ochii cu, sper eu naiv, ultimele izmeneli până la Apocalipsă.

Divorțul Moni vs. Iri. Gata! Toată lumea zicea că Moni o să sta cu Iri până când moartea o să o despartă de cel din urmă, dar uite că fata și-a dat seama că relația nu mergea. Unde dragoste nu e, rămâi doar cu genți de pus în cap. Și Iri să nu se plângă. A rămas cu un copil care să ducă mai departe numele de Columbeanu și a făcut mult sex în fund. În fundu` curții, casei, bucătăriei, etc.

Divorțul OaPepe. Cei doi erau într-un con de umbră în timpul căsniciei. Nu prea îi mai băga lumea în seamă, așa că au gândit o tactică de marketing: divorțează și se relansează. D-aia tot anul 2011 am avut parte de Oana și Pepe din plin. Poate în 2012 se împacă și mai tăiem niște nimeni de pe listă.

Cearta dintre Mihaela Rădulescu și Andreea Marin. Ambele sunt neinteresante, și nu mai sunt băgate în seamă, dar se ceartă ca două babe nebune, despărțite de un gard de țară. Povestea nu mai e interesantă de mult, dar încă e mediatizată de tabloide.

Acestea fiind zise, cele trei de mai sus sunt cele mai importante scandaluri din 2011, și singurele pe care am avut răbdare să le citesc.

Popularity: 8%

Alina Vidican-Borcea seamănă izbitor cu o bombă şi-o petardă!

November 05, 2011 Horhe No comments

Liberţâţea titra acum câteva zile că “Alina Borcea seamănă izbitor cu o bombă din Argentina”. Şi da, nu pun la îndoială investigaţia jurnalistică a celor de la Liberţâţea. Alina Borcea seamănă cu una din bombele din Argentina, asemănare explicată şi de psihologul Hanibal Dumitraşcu: “Genul acesta de bombe se află peste tot. Avem bombe în Franţa, Germania, Spania, dar şi în România. În ultimul timp am putut observa o migraţie a bombelor din România spre Spania şi Italia, dar asta nu ne îngrijorează pe noi ca naţie deoarece suntem o fabrică imensă de produs bombe. Spr deosebire de chinezi, care în fiecare an ne aprovizionează cu periculoasele petarde, noi ne putem lăuda cu bombe în întreaga lume. Alina Vidican este un exemplu, dar în Liberţâţea întâlnim exemple în fiecare zi”.

De asemenea, Cristi Borcea a oferit un interviu în exclusivitate de la şaormeria lui din Miami: “Alina e cea mai bombă, asta e clar, dar trebuie să recunosc faptul că seamănă puţin cu prima mea iubire, o petardă din Valea Boului, de la mine de acasă. Îmi plac genul ăsta de femei, care au ceva în comun dar totuşi sunt unice. Aia era petardă, Alina e bombă, poate dau şi de o atomică, hăhăhă. Hai că mi-a curs şi zeamă de şaorma pe tricou d-atâta râs!”.

Acestea fiind zise, din punct de vedere militar putem spune că suntem peste Spania, Italia, Franţa şi Republica Moldova.

O recunoşti pe Alina Vidican? Dacă da, mai lasă tabloidele şi pune mâna pe o carte!

P.S. – Liberţâţea a împlinit pe 4 noiembrie 2011 fabuloasa cifră de 7.000 de ziare publicate. Să aplaudăm în şoaptă publicaţia care pune punctul pe “i” în cuvântul: IncalIfIcabIl de IncompetentI jurnalIstIc!

Popularity: 5%

Salahorii pasiunii!

September 10, 2011 Horhe No comments

Ştie cineva cine e Natalia Mateuţ? Vreunul dintre voi a fost coleg cu ea la facultate? Aţi avut onoarea să lucraţi cu ea? Dacă la toate aceste întrebări răspunsul este “nu” înseamnă că suntem de aceeaşi parte a baricadei.

Natalia Mateuţ, pentru cine nu ştie, este o “nimeni” a industriei româneşti. Esti visul oricărei persoane lipsită de simţul realităţii şi, de asemenea, Natalia Mateuţ este dorinţa angajatorului din România. La umbra unei imagini făcute în puşcării şi paturi, Natalia Mateuţ aduce oricărei spelunci de televiziuni un capital de imagine. Natalia Mateuţ nu cere (încă) să fie Mihaela Rădulescu/Andreea Marin/Teo Trandafir, dar ea vrea să fie pe sticlă. Şi este. Pentru că Natalia Mateuţ nu cere bani, ea cere să fie.

În ultimele zile un scandal a adus-o în atenţia publicului larg pe jurnalista de canal D. A mers într-un restaurant după Andreea Marin şi a vrut să îi arate cum se face “reporterie”, aşa la buza farfuriei. De acolo toată lumea ştie cursul poveştii.

Nu m-am apucat de acest text ca să vorbesc despre un ALT eşec al “şcolii de media” româneşti. E clar, sper pentru toată lumea, ăia bunii se apucă de altceva, ori lucrează mult în umbra Mateuţilor. Toate emisiunile astea “de succes” de la TV, prezentate de rateuri sociale, credeţi că sunt roduri ale minţilor prezentatorilor? E în stare Adelina Vârciu, Oana Zăvoranu, Giulia, etc., să gândească un format de succes? Sunt sigur că dacă emisiunea este un eşec e 100% rodul moderatorului. Dar când emisiunea are şi succes, e clar că în spate sunt 2-3-100 de rupţi în coate care nu dorm de dragul emisiunii unui jurnalist abjectiv.

În ultimul timp nu am mai fost pe la interviuri, complăcut în contextul economic şi social. “Se angajează pe bani puţini, şi e şi bătaie pe locuri”. Dar din când în când mai încerc marea cu sarea în domeniul mult iubit. Şi din proprie experienţă am (mai) descoperit un lucru trist ce îţi poate distruge pasiunea pentru jurnalism: angajatorul să îţi exploateze pasiunea. Să te transforme în Salahorul propriei iubiri.

Am trecut prin asta. Am muncit zile şi nopţi pentru bani puţini, pentru salariu primit în rate (ori deloc), pentru laude mincinoase. Toate astea pentru că îmi plăcea ce făceam. Grasu’ (nu îi pot spune numele pentru că este secretos), maturizat şi trecut de vârsta de 21 de ani (la care munceam pe gratis cu contract de muncă), îmi spunea anul trecut: “nu te mai spetii pentru nimic. Caută altceva. Trebuie să existe ceva, să îţi placă, şi să nu te rupă în stomac ca acum”. Atunci nu înţelegeam. Eu vroiam să fac X lucru. Era visul meu. În timp îţi dai seama că dacă nu te caci tu pe visele tale, o fac sigur alţii.

Tinerii de azi, cu vise ca ale mele, vor să lucreze la ziare, radiouri şi televiziuni. Dar nu prea se poate. Eu nu cred (nu vreau să cred) în varianta pile. Nici dacă există nu mă interesează. Eu ştiu că poţi să ajungi să lucrezi bine în domeniul ăsta prin următoarele:

- noroc/şansă;

- calităţi evidente;

- dispus să salahoreşti;

Din păcate, cei mai mulţi ne încadrăm la ultima categorie. Categorie în care tu, salahorul, cu evidente calităţi, eşti pus să lucrezi în umbra unei vedete. Şi chiar dacă nu faci munca pentru o vedetă, ţi se pare normal să fi un “amărât” de redactor pe 800 de lei? 8 ore de muncă pe zi, probabil prelungite, cu stresul unui redactor-şef zelos? E normal să ţi se ceară performanţă, calitate şi să o livrezi pe 800 de lei? E JUST să primească Natalia Mateuţ un salariu de 1.500 de lei pentru o mizerie amestecată cu microfonul? Bine, e televiziune, salarii mai mari, dar e normal ca un reporter amărât, ţinut în ploaie şi inundaţii să primească 1.300 de lei?

Eu m-am hotărât. La următorul interviu la care mă duc am să fiu foooarte natural. Renunţ la cămaşa alba, sacou şi pantofi. Nu mai îmi scot nici cercelul din ureche. Şi nici nu mă bărbieresc. Mă voi prezenta natural, în ţinuta de zi cu zi, aia în care fac transmisiuni/redactez/moderez. Voi fi natural până la a-i spune angajatorului: “vrei să fac toate astea pentru 800 de lei? Pe banii ăştia să o pui pe Natalia Mateuţ să îţi facă muncă de calitate! Eu am făcut o facultate ca să îţi baţi tu joc? Vrei să te bat cu lucrarea/diploma de licenţă/master/doctorat?“.

În ciuda faptului că sunt tânăr, şi aş putea să mai înghit mulţi ani căcaturi pentru a prinde un post bun la un ziar/radio/tv m-am hotărât că nu merită. E un domeniu pentru care munceşti prea mult ca să stai toată viaţa în umbra unor pseudo. Să le scriu eu materiale? Să le compun eu idei? Să le dau mură în gură? Să bucur un patron de media cu specializare… speologie (ca un exemplu)? Nu merită. E la fel de frustrant ca atunci când faci toată viaţa ceva ce nu ţi-ai dorit. Doar că de data asta e un strat subţire de miere pe căcat.

Aşa că doamnelor şi domnilor, stimaţi jurnalişti cu stimă şi încredere personală, la următorul interviu să vă evaluaţi bine competenţele, şi în faţa unui angajator milos să nu aveţi milă. Pentru un salariu mizerabil puteţi întotdeauna să recomandaţi un jurnalism mizerabil. Natalia Mateuţ.

Popularity: 10%

La şezătorul fleşcăit nu te duci cu Photoshopu’

February 25, 2011 Horhe No comments

Aţi deschis azi tabloidele? Aţi dat trei pâini pe doza zilnică de sâni şi buci? Aţi aruncat o privire şantierească în metrou pe ziarul body-paznicului ca să vă holbaţi în decolteul fetei de la pagina 3/5/¾? Dacă da, atunci de câte ori aţi văzut-o pe Gina Pistol azi în ziare? Vă spun eu, pentru cei care nu au bani nici măcar de un amărât de tabloid. De 3(!!!) ori. E o cifră chiar mistică, dacă luăm în calcul faptul că Gina Pistol nu mai face nimic productiv de la… de la… ăăă… de la ultima dată când a făcut ea orice.

Gina Pistol este o doamnă descurcăreaţă deoarece “se vinde”, ca VIP, pe bucăţi. Ea nu îşi oferă întreaga existenţă unui singur tabloid, într-o singură ştire de 3 rânduri. Nu. Ea împarte trei nimicuri de zi cu zi în trei ştiri de mare anvergură. Ca de exemplu:

- Libertatea: Gina Pistol a fost vedeta unei prezentări de modă miercuri seară, într-un club din Regie. Fostul iepuraş Playboy (acum ce e? Iepuroaică?) a defilat într-o prezentare sub numele “Divino” (Comedie) by Luciano Sultan… (ecetera, şaorma şi rahat turcesc).

- Click: Ce fund lăsat are Gina Pistol! Fost-ai lele cât ai fost (/Acum bucile-s pe jos)!

- CanCan: Gina Pistol nu a primit nici măcar un buchet de flori de la iubitul ei de Dragobete! Vedeta nu crede în această sărbătoare.

Nu e clar că toate aceste ştiri au ceva în comun? Nu se putea mai simplu? Ba da: mă suna aseara Gina Pistol, îmi cumpăra o şaorma de la Sultan din Regie, şi azi pe blogul meu ar fi citit toată lumea:

“Miercuri, Gina Pistol şi-a defilat bucile lăsate într-un club. Din acest motiv, nu a primit nici măcar o floare de Dragobete. Vedeta se minte că nu crede în Dragobete.”

Scurt şi la obiect. Aşa se face presa de… tabloid.

Popularity: 9%

Mă mulţumesc şi cu Visul American.

January 12, 2011 Horhe No comments

Până acum 4-5 ani ascultam Paraziţii. Erau amuzanţi atunci când vorbeau despre politicieni şi droguri. Am renunţat la muzica lor pentru că au ajuns să considere etniile vinovate pentru Toate. Noi suntem perfecţi, aşa cu bătutul nevestei, alcoolizări precoce, jmechereală de cartier, tradiţii stupide, etc.

Puya pentru mine, care nu sunt un adept al curentului hip-hop/rap, nu reprezintă nici măcar curentul cioRAP. Atât de trist şi capitalist, atât de lup moralist şi anti-coca (rămâne între noi, dar mulţi cocalari îl ascultă). Ultima lui piesă dezbate în versuri alese “veşnica americanizare” la care ne auto-supunem. Îl doare că ne pierdem identitatea naţională, că vorba lui “cândva era Turcia pe aici”. Cam atât cu identitatea naţională, nu? Şi da, Connect-R cântă în engleză. Că asta e morala: Puya nu e Tupac, dar Conectat-U e Şean Pon de România.

Românul se fereşte de americanizare. “Ăia se împuşcă prin licee”, în timp ce pe la noi “doar se bat/ sexuiesc/ înjunghie”. Bun. Ăia acceptă homosexualii. Noi acceptăm popii gay. Noi visăm la Americăn Drim, dar ne mulţumim cu Visul Dorobanţian.

Ştiţi povestea omului cu Voce de Radio? Pe scurt: fost DJ de radio – droguri – cerşetor – youtube – faimă. Cât de des vezi acest Vis la noi? Noi avem Fenomene, dar să se ocupe Guvernul, Băse, politicienii de ei. Şi `mniezo cu mila. De Revelion am fost mai scârboşi ca niciodată. S-au perindat prin faţa televizorului cele mai scârboase şi prosteşti toalete decoltate. Şi ăia de la televizor sunt moralişti.

Spre “ruşinea” mea am văzut, abia acum, emisiunea Andrei Măruţă. O-la-la ce ipocrizie de prost gust! Dacă nu îşi cântă piesele anonime la fiecare 10 minute nu se simte bine. Mă laşi?!

Şi nu vă faceţi griji că bagă televiziunile pe gât rahaturi. Suntem ahtiaţi după Moni, Iri şi Bote. Se vinde cartea lui Bote de zici că nu mai are românul ce să citească pe WC. Pensionarii vorbesc politică după ce răsfoiesc Liberţâţea, iar tinerii se vor jurnalişti după ce se uită la Acces DinRect. Vorba lui tata: “ne merităm soarta”.

Poftim program TV:

P.S. – că vorbeam de Puya, Paraziţii, etc, am eu ceva mai bun:

Popularity: 5%

Numa` de Bine pe toate drumurile!

January 04, 2011 Horhe 1 Comment

Începutul de an mă aduce pe toate drumurile internautice, şi demonstrez, în ciuda faptului că “lider de audienţă” e PRO/Antena/Realitatea, tot eu dau cele mai importante informaţii. De exemplu uite cum dă lumea de mine pe google:

- elena bunescu – nu e vorba de Elena Băsescu, ci de ELENA Bunescu o făcătoare de astrograme online. Deci fata vede în Google Space ce stele ai în jurul capului ancestral şi îţi spune de alde viitorului. Dar până la Elena Bunescu oamenii ajung pe blog paicişa.

- emisiunea super nanny 23 iulie 2008 – emisiune în care am jucat rolul copilului neastâmpărat. Da, ştiu, am jucat magistral în pamperşi.

- baba porno – e deja cunoscut faptul că blogul meu se adresează gerontofililor. Nu-i nimic, am bandă pentru toţi!

- film cu prinţesa sisi în română – nu am cu prinţesa sisi, dar dacă stai 5 minute îţi găsesc ceva SISI rău şi Made in România. Spui că e prinţesă.

- pentru moşu – Să-ţi meargă renii tataie!

- site de bocanci – www.jlapi.ro

- labe triste de fotografi – chiar în halul ăsta de proaste sunt pozele făcute de mine cu telefonul mobil Nokia 1100?

- dezalcolizări – aha… deci cineva a înţeles filmuleţul ăsta!

- marţi după crăciun prost – greşit! E “Marţi, după Crăciun! Post! Tot Post!”.

- revelionul columbofililor din sibiu 2010 – o petrecere cu porumbiţe câte vaci pensate la TV de Revelion 2011.

- hardcore clismă – până acum am cântat doar hardcore punk şi ska. Dacă ăsta e noul trend muzical eu nu mă bag!

- poze ştoarfe – nu aici. În tabloide.

- ciroticii au voie carne de porc? – da. Îmbibată în bere, vin şi vodka.

Cam atât până acum. Vă recomand să mă întrebaţi pe mine direct aici dacă mai aveţi vreo nelămurire existenţială. Nu mai chinuiţi google-ul.

Popularity: 5%

Horoscopul din spatele succesului!

December 07, 2010 Horhe No comments

Cine mă cunoaşte ştie că nu îmi permit zilnic trei ziare de mare anvergură (Flick, Câncân şi Liberţâţea) şi ţin de mărunt până îmi cumpăr Kamikaze şi Academia Caţavencu. Ce să-i faci? Sunt sărac lipit duhului şi dacă vreau sâni pot să caut pe google.

Până acum am crezut că este doar o coincidenţă că nu văd navetişti cititori de A.C., ori Kmkz, dar cu ajutorul mai multor cititori de tabloide am aflat care este insuccesul din paginile celor două publicaţii: lipsa horoscopului!

Primul caz, în care un cititor versat de Liberţâţea mi-a atras atenţia că ziarul meu nu are horoscop, a avut loc în Personalul Ploieşti Sud – Bucureşti Basarab. Tricoul mulat pe burtă cu “Puţa Madre”… era “puta”, dar îi căzuse maioneză de la şaormă sub “T”, şi telefonul plin de muzică de petrecere la cort, pus pe boxă, mi-a dat de gândit că stau lângă un vechi cititor de Dilema Veche. După 10 minute de buriceală (dans pe manele) forţată am adormit cu ochii în lacrimi. Nu de durere auditivă, ci de tristeţe la versurile lui Salam: “cui mă laşi tu sufleţel, oooooouăăăăă uăăăă ăăăăă, prinţesa lui viaţa mea, ouăăăăă uăăăăă ăăăăă…”. Mi-am băgat timpanele adânc în creier, pentru că am această super-putere, şi am început să cânt cu creiereul. Nu prea acopeream manelele, dar ce pretenţii aveţi de la un creier 2.1? După cinci minute de şedere în Nirvana, colegul meloman de compartiment mă bate pe umăr şi mă întreabă: “băiatu`? Ziarul ăsta are horoscop?”. Îi spun că nu, şi se uită mirat la mine. Crede că îl mint şi îşi iese din pepenii zodiacali. “Ce căcat de ziar e ăsta fără horoscop?!”. Îi explic “ce căcat de ziar e” şi ne liniştim. Devenim prieteni şi până la Bucureşti îmi spune despre el şi cum se duce să se vadă cu o tipă la o întâlnire. Trebuia să îmi dau seama că merge la agăţat, doar şi-a pus mănuşile de sală de forţă… prostul de mine.

Al doilea, şi cel mai grăitor caz de “are horoscop?” a avut loc în facultate. Da, am şi colegi care vin la cursuri în funcţie de ce spune Neti Sandu. O colegă a văzut că citesc ceea ce părea o foaie de hârtie ieşită pe uşa Tipografiei şi a dedus că are horoscop. A venit timidă spre mine şi mi-a cerut ziarul “să îl răsfoiască”. L-am pasat, ca un bun samaritean ce sunt, şi l-am primit înapoi după un minut. Asta da citit rapid! Oare ştie tehnica cititului printre rândurile paginii? “Ai şi terminat?”. “Nu, dar nu are horoscop”.

Un ultim exemplu de lipsă totală de loialitate pentru cititori din partea A.C. şi Kmkz a avut loc zilele trecute la locul de muncă. Mi-am lăsat ziarele pe masa din bucătărie şi o colegă a început să le răsfoiască. Căuta ea ceva şi nu era vorba nici de editoariale şi nici de cronica de teatru. “Nu are horoscop…”. “Aaa… ok”. Şi gata lectura!

Aşa că adresez o scrisoare deschisă celor două ziare: băi băieţi şi fete, am înţeles că nu plătiţi întreţinerea ca ziarul CanCan, că nu faceţi plinul la maşină CA CAnCan-ul, că nema silicon şi naturel ca-n Liberţâţea, da las-o Big Bang iartă-mă de treabă, nici măcar o vorbă astrale pentru zilele ce vin? Ce speranţe să mai avem?

Râdem, glumim, horoscop, plătim.

Popularity: 6%

A murit Moş Ciucalată!

October 20, 2010 Horhe No comments

Zguduitor şi demn de tabloide, doamnelor şi domnilor, la jumătatea lunii octombrie magazinele Kaufland au scos la bătaie şi consum Moşi Crăciuni de Ciucalată. Până aici nici o problemă la ciucalăţile de anul trecut cu etichetă de anul ăsta, dar am fost martorul unei sângeroase crime. Moş Crăcilă de Ciucalată a fost… `mniezeii mei… prea greu de spus în cuvinte.

Prezent la faţa locului Cristian Ciocan (are un H în nume, dar nu ştiu unde) a declarat următoarele: “Voi demara o serie de investigaţii la radioului de ciucalăţi, jeleuri şi ciungi”.

În urma cercetărilor făcute de mine am ajuns la următoarele concluzii:

- Moşule ce maro eşti;

- criminalul nu suferă de sadism extrem din moment ce a lăsat capul;

- Iepuraşul de Paşti, şi ouălele lui, nu sunt în siguranţă. Cer suplimentarea pazei pentru ciucalăţile de Paşte încă din luna ianuarie;

Morala? Zâmbeşte, mâine poate fi mai maro.

Popularity: 4%

Mândru` coleg cu dive.

October 12, 2010 Horhe No comments

Râde lumea, individioasă, că sunt coleg de facultate cu multe celebrităţi. De exemplu, noua divă a României, Roxana Nemeş, îmi este colegă. Da, viitoarea Mihaela Rădulescu (că ea mai e divă) îmi este colegă la Universitatea Hyperion-Jurnalism. Şi mă laud cu asta pentru că ridică ştafeta numărului de apariţii pe “cap de facultate” în tabloide. Nu că-i mijto?!

Nu ştiu cum a ajuns Roxana aşa de vedetă dar o felicit. A venit de departe ca să găsească dragostea adevărată în impresarul acela gras… ăăă, gras de bunăvoinţă şi iubire. Eu nu sunt precum colegul meu Robert care intrat în lift cu ea a spus “frate, pe piciorul ei scrie bostănărie” (aluzie că are picioarele groase… ruşine colegu`, ruşine!). Eu mă bucur pentru Roxana şi când apare în tabloide, deoarece nu ratează ocazia să spună ceva de noi, colegii ei: “Eu îl iubesc pe X cu adevărat, pentru că aşa cum am învăţat la Universitatea Hyperion-Jurnalism, anul II, colegă cu George, Cristina, Robert, Adi, ….”. Aşa e. Şi în viitorul apropiat, când o să ajungă pe scenă cu Inna, Lady Gaga şi Sofia Vicoveanca sunt sigur că o să spună: “Mulţumesc părinţilor pentru încurajare. De asemenea casei de discuri, fanilor, colegilor de la X-Studio, adică Iubi într-un cuvânt. Şi nu în ultimul rând, le mulţumesc delor de la Universitatea Hyperion, colţ cu cafeneaua X, şi colegilor George, Adi, Andreea, Catalina, Clara, …”. Bag mâna-n silicon că o să zică aşa.

O altă divă din facultate, persoană de care mă leagă un trecut tumultuos, este o Blondă (nu îi cunosc numele), dansatoare în cluburi şi videoclipuri de manele. Blonda a fost şi colega mea de liceu, amândoi fiind mândria “Grupului Şcolar “Nichita Stănescu”, acum Liceu scris cu litere mari. Pentru mulţi tot un Palat al Curbelor. De, poreclele nu mor niciodată. Cu Blonda nu am avut tangenţe nici în liceu, nici acum, dar am zărit-o de 2-3 ori la fumat în curtea liceului, şi paranormal, la fumat în facultate. Precizez că eu nu fumez şi nu am fumat. Socializez.

Imensă a fost mândria mea când colegul Adi mi-a arătat pe youtube un videoclip de manelist cu Blonda în rol de dansatoare. M-am lăudat la părinţi şi m-am rugat la Providenţă ca într-o viaţă anterioară să ajung ca ea. Apropo, dacă găseşte cineva clipul, îl rog să pună link la comentarii. Ca să vadă tot poporul.

Acestea fiind zise, îi încurarej pe toţi colegii mei, şi nu numai, să se laude cu vedetele facultăţilor în care prestează. Apoi să ne batem în apariţii TV şi mondene. Facultatea câştigătoare are diplomele acreditate timp de 5 ani.

La lupte divii şi divele mele!

Popularity: 22%

De ce citesc românii tabloide? Studiu britanico-român.

August 31, 2010 Horhe 1 Comment

Hello, dear români. Eu, Cercetătorul Britanic am conceput un nou studiu, aşa pe scurt, despre tabloidele din România. Am cercetat intens motivul pentru care oamenii cumpără tabloide şi am ajuns la următoarele concluzii:
1.Românii cumpără tabloide pentru că hârtia nu zgârie, e moale şi la ocazii speciale conţine şi aloe. Aceştia se numesc, în engleză, Toilet-Readers;

2. Dilema Veche, Academia Caţavencu şi Kamikaze sunt ziare cu tiraj mic şi se termină foarte repede, fapt care produce o extorsiune a cititorilor, aceştia fiind nevoiţi să cumpere tabloide, contrar inteligenţei lor peste medie. Această grupă de cititori poartă numele de Materie-Cenuşăreasa;

3. O altă grupă de cititori de tabloide, semnificativă, sunt Tri-Tabloizii, adică persoanele care cumpără zilnic Liberţâţea, CâhCâh şi Clici, 3 ziare cu informaţii asemănătoare. Acestea persoane sunt de lăudat deoarece verifică o ştire din trei surse, ceea ce denotă profesionalism;

4. Printre cititorii de tabloide se află şi Rubedeniile, adică rudele celor care apar în astfel de ziare. De exemplu, se numeşte rudă, o persoană care este văr cu fratele unui coleg de bancă de-al unui tip care a atins-o pe crac pe Monica Columbeanu în clasa a V-a;

5. Din ultima grupă de cititori de tabloide fac parte acei oameni care încă din clasele primare sunt consideraţi Proşti, fără viaţă, care trăiesc poveştile altora şi se hrănesc din succesele vedetelor. Aceştia tind să fie cei mai numeroşi;

Acestea fiind zise, aştept cu sinceritate să îmi spui din care grupă de cititori faci parte?

Popularity: 7%