Tag Archives: taranca

Moldovencele nu se sparg. Se coc.

Dacă trăieşti cu impresia că acest text are un final trist (moarte, viol, jaf), îmi pare rău să îţi spun că nu va fi aşa. E o simplă relatare, imaginară, bazată pe fapte reale, a vieţii unei tinere care a venit la Bucureşti ca să se afirme. E vorba despre Miruna. Miruna Moldoveanca.

A intrat în Bucureşti cu gândul să se afirme într-un domeniu şi să îşi facă părinţii mândrii. A ales jurnalismul pentru că… e cu scrisul, cere condei, şi e o arie unde ca femeie te poţi dezvolta foarte rapid. Asta dacă mai ai şi talent. Nu ştiu dacă Miruna are talent, dar oricum povestea nu gravitează în jurul talentului ei.

A intrat pe uşa facultăţii îmbrăcată simplu, cu părul negru-natural, prins într-un coc simplu la spate. Mergea tăcută spre clasă şi nu vorbea cu nimeni. Nu ştia pe nimeni. Era o simplă, neinteresantă. Timpul a trecut şi a început să cunoască persoane, să se integreze într-un grup, să se implici în activităţi de grup şi să vină la facultate doar când e rost de venit. Adică la examene.

Mult timp nimeni nu a mai dat de ea, nu a mai avut plăcerea să schimbe un “salut” cu ea şi nici să se bucure de zâmbetul ei de fată simplă de la ţară, din Botoşani, Moldova.

Dar a venit şi sesiunea de final de an II, şi Miruna trebuia să vină la examene, să arate că în restul anului de chiul a aprofundat ceva. Şi să vezi schimbare. Miruna Moldoveanca devenise Miruna Emancipata. Mergea lent şi cu mişcări lascive de şold, îmbrăcată sumar (sau mai deloc), cu buzele roşii a semafor şi părul lung, desfăcut şi blond platinat, efect de orbire. Zâmbea mai puţin ca înainte, dar se uita de sus la toţi mucoşii ce nu au evoluat ca ea.

Nu mai vorbea de casa săraca de acasă ci de ultimul club în care a dansat pe cub. De prietenul din Botoşani nici nu mai sufla, din moment ce atârna de braţul ei un Tarzan cu 4 clase şi facultate. Afară o aştepta o maşină mare care să o ducă la şomping de UGG-uri. Cei pe care îi purta o strângeau în cot.

Şi plecă, fără să mai salute jovial cum făcea odată.

Concluzia: e coaptă. Aştept să o văd ofilită în anul 3, cu coşuri de nervi, fără fond de ten, fără bani, cu haine vechi, imagine de “consumabilă” şi filme deocheate pe internet. Dacă nu, sigur apare la TV.

taranca

Popularity: 3%

Poezie de pe uşa unui WC de ţară.

În trenul Personal, din gară

Sta un mascul, feroce, dur.

Cu patru “trelinguri” pe el,

Şi pantalonii rupţi în tur.

***

Se pregătea să plece, aşa

La mândra lui, la Ciorogârla,

Dar ea nici nu-şi imagina

Că Hercule vine spre ea.

***

Apollo simţea de mult, ceva

Un sentiment de disperare, frica!

Şi se ruga la dumniezo

Ca Miţa să nu-l înşele c-un Romeo.

***

Ajuns la ea, o aşteptă

În frig, pe linia a IV-a,

Şi când văzu că nu mai vine,

Trecu la fapte, acţiune!

***

În faţa casei părinteşti

Miţa avea un BMW mare

Tunat, cu spoilere şi roţi

Şi cruciuliţe colorate.

***

În casă, lângă soba caldă

Se încălzea Miţa şi El.

Nervos, Ulise ţipă către ea:

“Fumea mea, eşti proastă?!”

***

“Da tu ce vrei aici? ţărane!

Fără maşină şi bănet.

Eu m-am emancipat băi sclav!

Mă upgradaşi, de la căruţă la Q8!”

Popularity: 1%