Tag Archives: tarani

Românu-i fermier, ura, leliţa mea!

Au mai fost isterii internautice prin România, dar nici una nu o egalează pe cea de acum. A fost vremea lui Travian, lui Wow, GTA şi chiar Solitaire, dar nici un joc nu a dus la un asemenea flux de mass-uri pe messenger. De fapt nu este “un singur” joc. Sunt mai multe dar cu aceeaşi temă: eşti un fermier.

Şi dă-i şi luptă cu click-urile să-ţi crească producţia de ovine, caprine, porcine, poate şi recolta. Dă-i să fie. Rupe tastele pe hi5, facebook şi oriunde mai poţi să creşti ceva electronic.

Pe mine nu mă deranjează avalanşa de fermieri, că vorba aia, avem cu ce, dar se blochează computerul când vine avalanşa de mesaja de genul: “salut, am crescut cu sudoarea frunţii nişte cafea românească. Dai un click să-mi crească producţia?“, sau “salut. Eu şi cu porcul meu vrem să fim mai mulţi. Dă şi tu un click!“.

Dacă am prieteni care joacă acest tip de Tamagochi, şi citesc aceste rânduri, le spun cu mâna pe tastatură că eu sunt român şi vreau să moară ferma vecinului ca să am linişte pe messenger.

Popularity: 2%

Dragostea ta mă îngheaţă!

În comuna Scorţoasa era noapte. Întuneric, frig, târziu. Casele de la stradă erau “moarte”, numai într-o coşmelie mai pâlpâia lumina unei lumânări. Era casa lui Gherasim, ridicată cu sudoarea frunţii lui Gherasim Senior în timp ce îşi bătea femeia, Gherasim Senioarea. Gherasim Junior locuia cu Lucreţia, femeia lui, amica lui, companioana lui şi la nervi, sacul lui de box. Tradiţie. Cum spuneţi voi orăşenii, “cei doi erau o familie dezorganizată”, lucru ce nu este adevărat. Cei doi trăiau într-o armonie perfectă. El bătea, ea se frăgezea, el bea, ea se îmbăta cu pumni, el dormea, ea se răzbuna. Era un perpetuum mobile al dragostei conjugale, cei doi fiind urmaşi ai literaturii româneşti cu ţărani.

În fiecare seară, la orele 19, Gherasim termina “munca” în sat şi pleca spre Magazinul Mixt al comunei, loc unde muncea Lucreţia. Prin “muncă”, Gherasim înţelegea să ajute sătenii să scape de cele dorite, iar Lucreţia era un fel de… damă de companie a comunei. Dădea bine la braţ, la pat şi apoi la bârfele de la biserică.

Cei doi nu aveau copil, dar dumniezo le este martor că se chinuiau. Gherasim acasă, şi Lucreţia asiduu în deplasare.

Lucreţia nu era o femeie rea, chiar dacă tu eşti tentat să crezi asta. Ea nu înşela din răutate, ci din curiozitate. Şi era dornică să ştie cât mai multe despre taina amorului pentru a-l bucura pe soţ. Gherasim de asemenea nu era un bărbat rău. El nu îşi bătea soţia de nebun. Nuuu… O bătea din tradiţie. Tatăl lui o bătuse pe mama lui, socrul încă îşi mai bătea soacra şi toate vecinele în general erau bătute. Era o tradiţie. Te bate dumniezo dacă o încalci.

În ciuda acestei fericiri dintre cei doi concubini, povestea se termină trist. În aceea seară, când numai ferestrele lor mai luminau, Gherasim testa o sticlă de poşircă, bună, proaspătă, cumpărată cu banii lui scoşi cu forţa din pantalonii iubitei. Ea de supărare că a rămas fără bani de cizme (UGG nu mai erau la modă în Scorţoasa) s-a gândit să facă niţică trabă casnică. Curăţenie. Cu clor.

Hahah. Crezi deja că o să moară Gherasim de la clor? Greşit! Gherasim vede bine pe timp de noapte. Nu are el night-vision, dar lumânare-vision tot are. Şi când e beat simţurile îi sunt şi mai dezvoltate. Aşa că a înţeles planul consoartei.

De supărare că aceasta a vrut să îl cureţe cu suc fără pulpă, a hotărât să o scoată la aer curat. Aşa că dintr-un pas şi trei înjurături a dat-o afară pe Lucreţia. Şi cum învăţătura de minte nu e bine prinsă dacă nu sunt -5°Celsius, Gherasim a hotărât să îşi dezbrace femeia în frig, “ca să simtă mai bine dragostea”.

Lucreţia şi-a găsit obştescul îngheţ patru ore mai târziu, pe preşul de paie.

Azi Gherasim mănâncă bine la puşcărie şi are un pat cald pe care să pună capul. Nu îl mai deranjează nici o femeie şi nici nu ţine socoteala banilor de mâine. E un om fericit. Pe lângă luxul zilnic mai trăieşte şi o glorie locală. Femeile din Scorţoasa îl consideră un “bărbat bine” pentru că a pus păcătoasa la respect, iar bărbaţii se abţin… dar în mulţi roade invidia…

Popularity: 2%

Poezie de pe uşa unui WC de cofetărie.

La colţ de bloc, p-aleia mea

Şade în faliment, cofetăria.

Fără clienţi, dar cu prestanţă

Cândva un loc de mare clasă.

***

Într-o zi, cam pe la prânz

Când am aflat că “vechi” e modă,

M-am afişat la ea ca un mânz

Convins că o să-i placă “moda”.

***

“Draga mea, m-am hotărât

Azi ieşim la braţ în sat!

Nu e nimic de amânat,

Azi te răsfăţ adevărat!”

***

“O scumpi, ce mă mai iubeşti

Merem la un restaurant select?

Dar hai să nu fim prea cocheţi…

În Mall la şomping e perfect!”

***

“Cofetărie draga mea!

Vechiul e modă, ce naiba!”

“La prăjituri s-o scoţi pe mă-ta!

Eu vreau în Mall, ce pana mea!”



Popularity: 3%

Poezie de pe uşa unui WC de ţară.

În trenul Personal, din gară

Sta un mascul, feroce, dur.

Cu patru “trelinguri” pe el,

Şi pantalonii rupţi în tur.

***

Se pregătea să plece, aşa

La mândra lui, la Ciorogârla,

Dar ea nici nu-şi imagina

Că Hercule vine spre ea.

***

Apollo simţea de mult, ceva

Un sentiment de disperare, frica!

Şi se ruga la dumniezo

Ca Miţa să nu-l înşele c-un Romeo.

***

Ajuns la ea, o aşteptă

În frig, pe linia a IV-a,

Şi când văzu că nu mai vine,

Trecu la fapte, acţiune!

***

În faţa casei părinteşti

Miţa avea un BMW mare

Tunat, cu spoilere şi roţi

Şi cruciuliţe colorate.

***

În casă, lângă soba caldă

Se încălzea Miţa şi El.

Nervos, Ulise ţipă către ea:

“Fumea mea, eşti proastă?!”

***

“Da tu ce vrei aici? ţărane!

Fără maşină şi bănet.

Eu m-am emancipat băi sclav!

Mă upgradaşi, de la căruţă la Q8!”

Popularity: 1%

Iubesc România!

Pe zi ce trece mă îndrăgostesc mai rău de această patrie minunată. Ador peisajele, relieful variat şi adaosul uman la ele: PET-uri, copaci tăiaţi, moloz, semn că în acest colţ de planetă se trăieşte. Iubesc şi animalele, vacile schiloade, caii bătuţi la sânge, de acelaşi om multifuncţional, şi câinii, aceşti stăpâni de oameni, animale cărora le sunt satisfăcute toate plăcerile. Se caută metode ca ei să se fecalizeze mai bine, şi cică noi oamenii suntem deştepţii.

Nu în ultimul rând iubesc şi ultima ramură a mamiferelor, oamenii, deci românii. Sunt amuzanţi, şi nu prentru că aşa vor ei, ci pentru că le iese. Cum se chinuie ei pentru o carieră şi cum se bend over pentru un bănuţ. Cum urăsc ei un şmanglitor de buzunare, dar consideră geniu un devalizator de bănci.

Şi de asemenea, iubesc un bâlci în toată regula:

Popularity: 1%

Ora de Gasca si taranii!

2 taranci la Bucuresti si un taran pe coclaurile satesti…

Ora de Gasca – Taranii.mp3 –

Popularity: 1%

ORA DE GASCA VA PROVOACA!

Ora de gasca o sa intre pe unde…impropriu zis ca emite doar pe internet. Dar incepand cu data de 25 (?), o sa asculati prima mostra de umor marca “Ora de gasca”.

Ca sa intrati in paine de pe acum, va provocam sa gasiti un nume pentru rubrica (inainte trecuta “Gasca pe strada”)… Aveti 3 saptamani la dispozitie sa veniti cu un titlu. Nu trebuie decat sa scrieti numele rubricii, numele vostru si o adresa de email unde va putem contacta. Premiul consta intr-un tricou personalizat, marca “Ora de gasca”! HAIDA!

…impreuna cu alte rubrici din josul blogului…Auditie placuta…(scuzati calitatea…dar pe viitor o sa fie mult mai bine).

Popularity: 1%

Ora de gasca – Cupluri.

Iertare pentru calitatea audio. In original nu suna asa harsait…. Auditie placuta.

Popularity: 1%

Robo-bunicuta

Sunt un “consumator” de RATB, ca toti ceilalti, care zi de zi traieste un nou episod.
Azi am realizat ca nesimtirea nu are varsta, si chiar si prostul gust. Doar limita de timp (cam 20 minute cat dureaza drumul de la Piata Unirii pana la Piata Rahova).
Vesnic aceleasi razboaie duse la usile tramvaiului, copii impinsi pe sub marea de picioare ca sa ocupe locuri, etc etc. Si usile se inchid…
O tanara, probabil venind de la liceu, norocoasa cei drept, doar a prins loc pe scaun, este asaltata de o armata de bunicute. Tanara arata vizibil ca nu se simtea bine si ca are de parcurs o distanta mare cu respectivul tramvai. Dar NU! Nu te poti opune sutelor de operatii suferite, miilor de tije din picioare, si altor probleme de sanatate pe care le are orice batran in ziua de azi. Problema nu ar fi lipsa de educatie a fetei sau neintelegerea dintre generatii, ci ipocrizia celor care stateau pe scaune, asezati ca la amfiteatru si urmareau scena, antrenand si mai mult discutia.
Vizibil stanjenita de situatia produsa, domnisoara coboara, probabil si pentru o gura de aer, iar “doamnele” se invita reciproc sa se aseze. Si da. Locul se ocupa de una dintre dansele…pentru o singura statie. Apoi tramvaiul se goleste incet incet apropiindu-se de capat fara ca nimeni sa mai aibe interesul acelui scaun. Un intreg circ pentru un scaun…pentru o statie.
Oare cand voi ajunge la o varsta inaintata voi face atata tam-tam pentru un loc? Dar voi?

Popularity: 1%