Taxi @ Numa' de bine.eu

Taxime-triștii se atacă

January 08, 2012 Horhe No comments

Stimați cititori, dacă vreți să plecați zilele astea din România, ori să veniți, trebuie să vă feriți de taxime-triștii de la aeroportul Otopeni. Cunoscuți și ca Taximo, și împărțiți în două grupări (cu licență și fără), taxime-triștii au început să se taie singuri în preajma aeroportului, pentru a capta atenția clienților. Clienții trebuie să se ferească de ei pentru că pot provoca stări emoționale proaste și pot lăsa urme de rimel pe bagaje.

Conform datelor furnizate de reporterii NdB, altercația a început acum câteva zile când, sub influența băuturilor alcoolice, un taxime-trist a urlat în fața aeroportului că un hotel din Tokio e de rahat. În acel moment, un alt taxime-trist, și-a dat bretonul din ochi, a pus mâna pe o lamă și a început să se taie de supărare. Așa cum știe toată lumea, taxime-triștii se ajută între ei, iar cei de la Otopeni și-au chemat toți colegii prin stație. În mai puțin de 30 de minute aproximativ 50 de taxime-triști au început să se taie între ei și căutau cu disperare un colț pentru a se ascunde de lume.

Poliția a intervenit cu promptitudine, înarmați cu mâncare fast-food și muzică tristă. Un singur taxime-trist a avut nevoie de intervenție medicală după ce și-a prins cercelul din limbă în breton.

Revenim cu mai multe detalii, dacă apar.

Popularity: 7%

Jmecherii nu se apleacă după mărunt…

October 27, 2009 Horhe No comments

Au dispărut acei jmecheri care te “jigneau” cu un ciubuc de 10 lei, sau cărora le aluneca bancnota din mână şi te lăsau să o ridici pentru propriul buzunar. Acum e criză şi o resimte chiar şi hapciupaliticul cu BMW, chiar dacă nu recunoaşte şi minte că plimbă zilnic trancariciul cu benzină în valoare de n-jpe lei. Dacă îl vezi în autobuz sau maxi-taxi, nu te mira, mămăligichi are maşina în service.

Acum se merge şi cu maxi-taxi. E ieftin, mai rapid şi cum spuneam şi în alt text, antrenant. Suntem sătui de şoferii de autobuz care nu fac nimic interesant în trafic, şi fazele cu lipitul de parbriz sau prinsul gâtului în uşă sunt… fumate. În maxi-taxi mai sari pe geam la o curbă, mai cade scaunul pe tine, se mai prăbuşeşte o babă care nu ştie ce e aia Mountain Russe şi uneori, buburuza aia de maxi-taxi are pretenţia “să facă trenul”.

Urcă jmecherul în maxi-taxi. La braţ are o fafaştoacă, model “spate gol la 10 grade”, genul de fumeie cu noada încinsă ce nu suportă pulovărul care îi acoperă calităţiile. Şi are desen chinezesc pe noadă. Ca să nu uit.

El plăteşte că e un domn, şi are maşina în service. Scoate bancnotele din buzunar, făcute grămadă, precum au cerşetorii banii în bocanci. Plăteşte, dar la primirea restului o moneda de 50 de bani cade pe podeaua dricului. Timpul se dilată. Totul este mult mai lent. Jmecherul este în Matrix (poartă ochelari de soare pe ploaie) şi se gândeşte cu viteza luminii dacă se apleacă sau nu după monedă: “dacă mă aplec spune asta că sunt zgârcit. Dacă o las pe jos, pierd 50 de bani. Ce să fac doamne!? Dă-mi un semn…”… “hai puişor (porcul ăsta de 120 de kg în viu?) să ne aşezăm!”. Ăsta e un semn că trebuie să laşi moneda jos şi că se cere o glumă. “Cad banii din mine, hă hăh hă! Că la valoarea mea…”.

Eu mă aplec după monedă. Am acasă o sticlă de 5 litri pe care o umplu constant cu fise. Când ajunge la dop o desfac, număr comoara şi plec în Vama Veche. Acolo mă destrabalez precum un copil ţinut cu lanţul de părinţi, şi mă răzbun pe jmecherii şi jupânesele cu buticuri, care mă tratează cu derierul doar pentru că ei au puterea supei la plic şi a berii la pet:

“Deci ai cumpărat 3 supe la plic, 2 beri la doi litri, două pachete de ţigări, pâine, parizer, un vin şi o sticlă de apă. Ce mai vrei?”

“Să plătesc… dacă se poate.”

“Mda… 48 de lei… adică 480 de mii… dar dacă vrei şi pungă rotunjim la 50.”

“Bine. Scoate-ţi magnetul. Azi plătesc în kilograme.”

pula

Popularity: 1%

Grigore la Maxim-Taxi

October 07, 2009 Horhe No comments

Grigore. Român de-al nostru. Neaoş. Nu avea stare pe acasă, aşa că în loc să îşi cheltuie pensia pe nepoţi, se angajase şofer pe maxi-taxi. Făcea ture prin Bucureşti, mai vizita oraşul, mai cunoştea oameni şi se cultiva şi el, că de, un om ieşit în lume e un om cult.

La firmă nu aveau maşini mai bune, dar şeful mai împărţea autoturismele şi după ani. La cei tineri un model nou, ca să aibă ce să distrugă, iar la cei bătrâni un model vechi, ca să aibă ce să întreţină. Grigore a avut noroc şi a primit o bijuterie istorică: un model folosit de Mihai Viteazul la Rovine, dotat cu emisie pe carbohidranţi şi cu tobă de eşapament în interior.

El era mulţumit. Aşa îşi mai exersa talentul de şofer. Doar a fost 27 de ani lucrător la hipodrom, şi ori că bagi piciorul în coasta calului, ori că apeşi acceleraţia, tot aia.

Nu îl deranjau nici gropile din Bucureşti. Avea grijă cu ele, şi le ocolea pe toate… cele mici. El nu se pripea la nimicuri. Vorba lui: “dacă vrei să distrugi o planetară, fă asta cu stil!”. Aşa că el ştia orice groapă după traseu şi o aborda în fiecare zi cu alt stil. Era şi un galant. La fiecare crater te mai aşeza în maşină, astfel încât să nu înţepeneşti într-un loc. Şi un cap în geam e binevenit, doar îţi mai vine mintea la loc.

Din cauza surplusului de boli, uita mereu că maşina trebuie menţinută, adică şofată încet şi sigur, ca să mai tragă patronul de ea încă 10-15 ani. El o confunda cu una de off-road şi pe macadam tura motorul la maxim. Spun că tura pentru că avea obiceiul să schimbe viteza undeva pe la 4-5 mii de turaţii, adică în momentul când hurdughia făcea precum o soacră opărită.

Până la această oră povestea nu are un final trist. Nici un şofer, tren sau stâlp nu a intrat în maxi-taxi-ul lui Grigore. Dar sunt toate şansele, mai ales datorită faptului că Grigore are sânge britanic şi confundă culoarea roşie cu verde.

maxi taxi

Popularity: 1%

Un taxi numit hârb

October 06, 2009 Horhe 1 Comment

Ora 11 noaptea. Mă roade foamea, urlă setea în mine şi picioarele au tendinţa să meargă conform forţei gravitaţionale: în jos. Era timpul! Era momentul! Zgârcenia mea (George Copos îmi este idol) urla! “NU! NU FACE AŞA CEVA! AI DOAR 2 STAŢII MARI DE MERS PE JOS!”. Ba da. Am băgat mâna în buzunar, am scos telefonul şi cu ultimele puteri am sunat:

- Dric Taxi. Bună seara.

- Alo. Sărut mânuşiţele. Un taxi la intersecţia dintre muncă şi cimitir, vă rog. Sunt tânărul leşinat pe trotuar şi am un crucifix de plastic aurit în spate.

- Pe bani sau bon de taxi? (bon de taxi = un bon să circuli gratuit cu taxiul)

- Bani. Lei. Euro. Dolari. Parai. Zloţi. Pul…

- Ajunge în 20 de secunde. Seara bună.

Dacă era pe bon venea a doua zi.

Urc. Pentru a îmi face simţită prezenţa în maşină, dau cu capul de uşă. “La cimitir birjar!”.

Şi şoferul o calcă. La propriu. Apasă acceleraţia, asta după ce uită râşniţa în treapta a 3-a. Herghelia de iepe de sub capotă urle de durere. Hoprrrrrrrrr! DI CU TATA!

În urechea mea râde Zgârcenia. Drăcuşorul Rozaliu se tăvăleşte pe jos şi urla: “Fraiere! Acum dai bani pe taxi şi apoi nu mai dormi de gălăgie!”. Aşa e. Hardughia urlă şi se zbate în mâinile lui Hakkinen de Ploieşti. Mă uit la el. E conectat la traseu. Nu vrea să rateze nici o curbă. Toate trebuiesc luate din scurt, pe bordură şi dacă se poate, cu scârţâit de roţi, sau jante, în cazul în care cauciucurile au rămas la plecare.

Ajung în faţa blocului. Frânează brusc. Mă lipeşte de parbriz. Data viitoare port centurile. Pe toate. Îi dau şi “ciubuc”. A fost el isteric, dar ai ascultat vreodată Lady in Red într-un dric? Cinste melomanilor care beau doar apă plată cu bujie.

Adorm.

Mă trezesc dimineaţă. Ah ce vis. Sunt sigur că aseară am economisit bani şi am mers pe jos. Deschid portofelul. Zgârcenia făcea un show de stand-up în faţa unor prieteni: “Să vă zic una bună cu un prost de aseară. Cică să cheme un taxi….”

taxi

Popularity: 2%

Sunt un domn, merg cu maxi-taxi

September 21, 2009 Horhe 1 Comment

Ador să merg cu maxi-taxi-urile. De ce? În primul rând pentru că este ieftin, 1.5 lei, şi de cele mai multe ori este şi rapid. Da, mai sunt şi şoferi care nu au auzit de a treia treaptă de viteză, dar Big Bang cu mila. Apoi, scap de controlori, bucuria ochilor mei sticloşi, nesătulii transportului din secolul ăsta. Ca un ultim lucru care îmi vine în minte, şoferii de maxi-taxi ştiu să facă dintr-un traseu un adevărat dezmăţ. gropile fiind pentru ei un prilej de reaşezare a hemoroizilor.

Sărim peste descrierea dricului cu aspect de conservă ca să trecem la tema principală a discuţiei. Din când în când abordez tema naţională a muierii (termen pe care nu îl folosesc niciodată în descrierea doamnelor) bătute de mascul pentru că nu e în stare să prăjească un cartof pe toate părţile. Astăzi dezbatem tema bărbatului care merită să fie bătut pe toate părţile pentru că nu este în stare să fie un domn…

Într-un maxi-taxi plin urcă două tinere cu prunci în braţe. Se chinuie vizibil să se descurce printre bani, copil, sâni, frâne şi privire băloase. De, aşa cum v-aţi dat seama, masculii nu se chinuiau în procesul de ridicare şi cedare de loc pe scaun, ci erau preocupaţi să nu piardă una bucată de milfă bună!

Norocul tinerelor a constat în două doamne care şi-au oferit locurile. Altfel chinul se prelungea mult şi bine. Cam câte gropi sunt din Berceni până la Rahova.

Ador bărbaţii fatali cu burtă de bere, bemve şi tricourile mulate. Sunteţi motivul pentru care mănânc enorm. Ca să fiu mereu în formă.

Popularity: 1%

Un Craciun luuuung!

December 25, 2007 Horhe No comments

Era 24 decembrie, ziua lu` Cristi (pe aceasta ocazie ii urez din nou LA MULTI ANI! si WE`RE FOREVER BLOWING BUBBLES!), eram in fumurile Backstage-ului, umeziti de vin rosu, si din senin ne bate o foame, ne reamintim ca ne e foame si trebuie sa mancam ceva cald. Fast-food sa fie, doarece pe langa faptul ca e calda si rapida (redundant), mai are si E-uri multe si cancer. Mai multe intr-unul. Si batem drumurile si nimic.
Ajungem de la Unirii in Ghencea si nimic de mancare si nimic deschis. De acolo ne riscam spre Apaca, unde nu vom gasii nimic…de mancare si de intors acasa. Idea era sa comandam ceva pentru acasa. Nimic. In seara de Craciun toti inchid. Daca imi doream o pizza sau shaorma de Craciun sigur nu primeam, norocul meu a fost ca mi-am dorit o plimbare prin frig. Asta am primit.
Infometati, ne intoarcem o parte buna din drum pe jos, acompaniati de cainii cartierului, caini aflati in compania babelor cartierului.
Ajunsi in casa pornim in urmarirea (pe internet) a restaurantului/fast-food-ului inca deschis. Nimic mancabil. Am dat peste ceva cu Hindu/Bangladesh Funky-Food, dar nu vreau sa am Hacaheana in farfurie nici daca traducerea inseama “Struto-camila in sos de lapte batut de soarta”. Nu vreau. Chinezii nu mai aveau nici Ling-Cea-Puc, Farfuri-a-Goal-a si nici Jumari-Ly Praji-Ty. Nimic de mancare. Trebuie sa revin la vechile obiceiuri si sa ii cer Mosului dulciuri.
Am adormit dupa ce am devorat tot ce nu era de sarbatoare in frigider si am adormit nu inainte sa imi iau doza de calciu de pe pereti.
Dimineata m-am trezit devreme spre a ajunge acasa sa il prind pe Mos de barba, sa ii spun ca orice are in traista, daca nu e calda, cu ketchup si nu miroase frumos nu merita. Dar pana acasa am prins ultimul taxiu. Era si ultimul din cartier dar probabil si ultimul din viata mea.
Rambo de la volan arata ca ultimul client “La Cateaua Lesinata”, si conducea ca si cum s-ar ocupa cu degustarea de acolo. Ii platesc cursa in avans + spaga, deoarece nu are rost sa ma complic si in fond cu banii dati in avans putea sa ma colinde tot Bucurestiul. Ce face Schumi? “Frate nu e nici un politist pe aici! Fi atent ce fac io mancatias (legat)”. Si in mijlocul intersectiei frumusete de cerculete, si rotocoale si vuiete “WOW FRATE!E SUCAR NU?”…aveam centura pusa, ochii inchisi si ma rugam sa treaca un Jeep al Ambasadei Americane sa ne izbeasca si sa opreasca Disneyland-ul si pe Mickey Mouse-ul de la volan. Pe Drumul Sarii mergea din bordura in bordura doar sa imi arate ca el e Regele Soselelor. Ma intreaba de unde isi poate cumpara o “litruta” de vodka ca ii e sete. Ii spun apasat ca pana la mine nu gaseste. Imi era frica, daca va degusta langa mine?
In fata blocului parcheaza cu derapaj si scartait de roti. Sunt impresionat pana la a incaruntii. Cobor si invat sa merg din nou.
In fata blocului imi imbratisez masina, pentru ca ea nu face cerculete in intersectii si nici macar de fum, si frigiderul pentru ca el mereu are ceva bun de mancare. Mosu` era langa brad, beat si bolborosea ca l-a parasit Craciunita pentru unu…Colum…bea..nu?

CRACIUN FERICIT!

Popularity: 1%

Tag Archives: taxi

Taxime-triștii se atacă

Jmecherii nu se apleacă după mărunt…

Grigore la Maxim-Taxi

Un taxi numit hârb

Sunt un domn, merg cu maxi-taxi

Un Craciun luuuung!

Sondaj de bine:

Horhe e de bine și aici:

Reclame de bine: