Tag Archives: teatru

Oana Turcu divorțează de Cristi Brancu

duban brancu1.1

Șoc în lumea șou bizului românesc. Celebrul cuplu Oana Turcu – Papucul ei, Cristi Brancu, divorțează. Se pare că realizatorul unei emisiuni pe Antena 2 și-a mințit soția că a înșelat-o, asta când toată lumea știe că Brancu nu taie nici pâine fără să îi ceară aprobare în scris.

Echipa NdB au aflat că aseară, în timp ce luau cina, apăsat de remușcări că nu este și el considerat un bărbat viril, Cristi Brancu și-a dat jos babețica, a coborât din scaunul special pentru mâncat și s-a așezat în genunchi lângă Oana. A început să îi spună cu lacrimi în ochi faptul că într-o dimineață, când a fost scos la plimbare, a reușit să se facă nevăzut pentru cinci minute, moment în care și-a înșelat soția. Auzind acestea, Oana Turcu a început să râdă isteric și să lovească cu pumnul în masă. Și-a rugat soțul să înceteze cu glumele, pentru că râsul îngrașă, dar Cristi a spus „e prea târziu”.

Fotografiile pe care nu le avem, dar pe care se poate citii mimica foarte bine, arată că teatrul a continuat. Cristi a început să se tăvălească pe burtă și să lovească podeaua cu picioarele, încercând să fie convingător, moment în care Oana l-a amenințat că dacă nu se potolește și nu papă tot, o să îl pedepsească și nu îi mai dă voie să se joace cu Mitoșeru în emisiune. Auzind acestea, Brancu și-a ieșit din minte și a început să improvizeze: „Să știi că am fost cu Duban la fete. Da! Pe la spatele tău! Duban le spunea glume și numerele la Loto din `90 și până azi, iar eu întrețineam atmosfera. Așa am făcut!”.

Auzind toate acestea Oana Turcu a răbufnit. A vrut să îl apuce de perciuni pe Cristi și să își scoată cureaua, dar și-a dat seama că nu rezolvă nimic cu dezbrăcatul. A început să plângă, iar printre sughițuri spunea că nu poate să trăiască în casă cu un mitoman, un visător care nu înțelege realitatea.

Până la această oră am fost informați de faptul că Oana Turcu este în sufragerie și face un mileu, iar Cristi este pedepsit și nu are voie să iasă la joacă.

Revenim cu detalii.

 

 

Popularity: 16%

Din lac în prepuț

politist 1

Mă lamentam ieri că nu mai am căști și o să fiu nevoit să ascult „muzica” vieții, dar nu mă mai plâng pentru că soarta a ținut să îmi demonstreze că tramvaiul 32 are multe povești pe care nu pot să le aflu cu muzică în urechi. Întâmplarea mea de azi începe artistic, ca într-o piesă de teatru. Este ora 06:45, 26 decembrie. Atmosfera de sărbătoare plutește în aer…

Se închid ușile la Sebastian și se ridică cortina. În fața mea, pe partea dreaptă a tramvaiului, un polițist comunitar beat. Nu doar beat. Vai gradele lui comunitare de beat. O mândrie pentru instituția pe care o reprezintă. În stânga tramvaiului, o doamnă. Polițistul se apleacă eroic spre doamnă și o întreabă fâstâcit:

- Doamnă… mă scuzați de deranj, da… aveți idee cât costă o sticlă de 0,5 de Sprite?

- Păi… cam 2-3 lei.

- 2 lei?! Pfuai (și se lovește cu putere peste frunte). 2-3 lei!? Păi eu am dat 80! 80! E normal să dau 80 de lei pe o sticlă de Sprite!? Pfuai de capul meu…

- Păi depinde unde.

- Aici doamnă, aproape de stație la butic. I-am dat domnișoarei o hârtie de 100 de lei, mi-a zâmbit și mi-a dat înapoi 20 de lei. Și la ieșire am zis să fiu băiat cu obraz și am dat restul unor boschetari. Pfuai de capul meu! Am dat 100 de lei pe un Sprite și aurolac. 

- Îmi pare rău…

- … dă capul meu…

Între timp mai trec stații, polițistul pare resemnat că e prost și femeia își vede de contemplarea matinală a peisajului urban.

- Doamnă, da mă scuzați că insist. Am și eu o întrebare. Aveți băiat?

- Nu, am fetiță…

- Să vă trăiască. Da nepoțel aveți?

- Nu…

- Verișori? Frățiori? Ceva?

- Nu.

- Da măcar sunteți măritată?

- Da. De 20 de ani.

- Atunci mă scuzați că insist. Eu sunt mai nebun așa. Și nu am fost la medic, dar, pe soțul domneavoastră l-ați văzut dezbrăcat?

- Ăăăă… da…

- Și mă scuzați că întreb da… deci îmi e și rușine, dar eu nu știu… cum trebuie să arate pielea la… ăăă… puță? Adică când se bel…

Minunea nu e că polițistul era atât de beat încât să întrebe așa ceva. Ci faptul că femeia a dispărut din peisaj cât ai spune „ce!?”.

Nu mai bine angajăm polițiști evrei, ca să rezolvăm problema organului?

Popularity: 10%

Un stafilococ în gât şi un şut un fund… II

Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi sper că pauza a fost sufiecientă. Acum vă rog să închideţi telefoanele pentru că nu mă interesează ce stil muzical preferaţi şi să continuăm piesa:

Actul 4. Spitalul Panduri

Ora 6:55, în faţa uşii pe care scrie informaţii, mă aşez la rând. Cabinetul se deschide “pe la 8″ şi eu deja sunt persoana cu numărul 14. Sunt 13 persoane înaintea mea, 13 pensionari, veniţi cu noaptea-n cap să stea la coadă. Minunat.

Când se deschide ghişeul de triere, aflu că se eliberează doar 12 bilete de ordine, deci sunt în plus, iar dosarul meu nu este complet. Lipseşte trimiterea de la medicul de familie. O altă trimitere. Nu-i nimic. Am pierdut o oră de muncă, o oră pe drum, o oră de stat la coadă, dar mâine mă revanşez.

Actul 5. Spitalul Panduri. A doua zi

De data asta l-am rugat pe tata să plece cu noaptea în cap ca să îmi păstreze un loc mai în faţă. Pot să scap de o oră de la muncă, nu de trei. La ora 6:45 când am ajuns eram prima persoană şi complet echipat să mă bucur de un consult spitalicesc.

Primesc bonul şi sunt îndemnat să mă aşez la altă uşă unde trebuie să aştept sosirea medicului. Pe uşă scrie că doctoriţa îşi începe programul la ora 08:00. Este 08:25 şi eu deja valsez pe hol. Se face 08:45. Apare. Nu pare că o deranjează faptul că a întârziat. De ce să o deranjeze? Se poartă ca unii medici să vină la muncă puţin mai târziu. Sunt vedete, se lasă aşteptate.

Se uită rapid peste foile mele şi-mi spune:

- Nu ai adeverinţă de salariat.

- Ba da. E la medicul de familie.

- Nu. Trebuie să am şi eu dovada.

- Pe trimitere aici e un X la căsuţa cu “salariat”, ceea ce înseamnă că la medicul de familie am adeverinţă. Deci e totul în regulă. Dacă se dovedeşte la un moment dat că nu sunt salariat şi că vă păcălesc, eu împreună cu medicul de familie vom ajunge după gratii.

- Nu. Mergeţi să vă certaţi cu cei de la informaţii. Că ei au triat actele.

Şi exact ca în jocurile copilăriei, am întâlnit balaurul cel rău şi am mers patru căsuţe înapoi.

- De ce nu mi-aţi spus că am nevoie de adeverinţă? Vin de două zile. De ce nu e o foaie pe aici care să menţioneze de ce acte am nevoie?

- Nu ştiam. (fana lui Bendeac)

Înapoi acasă.

Actul 6. Înapoi la ORL

Am hotărât să mă întorc la ORL-ista de la policlinică. Poate se leagă de un tratament cu ceaiuri de ciuboţica-cucului şi măciuca-ciobanului.

La ora 14:30 m-am aşezat în faţa cabinetului, ora la care doctoriţa trebuia să scoată capul pe uşă şi să spună “prima persoană?”. Ţeapă. Am auzit această frază minunată la ora 15:25. Nu face nimic.

Îmi zâmbeşte când vede că ne-am născut în aceeaşi zi şi îmi spune că stafilococ are toată lumea, doar că eu nu pot să fiu prieten cu el. Şi se operează, dar înainte de toate, trebuie să îmi fac operaţia de deviaţie de sept (gratuită, şi jur că nu dau nici o şpagă), şi apoi operaţia de scoatere a amigadelor (sper gratuită, tot nu dau şpagă). Dar până la operaţii trebuie să îmi tratez răceala, şi pentru asta am nevoie de pastile, preferabil de la Sensiblu. De unde ştiu asta? Păi am primit de la ea un cupon de reducere, ştampilat de ea, pentru farmaciile Sensiblu. Asta nu e ilegal?

La ieşire, un scurt monolog şi o palmă-n frunte… aveam motive.

Se trage cortina. Noapte bună.

Album de familie. Amigdale în Vama Veche.

Popularity: 9%

Lucruri nebuneşti pe care le faci când iubeşti

Atunci când eşti îndrăgostit eşti în stare de multe lucruri. Ajungi să cânţi pe stradă fără motiv, ţipi, măzgăleşti pereţi, dansezi şi lista poate continua. Din dragoste renunţi la hobby-uri pe care ea nu le acceptă, îţi schimbi garderoba (cică hainele mototolite şi de pe jos nu se mai poartă) şi câteva idealuri (gata! nu mă mai fac paraşutist).

Din dragoste renunţi la multe. Dar cel mai trist e când renunţi la zeci de minute bune, şi nici măcar pentru Ea, cât pentru un film. În general Ea alege filme romantice, siropoase, girl-ish şi visătoare. Nu mă deranjează. Uneori sunt bune şi astea, şi da, “A walk to remember” e un film foarte bun. Şi “Leap year”. Pentru că are un soundtrack frumos şi pe alocuri se aud şi Flogging Molly.

Dar ne întoarcem la ale noastre. După ce mi-am pierdut singur, de capul meu, o oră jumate la Poker, am hotărât, mai mult la presiunea ei, să acordăm o oră jumătate noului Bună, ce faci? Mare greşeală, mult timp pierdut când puteam să ne uităm pe pereţi.

De ce tot oftezi? De ce te tot foieşti? Ce nu îţi place? Ok, opreşte filmul că văd că nu mai rezişti!”. Asta a spus Adelina timp de 30 de minute, timp în care făceam tot posibilul să mă relaxez la film. Dar nimic. Am apreciat faptul că e printre singurele filme româneşti făcute cu mai mult de o cameră de filmat. Cadre inteligente, frumoase, imagine superbă, sunet extraordinar. Dar atât. Şi povestea e simpatică, doar că, un personaj băgat aiurea în scenariu a stricat tot.

Actorii sunt buni, dar nu de film. Cel puţin personajele principale sunt ok, dar lipsite de naturaleţe în faţa camerei. Şi cam atât.

Până la urmă filmul a fost atât de bun şi pentru ea că a adormit după 30 de minute. Oricum, de la acest text încolo va fi o mare presiune pe mine să aleg un film bun. Bun aşa, ne întoarcem la Poveste din Bronx. Şi dacă vrea film românesc, Actorul şi sălbaticii. Nu cred că se poate mai bine.

Popularity: 10%

Cum mi-am petrecut sfârşitul glumii

Sfârşitul glumii l-am petrecut aşa cum am făcut-o şi la Apocalipsa din ’99 şi 2000. Am stat degeaba şi am lăsat lucrurile să treacă agale. Nu am avut bani să fac Apocalipsa la bulgari, unde am auzit că românii sunt serviţi foarte bine pe ultimul drum şi cică la all-inclusive mori cu burdihanul plin. Dar nu mi-am permis şi oricum îmi e frică la ei că îţi parchezi dricul la hotel şi nu îl mai găseşti după cinci minute.

Dacă în ’99 am colecţionat bancnote cu Eclipsa-Apocalipsa, şi în 2000 am făcut nimic. Acum, în 2011, mi-am propus să rezist unei emisiuni cu Bendeac. Ştiu, cea mai stupidă modalitate de a pleca din lumea celor dreptaci şi stângaci. Sincer să fiu am urmărit 12 minute din “Puii lui” pentru că mă enervează faptul că nepotul meu învaţă la grădiniţă şi acasă când îi pică telecomanda în mână, tot felul de replici cretine “made by Bendeac”. Nu eram eu un copil elitist, dar nu îmi plăceau Vacanţa Mare pentru că erau de căcat, şi nu o să îmi placă acum Bendeac din acelaşi motiv.

Nu mai îmi bat capul şi tastatura ca să vă exemplific ce glume de-a dreptul stupide şi inimaginabile, pentru orice categorie muncitorească, are “paloşul culturii şi bunului simţ” Bendeac. E pur şi simplu o emisiune de rahat şi el va continua să îl imite pe Fernando de la ? aşa cum Garcea o imita pe Leana lu’ Costel. Până la faliment şi apoi politică.

Bendeac, din partea mea şi a tuturor care nu îţi suportă “umorul”: Eşti praf!

P.S. – cică e bun la teatru. De ce nu face asta şi să moară de foame cu demnitate?

Popularity: 7%

Mică introducere în minieconomie.

Claudiu Bleonţ a auzit că Emil Boc urmează să fie demis din funcţia de ministru, şi vrea să îi ocupe locul. Cum am am ajuns la această concluzie? Domnul Bleonţ a decis să facă o scurtă prezentare tehnocrată şi teatrală a situaţiei economice din România. Atât de captivat a fost de prezentare încât a rămas în statistica goală.

Claudiu Bleonţ a început prin a spune câteva cuvinte despre piesa de teatru în care vrea să joace, “În căutarea lui Prim-Ministru al Njpelea”, iar la final a arătat scala evoluţiei economice din România, precizând că “e mică, dar îţi faci treaba cu ea”.

De asemenea, viitorului prim ministru Claudiu Bleonţ a făcut o aluzie la adresa bisericii din România, spunând că: “Sunt creştin, da eeeee!“. Analiştii consideră “eee”-ul ca fiind o metaforă a faptului că Guvernul bagă bani în BOR de zici că BOR bagă ceva în noi.

Închei această ştire de ultimă oră cu precizarea că e mică, dar e a noastră!

Popularity: 5%

Te credem.

Am aflat deja ce ştiam de foarte mult timp. Sau credeam că ştiu. Dan Voiculescu nu e Felix. Adică e Felix, dar dacă era după el nu se făcea Felix. Nu se făcea nimic. Nici Tom, nici Bobcat, Garfield sau mâţa proastă a vecinei mele. Rămânea un simplu turnător, fără rol de animal linguşitor.

A, pardon! El nu vroia să fie nici securist. A fost forţat de împrejurări să toarne în sfântul spirit civic. Conform declaraţiei lui de avere a fost târât cu forţa de la groapa cu nisip şi forţat să joace în piesa asta macabră. Sub ameninţarea purcoiului de bani a fost silit să accepte rolul de Felix, chiar dacă el spera la Bunul Samaritean.

Pe parcurs au intervenit două probleme specifice marilor actori: joci prea bine rolul care nu te reprezintă (vezi Adela Popescu = rolurile de virgină; Radu Vâlcan = în rolul lui Stelian Ogică), şi uiţi să mai ieşi din personaj. Aşa că Felix o tot făcea de desene animate.

Îl credem pe cuvânt că a fost forţat să toarne. Până la urmă, liderii de azi au în comun turnatul: prin pahare, pe la Securitate.

Şi cum să nu îl crezi cu faţa asta?

Popularity: 5%

Moartea unui Facebook voiajor! În nici un act.

Ţrrr… Ţrrr… (te faci că îţi vibrează telefonul sub fund. Te uiţi cine e, recunoşti personajul şi ieşi din sufragerie.)

Eu: Da bă. Ce faci?

El: Bă! Ce faci?

Eu: Eu bine. Tu ce faci?

El: Eu fac bine. Am făcut o prostie…

Eu: Ce ai mai făcut mă distrusule? Cu ce ai mai păcătuit măi pedeapsă?

El: Bă, nu e de glumă. Taci şi ascultă! Deci… (se aude în şoaptă)… am intrat pe facebook…

Eu: Cine te-a pus bă! Eşti chiar aşa…

El: Taci bă animalule şi ascultă. Bbbb-oule! Deci, am intrat pe facebook… şi eram cu prietena lângă mine…

Eu: Bă nemernicule! Ai făcut-o cu prietene lângă tine? Să îţi fie ruşine! Dumnezeu nu doarme păcătosule! (nervozitate. Se umflă vena de la gambă.)

El: Taci mă dracu de bbb-ou! Şi a zis prietena mea să intru pe contul unei prietene din liceu…

Eu: Aoleu! Ăsta e menajâ-n troa! Şi mai mare păcat! Aoleu, anafura mamii!

El: Bă tu nu taci?! Am intrat pe contul tipei… şi am văzut un buton acolo… “Poke”. Şi am apăsat pe el!

Eu: Ce-ai făcut mă?!

El: Bă. Zi-mi sincer. Am dat de dracu`?! Ce o să se întâmple acum.

Eu: Amice, dă-mi voie să îţi spun că ai distrus o afacere de miliarde de dolari. Vezi tu, când ai apăsat pe “Poke” directorul de la Facebook a pierdut miliarde de dolari, filmului “The Social Network” i-au fost retrase Globurile de Aur, Liviu Vârciu şi-a pierdut toate prietenele proaste din listă… şi nu în ultimul rând ai “ciupit” o tipă. Ceea ce te face un obsedat sexual internautic.

El: Bun. Şterg contul.

Eu: Noapte bună.

El: Noapte bună.

(Cade cortina. )

Popularity: 4%

Teatru!

Mi-am descoperit o noua dragoste. Teatrul! Iubesc teatrul! Sa merg impreuna cu prietenii sa vizionam o piesa noua in fiecare weekend!
Va recomand tuturor. Daca vreti mai mutle detalii, gasiti pe revista un interviu despre teatru de Popa Georgiana. Veti intelege.

Iubesc teatrul!

Popularity: 1%