Telefon @ Numa' de bine.eu

Tag Archives: telefon

Baba Porno şi mitraliera!

August 08, 2010 Horhe 1 Comment

Zilele trecute am plecat spre lacul Loch Ness şi aveam în program vizitarea unor castele bântuite. Îmi doresc de foarte mult timp să mă pozez cu o statuie… doar că…

Mulţumită primarului de la Sectorul 3 (care dacă nu este care este, nu are importanţă care este) am reuşit să fotografiez ceva de n ori mai bun decât o stafie obosită din Scoţia. Am observat că în fiecare weekend se organizează câte un concert în parcul renovat de la Universităţii (pe partea cu Spitalul Colţea) şi ca un adevărat fotograf cu telefonul mobil, m-am aflat la locul potrivit în momentul potrivit.

În timp ce aşteptam să urce o trupă pe scenă şi să cânte ceva, prin faţa obiectivului meu, sărăcăcios în pixeli, a trecut… BABA PORNO! Da oameni buni, eu am reuşit să îi imortalizez mersul babei cu apucături… oh ah eh… cum să spun?

Aşa cum arată şi poza de mai jos, pensionara erotică a adoptat o ţinută de vară pentru acest eveniment, unde nu era aşteptată pe scenă. Din recuzita personală, vă spun sincer, mergeţi pe încredere, mai avea la ea o pereche de cătuşe cu propriul puf, două bice, unul de piele şi unul de jucărie, şi un costum de latex mulat pe atârnături.

Fiind satisfăcut de captura fotografică am decis să nu mai stau la concert şi să mă duc acasă pentru a mă îmbăta de glorie.

Aştept oferte de la tabloide de prestigiu (Liberţâţea, Can Can-ul Brăilei, etc) pentru a putea să publice poza făcută de mine.

Gratuit, pentru toţi cititorii numadebine.eu, mersul Babei Porno:

P.S. – Dacă nu sunteţi convinşi că e Buni, mai am o variantă: e stafia primei actriţe porno.

Popularity: 26%

Vama Nouă. A doua zi: “Che gheze”

August 02, 2010 Horhe 4 Comments

O oră oarecare – Mă trezesc. Deschid telefonul şi mă minunez că este ora 13. Am dormit ceva.

Cred că ora 14 – Mergem să mâncăm. “La Canapele”, deoarece după un asemenea somn, e timpul pentru ospăţ! Organismul meu solicită un platou de cârnăciori de bere, cartofi prăjiţi şi salată, iar ea vrea ceva ce nu o să primească. Adică îi greşeşte comanda. Nu-i nimic, îmi place mai mult ce a primit.

După masă până seara – Un pui de somn pe plajă. Nici o grijă, insolaţia nu este o ameninţare. Am un strat de 2 cm de cremă cu UVai.

Noaptea – Muzică bună în “El Comandante”. Un foc mare de lemne şi un total de 6 oameni. Îmi arunc teneşii în foc, îi privesc până se încovoaie plasticul din ei şi plecăm acasă.

P.S. – mi-am amintit că pe plahă m-am trezit să fac o baie scurtă. Am intrat în apă, unde am renunţat la inhibiţii, şi am făcut “pluta” până am adormit. Am fost trezit de o unguroaică ce mă privea inexpresivă şi îmi spunea “che gheze”… aşa se auzea. E de bine?

Popularity: 3%

Vama Veche, Vama Nouă. Prima zi.

July 28, 2010 Horhe 4 Comments

Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.

6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.

9:15 – trenul merge ca împins de Naş.

10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.

11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.

11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?

12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.

Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.

O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.

Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.

Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.

Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.

…

Popularity: 3%

Andreea de la Bulafone

March 10, 2010 Horhe 4 Comments

Recent am luat hotărârea să îmi golesc buzunarul de un telefon. Deţin două, dar de când cu Osmote, nu mai am nevoie de nimic. Am minute şi pe tron… la propriu. Asta e bună şi de reclamă:

“De când cu Abonamentul Osmote-O-Cârcă-De-Minute, nu las telefonul din mână nici când sunt în regat!”

Revin. Renunţ la numărul de Bulafone, vechi de ani buni, şi rămân ca săracul cu un singur telefon. Pe lângă faptul că am nişte telefoane mobile total neproductive (nema cameră bună, nema sandvich-maker, nema clătite-maker), acum o să fiu de râsul hi5-ului.

Vă imaginaţi cumva că am spus “gata!” şi am terminat cu abonamentul? Nuuuu. La Bulafone distracţia este la Maxim! Am spus!

*222… Salut. Sunt Andreea, un robot stresant, imun la înjurăturile şi frustrările tale. Între două trimiteri la origini te rog să tastezi 1 pentru înjurături în limba noastră strămoşească. Felicitări. Acum eşti şi mai nervos pentru că a trebuit să îţi amintesc naţionalitatea din care faci parte. Eu voi continua să îţi spun nişte vorbe fără sens, 15 minute în care tu trebuie să te enervezi aşa tare încât să contramandezi renunţarea la abonament… cu 1-2 ani…. Bla bla bla.

Nu mă las aşa uşor şi aflu de un număr de telefon unde pot să vorbesc direct cu un om:

**555… Bună ziua. Acest serviciu este contracost. De ce? Pentru că dacă vrei să părăseşti reţeaua vrem să mai scoatem 2-3 euro de la tine. Continuarea apelului reprezintă alegerea dumneavoastră.

- Alo. Sărut mâna. Vreau să renunţ la abonament.

- Vă redirecţionez imediat la un coleg…

10 minute mai târziu…

- Alo. Bună ziua. Doresc să renunţ la acest abonament.

- Pe bune?

- Da.

- De ce?

- Pur şi simplu vreau. Am prea multe telefoane.

- Hm… dar avem atâtea extraopţiuni!

- Nu cred că vreţi să îmi faceţi ce îmi doresc eu să îmi faceţi acum. (de fapt asta am spus în gândul meu, dar cum e blogul meu, pot să mă dau viteaz puţin)

- Vă rog CNP-ul titularului şi adresa la care soseşte factura.

1 minut mai târziu…

- Datele sunt corecte, dar dumneavoastră nu aveţi vocea unui bărbat de 50 de ani. La revedere.

După 20 de secunde de râs isteric am fost sunat de cei de la Bulafone. Zic eu, “să vezi scuze ce îşi vor cere”:

Bună ziua. Sunt un alt robot Bulafone. Vă spun pentru a vă întreba câteva lucruri despre eficacitatea Robotului Andreea!

ANDREEA E DE TURKISH DELIGHT! MAXIM!