Tigan @ Numa' de bine.eu

CÂND A ZBURAT CUCU’ CU AŢA!

December 24, 2011 Stancu No comments

..Cica exista odată, demult de tot, pe când femeile îl iubeau încă pe Mircea Radu şi bărbaţii urmăreau cu lacrimi în ochi „Inimă de ţigan”, un sătuc numit URLAAAŢI!

Şi-n locul ăsta liniştit şi frumos s-a întâmplat într-o zi ceva cutremurător. Un bărbat în toată firea, beţiv şi fără frică de Dumnezeu, s-a trezit de dimineaţă, ca din senin, şi a început să cânte cu un glas atât de dulce cum nu se mai auzise pe faţa pământului. Oamenii locului rămâneau împietriţi în faţa şi stau ziua-ntreagă de-l ascultau. Vorba se duse însă mai departe şi începuseră să vină şi străini ca să îşi „mângâie” urechile cu glasul bărbatului, ba chiar îl porecliseră „Cucu’”.

Eee, dar mai straniu de atât era că omul chiar avea glasul precum cel al păsării. Nu că nimerea notele cele mai grele, nu aşa! El începuse să ciripească cu adevărat: cu „cip-cirip” şi tot tacâmul. Aşa că nu după mult timp începu să umble vorba că păsăroiul de bărbat îl avea pe factorul X în el. Femeile mai slabe de înger, îngeraşul meu, începuseră să se cam sperie şi să privească pieziş spre dânsul.

Cea mai sceptică era însă, Pavela Şeling, fata bătrână, da’ înţeleaptă a satului. „Da, voce are, nu zic nu! Da’ nu de Cuc! Răspunsul meu este NU”, se încăpăţâna ea. Ba în convingerea ei că Cucu’ nu avea nici pe dra.. X!, Pavela se luă la harţă cu primarul, Marian Sână. Ăsta mai avuseze vedenii şi înainte cu factorul X, dar nimic real. Aşa că, şeful satului zicea că ar face pariu cu orice, chiar şi cu viaţa, că Cucu e semn din altă lume.

„Cucule”, zicea primaru’, „nu vrei tu să te dăm la televizor?”. Da’ păsăroiul nimic nu zicea, numa’ ciripea şi nimeni nu reuşea să comunice cu el.

Acu’ să vedeţi! Ideea bună o avu un pici cu muci la nas, căruia toţi îi ziceau Mircică sau Badea: „Mă proştilor”, zise ăla micu’, „vă învăţ eu ce să faceţi: aduceţi un papagal (că-s unii dintr-ăia mai deştepţi, bilingvi cum s-ar zice – vorbesc şi limba omului şi p’aia a păsărilor!)!”

Zis şi făcut! A doua zi papagalul era în sat. Îl chema Miai, zis a lu’ Morar, şi era cam pricăjit. Fusese adus de un ins cu voce de babă şi pus pe sketch-uri, care povestea că-l prinsese cu ajutorului unui buzdugan. Mă rog, nu conta asta.

„Arată-ne Cucu’!” zise omu’ cu papagalul. Numai că atunci când au mers la casa păsăroiului, era pustiu. Ăsta, ca orice Cuc, după ce se văzuse faimos, plecase de-acasă. Cum s-ar zice, îşi lăsase ouăle în grija cui o vrea.

Toţi au rămas atunci cu buza umflată. Numai Pavela, când a fost întrebată mai târziu de un reporter dacă Cucu îl avea pe X în el, a răspuns rânjind: „Îmi pare rău. Răspunsul meu este NU”.

Popularity: 12%

Lucruri de făcut în viață

November 13, 2011 Horhe 3 Comments

Mi-am propus multe în viață, dar am o listă pe care vreau neapărat să o bifez până la 35 de ani: să particip la un triatlon, să merg cu bicicleta până în Vamă, să particip la un concurs de mâncat pizza, să scriu o carte, și cel mai recent țel adăugat pe listă, să merg pe jos mult. Ultima idee nu îmi venea dacă nu exista un film atât de inspirațional precum The Way.

The Way e genul de film pe care nu trebuie să îl ratezi pentru simplul fapt că nu prea o să îl vezi la cinema, și nici nu cred că o să fie premiat la Oscar. Atât de bun este.

Daniel, un american aventurier fără șanse de vindecare, moare în prima lui zi de pelerinaj spre Santiago de Compostela. Un pelerinaj lung de aproximativ 800 de km, început în Pirineii francezi. Tatăl lui vine în Europa pentru a lua trupul fiului și are parte de o revelație atunci când se hotărăște să parcurgă traseul pe care fiul său nu a mai ajuns. Și pleacă la drum cu echipamentul fiului și o cutie cu cenușa acestuia, cenușă ce o împarte pe drum.

Povestea e simplă, moralizatoare și hilară de multe ori, filmul fiind lipsit de acel clișeu religios. Pelerinajul nu are ca scop religia, mulți dintre cei care îl fac fiind pur și simplu în căutarea unei aventuri sau evadări. Pe drum, Thomas, tatăl lui Daniel, întâlnește oameni foarte diferiți: Joost din Amsterdam, un olandez petrecăreț, mai mereu drogat, ușor indiscret, dar politicos; Sarah, o canadiancă cu multe probleme în viață, printre care un fost soț violent și un avort nedorit; și Jack „din Irlanda”, un scriitor țâfnos, arogant și pedant care nu intră în biserici pentru că „de unde vine el bisericile au provocat multe lacrimi”.

Filmul are un final fericit, și nu doar pentru că Thomas descoperă pasiunea fiului, dar și pentru că îți dai seama că greșești atunci când îți faci impresii greșite despre o etnie/nație: americani – atotcunoscători, olandezi – drogați, irlandezi – cu nasul pe sus, țigani – hoți.

Îl recomand din căldura unei camere de octombrie.

Popularity: 6%

Bienvenue en Ainamor!

October 21, 2011 Horhe No comments

Un francez simpatic şi boem, pe Pro TV, în faţa unei case ţigăneşti, undeva prin România: “îmi place arhitectura tipic românească. Este surprinzător faptul că se finalizează acoperişul şi apoi restul clădirii. Minunat!”. Da, România este o ţară minunată, neapreciată nici măcar de compatrioţii avizi de multiculturalism, dar dacă noi nu ne apreciem ţara, măcar să o vindem frumos în ochii străinilor. Poftiţi vă rog, în România, şi vă bucuraţi de tot.

Nu doar casele ţigăneşti încep cu acoperişul suspendat şi apoi continuă cu “trupul” clădirii. Casa Poporului a fost ridicată în jurul scaunului lui Ceauşescu. De asemenea, atunci când va apărea o cruce mare de fier deasupra Casei Poporului, să nu vă minunaţi. E începutul Catedralei Mântuirii Neamului. În ţară, oriunde apare un acoperiş de hală industrială, nu este un patinoar suspendat, ci începutul unui Mall. Şi culmea, în oraşul Buşteni a fost construită o cruce la 2291 de metri altitudine. În ani a venit şi Muntele Caraiman sub ea.

Lucrurile “pe invers” nu se rezumă doar la arhitectură în România. P-aicişa se mai practică şi sexul în reluare. Uneori se începe cu orgasmul şi se continuă cu preludiul. De aceea, multe femei se plâng că nu mai ajung la preludiu şi porcul adoarme până la giugiuleală. Tot legat de relaţia bărbat – femeie, sunt zone în ţară unde bărbatul, mai întâi, îşi bate femeia, apoi o cere de soţie, şi o iubeşte până aceasta îi pune detergent în vase. Nu trebuia invers? Străinii numesc asta Sindromul Stockholm, dar noi nu credem în aşa ceva. Şi mai sunt unele care rămân gravide, nasc, şi apoi se întreabă cine-i tatăl. Probabil sarcina îţi ţine mintea ocupată şi nu poţi să te întrebi multe.

Viaţa socială e tot “pe invers”. Dacă totul merge bine lumea nu e mulţumită, şi dacă totul merge prost poporenii dansează în Piaţa Revoluţiei. Protestele au un uşor iz ironic. Vezi protestele Noua Dreaptă împotriva homosexualilor: bocanci de piele, uniforme asortate şi muşchi încordaţi. Nu că te pune pe gânduri? Şi mai am un exemplu: de cele mai multe ori, oamenii se documentează despre aleşi după ce au pus ştampila.

Exemplele ar putea continua, dar nu vreau să le răpesc plăcerea străinilor boemi, avizi de descoperiri ştiinţifice-fantastice.

România e o ţară minunat de ciudată. Trebuie să ieşi din ea ca să simţi cu adevărat că ai vizitat-o.

Popularity: 5%

Să pupăm în fond drapelul, să câştige ciorăpelul

April 26, 2011 Horhe No comments

Gata, am încheiat şi un capitol important al televiziunii: “Românii au talent!”. Nu mai contează că vor avea loc alte sezoane. Ăsta mi-a ajuns, oricum am impresia că am pierdut prea mult timp la TV încercând să suport trasul de timp al lui Smiley şi Bartoş. Mi-a ajuns şi Mihai Petre, acest N-am-Cuvinte al Pro-ului, cât despre Andra şi pielea ei de găină nici atât. Am ajuns să nu mai suport carnea de găină pentru că de câte ori mă uit în farfurie văd cum îmi râde copanul. În continuare despre Andi Moisescu nu am ce să spun. De rău.

Finala s-a încheiat aşa cum mulţi din anturajul meu nu credeau. Ciorapărul a câştigat şi talentele, alea cu talent, au plecat acasă cu mâna-n buzunare şi cu speranţa că poate în scurt timp îi bagă cineva în seamă. Mă bucur pentru Ţuţu că a câştigat pentru că vrea să îşi renoveze apartamentul şi are multe puştoaice de scos în oraş. Cât despre cariera lui muzicală? Oare o să îl ia Puya sub aripă? Ori BUG Mafia? Oare o să ajungă el “Eminem” de România, aşa cum spunea Andra? Bine, Andra în cultura ei muzicală, nu ştie că Eminem o cam hulea pe “mami” şi într-una din piese îi săpa mormântul. Dar ţi se face pielea de găină.

Ţuţu a câştigat pentru că a ştiut cum. A fost golănaşul ciorăpaşul cu suflet de aur, lovit în aripă şi învelit în tricolor. Ceilalţi nu au avut nici măcar 10% din ambiţia de a câştiga pe care a avut-o Adelina să ţină cu ei. Aseară se frământa lângă mine că “ăla e bun”, “ba ăsta e bun”, “Ţuţu e varză”, “ăştia sunt buni”, dar nu a ieşit cum vroia ea. Tânăra soprană nu a câştigat pentru că lumea nu are cultură muzicală. Asta e clar. Tânărul contratenor nu a câştigat pentru că lumea nu are cultură muzicală şi mai presus de orice, pentru curocefali, Ianis e un băiat fără testicole, doar pentru că are vocea subţire. Mă rog. Bine că au românii ouă bune, masculine, numai bune de ciocnit în sezonul ăsta luminat. Tânărul din Ploieşti nu a câştigat pentru că probabil e ţigan. De ce să nu luăm în considerare latura rasistă din moment ce ţiganul a avut voce şi patriotul a avut steaguri? Mai departe nu am văzut, dar am auzit că toţi au fost buni.

Acum fiecare o să se întoarcă la ale lui. Pro-ul se pregăteşte de al doilea sezon, dar sunt curios câţi se vor mai uita, după decepţia de acum, Ianis o să se întoarcă la Bacău, şi fie ca ‘mniezoul Raţional să îl ajute, copila să plece acum cât nu e prea legată de ţară, iar restul. Să încerce şi ei peste tot. Poate pică. Cât despre Ţuţu, ar fi mai mare ruşinea pentru Pro şi votanţii lui, să nu ajungă mare raper. Oricum voce nu are, şi despre părinţi morţi nu poţi să cânţi prea mult, cum nici despre femei bătute (Paraziţii), blocuri gri (Puya) şi jmecheria de cartier (BUG Mafia). Dar să se bucure de bani că a muncit şi el.

Acum se poate supăra oricine pe mine, dar sfânto-patriotismul ăsta mie nu îmi place, şi ca să vedeţi că nu e numai “specific românesc”, am să vă spun că şi în Anglia, unde Razy Gogonea face valuri după dansul lui genial, există curocefali. Mulţi frustraţi au văzut că Razy e ţigan, şomer, imigrant, etc., numai talentat nu are.

Anglia a avut o finală cu Susan Boyle şi nişte dansatori. Au câştigat ceilalţi, dar Susan a făcut istorie. Poate aşa o să se întâmple şi la noi.

Popularity: 7%

Un text lung şi fără titlu.

March 15, 2011 Horhe 1 Comment

Acum mai bine de o lună de zile am trimis un mail Agenţiei pentru Protecţia Copilului pentru că o mamă îşi folosea (şi încă o mai face) copilul la cerşit. În centru la Unirii, în fiecare zi, la Mc ori Intersport stă cu pruncul de câteva luni şi cerşeşte. La ultimul viscol din Bucureşti era zăpada de două degete pe copil în cărucior aşa că…

…Am fost pasat între 3-4 sucursale ale Agenţiei pentru Protecţia Copilului pe motiv că zona Piaţa Unirii nu e în Sectorul X, că eu (cel care face sesizarea) nu e din Sectorul în care are loc infracţiunea, că nu e nimeni la ora 14:00 la sediul central, că… Până la urmă am trimit un mail la sediul central şi am rugat să mă anunţe când se apucă de treabă şi ajung la un rezultat. E destul de uşor de anticipat pentru toată lumea că femeia aceea încă mai cerşeşte folosind un copil, şi Agenţia pentru Protecţia Copilului face…

…Ore bune de muncă pentru familia Columbeanu. Cum au auzit că Irina Columbeanu e terorizată de mamă/tată, cum au demarat o investigaţie, supun copilul la teste, analizează situaţia, etc. Şi Irina Columbeanu e importantă, doar e copil, dar Irina are şanse aproape de 0 să ajungă vreodată să moară de foame ori să facă infracţiuni pentru mâncare. În schimb, copilul de la Unirii o să fie învăţat de părinţi să fure, să mintă, să înşele pentru a mânca. Şi peste 15 ani “eroii de forum” vor scrie IAR mare sub pseudonimele lor viteze: “mamă ce îmi vine să îi omor pe toţi! Dacă îmi dai o armă îi omor pă toţi că ne-au nenorocit ţara!”. Ţara nu o nenoroceşte o etnie, şi dacă prin marele absurd o face, află că tu contribuabilule supărat plăteşte 238471217 de instituţii să se ocupe de problema asta. Banii tăi se duc pe apa Dâmboviţei pentru că Agenţii, ONG-uri (mai ales astea cu câinii care nu recunosc faptul că sunt inapţi şi nu pot gestiona situaţia maidanezilor), partide nu îşi fac treaba. Eu plătesc să fiu apărat, altfel nu mai dau nici un ban şi am pretenţia să fiu lăsat să îmi fac singur dreptate. Anarhie…

…Şi am ajuns să nu mai am la ce să mă uit şi ce ziare să citesc. Aveam şi eu un singur post TV pe care ţineam cutia deschisă cu orele: Realitatea TV. Şi nu mă deranja nici PreaCunoscătoarea Monica Tatoiu. Mă bucuram când o vedeam pentru că mama mi-a spus în copilărie: “Să te bucuri de omul mai prost ca tine”. Dar au ajuns demni de Disney Chanel. Garcea-i zilnic pe la ei de zici că îi fac campanie electorală pentru alegerile la care urmează să se facă de Pârţag, şi ştirile despre Monica şi Iri durează de la 10 minute la 2 ore. Halal televiziune de ştiri. Şi până acum mă refugiam în paginile ziarelor, mai ales în umorul şi sarcasmul publicaţiei Naţional. Dar vorba aia, “toate se strică”. Când era Julius pe acolo, împreună cu Boanchiş, Tache şi cine mai scria, era un deliciu să răsfoieşti paginile Naţionalului. Dar acum încearcă prostia cu sarea, prin titluri bombastice, teme de tabloid şi umor ieftin. Cât o mai rezista Boanchiş pe acolo? Că într-un astfel de format numai Bichir dă bine…

…Şi nu numai creta tâmpeşte. Se spunea în topor că profesorii înebunesc de la prea mult praf de cretă. Evenimentul de astăzi îmi demonstrează că şi profesorii de sport pot avea probleme la Înalta Curte de Aberaţie. Vă rog să vă imaginaţi cât am putut să râd când nepoata mi-a povestit următorul dialog: “Domn profesor, de ce nu facem sportul afară? E cald.” “Nu. S-au anunţat cutremure la ştiri!“. Şi să nu uit faptul că ghiozdanul unui copil de 8 ani, într-o zi de marţi, e plin cu 15 cărţi-caiete-culegeri-căcaturi. Din 5 cărţi-caiete-culegeri la matematica, Iris a deschis azi doar două. Pe restul le-a plimbat pentru aprofundarea scoliozei.

Popularity: 12%

Mă mulţumesc şi cu Visul American.

January 12, 2011 Horhe No comments

Până acum 4-5 ani ascultam Paraziţii. Erau amuzanţi atunci când vorbeau despre politicieni şi droguri. Am renunţat la muzica lor pentru că au ajuns să considere etniile vinovate pentru Toate. Noi suntem perfecţi, aşa cu bătutul nevestei, alcoolizări precoce, jmechereală de cartier, tradiţii stupide, etc.

Puya pentru mine, care nu sunt un adept al curentului hip-hop/rap, nu reprezintă nici măcar curentul cioRAP. Atât de trist şi capitalist, atât de lup moralist şi anti-coca (rămâne între noi, dar mulţi cocalari îl ascultă). Ultima lui piesă dezbate în versuri alese “veşnica americanizare” la care ne auto-supunem. Îl doare că ne pierdem identitatea naţională, că vorba lui “cândva era Turcia pe aici”. Cam atât cu identitatea naţională, nu? Şi da, Connect-R cântă în engleză. Că asta e morala: Puya nu e Tupac, dar Conectat-U e Şean Pon de România.

Românul se fereşte de americanizare. “Ăia se împuşcă prin licee”, în timp ce pe la noi “doar se bat/ sexuiesc/ înjunghie”. Bun. Ăia acceptă homosexualii. Noi acceptăm popii gay. Noi visăm la Americăn Drim, dar ne mulţumim cu Visul Dorobanţian.

Ştiţi povestea omului cu Voce de Radio? Pe scurt: fost DJ de radio – droguri – cerşetor – youtube – faimă. Cât de des vezi acest Vis la noi? Noi avem Fenomene, dar să se ocupe Guvernul, Băse, politicienii de ei. Şi `mniezo cu mila. De Revelion am fost mai scârboşi ca niciodată. S-au perindat prin faţa televizorului cele mai scârboase şi prosteşti toalete decoltate. Şi ăia de la televizor sunt moralişti.

Spre “ruşinea” mea am văzut, abia acum, emisiunea Andrei Măruţă. O-la-la ce ipocrizie de prost gust! Dacă nu îşi cântă piesele anonime la fiecare 10 minute nu se simte bine. Mă laşi?!

Şi nu vă faceţi griji că bagă televiziunile pe gât rahaturi. Suntem ahtiaţi după Moni, Iri şi Bote. Se vinde cartea lui Bote de zici că nu mai are românul ce să citească pe WC. Pensionarii vorbesc politică după ce răsfoiesc Liberţâţea, iar tinerii se vor jurnalişti după ce se uită la Acces DinRect. Vorba lui tata: “ne merităm soarta”.

Poftim program TV:

P.S. – că vorbeam de Puya, Paraziţii, etc, am eu ceva mai bun:

Popularity: 5%

Buricesc pentru tine!

March 31, 2010 Horhe No comments

Am hotărât că e timpul să mă uit şi eu la Dansez pentru tine. Deja e a n-şpea ediţie şi eu nu ştiu decât că Bănică cântă non-stop, blonda e din filmul “Surprize, Surprize” cu Andreea Marin, şi Mihai Petre dă note la fel de proaste precum joacă în telenovele.

Să vezi minune. E chiar aşa cum mă aşteptam. O buriceală lungă, plină de suspans, suspine şi momente de tortură psihică. De exemplu, ştiai că fiecare pereche de la duel este torturată emoţional înainte să danseze? Da. Ori apare una bucată prieten să te ceară de nevastă (cu gândul că se bucură şi el puţin de premiu), ori vine o soră îndepărtată să te susţină la lacrimi. Mai dansează tu după ce ai genunchii presaţi de un inel cu o piatră cât zirconiul!

Am pierdut minute bune, în care am văzut că Bote dansează aşa cum e: un heterosexual neînţeles, Mureşan mai bine şi-ar bate partenera pentru că oricum e brutal în mişcări, iar juriul se poartă ca Zeii pe Pământ, mirosind a aere de vedete şi dansatori de la o poştă din Ploieşti. Singura excepţie de la regula din juriu o face Mihai Petre care nu îşi mai încape în colanţi de bun ce e. Mă, a făcut Acasă TV actor din el? A făcut! Atunci nu mai comentez…

Cu puţinul ochi de dansator pe care îl am (mai dansez pe sub mese la Balul Vienez), am observat că o tânără ţigancă (specific şi etnia că poate e nevoie) a dansat foarte bine la duel. Dom`le a întors salsa pe toate părţile de nu îşi mai vedea capul partenerul. Şi a fost descalificată în detrimentul perechii Bucurenci-O Fată. Nu vroiam răul celor doi, dar Bucurenci dansează ca un praz (eco), iar tema aleasă de ei a fost spectaculoasă, nu graţioasă. Dar de… juriul şi spectatorul văd totul altfel.

Nu mă mai chinui să înţeleg concursul, mai ales că Botezatu se plânge ca o fetiţă (mi scuzi de aluzie), de parcă nici nu dansează pentru 100 de mii de coco.

P.S. – De ce Ştefan Bănică i se adresează lui Will cu apelativul “micuţule”? Ce ştie el?

Popularity: 4%

.Eu în 4006

March 16, 2010 Horhe No comments

Îmi făcusem planuri mari pentru Apocalipsa din 2012, dar se pare că nu se mai ţine. Cred că din motive economice. Aşa de rea e criza asta economică de nici Sfârşitul nu ni-l permitem. Nu face nimic, oricum Finalul “pe bune” are altă dată: 4006! Bine şi atunci, vorba aia, mai bine mai târziu decât niciodată. Dar ce o să se aleagă de oameni, România şi de mine până atunci?

De mine e clar că o să se aleagă “praful şi pulberea”, asta deoarece sunt sigur că o să trăiesc 1.500 de ani… dar 2.000 e prea mult. Blogul meu? Probabil în 4006 o să ajung şi eu într-un final pe primul loc în Zelist, asta după ce am făcut link-exchange cu toată Europa de Est, iar blogroll-ul meu va ajunge cât cartea de telefoane.

Cuvântul Meu Tivi va ajunge la un incredibil număr de 17 episoade (în ritmul actual de muncă), ceea ce este o performanţă la fel de notabilă precum ceea a realizatorilor “Tânăr şi Neliniştit”. Apropo de serialul ăsta, producţia americană se va termina cu o lună înainte de Apocalipsă (episodul 1 milion şi ceva) din motive de “dacă nu am fost vizionaţi până acum, ce mai contează o lună?”.

Ce altceva o să mai fie în 4006? Kiwi Legendaru`! El o să mai fie. Poate chiar preşedinte. Al României. De ce? El reprezintă românul de rând, ăia 75% care votează cu salamul… pardon… în 4006 se vor da fructe exotice pentru voturi.

Până în 4006 Steaua, Dinamo şi Rapid nu se vor mai afla în Liga I “a lu` stră-stră-stră-nepotul-lui-Mitică”, campioana naţională fiind Avântu` Flacăra Bragadiru. În cruntul an al Apocalipsei, neamul lui Gigi ar venera poza Războinicului, singurul capabil să îi scoată din stână… şi să îi bage la loc. Borcea? A sfârşit tragic într-o explozie de butelie, iar Copos… lumea crede că încă mai conduce echipa Rapid, împreună cu Elvis şi Ceauşescu.

Băsescu nu o să mai avem. Dar stră-stră-stră-nepoata lui Cocobacilica o să candideze pentru postul de “secretară de partid” în cadrul PSED, Partidul Social de Extremă Dreaptă. Cocobacilica poartă numele primului copil al cuplului Eba-Sida.

Şi tot în 4006, adepţii revoluţionari ai religiei badeaism (mulţi rău! mulţi şi deştepţi) vor demara un război civil între ei şi poliţişti, ţigani, cocalari, moguli. Zeul religiei va fi un motan cu aură roşie-cărămizie-comunistă.

Vă doresc un 4006 fericit.

P.S. – Sfârşitul vine prin potop. Deci problema transpiraţiei şi mirosului din autobuze va fi rezolvată.