Tag Archives: tineri

Azi e Joia Tineretului: Bakugan!

bakugan-7

Stimați cititori, e clar că de la vârsta de 22-23 de ani suntem bătrâni. Suntem deconectați de la jocurile moderne și personajele de desene animate actuale, iar prichindeii cu iPhone-uri ne tratează de jos când ne vorbesc despre chinezării fenomenal de distractive. Așa că, pentru bătrânul din tine, în fiecare marți la rubrica Joia Tineretului, am să îți prezint ultimele tendințe în rândul picilor. Astăzi, Bakugan.

Bakugan, „sfera care explodează” în japoneză, este o adevărata nebunie în rândul copiilor anului 2012. Pentru cei care au mâncat Chipicao până au făcut diabet pentru a câștiga un Pokemon, nu există nici o diferența între animalele fantastice din 2000 și bilele explodate. Dar diferența există. Pe atunci  nu aveam la propriu un joc Pokemon. Nu aveam ce bile să aruncăm, nu existau prea multe figurine de plastic, și hepaticul Pikachu era peste tot (ghiozdane, fulare, penare, gume, etc.). Puteai cel mult să arunci un prezervativ spre o tipă și să strigi „Dute Pikachu!”.

La o petrecere de prichindei, învechitele jocuri de grup au devenit momente de Bakugan. Adică mai multe bisericuțe se adună în colțurile camerei și lovesc cu putere de pereți un titirez fistichiu, adică Bakuganu`. Jocul nu trezește emoție și nici ambiție, dar cei mici rămân captați orbește de „sfera explodată”. Părinții nu par deranjați de faptul că plozii se joacă, precum niște zombii, cu pereții, mai ales că tipul acesta de activitate nu provoacă scandal, certuri și dezordine. Pe vremea mea…

… se spărgeau pahare și se rupeau arcuri la pat. Nu pentru bile explodate, ci pentru jocuri. Șotrongan, Leapșagan și Portofelgan. Da chiar, eram săraci dacă jucam Portofelul cu gume Turbo, sau pur și simplu o generație pierdută de jucători de curling fără gheață?

 

Popularity: 5%

Aventuri din câmpul muncii: Băiatul de la Ruby Rose

comis voiajor

La 16 ani ai vise, cerințe, dorințe. Vrei să îți cumperi lucruri pe care părinții tăi le văd complet nefolositoare. Așa cum mi-am dorit și eu la 16 ani o chitară electrică. Cică totuși trebuia să muncesc pentru asta. Și nu genul de job prestat acasă: un vas spălat = 1 leu. Nu! Treabă serioasă, cu trezit de dimineață, semnat un act, și tot tacâmul.

Piața muncii la 16 ani e mai degrabă buticul muncii. Ai de ales între împărțit pliante, domeniul vânzărilor și firma părinților.  Am ales domeniul vânzărilor, o experiență nouă, plus că în anunț spunea că pot face și 2.000 de lei pe lună. Cine nu vrea 2.000 de lei pe lună, mai ales când scrie negru pe alb, sincer și onest, că atât o să câștigi?

Într-o casă înghesuită undeva pe la Piața Muncii (ironic, nu?), ne-am adunat 20 de tineri, 15-16-17 ani, toți cu dorința de a câștiga bani. Mulți. Nu 2.000 de lei, dar măcar 1.900. Cele două săptămâni de training au dus la următoarea concluzie: „fetele trebuie să poarte fuste scurte și băieții să mintă frumos”. Ce vindeam? Produse de îngrijire corporală și cosmetice. Pentru cine? Oricine aflat într-o bancă, farmacie, butic, gheretă, cașcarabetă. Nu aveam voie să deschidem geanta cu produse pe stradă, ci doar între patru pereți. Am primit harta cu zona pe care trebuia să merg două săptămâni, geanta neagră, produsele înghesuite în geantă și încurajări. Timp de opt ore pe zi, de luni până vineri, trebuia să bat la pas străzile din zona Gara de Nord. Să intru în benzinării, hoteluri, buticuri, tonete de ziare, covrigării, marochinării, sex shop-uri, etc. Mă descurcam bine. Știam că doamnelor cu buze groase trebuie să le recomand rujurile „pentru a evidenția frumusețea și senzualitatea gurii”, duduile cu ochi frumoși le vorbeam despre „rimelul cu aplicare ușoară”, iar bărbaților le recitam din memorie, timp de cinci minute, despre proprietățile săpunului lichid, când ei tot ce vroiau era o ojă pentru soție.

Produsele erau de la Ruby Rose, așa că în scurt timp am devenit cunoscut în zonă ca Băiatul de la Ruby Rose. Entuziasmant! Rapid mi-am dat seama că afacerea nu mergea. Fetele vindeau mai mult ca băieții și noi prezentam mai mult decât să vindem.  Plus că la un calcul rapid, 10% din cât vândusem era aproape nimic. Acopeream transportul și mâncarea, deci profit zero. Am mai rezistat alte două săptămâni, zile presărate cu un leșin public la 44°C și un sprint olimpic de 400 de metri cu 10 câini turbați de căldură după mine. Într-un final am demisionat în condiții amiabile, mi-am primit salariul și un bonus de două creme și un gel de duș. Cremele le-am făcut cadou și gelul de duș mi-a provocat o epilare zdravănă pe picioare. Era gel de duș cu efect de epilare. Tot restul verii am avut picioarele galbene și fine, precum fotbaliștii metrosexuali.

Am învățat din această primă experiență. Banii se câștigă greu. Oamenii sunt naivi dacă le faci complimente. Tinerii sunt naivi dacă le arăți sume mari de bani. Dar într-un final părinții apreciază efortul, așa că am primit restul de bani pentru chitară. A mai rămas doar să îmi dau seama apoi că nu știu să cânt la ea.

Urmează un alt loc de muncă, bani pentru profesor…

Popularity: 9%

Unde şi ce beau românii? Studiu britanico-român.

Un cercetător britanic se afla, ca prin minune, în Gara de Sud – Ploieşti, şi a imortalizat cu pixul şi carneţelul lui de şoarece de laborator, următoarea scenă:

“I mă aflam în Gara de South din Ploieşti, when am văzut o scenă foarte… cum îi spuneţi voi, interesting. Se făcea că un tânăr de 16 ani (etnie română) era beat rangă şi plimba împreună cu gang-ul lui mai multe pet-uri de beer pe peron. Au deranjat mai mulţi călători şi mult mai multe călătoare cu propuneri de prietenie şi invitaţii la un drink. Am fost impresionat de vârsta fragedă la care romanians încep să bea şi să deranjeze femei în acelaşi timp, şi de asemenea, very interesant sistemul de pază din gările from Romania: paznicii nu intervin dacă nu eşti pe peronul unde îşi fumează ei ţigarea. Very interesant. În urma celor văzute am scris pe genunchi un studiu ce va apărea în ziarul Liberţâţea”.

A doua zi, în ziarul Liberţâţea, între editorialul Adrianei Bahmuţeanu şi fata de la pagina 5:
“Românul, cunoscut şi ca <<sapiens sapiens>>, este o specie very old, aproximativ 2.000 de ani. Acesta a apărut în urma sexului neprotejat dintre daci şi romani. La această mare orgy mai participau uneori şi tracii, lucru ce explică numărul mare de fetişişti romanians. Acest studiu îmi aparţine mie, Cercetătorului Britanic, şi am scris pentru ziarul Liberţâţea următoarele locuri de băut, plus tipurile de alcool:”

- la volan = bere, aceasta fiind răcoritoare şi uşor de manevrat (varianta la cutie). Pet-ul necesită o a doua persoană pentru procesul “turnare pe gât”;
- în gară = bere la pet, deoarece denotă masculinitate şi forţă brută;
- pe macara = bere la cutie, fiind uşor de transportat, iar distanţa mică de soare necesită o băutură răcoritoare;
- la masă = vin. Înalta clasă de alcoolici poate ajunge la înalte stări psihotice după 2-3 sticle degustate;
- nuntă = vin + whiskey + bere, combinaţie cât mai aleatorie pentru un furt de mireasă neaoş, cu viol inclus;
- înmormântare = vin, în combinaţii diferite: la pahar, la halbă, la sticlă, la farfurie, cu pâine, cu friptură, etc. Toate acestea garantează o boceală reuşită şi o pomană de ţinut minte;
- botez = vin. Roşu. Exclusiv doar popa;
- aniversări = whiskey, în combinaţie cu energizant, pentru un afect cât mai tru;
- party/clubbing = whiskey + energizant + “tic tac”, combinaţie ce duce inevitabil la purtare de ochelari de soare indoor;
- în pat = vin, pentru amor, bere pentru fotbal şi certuri conjugale. Nu combinaţi situaţile între ele;
- blog meet = apă plată şi cico. Nu vrei să ratezi un sfat bun despre cum să ajungi jmecher. Bei acasă de fericire că o să ajungi vestit.
- la pescuit = vodka. Recomandată braconierilor, bună pentru dilatarea timpului şi spaţiului. “Mititica” devine “măricica”, şi sună mai bine la cazier.
Sunt mult mai multe situaţii, dar aştept recomandări de la alţi cercetători britanici.
Să bem only de bine!

Popularity: 6%