Tag Archives: trafic

Parfum de ReATeBeu

parfum ratb

Odată cu venirea anotimpului rece, românul a lăsat mijloacele de transport eco să-și tragă piulițele pân’ or da ghioceii și au început să se înghesuie în autobuze. Autobuzele care odinioară erau o oază de răcorire (traiască aerul condiționat!), acum au devenit o vacanță de x stații în Egipt. Mergi mai mult, te încălzești mai mult. E demonstrat pe pielea mea! Și totuși…

La fel cum nu-ți poți alege vecinii, nu-ți poți alege nici persoanele cu care călătorești. Uneori se creează un fel de cocktail exagerat de mirosuri, parfum amestecat cu transpirație, naftalină și încă ceva – ceva ce le face pe toate sa pălească, inclusiv mercaptanul din butelii…

Se știe că întotdeauna urcă undeva pe la Victoriei (sau ma rog, întotdeauna cu puțin timp înaintea mea), se-așează pe unul din cele 4 locuri din spatele autobuzului și stă. Stă și pute. Dacă stă nemișcat, mirosul nu se degajă așa rapid – deși acest lucru este practic imposibil din cauza traficului (al dracu’ trafic!). Și aici începe distracția. Cum începe să se simtă mirosul, se formează un spațiu gol maaaaaaare în jurul sursei, și lumea începe să se ghideze după instinctul de supraviețuire. Fiecare se adaptează cum poate: unul pune mâna la nas, altul își trage fularul pe juma’ de față, iar cei care stau îngrămădiți și n-au cum să se miște își îndeasă gâtul în gulerul de la geacă tocmai ca niste broaște țestoase, sperând ca la următoarea stație să se elibereze autobuzul astfel încât să coboare să ia o gura de aer…

„Da’ dă-te domne odată jos, că murim aici!” zice un nene mai curajos făcând un pas spre sursă dând s-o înșface, poate poate o va intimida și-o va șterge cu tot cu miros. Uneori, această abordare dă roade și săracul om coboară – alteori, îți trântește drepturile omului în nas. Și n-ai altceva de făcut decât să taci și să suferi cu nasul în fular, sperând că-ți va rămâne parfum și pentru restul de 8 stații. Iar de obicei doar omul coboară pentru că mirosul persistă mai mult decât Chanel No. 5…

Și mai urcă așa, câte unul, care când vede locurile goale se bucură și sprintează spre ele. Cei din jur îl observă și cu o privire ce spune „uite-l și p-ăla” încep să îi urmărească toate mișcările. Și-l văd cum ajunge în perimetru, cum se așează și adulmecă încercând să identifice sursa, apoi cum pleacă spășit. Nefericitul…

Dar de, ce să-i faci. La tăț’ ni-i greu…

 

Popularity: 11%

Gâdilă o carte sub copertă…

De mult nu am mai pipăit o carte sub copertă, acum fiind un adept al cărţilor electronice şi audio-book-urilor. De, cărţile în varianta originală sunt scumpe şi pe internet găseşti publicaţii peste care nu ai fi aruncat niciodată un ochi. Din acest ciclu vă recomand Ghidul tatălui în sala de naştere de Mark Smith.

Din câte ştiam eu, la români, tatăl nu ajunge până în sala de naştere. Cel mult dacă îşi aminteşte să îşi ducă fumea la spital, dar în rest e mereu reţinut cu treburi: bea cu ăla, fă cinste lui X, dă de la băut la Y, mai trage o duşcă la Z acasă, etc. Aşa că dacă ai un tată bucuros de venirea ta pe lume, o să îl vezi, pentru prima dată, pe la 11 ani, când iese din coma alcoolică produsă de venirea ta pe lume. Şi într-un fel e bine, nu vrei ca tăticul tău beţiv să fie în preajma unei femei gravide cu toane (vezi ştirile cu gravidele bătute).

Dar la străineji e altfel. Ca şi la noi, mai nou ţi se permite, ca tată, să îţi bagi capul la propriu în… poarta raiului şi să vezi “de unde vin copiii”. Acum dacă eşti spontan poţi să filmezi, nu de alta dar sunt sigur că la un moment dat, pe la 14 ani, o să vrei să îi arăţi fiului cum şi-a chinuit mama cu capul lui mare şi încăpăţânarea de a rămâne înăuntru. Şi mama o să vrea să se audă ţipând. Asta da filmare de văzut peste ani. Şi 3D, mai nou. Dacă eşti vedetă e mai simplu. Chemi televiziunea, îşi bagă ăia carul de reportaj între cracii tăi, Realitatea TV transmite din elicopter de deasupra ta şi Antena 3 face un studio în dreapta medicului de unde comentează lipsa lui Băsescu la un astfel de eveniment. Şi într-un final, toţi proştii se uită la tine la TV cum naşti. Ca orice femeie.

Cam din anii ’70 li se permite bărbaţilor să asiste la naştere, rezultat al mişcării feministe, dizolvării familiei nucleare, etc etc. Totul coincide cu apariţia femeii de afaceri, ocupate, femeie ce îşi implică bărbatul în treburile casnice. Probabil o să vină şi perioada când bărbatul va fi trimis să nască pentru ea. Mai e până atunci.

Mark Smith atrage atenţia că până în momentul naşterii, ca bărbat, o să treci prin multe: poftele femeii, crizele ei, crizele tale la crizele ei, nopţi nedormite că are mereu greţuri, ori vrea X şi Y. Dar înghiţi totul că nu a vrut singură copil de capul ei. Ţi-ai pus şi tu capul la contribuţie pentru asta.

Cartea te poartă de la primii paşi, până la travaliu, sala de aşteptare, pachetul de spital, cum să stai calm, cum să o calmezi pe EA, ce să îi dai să mănânce, ce să îi spui, şi trece şi prin “date tehnice” precum mărimea pelvisului, date despre cezariană, etc. Se omite aglomeraţia din trafic când disperat nu ştii cum să ajungi mai repede la spital. De asemenea, nu se menţionează nimic de meciul de fotbal din seara când femeia “are chef” să nască. Nici de faptul că nu ai nici o bodegă aproape ca să bei de fericire ca tot românul. V-am spus că asta e o carte pentru străineji.

Cartea are doar 47 de pagini, aşa că nu e o lectură prea grea. Când nu te cerţi cu EA  pe telecomandă, poţi să răsfoieşti cartea de faţă cu ea. Măcăr îi arăţi că îţi pasă, că nu eşti ca toţi ceilalţi, chiar dacă tu îţi faci în cap lista cu prietenii cărora le vei da de băut.

Popularity: 10%

La Brăila e fericirea.

O tot bat la cap să ne mutăm din tomberonul ăsta de oraş de când ne-am cunoscut, dar cu toate astea ea e încăpăţânată şi vrea un oraş cu “chestii” (metrou, magazine deschise noaptea, etc). Eu în schimb nu pot să mă împac deloc cu ideea că îmi consum existenţa într-un oraş gri, ultra-aglomerat şi lipsit de orice formă de civilizaţie. Chiar şi acolo unde mai dai de homo civilizatus sigur apare un mamut care să strice totul. “Păi şi crezi că în alte oraşe nu sunt nesimţiţi?”. Ba da. Dar nu sunt mai puţini, daca e lume mai puţină? Şi eu nu am auzit niciodată de “Mârlanul/Miticul/Gherţoiul de Timişoara/Cluj/Braşov”.

“Lasă dragă că am văzut eu pe Descopery cum nişte cetăţeni respectabili din SUA au renunţat la viaţa <<dă oraş luxos>> precum New York, Chicago, Miami, şi au trecut pe modul eco. Şi-au construit case în zone mai liniştite, case dotate cu de toate. Panouri solare, generatoare eoliene, sistem de irigaţii din apa de ploaie şi tot felul de astfel de invenţii… Nu că e mişto? Plus că aveau şi WC în casă, nu în curtea casei. Îţi spun eu, e LUX!”. Ăsta e măreţul meu plan, şi ciudat, eu chiar nu sunt ecologist. Dar sunt sătul de dependenţa asta de companii (de gaz, de electricitate, apă, etc.). Cred că vă e clar faptul că o femeie pragmatică nu o să asculte planul unui “boem”.

Aşa că trebuie să caut în continuare locuri unde ea să aibe civilizaţie, şi eu linişte. Şi am găsit. Nimeni nu ştie, dar postul de televiziune Taraf TV promovează turismul în România. Într-una din nopţile când urmăream, ca de obicei, Taraf TV, a apărut pe sticlă domnul Nelu Vlad, cu piesa “La noi la Brăila”. Din prima am descoperit frumuseţile oraşului Brăila, piesajele fiind minunat prezentate pe un ecran verde (green screen). Probabil domnul Nelu Vlad când a auzit că va filma videoclip cu green screen a concluzionat că trebuie să poarte verde. Şi de acolo minunatul efect de “peisaj în măţăraie”.

Nu mai e nevoie să o conving că Brăila este un oraş numai bun pentru amândoi. Are magazine, flori, femei, Nelu Vlad, Dunăre, toalete în case, copaci, parcuri, femei, Tanti Elvira, etc.

Zi tu că nu e dezmăţ? Îmi vine să valsez nu alta…

Popularity: 13%

Vama Nouă. A patra zi: Un Porsche şi un handmade

Mă trezesc, stau pe un scaun în faţa camerei şi îmi fumez ţigarea pe septembrie. Fac o scurtă retrospectivă:

- Vama Veche e plină de maşini, traficul de pe Strada Principală fiind mai intens ca în centrul Ploieştiului;

- cineva a venit în Vamă cu un Porsche 911;

- la magazinul Handmade se vând papuci Puma;

- meltenii de pretutindeni (Bucureşti, Suceava, Argeş, etc.) vin să mănânce şaorma în Vamă;

- fafaştoacele dansează pe AC/DC îmbrăcate ca de Balul Bobocilor;

- mâncarea e mai scumpă cu 1-2 lei;

- ieri, berea Tuborg la 0,5 era 4 lei. Azi e 5;

- nudiştii nu au nici un stres;

- muzică bună se mai ascultă (non-stop) în “El Comandante” şi “La Piraţi”;

- la buticuri dai (auditiv) de Puya şi Connect-R;

- ieri era plaja plină de căbănuţe ale editurilor româneşti. Azi nu mai sunt. Ce vă spune asta despre valul de “cultivatori” care apare în Vamă?

- meltenii îşi aduc prietenele ieftine cu maşinile scumpe în Vamă;

- a fost ieri control OPC. Vama rezistă;

Ne vedem şi anul viitor acolo?

Popularity: 6%

Hmm…e linişte. Jurnal de ploieştean.

Kung Fu azi? Interesant. Acum stau pe parchet, am în spate televizorul care turuie despre nişte vedete. La ora 10 eram deja pe drum cu căţel, purcel şi cel mai important, eu. La ora 12 deja terminasem de aşezat lucrurile în noua casă. Tata nu ştia dacă să se întoarcă acasă sau să mai stea pe aici. E greu şi pentru el, asta deoarece a sunat de n ori până acum să vadă “ce fac?”.

Nici când stăteam în camera mea nu era aşa linişte. Acum nu aud nimic. Niciun aparat în bucătărie, niciun televizor în sufragerie, nimic. Dacă tac eu, tace totul în jurul meu. Şi să vezi ciudăţenie, şunca e scumpă! Eeee… tu râzi, dar eu nu ştiam asta şi acum când aflu mă bucur şi de frizeria bătrânească din cartier.Tu ştiai că la cât mănânc eu, costă?

Acum puţine ore eram pornit să urlu: “bă nene unde bunica bunica e un supermarket pe aici!”. După ce am mers 3 ore prin oraş, prin aproape toate zonele, am descoperit că am un magazine foarte bun la 50 de metri de bloc.

Acum sunt în acelaşi loc. Mâine se pare că o să am un şuting (adică şedinţă foto), pentru că deja fac parte din Radio Prahova. Asta mă bucură. Oamenii ştiu să te integreze în echipă. O să fie foarte bine.

Popularity: 1%

Bucureşti, dragostea mea, într-o săptămână: PA!

Cu entuziasm, fericire şi regrete (că e greu să părăseşti un colectiv) vă anunţ că din data de 21 septembrie mă voi muta la Ploieşti, iar începând cu 28 septembrie, de la ora 19 voi începe munca pe post de DJ Johnny/ George (nu sunt hotărât) la Radio Prahova.

Până acolo mai am o săptămână la RRM Student FM. Şi pe această cale le mulţumesc to`răşilor de la radio. Tibby. eu pentru că e un nemernic, Sergiu că e un serios (elitist mic), Moşu că e greu la Crăciun fără Crăciun în persoană. Toţi sunt grozavi, dar cu cei trei mi-am mâncat şi băut zilele la radio.

Mulţumesc părinţilor pentru susţinere şi aport financiar, şi Adelinei fără de care eram un rătăcit în meandrele concretului. Nici acum nu ştiu cu ce se mănâncă o “chirie”. Bine că ştie ea. De asemenea îi mulţumesc Anei care a plâns când a auzit, şi probabil o să bocească şi acum când citeşte asta :) . De fapt le mulţumesc tuturor, pentru că trebuie să recunosc, fac un mare pas înainte, spre Nord. Mulţumesc “fanilor, casei de discuri, MTV şi celor 2382387478 de zei existenţi pe planetă”.

Mulţumesc şi celor de la Radio Prahova care au o mare încredere în mine, fiind siguri că o să fac o emisiune bună de umor, ei neştiind că aceste glume mi le scrie nepotul meu de 5 ani. Ţeapă!

P.S. – În atenţia celor care doresc să mă viziteze (Ana, Tibby, Ary, Hippy, Andreea, etc etc), mâncarea să fie caldă şi multă. Nu fac mofturi dacă e expirată.

Popularity: 2%

Blame Canada? Zapada? sau Primaria?

Au trecut sarbatorile, Liliiii, Ura si Hop s-asa, dar gata. Suncile la aparate, caltabosu` e terminat, ciorbele baute ca pe ceaiuri meticuloase si intreg frigiderul golit de o haita de nemancati, pana la Revelion. Daca v-ati dorit o alta tara pentru 2008, va intampin cu traditionalul “TEAPA!”. Tot Romania e pe harta, si tot populata de romani, condusa de specii cu fruntea lata, creierul tesit si privirea ingusta ca la cai.
Am ajuns la concluzia ca romanul nu a vazut niciodata zapada, ce sa mai vorbim de viscol (whiscol cum spun unii anglofoni), pentru ca ninge de 48-72 de ore, tara blocata, dar carpato-dunareanul nu intelege ce e cu fenomenul. Tara asta e plina de Lazarusi, care cauta in maneca vinovatul pentru zapada. Cei mai religiosi pot spune ca “asa a vrut Dumnezeu”, si atunci recomandarea pentru rezolvarea problemelor este un simplu acatist sau o ruga.
In SUA a nins si o mare parte din state erau sub nameti. Ce declara americanul? “Nu mai iesim din casa, nu riscam sa ne blocam pe drumuri sa mai incurcam si oficialitatile”. Ce face romanul la prima pala de viscol? Tusti la munte, blocheaza drumuri, cade in santuri, cara copilul sugar pana in creierii muntilor (oricum nu va ajunge acolo), si apoi suna in stanga si in dreapta sa il scoata utilajele de acolo, ca nu mai are nici benzina, nici lanturi, nici nisip, nici lopeti, si cel mai grav, nici tigari. Valeiiiii, era vorba aia cu “daca prostia ar durea”…ar fi mare galagie pe soselele patriei.
Exista in schimb si super-eroi de Dambovita. Svejk spunea ca: “La Schonbrunn, printese ca gunoiul!”, si eu il completez, “La Realitatea, seva, deontologie si lamentare ca gunoiul!”. Am fost placut surprins sa vad ca sunt primari sau vice-primari in tara care au o gandire demna de un om intr-o functie inalta. In Teleorman lumea era blocata, dar in loc sa sune la oficialitati, preferau sa ofere minute in prime-time Realitatii. Primarul declara “Sa sune la noi ca asa ii putem ajuta”. Probabil televiziunea ar trebuii sa dezapezeasca. Poate tot ei o vor gasii si pe Elodia, Osama si vinovatii Mineriadei. Prezentatoarea ii reprosa primarului ca nu urmareste Realitatea sa vada prin ce trece populatia. Era o emisiunea mai buna pe un alt post.
Obisnuiesc sa critic conducerea si sa taxez fiecare greselaa (ex: licitatiile pentru dezapezire nu erau inca finalizate la inceputul lunii decembrie), dar mai presus de orice, lamentarea si prostul gust pentru rating le depaseste pe toate.
Daca mergeti la munte echipativa cu lanturi. Daca aveti drum spre casa, luati calmante pentru ca vor fi multe programe grele la TV. Daca noi ne miram ce sa mai vorbim de India sau Iran? Suntem o tara asa desertica sau o tara populata de oameni cu o minte asa nisipoasa?

Popularity: 1%