Tag Archives: tramvaiul 32

Calatorie spintecata…

Popularity: 1%

Jmecher!

Revin cu povestiri din lumea mea. Tramvaiul 32. Locul unde totul este posibil.

Nu ştiu dacă vouă v-a fost cald azi, dar eu simţeam că mă topesc. E şi vara asta capricioasă şi te călăreşte zilnic în cu totul alt mod decât ziua precedentă. Deci sunt în 32. Mă mir că am reuşit să nimeresc un loc, recunosc la soare, dar bun şi ăla (până la urmă nemulţumitului i se ia darul). Şi cum stăteam eu şi contemplam afişele electorale, despre care o să discutăm altădată, m-a orbit una bucată zgardă de aur. Frec ochii şi dau să văd dacă lumina ochilor mei, e o papuşe învelită în staniol sau un cocalar turnat în aur.

SURPRIZE! Şi mă refer la Kinder! Unu mic, de respira greu se uita înţepat la mine. Era blindat de aur. Spondiloza prematură. Ajungea până la genunchiul broaştei şi prezenta urme de creştere precoce. Infantilitatea lui de 4-5 ani se transformase în figură de tânăr infractor, Universitatea de Studii Superioara Rahova-Jilava. Eu mă uitam mirat la el, el se uita urât la mine. La un moment dat aveam impresia că o să îşi înfingă dinţii in piciorul meu. Simţeam cum încleştarea unor granzi se apropie.

Din spate, o mână de muncitor descalificat şi lăb*r calificat se aşează pe capul piciului. Era clar. Ăsta micu e cu gaşca să mă linşeze. Mă face la pamperşi? Situaţia se detensionează uşor uşor. Era tasu mă!

Din nou contemplu. Şi deodată aud un “fleoşc pr pr pr pr fleoşc pr pr”. Întorc capul. Ăla micu încerca să îşi marcheze teritoriul în tramvai cu scuipat. Scuipa aşa cum putea şi el. 9 zări. Mă uitam mirat şi faşcinat de faptul că părinţii se preocupa de educarea urbană a copilului. Şi când speram ca ăsta micu să fie oprit din inundarea dricului cu abonament, aud o voce behaită: “E băiatu meu! Bravo fiule! Jmecherule! HĂ HĂ HĂ!”.

Pentru toţi părinţii care îşi educă plozii la Angro şi Europa, un trainic “Dă-ten sânge!”.

Popularity: 1%

Un tramvai numit speranta.

Vesnicul 32. Consider ca fiecare avem predestinat un nume, un caracter, dar pe langa astea, si un tramvai/autobuz/troleibuz prin care sa ne consumam existenta. Eu am fost oferit ofranda unui colos, rapid, nemilos…32-ul.
Pe parcurs ce am scris am relatat diferite evenimente din el. Azi, dupa cateva zile pauza, am adunat destula informatie, si voi incepe, ca intotdeauna, cu vesnicul cersetor si/sau momentele hilare, pentru cele triste altadata.
Dimineata zilei de 6 decembrie. Toti cu un zambet tamp pe fata, si aici prin “toti” ma refer la cei de peste 18 ani, fericiti nu inteleg pentru ce? Doar Mosu` nu mai vine chiar asa pentru toti, norocul meu cu cei 2 nepoti, ce la 6 dimineata, imparteau dulciurile cu mine si ma tarau din pat, in sufragerie langa ghete, ca sa ne jucam cu papusi si soldatei fiorosi (apropo, e chair asa groaznica mancarea in armata, pentru ca majoritatea soldateilor sunt versi si pe fata, nu numai pe haine, si ma gandeam ca..).
Revin la tramvai. Drum lejer, spanzurat de umbrela, umbrela spanzurata de bara. Era un fel de “Tramvaiul spanzuratilor”, unde mai multi zambeau talamb, si chair fioros. Si mergem, si mergem, tagdam-tagdam.
Mai era o statie, parea ca azi nu voi avea parte de nimic interesant in drum spre liceu. Dar speranta moare ultima (asta daca nu moare de la miros).
Se urca un tanar cetatean al patriei, imbracat decent, posibil muncitor dupa caracterizarea facuta de lumea din jur. Si incepe “Azi e ziua mea! Azi e ziua mea! Azi, nu maine, e ziua mea!”, si tot asa pana la infinit. Clar cersea. Si ajunge in capatul la drisca electrica, si o babuta ii spune “Daca e ziua ta nu dai ceva de baut, de mancat?! Pai ce inseamna asta!”, si ii intinde ghidusa o bancnota de 1 leu. Acesta rusinat, pune capul in pamant si coboara grabit. Ma intreb daca a plecat dupa mancare si bautura.
Morala? Vreau si eu aceasta abilitate de a enerva omul pana la punctul de maxim stres=placere. Daca aveti parinti, care de ziua voastra se fac ca ploua, uitati reteta: 2 cepe pentru lacrimi, o pereche bocanci grei pentru mers apasat si repetati mergand in jurul mesei cand mananca, “Azi e ziua mea! Azi e ziua mea!”. Rezultat garantat.

Popularity: 1%