Tag Archives: tren

Un proiect de nota 20+2 cm pe lună

Sunt un student model. Am început bine, nu? Spun purul adevăr cu toată modestia de care mă simt în stare. Sunt un produs finisat al Ministerului EducaÅ£iei ÅŸi mă mândresc fără ezitare cu notele de 7-8 pe care le obÅ£in. Se poate mai bine, dar eu sunt… boem… îmi place aÅŸa.

La facultate nu fac nazuri. Colegii care mă cunosc ÅŸtiu că sunt genial,dar îi las pe ei să mă laude la secÅ£iunea “comentarii”. Trebuie să le reamintesc faptul că părerile lor nu pot include cuvinte ca: “minciuni“, “mănânci baclavale“, “ce-Å£i place să minÅ£i” ÅŸ.a.m.d, deoarece blogul meu ÅŸterge astfel de comentarii. Nu ÅŸtiu din ce motiv.

Nici profesorii nu sunt deranjaţi de mine. Chiar deloc. Sunt un student atât de emininche încât nu doresc să îmi deranjez tutorii cu prezenţa. Şi chiar dacă vreau să îmi chinui mentorii cu prezenţa, mereu se găseşte ceva inevitabil ce mă pune în situaţia neplăcută de a rămâne acasă, cu telecomanda pe burtă, mâna pe telecomandă şi dulciuri în jurul meu. Viaţa e greu.

Acum în sesiune situaţia se schimbă dramatic. Trebuie să merg la facultate. Ceea ce mă onorează, mai ales că la ora asta (06:30) mă salut cu naşii în Gara de Sud Ploieşti de parcă ne şpăguim de la inaugurararea CFR. Mă duc la facultate pentru a preda un blog. Da, aţi auzit bine, în secolul vitezei merg cu trenul personal (ironic, vorbeam de viteză) până la Capitală ca să las un link pe o foaie. Atâta drum doar ca să consum. Eu chiar vreau să fiu ecologist, dar lumea nu mă lasă. Ştiţi cât curent o să consum azi în procesul de plimbare cu liftul prin facultate? Mult. Când eram copil îmi doream să fiu liftier, deci vă daţi seama ce nostalgii mă apucă în cutia instituţiei.

Acum să trec la partea importantă. Eu mă străduiesc din toate circumvoluÅ£iunile să fac un proiect cât mai reuÅŸit, dar se pare că Gugle îşi bagă reclama acolo unde nu îi fierbe oala, ÅŸi mătrăşeÅŸte frumuseÅ£e de blog. Următoarea poză a fost realizată de un coleg, fan al muncii mele, personaj ce nu va ezita să comenteze foarte plastic acest text (fraze gen: “ai minÅ£it poporul” înseamnă, de fapt “ai spus adevărul frăţie”).

Nu-i aşa că merit nota 10?

Popularity: 7%

Sunt un trist.

ÃŽn timp ce mă deplasam, cu capul în pământ ÅŸi freza-n vânt, spre gară, am fost apostrofat de un cetăţean de etnie cocalară: “băi, emo!”. AÅŸa este. Sunt un emo. Ce mă dă de gol? Tunsoarea? Zâmbetul isteric? Muzica ska?

Cu această ocazie mi-am reamintit un episod recent de confuzie între emo şi restul oamenilor cu păr mai mare de 2 degete gelate.

Tot în gară (hm… încep să cred că stau prea mult pe acolo) un tânăr pletos se grăbea să ajungă la tren. ÃŽn nebunia produsă de o confuzie marca CFR, tânărul pletos a împins un bătrânel aflat sub influenÅ£a mai multor băuturi răcoritoare româneÅŸti, cunoscute ÅŸi sub numele de PoÅŸirci. Supărat nevoie mare că i-a fost bruscat yingu` ÅŸi yangu`, bătrănul a strigat în gura mare spre roacăr: “EMO! MORI!”. Din această povestioară fără haz (amuzantă doar la faÅ£a locului) deducem că tot ce este trist/ supărător/ enervant/ cu păr/ tânăr este emo.

Am hotărât să îmi arăt adevărata faţă. Acesta sunt eu când mă ascund de civilizaţie:

Popularity: 4%

Poezie de pe uşa unui WC de ţară.

În trenul Personal, din gară

Sta un mascul, feroce, dur.

Cu patru “trelinguri” pe el,

Şi pantalonii rupţi în tur.

***

Se pregătea să plece, aşa

La mândra lui, la Ciorogârla,

Dar ea nici nu-ÅŸi imagina

Că Hercule vine spre ea.

***

Apollo simţea de mult, ceva

Un sentiment de disperare, frica!

Åži se ruga la dumniezo

Ca Miţa să nu-l înşele c-un Romeo.

***

Ajuns la ea, o aşteptă

ÃŽn frig, pe linia a IV-a,

Şi când văzu că nu mai vine,

Trecu la fapte, acţiune!

***

În faţa casei părinteşti

Miţa avea un BMW mare

Tunat, cu spoilere şi roţi

Şi cruciuliţe colorate.

***

În casă, lângă soba caldă

Se încălzea Miţa şi El.

Nervos, Ulise ţipă către ea:

“Fumea mea, eÅŸti proastă?!”

***

“Da tu ce vrei aici? ţărane!

Fără maşină şi bănet.

Eu m-am emancipat băi sclav!

Mă upgradaÅŸi, de la căruţă la Q8!”

Popularity: 1%

CFR se duce de râcă

ÃŽnchid ochii ÅŸi adorm, aÅŸa cum fac în fiecare tren Personal, pe ruta PloieÅŸti – BucureÅŸti. Deja m-am obiÅŸnuit cu “nesimÅ£irea” controlorului care mă atinge tandru pe umăr (de ce nu sunt mai multe controloare?) ÅŸi îmi cere biletul. Enervantă procedura. Deja am mers aÅŸa de mult cu trenul pe ruta asta că sincer aÅŸ învăţa măcar căciula pe care o port. Nu-i nimic. Mă trezesc, mă dezmeticesc, îmi scot căştile din urechi, mă pipăi în căutarea biletului ÅŸi… voila-la-la-laaa. ÃŽmi pune un X pe bilet (ce rudimentar) ÅŸi pleacă mai departe.

Acum sunt treaz, hai să mai cuget puţin cu ochii deschişi.

Trei rânduri mai în faţă un cocozaur se înscrie la un dialog, abordat de controlor:

- Beletul vă rog.

- Nu am… nu am bani, ÅŸi scoate 2-3 lei din buzunar pe care îi întinde controlorului râzând.

Controlorul calculează suma cu privirea, pune mâna pe bani, se întoarce cu spatele, îi bagă în buzunar şi spune:

- Băi nene, cumpără bilet măi… că nu e frumos. Of, n-am văzut aÅŸa ceva…

Vizibil impresionat de drama controlorului, forţat să primească şpagă, am adormit. CFR, o instituţie cu oameni de valoare, care fac, uneori, greve pentru salarii mari, ei fiind primii care nu îşi respectă meseria.

Îmi pare rău că nu salivez în somn. Aş fi salivat 5 minute în tren, pe scaun, drept omagiu pentru acel controlor. Icsulescu.

cfr

Popularity: 1%

Spaima seminţelor

Pe peronul 8 în gară. Vântul îmi zburătăcea cârlionţii iar soarele îmi intra în ochi şi mă făcea să privesc încruntat. Aveam o bere la bord, şi două sandvisuri cu salam, ceea ce însemna că respiraţia mea numai a gheaţă nu era. Dar te puteam îngheţa.

Mă plimbam agale pe peron cu parpalacul în mână ÅŸi admiram… persoanele: “ea merge până la PloieÅŸti… ea coboară la IaÅŸi…ea la  Băicoi… ea nu mai are rost să coboare…” ÅŸi tot aÅŸa. Trenul deja întârzia 20 de minute. Dar nu face nimic. Pe criza asta mulÅ£umim lui dumniezo că mai vine.

Pe peron, în dreapta mea, o tânără. Vârstă greu de definit, 19-20 de ani, rubicondă, cu geanta atârnată de antebraÅ£, cu buzele rose ÅŸi cu ochii conturaÅ£i până la tocirea creionului. Era… era dezmăţul vizual de care avea nevoie Gara de Nord pentru a arăta bună de UE. Gara. Se întoarce către mine ÅŸi mă fixează cu privirea. Cad pradă senzualităţii ei de baltă ÅŸi precum Ielele, aud cântece în cap: “la inimă m-ai ars, dar nu am să te las…“. ÃŽmi zâmbeÅŸte. ÃŽmi curge salivă din gură.

Trenul vine. Urc în vagonul 3 (cifră magică) ÅŸi mă aÅŸez la numărul 33 (cifră la fel de magică, adică 3 + 3 = am dat de dracu`). Cine  se aÅŸează în faÅ£a mea? Ea. Numai ea. Se ploÅŸteÅŸte pe scaunul din faţă, iar prietena ei alături. ÃŽmi face ochi dulci. Bine că nu sunt diabetic. Ne fixăm cu privirea. Ea îmi zâmbeÅŸte cu ochii, eu încerc să mă concentrez asupra Academiei CaÅ£avencu (de fapt mă holbam în ziarul Liberţâţea). Printr-o miÅŸcare suavă scoate din geantă o hârtie A4. E clar, îmi va scrie o poezie… sunt fleaÅŸcă de emoÅ£ie. ÃŽÅŸi plimbă hârtie printre degete până se taie de vreo trei ori. Sângele ei e albastru. Bea mult spirt prin pâine.

ÃŽncet… încet… face din hârtie un con. Eram stupefiat ÅŸi siderat de ce vedeam. AÅŸteptam ca din moment în moment să deschidă conul ÅŸi în el să scrie “TE IUBESC!”. Dar nu… din geantă mai scoate ceva. O pungă mare de seminÅ£e. O desface graÅ£ioasă prin procedeul trage-ÅŸi-împrăştie-jumate ÅŸi se apucă de masticat.

O vedeam de la un metru cum îşi aruncă sămânÅ£a în gură ÅŸi cum mitraliază conul. Eram înnebunit de plăcere. Vroiam mai mult. Ea scuipă în continuare, eu îmi muÅŸc buzele. Ea scuipă ÅŸi pe jos, eu îmi ling buzele a poftă. Ea scuipă pe mâini, piept (era ÅŸi greu de nimerit…) ÅŸi pe prietena ei, mie îmi vine să mă tăvălesc pe jos de plăcere. Dar nu aveam loc de cerÅŸetori.

Mai vreau…

Da…

Ya…

Fick me…

Fick me…

Ya…

Naturlich…

Ya…

Spinnen grenade!

……….

Ca orice poveste de dragoste, întotdeaună există un zgârcit care nu a plătit decât pentru jumătate din drum. Nu-i nimic. Se va întoarce ea la Mall la Bucurieşti. Iubirea noastră-i marfă. CFR MARFĂ!

P.S. – Această poveste este un pamflet care poate fi sau nu adevărat, dar totul este imaginaÅ£ie pură bazată pe fapte reale.

tren

Popularity: 1%

Senzaţional. Dan Bordeianu în Gara de Nord!

Acum de când nu mă mai leagă părinÅ£ii cu lanÅ£ul de calorifer pot să ies în lume. Åži ieri am zis “hai să văd ÅŸi eu Gara de Nord, vestită pentru… nu ÅŸtiu pentru ce e vestită”. Cine crezi că era acolo? Dan Bordeianu! Să n-am parte de Adela Popescu de nu era el! Cu tot cu plete, cei 1,60 de metri ÅŸi cameramani. Nu, nu căuta chiÅŸtoace între peroane ÅŸi nici nu bălea la domniÅŸoare… era invers. ChiÅŸtocarii se dădeau la el, pentru un cartuÅŸ de CarpaÅ£i, ÅŸi duduile băleau la moaca lui de preÅŸcolat. Când l-am văzut am crezut că o aÅŸteaptă pe Adela de la Drăgăşani, dar apoi am observat cameramanii ÅŸi am realizat: “aaaa. Filmează pentru emisiunea aia care o să rupă audienÅ£a!”.
Şi am avut onoarea să respir şi acelaşi aer cu el. A trecut pe lângă mine, la mai puţin de 2 metri. A avut chiar pretenţia să mă dau din drum. Dar cum sunt un nemernic am spus nu. Şi era chiar greu cu tot bagajul meu de navetist. Lasă că nu cade din tren dacă mă ocoleşte.

P.S. – Adela tot virgină? ÃŽntreb pentru că numai roluri de gen are… Åži noi muritorii de rând confundăm personajul cu actorul.
Image Hosted by ImageShack.us

Popularity: 24%