Inevitabila zi de luni. Ma trezesc, cu parul ravasit si gandurile in colturi, acolo unde m-as arunca si eu. Ma tarsai pana la baie, unde arunc cu apa pe fata, speriat ca e rece. Cu un ultim efort ma intorc in pat si ma invelesc. Trag o ultima injuratura pentru ziua de luni, si inchid ochii. Tic tac, tic tac, Tzrrrrr. Ma intorc pe partea cealalta, deschid un ochi, ma uit la ceas. Ceasul la mine. Ce sa fac? Sa il arunc pe geam? Sa il inchid cu un pumn? Sau sa ma ridic eroic, si sa incep ziua, ca un martir al zilei de luni? Aleg ultima varianta. Regretabil gest.
Ma imbrac cu scopul sa nu intarzii, si plec nemancat, prin frigul de afara. Deschid umbrela si plec prin ploaie catre statia de tramvai. Picaturile ma lovesc rece in fata, si mai trag cateva injuraturi zilei de luni. Ma enervez ca trebuie sa lupt cu umbrela impotriva vantului, si o strang, dar dupa 2 minute ploaia ma face sa cedez, deci deschidem umbrela.
Trebuie sa ma ghidez printre miile de umbrele, astfel inca sa nu primesc una in ochi, sau sa nu lovesc pe cineva cu a mea. In statii ma strecor printre umbrele, si ma enervez si mai rau, dar ma bucur ca la metrou nu ploua. Inca.
Ziua trece cu nervii de rigoare, doar e luni, si ma grabesc sa ajung acasa. Mai am doar 50 de metri pana in scara blocului cand vantul imi vine de hac. Imi intoarce umbrela si ma sileste sa lupt cu un adversar invizibil. Ma simteam penibil, dar in acelasi timp eram din ce in e mai nervos. Doream sa ii dau foc. Si umbrela cedeaza, probabil amenintata de subconstientul meu.
De ce uram umbrelele? Pentru ca umbrela, inseamna automat ploaie, adica stres, nevroza generala si parca nimic nu iese bine. Pentru ca umbrela te obliga sa lupti pentru bucata ta de “pamant” uscat. Iti ofera protectie fata de ploaie, dar iti ingheata mana. Pentru ca e luni si ploua. Daca ar fi plouat vineri, as fi zambit.
Popularity: 1%
). Imi spune sa ma duc inapoi si sa il las in pace. Asta am si facut. L-am lasat in pace, si ca sa nu o mai insterizez si pe don`soara, am ales frumusel, drumul spre casa.
