Tag Archives: tv

Care-i următorul „escu”?

January 22, 2012   Horhe   No comments
sa votam cu1.1

Acum ceva ani, profesoara de istorie ne provoca pe toți din clasă: „Ceaușescu – Iliescu – Constantinescu – Băsescu. Care-i următorul <<escu>>?”. Am terminat orele cu respectiva și tot Băsescu a rămas președinte. Nu avea contracandidat. Poate doar dacă PSD-ul îl arunca în luptă pe Geoanescu, dar atunci istorie ne priva de ani buni de glume cu „dragostea mea”.

Acum se doresc alegeri prezidențiale. Alegeri ce vor face cu adevărat istorie. Dacă nu omitem că suntem în 2012 putem spune că o să avem alegeri Apocaliptice. Dar ca românii să aleagă alt „escu” în 2012 trebuie să demisioneze Băsescu, ori românii să plece din Piața Universității și să protesteze la sursa durerii. Da, protestele anti-președinte se fac la Cotroceni, nu la Teatrul Național din București. Eu înțeleg simbolistica locației, dar Băsescu nu merge prea des la TNB. Nu? Dar hai să ne imaginăm că mâine apare Băsescu la TV (la Antena 3, ha!) și spune:

„Deoarece 10.000 de români au protestat, s-au bătut cu jandarmii, au adresat cuvinte injurioase la adresa mea, și au vandalizat un chioșc de ziare din Piața Unirii, chioșcul meu preferat, am decis să demisionez. Da Gâdea,  nu te mira, și Badea ștergete de bale.”

Și începe campania electorală. Candidează, iar, Băsescu (vrea revanșa), Antonescu (din partea USL-ului care o să supraviețuiască în imaginația mea, spre surprinderea scepticilor), Mugur Isărescu (asta că tot are un capital de imagine mare), Dan Diaconescu (pentru că nici nu știți ce pierdeți!) și Dan Voiculescu (pe el nu îl mai pun în fotografie pentru că e clar că îl votează doar angajații lui, de frică). Vadim Tudor nu mai poate. De, motive medicale.

Am observat că la români nu prea merge cu doctrinele. Nu are importanță și nu contează că X, ori Y sunt de stânga, dreapta, conservatori, liberali, social-democrați, monarhie etc. Românul știe ce vrea: „taxe mici, prețuri mici, benzină ieftină, salarii mari, autostrăzi, fără taxa auto, ș.a.m.d.”. Plus libertate. Se pare că protestatarii simt o lipsă acută de libertate. Totuși, pentru cei care fac politica după manual, care e doctrina cerințelor de mai sus? E clar că românul nu are cultură politică pentru că acasă nu învață așa ceva, în general nu are de la cine, la școală cine să o predea? și pragul vârstei de 18 ani înseamnă carnet auto și bețivăneală legală, nu dreptul de a vota. Acum cred că înțeleg de ce vor unii libertate. Cineva  nu îi lasă să învețe cum e cu doctrinele și inevitabil se câștigă alegeri tot pe pungi și voturi cumpărate. Atunci da, LIBERTATE!

Ne întoarcem la alegerile noastre fictive din 2012. Băsescu abia mai face 10%. A pierdut un capital de imagine important și a început să fie nepăsător. Mai mult trage partidul de el, acesta fiind ajuns de oboseală. Următorul: cine crede că Antonescu e (cel) mai bun? Așa inocent, cu părul Pronto Pămătuf, ascunde mulți draci și el, doar se vede cu câtă înverșunare trage de piciorul scaunului de la Cotroceni. Un liberal decent ar avea cuvintele la el, nu pânza fierăstrău. 10% și Antonescu.

Mugur Isărescu. În ciuda faptului că suntem un neam ce nutrește o ură mare pentru bănci și bancheri, Isărescu pare apreciat, dorit. Poate pentru că e de 20 de ani în aceeași funcție. Dar și asta te pune puțin pe gânduri. Deci 10% și lui. Urmează Dan Diaconescu. Atâtea aș putea să spun despre el și echipa lui de „profesioniști”, dar nu am timp și spațiu, așa că să îl lăsăm pe Salvatorul Poporului Român în plata celor 10%. De Dan Voiculescu am spus deja că nu are rost să mai vorbim.

Așa că doamnelor și domnilor cine primește restul de 60% din voturi? Eu optez pentru Florin Călinescu, pentru că:

- a fost membru PNL dar și-a dat seama de mizeria doctrinară ce colcăie pe acolo așa că a spus sincer „adio” politicii. Asta înseamnă că știe ce vrea de la viață;

- spre deosebire de ceilalți candidați are umor. Și un discurs pe limba fiecăruia;

- știe când să renunțe. D-aia nu mai avem emisiuni cu Călinescu la TV. Pentru că și-a dat seama că o să ajungă gazda vreunei porcării precum „Acces Direct”, „Drept la țintă”, ș.a.m.d. Deci nu;

- pentru că e cu „escu”;

- de ce nu? Zice lumea că le mai bea. Măcar să fie asta problema lui, o tu! neam de abstinenți;

Așa că, vă invit la urne. Care-i următorul „escu”?

Popularity: 6%

Muzeul Țăranului Român va fi demolat!

January 20, 2012   Horhe   No comments
mmr

Turiștii, ăia care mai vin, sunt interesați de fete, autobuze cu coviltir decapotabil, Casa Poporului și băutură ieftină. Tineretul nu mai e interesat de istoria neamului și nu e dornic să vadă în ce condiții au făcut strămoșii amor, pentru a ridica poporul român la rangul de „câteva milioane”. Ăi bătrâni, nici ei nu mai vor să audă, fiind ori la protest, ori la geam în așteptarea pensiei. Atunci cine să mai meargă la Muzeul Țăranului Român?

La aceste întrebări și-au răspuns și oficialii muzeului și au ajuns la concluzia că trebuie o rebranduire. O reinventare a lăcașului de cultură. O să fie demolat tot și pe scheletul golaș se va ridica un lucru mult mai falnic, mai stabil și mai vizitat: Muzeul Melteanului Român.

Conform statisticilor, numai de Crăciun se adună mai mulți oameni la palatului lui Gigi Becali decât la Muzeul Țăranului Român în restul anului. Și cele două așezări istorice sunt la o distanță mică una de cealaltă. Adică ai putea să ieși de la un cioban din casă ca să intri la altul în palat. Dar românii nu mai vor. Sunt interesați de case mari, cu turnulețe, cu piscină, cu garaj, cu lei la intrare, cruci de aur, pitici de grădină, plasme pe gard, garduri de fier, uși cu vizor la balcon și alte minuni arhitecturale.

Reprezentanții muzeului au declarat următoarele: „Avem un scurt plan de distribuire. 10% case țigănești din perioada turnulețe-rococo, 10% case românești din perioada aoleo, și restul, până la 100%, case de politicieni din orice perioadă”.

Popularity: 7%

Eurovision, ceva?

January 14, 2012   Horhe   No comments

Panică și isterie! Anul acesta se pune problema ca România să nu participe la Eurovision. Cică e vorba de bani, dar știe toată lumea că de vină pentru o posibilă absență e lipsa de valoare. Că, păcatele mele, pentru un concurs unde se votează între vecini și pe criterii politice, aș impune o taxă Eurovision, pe lîngă taxa radio-tv. Și orice pasionat de geopolitică vrea să știe: „Rep. Moldova ne dă nouă, sau Rusiei, 12 puncte?”.

Așa că să nu ne ducă pe noi de nas cei de la TVR, că știm adevărul. Avem și patru  propuneri (numa` dive) pentru anul 2012, toate fiind garanții ale succesului:

- Inna Hot, pentru că prinde la public. Nu știu de ce, dar prinde;

- Marina Voica, pentru că Finlanda a căștigat cu monștrii de la Lordi, așa că merită să încercăm cu un monstru clasic;

- Mădălina Manole feat. Mălina Olinescu. Ambele au reclamat un con de umbră înainte de suicid. O prezență la Eurovision scoală, pardon de expresie, morții;

- Roxana Prințesa Ardealului. Inevitabil se va maneliza și Eurovisionul;

Așteptăm votul vostru în dreapta sus. Da, acolo!

Popularity: 7%

Secretul frumuseții Andreei Raicu

November 14, 2011   Horhe   No comments

Acum câteva luni bune o colegă de la muncă aștepta înfrigurată să apară o revistă cu sfaturi de frumusețe de la Andreea Raicu. Redundant, știu, dar dacă a reușit să ofere sfaturi de frumusețe, de ce nu și de carieră. Hai că poți Andreea!

Până la urmă nu am văzut atunci care îi sunt secretele, dar am aflat recent cum face Andreea Raicu de arată atât de bine pe sticlă: fibre. Cică mănâncă la fibre de nu mai poate. Și imediat ce am auzit de secretul ei m-am gândit la celebrele Fibrobar, batoanele fără gust, cu aspect îndoielnic. Le găsești claie peste grămadă în IDM, la raionul de pastile pentru tipii cu mușchi mari și penis mic.

Dar am cercetat mai intens și mi-am dat seama că oricâte fibre din IDM ai băga nu poți să treci printr-o schimbare așa de mare:

Atunci am conștientizat că Andreea Raicu arată bine deoarece are un regim de viață complex: Tae Boo, Tae Ceapă, Chirilă Boo și Photoshop Bar, cel mai tare baton cu fibre.

Adevăratul secret al unei frumuseți de invidiat. Plus că de la atâtea fibre îți vin și idei geniale de emisiuni, precum… ăăă… și… ăă… Oricum.

Popularity: 5%

Horhe Hamburger

November 09, 2011   Horhe   No comments

De la experimentul Tortilla Trotilla nu am mai intrat în vreo bucătărie fără extinctor. Până azi când mă chinuia o foame cruntă şi imaginaţia nu îmi dădea pace. Aşa că, doamnelor bucătărese şi domni pasionaţi de fast-food, vă prezint propria reţetă de hamburger:

Horhe Hamburger

Dacă tot ne place să mâncăm la fast-food şi să facem coadă la şaormerii pentru un burger nesimţit, de ce să nu îl facem acasă, în intimitate. De asemenea, dacă arăţi că poţi să faci un hamburger de calitate, poţi să impresionezi şi cea mai anti-talent bucătăreasă.

Pentru început se pleacă la cumpărături: carne tocată de vită (se poate şi de porc dacă te ţine ficatul), ori burgeri deja preparaţi din comerţ, sos de roşii, caşcaval, usturoi, busuioc/oregano, chifle, salată, castraveţi muraţi, cartofi, o pereche de blugi şi două pulovere cu anchior.

Pentru început se eliberează masa de farfuriile strânse în două zile de lene şi lehamite şi se porneşte televizorul pe Paprika TV. Ca să te simţi în pâine. Nu vrei să găteşti cu ochii pe Taraf.

Se curăţă usturoiul (cât mai mult zic eu) şi se zdrobeşte uşor cu cuţitul. Se aşează într-o tigaie cu ulei încins şi se lasă la călit. Se aşează peste bucata de carne, aranjată ca pentru hamburger. Se întoarce de pe o parte pe cealaltă până capătă o culoare frumoasă, între timp fiind aromată de patul de usturoi din tigaie.

Într-un vas se amestecă sosul de roşii cu busuioc/oregano, sare şi piper. Se toarnă peste carne, cât să o acopere foarte puţin. A nu se îneca bucata de carne în sos, că nu facem tocană. Se pune capacul şi se întoarce de pe o parte pe alta la intervale de aproximativ 5 minute.

Între timp se taie chifla la jumătate şi se scoate miezul. Se rade varza (dacă e roşie e minunat) ca la şaormerie şi se stropeşte cu puţin ulei şi oţet. Se lasă puţin la “marinat”. Se prăjesc cartofi (asta ştim deja cum se face). Se taie felii subţiri de castraveţi muraţi.

După aproximativ 20 de minute se scoate bucata de carne, se stropeşte interiorul chiflei cu puţin sos cald de roşii, şi se aşează carnea în chiflă peste caşcaval. Se pun feliile subţiri de castravete murat peste carne şi în golul din ciflă (acolo de unde ai scos miezul) se îndeasă varză… şi cartofi prăjiţi dacă îţi place să fie compact totul. Poţi să serveşti cartofii şi lângă hamburger.

Acestea fiind zise, ăsta este Horhe Hamburgerul. O combinaţie fericită de chiftele greceşti cu hamburger.

Pentru data viitoare o să combin ciorba de văcuţă cu cozonacul cu ciocolată.

Bon Hepatit!

P.S. – mai sus este versiunea light. Carne, caşcaval, varză.

Popularity: 4%

Când televiziunile îşi dau numere…

September 17, 2011   Horhe   No comments

Eu nu vorbesc urât. Şi dacă o fac, mă abţin.

Până de curând, trebuie să recunosc, eram telespectator Realitatea TV. Pornind de la ideea că “ăştia mai greşesc, mai cade transmisia,sunt mai rârâiţi şi uneori abia înţelegi ce spun, măcar nu sunt ca la Antene”. Poftim că situaţia se schimbă, mai ales de când zvonuri în presă spun că se pune la cale o fuziune între Realitatea şi Antene. Cumpără Voiculescu tot. O să fie… ireal.

Am trecut, în ciuda faptului că mă plângeam, şi peste prostia Realităţii de a mă cadorisii cu exclusivităţi de la nunţi, botezuri şi cumetrii. Am înghiţit şi atâta Monica Tatoiu cât nu a înghiţit ea. M-am împăcat cu gândul că logopezii sunt o enigmă pentru unii angajaţi. Dar nu pot să admit şi ipocrizia.

Acum ceva ani, Badea şi Gâdea îi băteau pe cei de la Realitatea “de îi ascultau cu urechea”. Prezentau cifre de ziceai că e ora de matematică. Subiectele nu contau, emisiunile nu prezentau interes, nici pe o parte nici pe cealaltă, dar erau cifre din plin. Pe atunci Realitatea stătea cu capul în pământ, nu prezenta nici un număr. Ai fi zis că nu ştiu să numere, din moment ce cuvântul rating nu apărea în dicţionarul lor, ba mai mult, făceau emisiuni despre “rating-ul mincinos” al concurenţei, asta în timp ce ştim cu toţii că multă lume se lăsa condusă, până de curând, de Iluminatul Badea.

Acum Badea nu mai străluceşte. A încercat şi cu prompterul, şi cu radioul, dar lucrurile nu se mai leagă. Şi cum “televiziuni de ştiri” sunt doar două (că TVR Info apare şi dispare de la furnizorul meu), cine avea să câştige? Realitatea. A mai chiloţărit atmosfera, mai un Mugur Mihăiescu, mai puţin Can-Can, un subiect tras de păr pe aici, puţin pe acolo, şi au reuşit cu chiu cu vai să depăşească Antena 3. Că şi pe ăia cât să îi tot asculţi cum se plâng? Deja îţi lasă impresia că de vine Felix la putere o să fie totul miere.

Şi curg numere şi la Realitatea. Matematică nu glumă. Doar că ei nu îşi ascultă cu urechea învinşii. Lasă că aşa ziceau şi ceilalţi. Şi sunteţi toţi nişte ipocriţi. C.T.P.-ului i se adresează moderatoarele de la Realitatea cu “Tudor”, “Popescu” ş.a.m.d., iar “Domnului Becali” nu ştiu cum să îi ridice volumul la microfon când face ca oaia la tăiere.

Acum nu mai am nici telecomandă, şi nici chef să schimb canalele. Răsfoiesc internetul şi mă mai bucur în sufragerie de TVR Info (aici funcţionează). Cred că e singurul care se poate intitula “canal de ştiri”. Ce-i drept e bun şi CNN-ul, dar uneori mă ia patriotismul şi vreau să văd babe leşinate la pupări de moaşte, femei bătute de beţivi, şoferi cretini, etc etc.

Cât despre Realitatea şi Antena 3, pentru ei jurnalismul e deja o ghicitoare. Cum e câteodată moda pentru mine. Nu că uneori te gândeşti la poza de mai jos când auzi de “Fustă cu volane”:


Popularity: 10%

Gâdilă o carte sub copertă…

September 13, 2011   Horhe   No comments

De mult nu am mai pipăit o carte sub copertă, acum fiind un adept al cărţilor electronice şi audio-book-urilor. De, cărţile în varianta originală sunt scumpe şi pe internet găseşti publicaţii peste care nu ai fi aruncat niciodată un ochi. Din acest ciclu vă recomand Ghidul tatălui în sala de naştere de Mark Smith.

Din câte ştiam eu, la români, tatăl nu ajunge până în sala de naştere. Cel mult dacă îşi aminteşte să îşi ducă fumea la spital, dar în rest e mereu reţinut cu treburi: bea cu ăla, fă cinste lui X, dă de la băut la Y, mai trage o duşcă la Z acasă, etc. Aşa că dacă ai un tată bucuros de venirea ta pe lume, o să îl vezi, pentru prima dată, pe la 11 ani, când iese din coma alcoolică produsă de venirea ta pe lume. Şi într-un fel e bine, nu vrei ca tăticul tău beţiv să fie în preajma unei femei gravide cu toane (vezi ştirile cu gravidele bătute).

Dar la străineji e altfel. Ca şi la noi, mai nou ţi se permite, ca tată, să îţi bagi capul la propriu în… poarta raiului şi să vezi “de unde vin copiii”. Acum dacă eşti spontan poţi să filmezi, nu de alta dar sunt sigur că la un moment dat, pe la 14 ani, o să vrei să îi arăţi fiului cum şi-a chinuit mama cu capul lui mare şi încăpăţânarea de a rămâne înăuntru. Şi mama o să vrea să se audă ţipând. Asta da filmare de văzut peste ani. Şi 3D, mai nou. Dacă eşti vedetă e mai simplu. Chemi televiziunea, îşi bagă ăia carul de reportaj între cracii tăi, Realitatea TV transmite din elicopter de deasupra ta şi Antena 3 face un studio în dreapta medicului de unde comentează lipsa lui Băsescu la un astfel de eveniment. Şi într-un final, toţi proştii se uită la tine la TV cum naşti. Ca orice femeie.

Cam din anii ’70 li se permite bărbaţilor să asiste la naştere, rezultat al mişcării feministe, dizolvării familiei nucleare, etc etc. Totul coincide cu apariţia femeii de afaceri, ocupate, femeie ce îşi implică bărbatul în treburile casnice. Probabil o să vină şi perioada când bărbatul va fi trimis să nască pentru ea. Mai e până atunci.

Mark Smith atrage atenţia că până în momentul naşterii, ca bărbat, o să treci prin multe: poftele femeii, crizele ei, crizele tale la crizele ei, nopţi nedormite că are mereu greţuri, ori vrea X şi Y. Dar înghiţi totul că nu a vrut singură copil de capul ei. Ţi-ai pus şi tu capul la contribuţie pentru asta.

Cartea te poartă de la primii paşi, până la travaliu, sala de aşteptare, pachetul de spital, cum să stai calm, cum să o calmezi pe EA, ce să îi dai să mănânce, ce să îi spui, şi trece şi prin “date tehnice” precum mărimea pelvisului, date despre cezariană, etc. Se omite aglomeraţia din trafic când disperat nu ştii cum să ajungi mai repede la spital. De asemenea, nu se menţionează nimic de meciul de fotbal din seara când femeia “are chef” să nască. Nici de faptul că nu ai nici o bodegă aproape ca să bei de fericire ca tot românul. V-am spus că asta e o carte pentru străineji.

Cartea are doar 47 de pagini, aşa că nu e o lectură prea grea. Când nu te cerţi cu EA  pe telecomandă, poţi să răsfoieşti cartea de faţă cu ea. Măcăr îi arăţi că îţi pasă, că nu eşti ca toţi ceilalţi, chiar dacă tu îţi faci în cap lista cu prietenii cărora le vei da de băut.

Popularity: 10%

Salahorii pasiunii!

September 10, 2011   Horhe   No comments

Ştie cineva cine e Natalia Mateuţ? Vreunul dintre voi a fost coleg cu ea la facultate? Aţi avut onoarea să lucraţi cu ea? Dacă la toate aceste întrebări răspunsul este “nu” înseamnă că suntem de aceeaşi parte a baricadei.

Natalia Mateuţ, pentru cine nu ştie, este o “nimeni” a industriei româneşti. Esti visul oricărei persoane lipsită de simţul realităţii şi, de asemenea, Natalia Mateuţ este dorinţa angajatorului din România. La umbra unei imagini făcute în puşcării şi paturi, Natalia Mateuţ aduce oricărei spelunci de televiziuni un capital de imagine. Natalia Mateuţ nu cere (încă) să fie Mihaela Rădulescu/Andreea Marin/Teo Trandafir, dar ea vrea să fie pe sticlă. Şi este. Pentru că Natalia Mateuţ nu cere bani, ea cere să fie.

În ultimele zile un scandal a adus-o în atenţia publicului larg pe jurnalista de canal D. A mers într-un restaurant după Andreea Marin şi a vrut să îi arate cum se face “reporterie”, aşa la buza farfuriei. De acolo toată lumea ştie cursul poveştii.

Nu m-am apucat de acest text ca să vorbesc despre un ALT eşec al “şcolii de media” româneşti. E clar, sper pentru toată lumea, ăia bunii se apucă de altceva, ori lucrează mult în umbra Mateuţilor. Toate emisiunile astea “de succes” de la TV, prezentate de rateuri sociale, credeţi că sunt roduri ale minţilor prezentatorilor? E în stare Adelina Vârciu, Oana Zăvoranu, Giulia, etc., să gândească un format de succes? Sunt sigur că dacă emisiunea este un eşec e 100% rodul moderatorului. Dar când emisiunea are şi succes, e clar că în spate sunt 2-3-100 de rupţi în coate care nu dorm de dragul emisiunii unui jurnalist abjectiv.

În ultimul timp nu am mai fost pe la interviuri, complăcut în contextul economic şi social. “Se angajează pe bani puţini, şi e şi bătaie pe locuri”. Dar din când în când mai încerc marea cu sarea în domeniul mult iubit. Şi din proprie experienţă am (mai) descoperit un lucru trist ce îţi poate distruge pasiunea pentru jurnalism: angajatorul să îţi exploateze pasiunea. Să te transforme în Salahorul propriei iubiri.

Am trecut prin asta. Am muncit zile şi nopţi pentru bani puţini, pentru salariu primit în rate (ori deloc), pentru laude mincinoase. Toate astea pentru că îmi plăcea ce făceam. Grasu’ (nu îi pot spune numele pentru că este secretos), maturizat şi trecut de vârsta de 21 de ani (la care munceam pe gratis cu contract de muncă), îmi spunea anul trecut: “nu te mai spetii pentru nimic. Caută altceva. Trebuie să existe ceva, să îţi placă, şi să nu te rupă în stomac ca acum”. Atunci nu înţelegeam. Eu vroiam să fac X lucru. Era visul meu. În timp îţi dai seama că dacă nu te caci tu pe visele tale, o fac sigur alţii.

Tinerii de azi, cu vise ca ale mele, vor să lucreze la ziare, radiouri şi televiziuni. Dar nu prea se poate. Eu nu cred (nu vreau să cred) în varianta pile. Nici dacă există nu mă interesează. Eu ştiu că poţi să ajungi să lucrezi bine în domeniul ăsta prin următoarele:

- noroc/şansă;

- calităţi evidente;

- dispus să salahoreşti;

Din păcate, cei mai mulţi ne încadrăm la ultima categorie. Categorie în care tu, salahorul, cu evidente calităţi, eşti pus să lucrezi în umbra unei vedete. Şi chiar dacă nu faci munca pentru o vedetă, ţi se pare normal să fi un “amărât” de redactor pe 800 de lei? 8 ore de muncă pe zi, probabil prelungite, cu stresul unui redactor-şef zelos? E normal să ţi se ceară performanţă, calitate şi să o livrezi pe 800 de lei? E JUST să primească Natalia Mateuţ un salariu de 1.500 de lei pentru o mizerie amestecată cu microfonul? Bine, e televiziune, salarii mai mari, dar e normal ca un reporter amărât, ţinut în ploaie şi inundaţii să primească 1.300 de lei?

Eu m-am hotărât. La următorul interviu la care mă duc am să fiu foooarte natural. Renunţ la cămaşa alba, sacou şi pantofi. Nu mai îmi scot nici cercelul din ureche. Şi nici nu mă bărbieresc. Mă voi prezenta natural, în ţinuta de zi cu zi, aia în care fac transmisiuni/redactez/moderez. Voi fi natural până la a-i spune angajatorului: “vrei să fac toate astea pentru 800 de lei? Pe banii ăştia să o pui pe Natalia Mateuţ să îţi facă muncă de calitate! Eu am făcut o facultate ca să îţi baţi tu joc? Vrei să te bat cu lucrarea/diploma de licenţă/master/doctorat?“.

În ciuda faptului că sunt tânăr, şi aş putea să mai înghit mulţi ani căcaturi pentru a prinde un post bun la un ziar/radio/tv m-am hotărât că nu merită. E un domeniu pentru care munceşti prea mult ca să stai toată viaţa în umbra unor pseudo. Să le scriu eu materiale? Să le compun eu idei? Să le dau mură în gură? Să bucur un patron de media cu specializare… speologie (ca un exemplu)? Nu merită. E la fel de frustrant ca atunci când faci toată viaţa ceva ce nu ţi-ai dorit. Doar că de data asta e un strat subţire de miere pe căcat.

Aşa că doamnelor şi domnilor, stimaţi jurnalişti cu stimă şi încredere personală, la următorul interviu să vă evaluaţi bine competenţele, şi în faţa unui angajator milos să nu aveţi milă. Pentru un salariu mizerabil puteţi întotdeauna să recomandaţi un jurnalism mizerabil. Natalia Mateuţ.

Popularity: 10%

Integramele prosteşte!

September 01, 2011   Horhe   1 Comment
Mama îmi spunea “mai lasă naiba revistele de benzi desenate (că nu aveam computer) şi pune mâna pe o carte. Fă şi tu o integramă ceva. Că o să ajungi la 22 de ani să locuieşti cu părinţii, lucrezi de noapte şi să baţi câmpii pe un blog fără cititori!”. Ce intuiţie au femeile astea!
Puneam mâna pe integrame. Îmi plăceau că erau colorate şi aveam pătrăţele cu desene. Într-un pătrăţel era desenată o vacă şi eu trebuia să scriu ce e: “Vacă din 4… Gabi, colega mea de clasă”… “Măgar din 5… Mihai”. Şi uite aşa îmi satisfăceam şi nevoia de cultură.
În timp am evoluat. Am ajuns să aflu ce înseamnă “Cristian Marin = C.M.” şi să raspund chiar corect la întrebări. Dar ca orice lucru bun, m-am oprit. Era enervant să fac un întreg rebus doar ca să aflu o glumă pe care o ştiam de ani buni. Am abandonat.
Acum după mulţi ani mă reîntâlnesc cu un Rebus, în mâinile Adelinei. Hm, suspicios ea face integrame cu cuvinte, fără desene sau fete în poze. Şi cu toate că integramele ar trebui să te ajute, să îţi sporească nivelul de inteligenţă, uită că am coborât ştacheta:

Şi cum adică? Daniela Crudu nu e coaptă? Asta este o jignire! Cum poţi spune aşa ceva despre un fruct al pasiunii atât decăzut din copac?

Popularity: 11%

Lucruri de făcut în 30 de zile

July 20, 2011   Horhe   3 Comments

Pornind de la următorul film:

… îmi propun ca de la 1 august, timp de 30 de zile să:

- nu mai circul cu RATB-ul. M-am săturat să dau bani pentru nesimţiţii ăia. Timp de 30 de zile voi circula cu nesimţiţii de la Metrorex (mai rar că e scump), cu nesimţita mea de maşină (consumă benzină), cu bicicleta şi perpedesul;

- să nu mai mănânc ketchup. E clar că sunt obsedat de aşa ceva din moment ce mănânc zilnic;

- o oră de TV pe zi;

- două ore de computer pe zi, cu excepţia celor opt de la muncă. Deci acasă o să stau foarte puţin pe net;

- să citesc minim 10 pagini dintr-o carte, pe zi;

- un fruct pe zi;

- un compliment pentru fiecare persoană care intră în contact cu mine (mess, facebook, telefon, faţă-n faţă)/ unu pe lună de persoană, că nu e lumea aşa grozavă;

Să vedem cum decurg treburile după 30 de zile…

Popularity: 11%

« Older posts

  • Sondaj de bine:

    Până când vor protesta românii?

    View Results

    Loading ... Loading ...