Tag Archives: umor

Gură contra 40 de lei

liderul de opinie

Spre deosebire de Ungaria, în România presa scrisă e liberă. Atât de liberă încât poți să te duci să lucrezi pentru publicația România Mare (ziarul lui Vadim Tudor) și să lași sindromul Tourette să zburde liber în cadrul articolelor.  Dar România Mare, credeam până ieri, e singura publicație care nu se poate abține de la ocări cât casa. Hai, că mai dau și Cațavencii/Kamikazii o înjurătura, bine, dar ăla e umor. Trebuie să știi când să spui una bună de carne. În rest, nu îmi amintesc să mai existe un ziar axat exclusiv pe așa ceva…

Îmi place să citesc presa locală din România. E plină de subiecte bune de glume, și dacă grupurile umoristice de la noi ar pune mâna măcar pe un ziar, chiar și național, poate ar mai diversifica glumele alea săptămânal de răsuflate. Dar avantajul meu că nu citesc ei, pentru că altfel descoperea toată lumea bunătate și talent de articol din fițuica constănțeană Liderul de Opinie. Articol integral îl găsiți AICI, și merită reclamă pentru că e scris în tonul profesionalist care face diferența dintre (ca exemplu) un radio pe FM și unul pirat pe tranzistor.

Doamna Carmen Ștefănescu, pentru că e o doamnă ce textul ei, a realizat un amplu material despre un călugăr, un alt călugar, al nu știu câtelea bisericos, ce se dă la carne fragedă și comite păcatul pedofiliei. Pentru fețele bisericești nu mai e nimic nou. Poate nu știm noi cei din afara clerului, dar pe lângă șpagă și milogeli, e posibil să fie și pedofilia o probă de acceptare în cadrul BOR. Dar să fie la ei…

Cum spuneam, doamna Carmen Ștefănescu a dat un titlu foarte explicit articolului: „Muie contra 40 de lei”. De ce să te cenzurezi până la urmă? Oricum și în Constanța cel mai citit ziar e tot Liberlickcan. Concurența e dură și trebuie să dai ce e mai bun din tine. Curios e faptul că în cadrul materialului, muia devine sex oral și relație sexuală orală, sintagme pe care din motive numai de Carmen Ștefănescu știute, nu a putut să le includă în titlu. Ciudat că se abține și de la restul cuvintelor scârbovnice. Eu sunt dezamăgit și mă așteptam, sincer, la un periplu colorat, mai ceva ca în piesele celor de la Paraziții.

În rest e bine că sunt credincioși, și motto-ul publicației este „Nu ne este frică decât de Dumnezeu!”, că CNA pentru presă scrisă nu avem. Norocul lor, norocul nostru…

Popularity: 6%

Lucruri pe care Cristina Țopescu nu știe să le facă

Nu o cunosc foarte bine, dar o mai văd din când în când la ora 18 pe Prima TV când prezintă știrile. Îmi aduce aminte de diriginta mea din generală, veșnica domnișoară la 44 de ani. Dar nu o condamn pentru asta. De fapt nu o condamn pentru nimic, pentru că eu sunt aici să râd pe seama ei, nu să îi spun ceva ce o poate face să plângă în direct. O cred în stare, doar știm cu toții cât de fină și delicată e.

Cristina Țopescu nu prea știe engleză. Ori dacă știe, are o pronunție de te bufnește râsul. Eu cel puțin nu mă mai satur de Bărac Obeama și nici de Șicagou, dar cred că asta în timp o să îi devină etichetă. De la o vârstă nu cred că le mai poți repara.  De asemenea, doamna Țopescu nu reușește să se abțină și să devină serioasă pe parcursul știrilor. Îi mai scapă din când în când momente când se vrea amuzantă, ori mămoasă, dar de cele mai multe ori, după o știre cu micuți morți de foame, o auzi „Doamne ajută!” și îi vezi chipul de cățel plouat. Îți vine să țipi „DAR AJUTĂ DOAMNE ȘI TU!”.

Dar peste lacunele profesionale mai treci, că până la urmă e de ceva timp în domeniu, deci știe să își facă meseria. Mai nou însă își dă cu părerea despre tot, și apare prin presă să completeze din propria experiență, orice eveniment ce are în colimator o vedetă. Precum a fost cazul lui Mircea Lucescu. A dat un interviu în care a spus că și ea a pățit la fel, și că vatmanii sunt niște brute, insensibile, care au intrat accidentat-o și au reușit să-i strâmbe petalele. Nemernicii! Dar povestea nu e atât de simplă:

Așteptam să trec regulamentar pe sensul opus, dar rămăsesem pe linia de tramvai…”. E clar din primul rând că poate doar faptul că stătea pe locul șoferului era regulamentar la Cristina Țopescu. Apoi continuă să explice faptul că vatmanul a văzut-o blocată pe mijlocul străzii, dar a intrat în ea cu putere, cu ură, împins de un orgasm al suferinței.

Eu văd întâmplarea puțin altfel: Cristina Țopescu este la semafor, undeva a 3-4a mașină. Se face verde. În mai puțin de o secundă un cretin de la coadă claxonează și mașinile se pun în mișcare. Intersecția pare deja blocată, așa că, precum un șofer deștept, Cristina Țopescu rămâne la semafor, nu se angajează în schimbarea sensului de mers, cu gândul că „poate rămân pe șina de tramvai și blochez circulația”. Dar din spate, grobianul grăbit și isteric, dobitocul fără manere care are ca ultimă școală absolvită cea de șofer, a început să claxoneze și să o înjure pe Cristina, că de ce stă la semafor și nu se bagă. Speriată și emoționată de contactul dur cu viața, vedeta penetrează intersecția cu teamă și rămâne pe șina de tramvai. Tramvaiul vine. Am întâlnit și eu vatmani cretini care trăiesc cu impresia că au primit centrul străzii ca zestre, dar de ce ar vrea un vatman să își strice ziua intrând în Cristina Țopescu? Să fie un fetish? Că dacă e așa, e deja compliment… Poate că pur și simplu nu a putut să oprească la timp, a lovit-o și asta e. Un accident într-un oraș sufocat de mașini și șoferi lipsiți de viziune și tact.

Așa că da, Cristina Țopescu nu știe nici să draiving.

Popularity: 5%

Felicitări. L-aţi făcut pe Hitler plictisitor!

Când a apărut prima versiune amuzantă a secvenţei cu Hitler din filmul Der Untergang a fost amuzant. Cred că am şi plâns de râs. Cred că prima variantă era cu Dacia Sandero, ori Duster. Apoi a apărut şi varianta cu eşecul liceenilor la bac, versiune mult mai amuzantă. Dar AJUNGE! Sunt atâtea versiuni acum că a devenit deja plictisitor şi stupid. Cine nu are inspiraţie să facă ceva legat de un eveniment, ia repede secvenţa din film, îi pune o subtitrare şi gata. Acum, de câte ori văd o nouă variantă de Der Untergang îmi aduc aminte de singurul film care nu te plictiseşte niciodată: Benny Lava.

Nu e Hitler amuzant şi nici interesant ca fiinţă umană (dacă nu eşti de acord cu mine înseamnă că trebuie să mergi la un psihiatru evreu), dar acum nici măcar 0,000001% din umorul situaţiei din film nu mai e amuzant.

Repetiţia e mama plictiselii.

Popularity: 6%

Suntem ceea ce râdem

Ce dor îmi e de glumele lui Toma Caragiu”, zise tata în timp ce butona între Bendeac, Serviciul Român de Comediu şi ceva tragi-comic de pe Kanal D. Eu am văzut momentele comice realizate de Toma Caragiu şi ceilalţi mari actori, înainte de ’89, şi pot spune sincer că nu aş vrea ca ei să fie şi acum pe piaţă. Pentru simplul fapt că oamenii acum sunt prea proşti ca să mai înţeleagă o glumă bună. Chiar să ajungem în asemenea hal încât să coborâm ştafeta la un nivel sub-umoristic? Să joace toţi marii actori în telenovele stupide pentru pâine? Să fie “partenerii” bendecilor? E trist ce zic, dar mai bine mori în glorie.

Cine să mai înţeleagă Toma Caragiu când toţi vor Bendeac şi tânjesc după Vacanţa Mare? Cum să râzi la glume care caracterizează prostia şi mitocănia ca ceea ce sunt, din moment ce acum prostia e “funny”. E “funny” să te porţi ca un pervers, meltean, mitocan.

Nu trebuie să ai diplomă specială ca să observi că nivelul IQ-ului naţional scade direct proporţional cu valoarea programelor umoristice. Sunt atâtea motive pentru care ţara o duce prost, şi unul dintre ele e şi ceea ce vedem la televizor, adică programele de umor.

Calitatea umorului după ’89 a scăzut gradat dar sigur. Imediat după revoluţie au explodat diferite grupuri umoristice, dar puţine au supravieţuit. Nu îi ştiu pe toţi, dar îmi amintesc cremele. Era Divertis, cu glumele bune de tranziţie, şi Vacanţa Mare în 3, cu începutul glumelor porcoase şi de amfiteatru pe litoral. Florin Călinescu a ridicat bara umorului în România cu două emisiuni geniale (Chestiunea Zilei şi Recursul Etapei, parcă aşa se numea după ce a plecat Ioaniţoaia de la Pro). Dar într-un final a clacat şi Călinescu când a văzut mizeria în care se scufundă televiziunea.

Până atunci Vacanţa Mare deja era pe val. Lumea râdea cu miros de praz la glumele cu Leana şi Costel, iar poporenii se salutau cu “N’seara!”. O perioadă de glorie. O scufundare glorioasă în umorul unui viitor preşedinte de partid ecologist. Dar pe contraatac se străduia un grup genial la Antena 1, Vouă. Ăla da umor. Fin. Şi au plecat de acolo pentru un serial şi mai spectaculos la TVR. “Ultimul stinge lumina”. Atât de bun a fost încât o să îl mai vedem peste 100 de ani, când o avea chef TVR-ul să mai dea ceva de calitate. Dar ei au fost ultimii, şi au stins lumina.

De atunci şi până azi, au mai sclipit Mondenii, Cronica a reuşit să se plafoneze în repetiţie şi victimizare, Badea a devenit un atotştiutor, Divertis e pe la TVR, Serviciul Român de Comedie e mereu acelaşi, Bendeac e prea de tot şi restul nu există.

Aşa că am dreptate. Teoria mea se confirmă, conform amplei scheme de mai jos:

Popularity: 8%

Ce-am găsit sub pat

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Popularity: 9%

Cum mi-am petrecut sfârşitul glumii

Sfârşitul glumii l-am petrecut aşa cum am făcut-o şi la Apocalipsa din ’99 şi 2000. Am stat degeaba şi am lăsat lucrurile să treacă agale. Nu am avut bani să fac Apocalipsa la bulgari, unde am auzit că românii sunt serviţi foarte bine pe ultimul drum şi cică la all-inclusive mori cu burdihanul plin. Dar nu mi-am permis şi oricum îmi e frică la ei că îţi parchezi dricul la hotel şi nu îl mai găseşti după cinci minute.

Dacă în ’99 am colecţionat bancnote cu Eclipsa-Apocalipsa, şi în 2000 am făcut nimic. Acum, în 2011, mi-am propus să rezist unei emisiuni cu Bendeac. Ştiu, cea mai stupidă modalitate de a pleca din lumea celor dreptaci şi stângaci. Sincer să fiu am urmărit 12 minute din “Puii lui” pentru că mă enervează faptul că nepotul meu învaţă la grădiniţă şi acasă când îi pică telecomanda în mână, tot felul de replici cretine “made by Bendeac”. Nu eram eu un copil elitist, dar nu îmi plăceau Vacanţa Mare pentru că erau de căcat, şi nu o să îmi placă acum Bendeac din acelaşi motiv.

Nu mai îmi bat capul şi tastatura ca să vă exemplific ce glume de-a dreptul stupide şi inimaginabile, pentru orice categorie muncitorească, are “paloşul culturii şi bunului simţ” Bendeac. E pur şi simplu o emisiune de rahat şi el va continua să îl imite pe Fernando de la ? aşa cum Garcea o imita pe Leana lu’ Costel. Până la faliment şi apoi politică.

Bendeac, din partea mea şi a tuturor care nu îţi suportă “umorul”: Eşti praf!

P.S. – cică e bun la teatru. De ce nu face asta şi să moară de foame cu demnitate?

Popularity: 7%

Iisus, miei, bere, carne, iepuri, ouă, lumină…

Încă un Paşte. Din nou acest eveniment ce adună mai multă pioşenie şi penibil, la un loc, decât orice altă sărbătoare. Mulţi creştini nu au înţeles nici acum, ori poate nu ştiu eu, care este scopul sărbătorii: o “petrecere” decentă că a re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-….-reînviat Iisus. Sunt aceleaşi cozi la magazine, indiferent de “criză”, şi aceeaşi grandomanie deja tipic creştină. Oamenii sunt la fel de proşti, falşi şi pioşi ca în restul anului, doar că acum devin penibili în faţa propriei credinţe.

Săptămâna asta, importantă, de mare post şi iertare, a început cu stângul pentru tagma creştină şi iertătoare, fiind scandalizaţi de “bebeluşii homosexuali” ce au împânzit România. Au înfierat campania de “promovare” a homosexualităţii, de parcă a ţi-o trage în fund e un trend, şi trebuie promovat precum H&M sau Zara. Bebeluşul ăla nu face reclamă pentru “cât de cool e să o arzi gay”, ci pentru “sunt gay pe planeta de n-jpe mii de ani, unii şi-au adus aportul istoriei mai mult decât ai crede, şi nu o să dispară pentru că îi arzi tu pe rug ca în Evul Mediu”. Deci, arde-o tolerant, că oricum nu ai nimic de câştigat fiind un războinic fidel al luptei între… până la urmă cine? Şi vă rog eu, măcar cei ce citiţi acest blog, nu vă mai întrebaţi “ce o să îi spun copilului meu când o să vadă doi bărbaţi că se ţin de mână pe stradă?”. Mai bine încercaţi să îi spuneţi de ce o bate Ghiţă pe Maria că e ciorba rece. Ori de ce Maria îl înşală pe Ghiţă. Ori de ce… Înţelegeţi?

Tot în săptâmâna asta au avut loc şi mai multe evenimente de maxim interes, precum pomenile, împărţelile şi postul. Toţi creştinii trebuie să ţină post, pentru că şi Patriarhul, în turnul lui de fildeş, a dat de pe masă caviarul şi acum mănâncă ciorbă de ştevie şi piure de spanac. Şi da, aşa îşi arată toată lumea nivelul de bunătate. Prin post. Nu prin a ajuta oamenii, semenii, săracii, nevoiaşii. Prin post. Când tu eşti în post, cu mielul tăiat în congelator, un muritor de foame este “excitat” de pioşenia ta.

Vorbeam mai sus de “panoul gay” şi mi-am amintit cât de penibili au fost şi mulţi reprezentanţi ai presei în perioada asta, începând cu redactorii pătrunşi de “lumină” ce au scris că “bebeluşul gay promovează homosexualitatea”. Am demontat deja prostia asta. Apoi, ziarele s-au bătut să comercializeze Biblii şi cărţi cu Iisus pentru că… Gazeta Sporturilor are legătură cu Iisus. O carte de Confucius nu puneau, ori Codul Bunelor Maniere. Nu. De ce să înveţi despre etică şi morală, aşa cum sunt ele normale. Nu. Trebuie să înveţi etica şi morala creştină, altfel, “liberul arbitru” te taxează = mori = iad = chin veşnic.

Într-un final, oamenii se bat pe carne, şi mieii stau morţi, cu fundă roşie la gât, în aşteptarea unei alte sărbători de “băgat la burdihan” şi în care, ştiu, toţi o să spuneţi “TREBUIE SĂ FIM MAI BUNI!”. Dacă o să îmi spui rahatul ăsta am să te ignor, pentru că dacă tu eşti bun doar de Paşte şi Crăciun, înseamnă că îmi recunoşti faptul că în restul anului eşti o scârbă de om. Corect?

Am să petrec şi eu paştele cu familia, pentru că m-am născut într-o familie creştină, şi o TOLEREZ pentru că nu mă afectează credinţa lor. Şi da, am să merg şi la biserică să iau lumină, pentru că e o “tradiţie” de-a mea, să merg cu părinţii la lumină. Ei se bucură că “îi ajută ‘mniezo”, eu mă bucur că stau cu ei. Şi da, am să şi mănânc bucate tradiţionale de paşte, dar asta pentru că îmi place carnea de miel şi plăcinta cu brânză dulce, numită Pască. Îmi place atât de mult Pasca încât mulţumită mentalităţii tolerante a mamei mele, primesc Pască şi de Crăciun şi ziua mea.

Am să mă întorc de la biserică împreună cu familia, în corul pieselor dance ce vor rupe boxele prin balcoane şi maşini, voi saluta respectuos vecinii cu “Bună seara” şi ei vor spune că “Hristos a înviat”, de parcă nu s-a demonstrat ştiinţific faptul că reînvierea e normală. Voi observa aceleaşi babe cum fac aceleaşi ritualuri păgâne atribuite creştinismului, cu fier şi iarbă la uşă, iar în final, după ora 12 noaptea, o să mă holbez la decolteul Biancăi Drăguşanu, în timp ce aduce lumină împreună cu Bendeac şi umorul lui. Pentru că un copil nu trebuie să fie tolerant. El trebuie să fie obsedat de “ţăţe, buci şi glume cu tentă”. Altfel, conform logicii româno-creştine, nu e demn de ţara noastră.

Şi dimineaţă am să lecturez cu acelaşi interes, editorialul lui Bichir, acest N-am Cuvinte al românismului, tradiţiei şi iubirii. Omul care a reuşit într-un editorial să transforme un banal meci de fotbal între CFR Cluj şi U Cluj, într–o luptă între “românii creştini şi bozgorii răi şi ai dracu’”. Dar are voie, pentru că “eşti mai bun” doar de Paşte. În rest…

Vă urez haleală fericite, să nu vă cadă lumina, şi să vă scoată iepuraşu’ de paşte cât mai multe ouă pe…

Popularity: 7%

Când catârul mult munceşte…

… lumea texte vechi citeşte!

Zilele acestea am fost solicitat de Parlamentul European să mă ocup de nişte treburi murdare… adică dărti bijnis. Aşa că până joi-vineri o să îmi fac cu greu apariţia pe blog. Nu face nimic, doar vă las moştenire o arhivă completă de texte, filme, audio-buci şi poze, toate la cea mai serioasă caterincă cu putinţă. Lectură plăcută şi please come again!

Popularity: 6%

Dă Niuz! Bote provoacă haos în Egipt!

Popularity: 4%

Omul-elicopter. Studiu britanico-român.

Hello dragi rumeni. Aici Cercetătorul Britanic, pregătit să vă dezvălui încă o descoperire senzaţională. Astăzi am să vă vorbesc despre Omul-Elicopter, o nouă specie bipedă, destul de des întâlnită, dar greu de prins. O să înţelegeţi repede de ce.

Aţi mers vreodată într-un loc aglomerat şi aţi simţit lovituri repetate în burtă, mâini sau alte părţi ale corpului? Loviturile veneau de la persoana care mergea în faţa voastră? Vă lovea cu mâna atunci când o ducea prea mult în spate, în procesul de locomoţie? Atunci sunteţi martorii unui Om-Elicopter. După ce voi rumeiniăns aţi patentat omul-paraşută, omul-praştie şi… how să o zic… omul-radio? Şanţ?… acum o nouă specie apare în the anale of istorie.

Omul-Elicopter se manifestă numai în timpul mersului şi face parte din specia “dai si fugis”, specie situată în mezozoic şi menopauzic, cu ramuri spre zilele noastre.

Nu este o persoană dăunătoare dar poate provoca dureri surde, repetate şi scurte în zonele intime, zona burdihanului şi cap (dacă eşti the Porno Pitic). Omul-Elicopter se deplasează cu rapiditate şi în acest timp, dacă te situezi în aria lui de manevră, în timp ce îşi face avânt-locomotic cu mâna, te poate vătăma grav.

Eu, in person, am fost acuzat de vătămare sexuală… cum îi spuneţi voi rumeinians… curvăsăreişăn, pentru că m-am intersectat cu mâna unei domnişoare de aproximativ 65 de ani, persoană ce se pregătea să decoleze conform mişcărilor de mâini.

Acestea fiind spuse, please aveţi big grijă când circulaţi, deoarece Omul-Elicopter loveşte numai din faţă.

Următoarea reprezentare arată de cine să vă feriţi:

Popularity: 9%