Unirii @ Numa' de bine.eu

Woodstock ’69 vs. BORstock ’11

November 02, 2011 Horhe No comments

A mai trecut un an, un festival, o pupătoare. Şi-au dat coade pline de iubire, au tăvălit portofele pe raclă şi au blestemat în stânga şi dreapta proasta organizare. A mai trecut un festival BORstock, şi mai mult ca niciodată, a semănat şi nu prea cu vestitul Woodstock. Să analizăm situaţia.

În ’69 s-au adunat sute de mii de oameni care credeau în ceva: pace, iubire, LSD, marijuana. În 2011 s-au aliniat sute de oameni care cred în: mântuire, haine sfinţite de raclă, câştig la loto, spor în casă şi sănătate. Evenimentul de atunci a blocat un întreg stat şi au migrat mai mulţi americani spre un câmp din estul SUA mai abitir ca românii spre Spania acum 4-5 ani. Moaşteningul de anul acesta a dus la un blocaj de neam prost al drumului dinspre Rahova spre Unirii, o coadă pe un trotuar, şi un şir de WC-uri ecologice pe celălalt.

Generaţia Woodstock a trecut printr-o spiritualizare indusă de muzică şi droguri, visători şi delăsători (acum serios, când dracu’ a încetat un război în urma unui festival rock?). Cum “religia este opiumul popoarelor“, putem spune că şi pelerinii erau drogaţi, visători şi de asemenea delăsători (când a avut loc o schimbare benefică în România în urma unui pelerinaj în masă?).

Muzică a fost din belşug în ambele cazuri. În ’69 se auzea cam prost şi se mai electrocutau cântăreţii din cauza instalaţiilor, dar acordurile lor tot sunau mai bine ca lălăiturile actuale din staţii moderne de amplificare. Şi în ambele cazuri au fost obiecte handmade: hippyoţii împărţeau brăţări “ale iubirii”, creştini vând cruciuliţe ale kitsch-ului. Cu leduri. Pe atunci pruncii erau chinuiţi cu zgomotul puternic şi atmosfera pestilenţială. Azi cei mici sunt chinuiţi vizual şi psihic de babe “posedate” şi să nu mai vorbim de epuizarea fizică impusă de un părinte imoral.

Într-un final, s-au terminat toate. Toţi au plecat acasă şi au lăsat în urmă un câmp murdar şi nămolos. Florile din parcul Unirii au fost distruse, gunoaiele lăsate pe lângă copaci.

Războaie mai sunt, dar Woodstock nu mai e. Ţara o duce încă prost, dar BORstock mai e. Istoria nu e dreaptă.

Popularity: 12%

Cine vrea o shaorma plătită cu mărunt?

July 04, 2011 Horhe 5 Comments

Şaormişti şi mărunţişti! Timp de trei ani am strâns (furat) mărunt de peste tot şi am pus la păstrat într-o sticlă de 5 litri. A sosit momentul mult aşteptat să deschid sticla, şi pentru că sunt un suflet bun şi milos m-am gândit să fac un concurs. Pă încredere. Câţi bani credeţi că am strâns în 3 ani într-o sticlă de 5 litri plină cu fise de 10 şi 50 de bani?

Cel care dă cel mai apropiat răspuns câştigă o… ooo…oooooo…. şaorma de unde vrea burta lui!
P.S. – ca să vă faceţi o imagine, iete fisiliiii!

Popularity: 11%

Petrecere Bunga-Bunga

May 31, 2011 Horhe No comments

Deja ştie toată lumea. Silvio Berlusconi a venit pe la noi în vizită. Complezenţă.Agăţat. Attrito.

Ocazia pentru care oficialii români au organizat o petrecere, ca să îi arate lui Silviuţă ce înseamnă DE FAPT petrecere Bunga-Bunga. Conform datelor furnizate de sursa mea secretă şi loială, Băse a organizat o petrecere neaoşe dă băieţi pentru Silviuţă. Doamna Maria Băsescu a aranjat câteva scaune în camera de joacă a lui Băse, a făcut un platou de sandvich-uri, nişte Poale-n Brâu şi a umplut mini-barul de Robby Bubble.

Invitaţii au sosit în ordinea apetitului. Băse era deja acolo şi se încălzea pentru petrecere. Oprescu a ajuns imediat după ce a călărit noul pod din Bucureşti, iar Boc era dintotdeauna la Băse. Silviuţă a ajuns mai târziu pentru că a încercat să agaţe ceva la Unirii. Eşec. Sau Esex.

Cei 4 au mai chemat o vecină (nu Udrea) şi pe prietenul acesteia. Silviuţă a aburit-o pe vecină de a uitat cu cine a venit şi pentru ce. Într-un final, manelele au curs, şampania cu bule-bule a bubuit şi băieţii au ajuns să danseze lasciv unul lângă altul, aşa cum fac băieţii la majoritatea petrecerilor din România. Silviuţă nu a vrut să participe la jocul ăsta, dar Băse a crezut că vrea pentru că (stenogramă):

Silvio: BĂSE! Sigarreta?

Băse: Boc! Ăsta vrea ceva. Ce zice?

Boc: Stai că dau un google translate… Si…ga…rre…ta…

Google Translate: Sigarreta = poponar

Băse: Silviuţă, sigattera nema, da dacă vrei tu… hai că facem noi un sigarreta să nu zici că ospitalitatea noastră e fumată.

Popularity: 13%

Către domnul Bonea George, suntem incompetenţi…

March 28, 2011 Horhe No comments

Vă spuneam acum câteva postări, că prin fabruarie, cu prilejul ultimului viscol din Bucureşti, am văzut o femeie la Piaţa Unirii cum îşi chinuia copilul în frig pentru a cerşii. Întreaga poveste aici: Un text lung şi fără titlu.

Vă anunţ că la aproape două luni de la sesizare, am primit răspuns, şi e cam aşa:

“Domnul Bonea George

Urmare a adresei dumneavoastra transmisa prin e-mail Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 3 sta o femeie cu un copil in carucior si cerseste, va comunicam faptul ca in urma deplasarilor la locul indicat nu a fost identificata nicio astfel de persoana la cersit.”

De trei zile trec pe la Unirii, şi o văd non-stop pe respectiva cu copilul. Chiar şi ieri, când bătea un vânt de îţi muta geaca de pe tine, ea era acolo, cu copilul în căruţ pe post de paravan.

Şi bag mâna-n focul flăcării violete că le-am spus celor de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de Bogătani şi Care Apare la TV că cerşetoarea în cauză nu stă doar în faţă la Mc. Se plimbă între Intersport, Zara, Bershka, Carrefour, Mc şi cred că la deschiderea Templului H&M era acolo. Pentru reduceri.

Dar probabil că persoanele de la DGASPCS (au un nume aşa lung de zici că sunt plătiţi la cuvânt) au fost la Mc, dacă au făcut măcar atâta lucru, şi au zis în felul următor:

- Frate, ne-a trimis şefa p-aici că cică a văzut un cretin, unu Bonea, o cerşetoare. Căcat! E plin Bucureştiu’ dă cerşetoare. Acum ce facem? Ne ocupăm dă toţi pruncii abuzaţi? Ce căcăt? Bă să-mi bag ceva în spiritu’ civic!

- Frate eu nu o văd. Şi aia de urlă că vrea mâncare pentru copilul din cărucior pare freelanceriţă. Nu vrei tu mai bine să mâncăm ceva la Mc dacă tot am venit? Hai că te fac un Happy Meal şi te las să te joci şi în ligheanul ăla cu bile. Ce zici?

- Daaaaaaa….

În final, DGASPCS mă linişteşte:

“Precizam ca situatia prezentata de dumneavoastra va ramane in atentia institutiei noastre, urmand sa fie verificata zona in timpul raziilor periodice, iar in cazul in care persoana va fi identificata, vom dispune masurile legale care se impun.”

E bine. M-am liniştit la gândul că dacă mai ies la Mc cei de la DGASPCS vor arunca şi un ochi după cerşetoarea cu copil.

Numa’ de bine.

Popularity: 5%

Un text lung şi fără titlu.

March 15, 2011 Horhe 1 Comment

Acum mai bine de o lună de zile am trimis un mail Agenţiei pentru Protecţia Copilului pentru că o mamă îşi folosea (şi încă o mai face) copilul la cerşit. În centru la Unirii, în fiecare zi, la Mc ori Intersport stă cu pruncul de câteva luni şi cerşeşte. La ultimul viscol din Bucureşti era zăpada de două degete pe copil în cărucior aşa că…

…Am fost pasat între 3-4 sucursale ale Agenţiei pentru Protecţia Copilului pe motiv că zona Piaţa Unirii nu e în Sectorul X, că eu (cel care face sesizarea) nu e din Sectorul în care are loc infracţiunea, că nu e nimeni la ora 14:00 la sediul central, că… Până la urmă am trimit un mail la sediul central şi am rugat să mă anunţe când se apucă de treabă şi ajung la un rezultat. E destul de uşor de anticipat pentru toată lumea că femeia aceea încă mai cerşeşte folosind un copil, şi Agenţia pentru Protecţia Copilului face…

…Ore bune de muncă pentru familia Columbeanu. Cum au auzit că Irina Columbeanu e terorizată de mamă/tată, cum au demarat o investigaţie, supun copilul la teste, analizează situaţia, etc. Şi Irina Columbeanu e importantă, doar e copil, dar Irina are şanse aproape de 0 să ajungă vreodată să moară de foame ori să facă infracţiuni pentru mâncare. În schimb, copilul de la Unirii o să fie învăţat de părinţi să fure, să mintă, să înşele pentru a mânca. Şi peste 15 ani “eroii de forum” vor scrie IAR mare sub pseudonimele lor viteze: “mamă ce îmi vine să îi omor pe toţi! Dacă îmi dai o armă îi omor pă toţi că ne-au nenorocit ţara!”. Ţara nu o nenoroceşte o etnie, şi dacă prin marele absurd o face, află că tu contribuabilule supărat plăteşte 238471217 de instituţii să se ocupe de problema asta. Banii tăi se duc pe apa Dâmboviţei pentru că Agenţii, ONG-uri (mai ales astea cu câinii care nu recunosc faptul că sunt inapţi şi nu pot gestiona situaţia maidanezilor), partide nu îşi fac treaba. Eu plătesc să fiu apărat, altfel nu mai dau nici un ban şi am pretenţia să fiu lăsat să îmi fac singur dreptate. Anarhie…

…Şi am ajuns să nu mai am la ce să mă uit şi ce ziare să citesc. Aveam şi eu un singur post TV pe care ţineam cutia deschisă cu orele: Realitatea TV. Şi nu mă deranja nici PreaCunoscătoarea Monica Tatoiu. Mă bucuram când o vedeam pentru că mama mi-a spus în copilărie: “Să te bucuri de omul mai prost ca tine”. Dar au ajuns demni de Disney Chanel. Garcea-i zilnic pe la ei de zici că îi fac campanie electorală pentru alegerile la care urmează să se facă de Pârţag, şi ştirile despre Monica şi Iri durează de la 10 minute la 2 ore. Halal televiziune de ştiri. Şi până acum mă refugiam în paginile ziarelor, mai ales în umorul şi sarcasmul publicaţiei Naţional. Dar vorba aia, “toate se strică”. Când era Julius pe acolo, împreună cu Boanchiş, Tache şi cine mai scria, era un deliciu să răsfoieşti paginile Naţionalului. Dar acum încearcă prostia cu sarea, prin titluri bombastice, teme de tabloid şi umor ieftin. Cât o mai rezista Boanchiş pe acolo? Că într-un astfel de format numai Bichir dă bine…

…Şi nu numai creta tâmpeşte. Se spunea în topor că profesorii înebunesc de la prea mult praf de cretă. Evenimentul de astăzi îmi demonstrează că şi profesorii de sport pot avea probleme la Înalta Curte de Aberaţie. Vă rog să vă imaginaţi cât am putut să râd când nepoata mi-a povestit următorul dialog: “Domn profesor, de ce nu facem sportul afară? E cald.” “Nu. S-au anunţat cutremure la ştiri!“. Şi să nu uit faptul că ghiozdanul unui copil de 8 ani, într-o zi de marţi, e plin cu 15 cărţi-caiete-culegeri-căcaturi. Din 5 cărţi-caiete-culegeri la matematica, Iris a deschis azi doar două. Pe restul le-a plimbat pentru aprofundarea scoliozei.

Popularity: 12%

Sunt bolnav. Sau special.

March 09, 2011 Horhe 1 Comment

Părinţii mei sunt de vină pentru toată problema asta. Bine, nu sunt direct vinovaţi, dar atunci când au văzut că am confundat ghivecele de flori cu toaleta era necesar un drum până la medic. Ei au ales în schimb să mute florile pe palierul blocului, şi oricât de somnambul aş fi ştiu sigur că nu am balustradă la WC.

În timp problema a devenit din ce în ce mai enervantă şi în ultimul timp mi-am dat seama că sunt o adevărată pedeapsă telefonică atunci când dorm. Am ajuns să dau SMS-uri şi apeluri în somn, să invit persoane în oraş, iar apoi să mă trezesc şi să nu mai îmi amintesc nimic. Ultima experienţă de genul se rezumă la: “Unde eşti bă?”. “Abia m-am trezit. De ce?”. “Cum mă să te trezeşti acum? Nu am vorbit acum patru ore să ne vedem la Unirii? Eşti dus cu capul?”. Da. Am crezut că glumeşte, dar în mijlocul somnului am dat două apeluri telefonice şi un SMS. Asta nu e bine.

Problema e că nu am ajuns încă la medic şi în continuare mănânc, îmi dau acceptul pentru interviuri dubioase şi ţin prelegeri în somn, dar trebuie să văd şi partea bună a lucrurilor. Sunt un somnambul care nu suferă de ADHD.

Cea mai amuzant de nefericită experienţă somnoroasă a avut loc atunci când am refuzat un loc de muncă extraordinar de bine plătit şi uşor. Am aplicat pe internet, am fost până la Cucuruzu din Deal, am lăsat impresie bună la interviu, am fost acceptat, dar am avut ghinionul să fiu sunat când dormeam. Din spusele secretarei discuţia a decurs cam aşa:

- Alo, bună ziua, suntem de la firma X, şi am sunat în legătură cu locul de muncă pentru care aţi dat interviu. Am vrea să ştim dacă mai sunteţi disponibil pentru că aţi fost acceptat.

- Nu mulţumesc. Vreau să dorm şi nu vreau să muncesc. Îmi e bine cum e acum. Nu.

- Am înţeles. Şi am putea să vă mai sunăm pe viitor, poate reveniţi asupra deciziei?

- Nu prea. Poate. Nu ştiu ce să vă spun. Nu prea aş vrea. Îmi e bine acum.

- Am înţeles. O zi bună.

- Noapte bună.

Când m-am trezit am văzut apelul pe telefon, şi pentru că nu îmi aminteam nimic am sunat să văd cine era. De atunci am devenit adeptul auto-mutilării.

Popularity: 100%

Toate se strică.

February 16, 2011 Horhe No comments

Nu ştiu dacă e general valabil, dar observ că majoritatea locurile bune de mâncat/băut se strică la un moment dat: se scumpesc, îţi scuipă în mâncare, le cade părul în farfuria ta, te servesc în scârbă, îţi uită rezervarea, ş.a.m.d.

Speram să nu se întâmple asta cu pizza Dominium. Nu de alta, dar prima dată am prins drag de cocheta pizzerie, şi în ciuda faptului că am prins masă lângă intrare, şi bovinele fără poartă la coteţ nu ştiau să închidă uşa, am îngheţat sătul. Şi am făcut şi sport, pentru că mă ridicam să închid uşa după animale. Cred că e o idee bună pentru un viitor restaurant: mănânci şi faci sport. Aşa nu te mai îngraşi.

Preţurile sunt accesibile, şi mai au şi o reducere pentru studenţi. O reducere semnificativă. Aşa că dacă eşti student umblă cu bucata aia albastră după tine, numită şi Carnet. Dacă nu eşti student… să-ţi fie de bine.

Am consumat, două persoane, atât cât să ne spunem “m-am săturat!“, iar pe nota de plată scria 45 de lei. Preţul este la fel de bun ca mâncarea. Mai ales pizza cu castraveţi muraţi. Dezmăţ! Ţin minte că acum aproape un an am mâncat singur de aproape 100 de lei la Pizza Hut, şi la plecare îmi muşcam buzele de foame. În ciuda faptului că am mâncat şi prăjitura Adelinei. Oare ea a pupat ceva din comanda ei de 15 lei?

Şi cum spuneam, localurile se mai schimbă, de cele mai multe ori în rău. Am mers din nou la o pizza Dominium şi speram să fie la fel de bine, poate chiar mai bine (deh, reducere de 100%). Am aşteptat 45 de minute să ne bage cineva în seama şi să ne aducă Meniurile. Am mai aşteptat apoi alte 20 de minute pentru comandă. Apoi am mai aşteptat alte 45 de minute până a venit pizza. La ce foame am acumulat îmi venea să mănânc şi farfuria. Dar de unde farfurie, că doar mâncarea mai întârzie. Aşa că am băut bere. Îţi spun sincer (mai ales dacă eşti un mutant ca mine, şi te ameţeşti doar din mirosul berii), pizza Dominium nu e locul unde să te ameţeşti, ori să te îmbeţi. Drumul până la toaletă e lung şi anevoios, pe scări, pe holuri, prin alte sectoare şi cred că la un moment dat ajungi şi la Constanţa. Altfel nu explic apariţia palmierilor. Oare am băut mai mult de 2 guri de bere? Tragic.

Pizza a fost la fel de bună, preţul asemenea, dar restaurantul şi-a arătat faţa urâtă: timp-bere-toaletă-nervi. E o ecuaţie.

Până nu se închide, scumpeşte, scârboşeşte, pizza Dominium e numa` de bine!

Popularity: 5%

Bambi e siliconat, dar cântă ca un…

December 24, 2010 Horhe 2 Comments

Trebuie să recunosc faptul că de cele mai multe ori o caut cu lumânarea. De exemplu, în această seară am ţinut morţiş să cumpăr cadouri de Crăciun din zona Unirii. Puteam foarte frumos să aleg Zăbrăuţi, Dragonul Roşu, ori Metrou Gara de Nord, dar am preferat o etichetă mai centrală.

Dacă eşti orb (ceea ce face greu de citit acest text), surd, ori pur şi simplu arestat la domiciliu, înseamnă că nu ai habar de concertele organizate de Sorin Oprescu în Buricu` Bucureştiului. Exact în parcul Unirii, în fiecare seară, cântă nişte cântăcioşi. De la populară – comercială – bălării – alte bălării, până la exasperarea celor care locuiesc în zonă.

Astăzi (adică ieri, dacă e trecut de ora 12) am avut incomensurabila onoare să mă plimb prin Centru pe ritmul pieselor interpretate de fetele Bambi. Nu ştiam ce mă gâdilă atât de bine la ureche, dar când am auzit versurile “Plângeam când îi vedeam…”, mi-am dat seama că sunt inegalabilele. Fetele cu craci lungi, silicoane-n tot şi nume de desen animat pueril: Bambi.

“Hai să mergem aproape de scenă te rog. Vreau să văd dacă sunt urâte în realitate!”, îmi spune Adelina în timp ce mă trage de mână spre centrul parcului. Te poţi opune unui sondaj atât de important? Nu avea rost să îi spun că sunt poze cu Bambi pe google, doar ştim cu tonţii cât de fofoşopate sunt.

“Toată lumea mâinile sus! Da! Aşa! Hai, toată lumea, această seară e pentru noi!”. Cam aşa urlau cele două pe scenă, şi lumea era… de ce să mint, destul de entuziasmată pentru un concert cu intrare pe coca-moca. Dansa un pensionar, dar cred că de vină era şi frigul, dansau cei mici sub 5 ani, şi fanii trupei. Pentru că dacă nu avea fani, nu supravieţuia parodia asta de craci.

Studiul Adelindian a avut următoarea concluzie: “aia brunetă e crăcănată, siliconată şi are dinţii strâmbi, iar blonda o lălăie ca pe manele şi are părul cât tot corpul. Apropo, bruneta de ce nu şi-a reparat dinţii, înaintea…?”. Pentru că probabil face mai mult job cu sânii decât cu dinţii. Eu ştiu? Se numeşte marketing.

Am supravieţuit acestui concert minunat organizat de Primărie, şi dacă aveţi de gând să chemaţi trupa Bambi la nuntă, botez, divorţ, înmormântare (trebuie să te asiguri că mortul nu se mai trezeşte), cele două cântăcioase crăcănate şi despuiate îşi scurtează fustele pe orice ritm şi stil: de la clasicele lălăieli, până la arăbească, turcească, grecească, lautărească şi tot ce se mai termină în -ească.

Petrecere numa` de bine!

Popularity: 15%

De Ziua Bărbatului, sărbătorim:

May 05, 2010 Horhe 3 Comments

Campania publicitară a celor de la Bergenb*er, dar nu numai. Tot azi, 5 mai, sărbătorim dezmăţul trupesc, goliciunea feminină, alcolizarea-cea-făcătoare-de-minuni şi… elita limitării intelectuale feminine. Pentru voi, cei care citiţi acest blog pentru pozele cu femei pline şi editorialele Blondei lui Bote despre sexul în pădure, special:

1. Daniela Crudu

Fiind prezent în magazinul Unirii la o stresiune de şomping am dat ochi în ochi cu posterul Danielei Crudu. Se pare că tânăra este imaginea unui magazin de haine. Acest lucru demonstrează că matinala cu rol de proastă nu este… proastă. Ea face şi bani, ceea ce înseamnă că rolul e rol.. Zâmbetul ei intelectual de pe poster este elocvent, dar nu am putut să îl imortalizez prea bine aşa că am ales o poză asemănătoare de pe internet. Doresc să mai punctez că hainele magazinului reprezentat de Crudu sunt caracteristice: ţopiste, decente, penibile, bun gust, oribile.

2. David Raluca Selena

Aşa cum îi spune şi numele, Raluca e căzută din Lună. Pentru că vreau să bucur şi intelectul cititorului acestui blog, vă prezint o fată, care nu doar că face multe precum Crudu (inclusiv rolul), dar are şi blog, loc unde se exprimă în cuvinte, cuvinte în limba română.

Din blogul “Lunarei” aflăm că ea se ocupă cu foarte multe lucruri: şedinţe foto,defilări,spectacole în străinătate,petreceri,aniversări,reuniuni,nunţi şi multe altele. În premieră, pentru blogul meu, Selena a ales să presteze următoarele: şedinţă fofo, deflorări, spectacole în natură, petreceri cu temă, aniversări la cămine, reuniuni de şantier, nunţi, botezuri, înmormântări şi multe altele. La întrebarea mea:

- Ce vrei să le oferi cititorilor de “numa`de bine”, un pupic sau un text special pe blogul tău? Selena a răspuns,

- Da.

Cu toate astea, vă rog să fiţi înţelegători cu Selenara pentru că nu are foarte mult timp, fiind ocupată să mai şi înveţe citate din Eistein, pe care apoi le scrie şi pe blog: “Răutatea şi prostia sunt infinite”. Ştim. Răsfoim tabloide.

Ca să nu crezi, tu cititorule, că îţi ofer material de mâna a doua de Ziua Masculului, poftim reacţii de pe blogul ei:

Comentarii:

Bunica – :* (o rudă mândră)

Ktala – buna :*

nu am sa incep cu vechile povesti gen esti frumoasa si toata seria pt ca esti.

tot ce vreau este un id de mess sau ceva ca vreau sa te intreb ceva

leave me a reply on my blog!

Ktala (din nou) – poti ca mesajele nici sa nu le publici (să nu vadă prietenii ce l@bă tristă sunt)

Codrin – Buna,
As pune un link, catre tine, pe blogul meu. Daca esti intesata sa imi adaugi blogul la blogroll, care deocamdata vad ca nu exista pe blogul tau, te rog confirma prin mail sau comment la mine pe blog ca sa te adaug si eu. Sa scrii si numele sub care vrei sa fie pus linkul.

Sa ai o zi buna (apropo, să o pun şi eu în blogroll, între Dollo şi Daily Cotcodac)

laora – esti foarte frumoasa si nu te luoa dupa ce comenteza lumea
tu esti tu k bune si cu rele :* (fanii… ce altceva să mai zoc)

Acestea fiind spune, masculinizare numa`de bine!

Popularity: 9%

CADEE!!!

January 08, 2008 Horhe 2 Comments

In sfarsit se demoleaza racheta din Piata Unirii. Simt in sufletul meu o usurare. In sfarsit scapam de “CHESTIA” aia cat casa, care atragea lumea spre o imbulzeala generala si stateau cu orele, cu gura cascata, de le ploua in gura, sa admire “ce n-a vazut Parisu` sa mor io!”.
Anul acesta vreau un bradut natural (daca mai exista prin padurile patriei), impodobit frumos (inca nu am inteles ce cautau spicele de grau pe “magnificul brad”? aluzie la vechiul sistem? ).
Cade cade cade, date ba ca cade! Cum spune o melodie . Sper sa il darame, ca daca il demonteaza o sa trec prin centru si voi auzi un cor de “aaaaaaa”-uri melancolice, si din motive de bun gust, nu voi putea sarii de bucurie. Si alt motiv e ca nu pot alerga pe zapada, deci risc un masaj in plina strada. Cu pumnii si picioarele taranului de oras.
LA MULTI ANI si LA MAI PUTINI BRAZI din spite de bicicleta!