Tag Archives: vaca

Horhe Hamburger

De la experimentul Tortilla Trotilla nu am mai intrat în vreo bucătărie fără extinctor. Până azi când mă chinuia o foame cruntă şi imaginaţia nu îmi dădea pace. Aşa că, doamnelor bucătărese şi domni pasionaţi de fast-food, vă prezint propria reţetă de hamburger:

Horhe Hamburger

Dacă tot ne place să mâncăm la fast-food şi să facem coadă la şaormerii pentru un burger nesimţit, de ce să nu îl facem acasă, în intimitate. De asemenea, dacă arăţi că poţi să faci un hamburger de calitate, poţi să impresionezi şi cea mai anti-talent bucătăreasă.

Pentru început se pleacă la cumpărături: carne tocată de vită (se poate şi de porc dacă te ţine ficatul), ori burgeri deja preparaţi din comerţ, sos de roşii, caşcaval, usturoi, busuioc/oregano, chifle, salată, castraveţi muraţi, cartofi, o pereche de blugi şi două pulovere cu anchior.

Pentru început se eliberează masa de farfuriile strânse în două zile de lene şi lehamite şi se porneşte televizorul pe Paprika TV. Ca să te simţi în pâine. Nu vrei să găteşti cu ochii pe Taraf.

Se curăţă usturoiul (cât mai mult zic eu) şi se zdrobeşte uşor cu cuţitul. Se aşează într-o tigaie cu ulei încins şi se lasă la călit. Se aşează peste bucata de carne, aranjată ca pentru hamburger. Se întoarce de pe o parte pe cealaltă până capătă o culoare frumoasă, între timp fiind aromată de patul de usturoi din tigaie.

Într-un vas se amestecă sosul de roşii cu busuioc/oregano, sare şi piper. Se toarnă peste carne, cât să o acopere foarte puţin. A nu se îneca bucata de carne în sos, că nu facem tocană. Se pune capacul şi se întoarce de pe o parte pe alta la intervale de aproximativ 5 minute.

Între timp se taie chifla la jumătate şi se scoate miezul. Se rade varza (dacă e roşie e minunat) ca la şaormerie şi se stropeşte cu puţin ulei şi oţet. Se lasă puţin la “marinat”. Se prăjesc cartofi (asta ştim deja cum se face). Se taie felii subţiri de castraveţi muraţi.

După aproximativ 20 de minute se scoate bucata de carne, se stropeşte interiorul chiflei cu puţin sos cald de roşii, şi se aşează carnea în chiflă peste caşcaval. Se pun feliile subţiri de castravete murat peste carne şi în golul din ciflă (acolo de unde ai scos miezul) se îndeasă varză… şi cartofi prăjiţi dacă îţi place să fie compact totul. Poţi să serveşti cartofii şi lângă hamburger.

Acestea fiind zise, ăsta este Horhe Hamburgerul. O combinaţie fericită de chiftele greceşti cu hamburger.

Pentru data viitoare o să combin ciorba de văcuţă cu cozonacul cu ciocolată.

Bon Hepatit!

P.S. – mai sus este versiunea light. Carne, caşcaval, varză.

Popularity: 4%

Ion Ţiriac este solidar cu românii în criză

Ion Ţiriac crede că în 2012 românii vor avea parte tot de criză. Îndurerat de acest viitor sumbru, a hotărât să ofere câteva sfaturi românilor de rând, pentru a trece mai uşor peste momentele financiare dificile:

“Nu pot să fiu snob când românaşii mei o duc în asemenea hal. Ieri am rămas şocat să văd că oamenii stau la coadă la şaorma la Dristor şi nu îşi permit şi ei un falafel la Miami la Cristi Borcea. Asta nu e viaţă. Când am intrat în AFI Mall am rămas siderat de faptul că pensionarii nu îşi permit nici măcar un bilet la IMAX 3D. În ce lume am ajuns să trăim. De aceea vreau să fiu un exemplu pentru toţi şi vă anunţ că renunţ la traiul burghez de până acum.

În primul rând renunţ la mâncarea străină. Gata cu icrele de Manciuria. O să caut să mănânc icre de Ilfov, Giurgiu sau Călăraşi. Gata şi cu pizza săptămânală servită la Roma. De mâine o să mănânc numai bulz, făcut de mânuţele mele, cu brânză de la propria vacă. Da, mi-am cumpărat o vacă şi o ţin în garaj lângă Jaguar. Apropo de Jaguar, vă anunţ că am făcut modificări şi în acest registru, şi noul meu Jaguar XF-R are instalaţie pe GPL. Trebuie să fac economie. Pleacă mai greu de la semafor şi depăşesc greu căruţele pe DN, dar se simte la buzunar.

Renunţ şi la femeile scumpe. Gata cu “atenţiile”. De acum încolo doar o masă la Mc, un sandvich la metrou sau o cafea la dozator.

Şi nu în cele din urmă renunţ la vânătoarea anuală. Nu în totalitate, dar anul ăsta o să impun ca numărul porcilor ucişi să fie sub limita decenţei. Să fie totuşi un măcel decent. Plus că doresc să vânez aşa cum am auzit că o fac bărbaţii, fără să îmi sperie cineva prada ori să fie îngrădită. Vreau să mă simt bărbat.”

Acestea fiind zise, recapitulăm: dacă vreţi să faceţi economie şi în 2012, mâncaţi ce găsiţi la buticul de cartier, încercaţi produsele româneşti făcute în casă, treceţi pe GPL şi vânaţi moderat. Dacă Ţiriac poate, voi nu?

Popularity: 4%

Îmbuibare Fericită şi La Mult Colesterol!

Din acest moment am intrat în sezonul “IAR N-Am pauză la mâncat”, adică o să mă forţez să sparg toate barierele fizice ale stomacului meu, poreclit Gaura Neagră de Sergiu.

Din acest moment am să mănânc precum un porc următoarele: porc (hmmm… canibalism), curcan, tobă, cârnaţi, ciorbă de văcuţă, zamă de varză, murături până plânge gastrita-n mine, pască (Paşte, Crăciun, tot o burtă), tort, prăjituri, de toate. Aşa că aştept pe adresa mea de blog toate aceste mâncăruri, deoarece fără sprijinul vostru o să pun pe masă doar O LAIE! Şi ştim cu toţii că e săţioasă.

De azi până la Revelion (când începe ultima rundă de îmbuibare), asta e poziţia mea în toate topurile: artistică şi grăitoare.

Popularity: 8%

Vama Veche, Vama Nouă. Prima zi.

Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puţină mare. Eu sper ca toţi să meargă în staţiunile de “lux” de pe litoral şi să fie Vama goală.

6:15 – Trebuia să fim în tren, şi pe drum, de jumătate de oră, dar coşmelia întârzie.

9:15 – trenul merge ca împins de Naş.

10:30 – Suntem depăşiţi de un biciclist de pe autostradă. Menţionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.

11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiţi fără stres de un beţiv pe scuter şi un bondar.

11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se mişcă planeta şi noi alunecam încet pe ea?

12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveşte în suflet un parfum de hamsii şi mă simt cu adevărat liber. Închid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.

Cred că 13 şi puţin – mă aşez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aşa cum cere tradiţia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alţi ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun şi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. În timp ce Ea se sperie de muştele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porţia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oţet şi îmi împinge farfuria. Înseamnă că e sătulă.

O oră când cerul e senin – Mă aşez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard şi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.

Puţin mai târziu – Plutesc printre alge.

Încă puţin mai târziu – Adorm pe plajă.

Acum – Stau şi scriu asta. Lenevesc. E bine.


Popularity: 6%