Şi azi e Ziua Naţională. Pentru mulţi o zi ca oricare alta, pentru câţiva o zi sfântă şi pentru unii o dată pe care nu se lucrează pentru că acum “n-şpe ani cineva a unit Ţara Românească cu Valahia, Transilvania, Moldova, Constanţa şi Carpaţii”. Aşa e nu? Nici nu vreau să mai văd reportaje penibile pe stradă cu tineri care nu ştiu cine a fost Cuza sau Carol (nu au jucat nici la Steaua, nici la Sportul) şi nici babe senile care să plângă în timp ce descriu venirea lui Iisus şi unirea poporului.

De asemenea, nu vreau să primesc mesaje pe messenger/ telefon cu “La Mulţi Ani românilor!”, mai ales de la persoane care până ieri la ora 23:59 visau să plece peste hotare. Patriotism de fripturişti. Nu vreau să fiu salutat nici de naţionalişti, care urlă în gura mare “Basarabia pământ românesc”, sau “moarte ungurilor”. Cursul istoriei te învaţă că mai şi pierzi, şi hai să fim serioşi, vi se par vouă moldovenii (din republică) aşa înnebuniţi de România? Eu nu prea îi văd aşa exaltaţi decât după facultăţi şi joburi. Pe unii.

La televizor sunt politicieni. Ascultă imnul României la fiecare flatulaţie, poate poate văd românii ce mult iubesc ei patria. De exemplu chiar acum vorbeşte la TV Crin Antonescu. Ne spune ce frumos şi vertical e el ca liberal. Păi tu ai bun simţ, de aceea te-ai aliat cu “neomul” pe care îl criticai în campanie.

Preoţii sfinţesc şi se aolesc de pensii şi biserici distruse. Profesorii nu se mai plâng. Sunt resemnaţi că au salarii mici şi şcoli din chirpici (are şi rimă).

A mai făcut România un an. Să mâncăm fasole cu ciolan, să bem până cădem sub masă (exact ca de Paşti) şi să urlăm din toţi bojocii “Te Iubesc România… dar mâine plec în SUA!”.

Şi dacă sunteţi de părere că am devenit prea sarcastic şi răutăcios, vă reamintesc faptul că Ziua Naţională e pentru Patrioţi, cei care îşi iubesc ţara în intimitate, în fiecare zi.

Audiţie plăcută:

Popularity: 2%