O oră oarecare – Mă trezesc. Deschid telefonul ÅŸi mă minunez că este ora 13. Am dormit ceva.
Cred că ora 14 – Mergem să mâncăm. “La Canapele”, deoarece după un asemenea somn, e timpul pentru ospăţ! Organismul meu solicită un platou de cârnăciori de bere, cartofi prăjiÅ£i ÅŸi salată, iar ea vrea ceva ce nu o să primească. Adică îi greÅŸeÅŸte comanda. Nu-i nimic, îmi place mai mult ce a primit.
După masă până seara – Un pui de somn pe plajă. Nici o grijă, insolaÅ£ia nu este o ameninÅ£are. Am un strat de 2 cm de cremă cu UVai.
Noaptea – Muzică bună în “El Comandante”. Un foc mare de lemne ÅŸi un total de 6 oameni. ÃŽmi arunc teneÅŸii în foc, îi privesc până se încovoaie plasticul din ei ÅŸi plecăm acasă.
P.S. – mi-am amintit că pe plahă m-am trezit să fac o baie scurtă. Am intrat în apă, unde am renunÅ£at la inhibiÅ£ii, ÅŸi am făcut “pluta” până am adormit. Am fost trezit de o unguroaică ce mă privea inexpresivă ÅŸi îmi spunea “che gheze”… aÅŸa se auzea. E de bine?
Ora 5:20 min – Gara de Nord. Peronul 6 e plin de oameni dornici de puÅ£ină mare. Eu sper ca toÅ£i să meargă în staÅ£iunile de “lux” de pe litoral ÅŸi să fie Vama goală.
6:15 – Trebuia să fim în tren, ÅŸi pe drum, de jumătate de oră, dar coÅŸmelia întârzie.
9:15 – trenul merge ca împins de NaÅŸ.
10:30 – Suntem depăşiÅ£i de un biciclist de pe autostradă. MenÅ£ionez că bicicleta era model “Velociped 1817″.
11:33 – Trebuia să fim în Mangalia de 10 minute, în schimb suntem depăşiÅ£i fără stres de un beÅ£iv pe scuter ÅŸi un bondar.
11:50 – Oare trenul acesta se deplasează, ori se miÅŸcă planeta ÅŸi noi alunecam încet pe ea?
12:45 – Ajung în camera de cazare. Mă loveÅŸte în suflet un parfum de hamsii ÅŸi mă simt cu adevărat liber. ÃŽnchid telefonul. Dacă mă caută vreun mogul să mă angajeze pe mii de coco, să revină.
Cred că 13 ÅŸi puÅ£in – mă aÅŸez cu prietena “La Meduze” pentru o ciorbă de văcuţă, aÅŸa cum cere tradiÅ£ia anuală. Servirea nu mai e la fel de bună ca în alÅ£i ani, dar cui îi pasă? Ei îi pasă. Vine ciorba, minunată ca întotdeauna. O termin ca un nebun ÅŸi mă arunc entuziasmat în farfuria Ei. ÃŽn timp ce Ea se sperie de muÅŸtele din olivieră, eu îi controlez pe ascuns porÅ£ia de mâncare. Cedează, scârbită de “murăturile” din oÅ£et ÅŸi îmi împinge farfuria. ÃŽnseamnă că e sătulă.
O oră când cerul e senin – Mă aÅŸez pe plajă, pregătit de un bronz original, ca în fiecare an. 2008 a fost “Bronzul Alex Velea”, 2009 “Bronzul cu motive Leopard ÅŸi poate anul acesta o să mă aleg cu “Bronzul Chipul lui Iisus”.
Oameni buni cu suflet bun, săptămâna aceasta evadez. Ne vedem în Vama Veche unde vom freca Buha împreună (cine nu ÅŸtie ce e aia “a freca Buha”, să caute pe facebook grupul).
Aceasta este ultima pauză de blog, deoarece capul îmi este plin de idei. Ca un teasing, vă anunţ că sunt pe vine aproximativ 3 noi episoade de Cuvântul Meu TiVi (printre care şi primul serial pentru adulţi), multe texte, analize ale Cercetătorului Britanic, FărăScoape muzicale, Audio-Buci culturale, ecetera ecetera.
Săptămâna asta sărbătoresc o urcare de 5% parafiltrat în Topul ZăuList, ca de vară în Vamă. Pentru schimb de link-uri, dezalcoolizări ÅŸi căutări de obiecte pierdute pe plajă, vă rog să mă căutaÅ£i la Spitalul de Urgenţă din Mangalia, camera cu pereÅ£i albi ÅŸi calmante… mă cunoaÅŸte doamna asistentă… întrebaÅ£i de băiatul cu glume în program ÅŸi creierul prăjit de soare.
Secretul reuÅŸitei?
Lipsa grijilor, un ficat de preÅŸcolar ÅŸi bere la 3 lei PET-ul.
Am revenit din Vama, mai exact după scurta şedere acolo, cu impresii şi despre Vamă cât şi despre evenimentul principal intitulat Summer of Punk II.
Cum e Vama Veche? E scurtă, adică nu mai sunt şederile acelea de 7-8-9 zile când uitau părinţii de mine şi mă scoteau din testament. Acum un weekend şi gata. Şi nu pentru că aş fi eu pensionar, dar nu mai rezişti în Vamă ca pe vremuri. Muzica de la terase nu se mai aude când stai pe plajă din cauza ambientului de turmă (abia am recunoscut din neant o piesă a celor de la Led Zeppelin), din corturi se fură într-o veselie, iar mai nou pe plajă se plimbă şi burtoşi cu lanţuri. Totuşi, lanţurile sunt mici şi insignifiante în comparaţie cu cele purtate la Mamaia. Mai trist este că dacă tot ai de gând să îţi aduci pruncul în Vamă, NU îl pune să se joace în nisipul plin de mucuri de ţigară şi cioburi. Mâncarea e la fel de bună, ceva mai scumpă, iar băutura ce mai contează.
Summer of Punk II. Nu a fost cum mă aÅŸteptam, din două motive: prea puÅ£in public – probabil speriat de preÅ£ul biletului – dar cu toate acestea trupele au fost peste orice îmi închipuiam eu.
Concertul a început undeva în jurul orei 18:30 cu băieţii de la Coercion (click pentru contul lor de myspace).
Pentru o trupă care cântă de doar doi ani totul a decurs foarte bine, muzica a sunat bine iar băieţii au fost de acord să ofere şi un interviu pentru Punk Up Your Life, vorbe grele pe care le veţi asculta sâmbătă de la 21 la 22 pe RRM Student FM.
Au urmat apoi băieţii de la Recycle Bin care au încălzit şi mai mult atmosfera. În amintirea lui Poke au făcut un concert de zile mari, iar la final din cauza aglomeraţiei am ratat interviul, dar poate îşi fac simţită prezenţa chiar în emisiune.
Povestea este asemănătoare şi în cazul băieţilor de la Cobe, deja cunoscuţi pe scena punk-ului de la noi. Oricum fiind din Bucureşti sper să reuşesc să îi aduc pentru un interviu la radio. Piesele lor nu mai trebuiesc prezentate pentru că foarte mulţi le ştiu. Reascultă Cobe AICI!
Imediat după a urmat ÅŸi dezmăţul ska. Dance Trauma au fost geniali. Publicul a dansat pe muzica lor până a căzut, la propriu. Pe lângă piesele foarte bune, Dance Trauma a început cu un cover după Madness (cum se putea mai bine) ÅŸi au ajuns să facă adaptări după Prodigy ÅŸi Yves LaRock. Bravo, iar în poza de mai jos o să vedeÅ£i… nimic. E praful ridicat la 10 metri de cei care dansau.
Următoarea oprire, Charly Fiasco. Prin energie, spirit şi modestie băieţii au impresionat pe toată lumea, iar la un moment dar solistul cânta fiind ţinut pe braţe. Şi ne mai miram de ce ar fi compus cineva o piesă punk pentru România (ascultă Bistriţa). Pe băieţii de la Charly Fiasco îi puteţi asculta din nou sâmbătă pe 103,4 de la 21 la 22, într-un interviu în exclusivitate la Punk Up Your Life.
Haos, una dintre cele mai vechi trupe de punk din ţară a fost la înălţime, în ciuda vârstei şi a mesajului pacifist-ironic, pe care încinşii nu îl acceptau. Cu părere de rău, fotograful a plecat, dar am obţinut un interviu. Postez o piesă de la Haos pentru a face încălzirea până sâmbătă:
Şi în final, Dead Ceausescu`s despre care nu pot spune foarte multe deoarce nu mai e nevoie. Ei au fost vedetele în concert şi au demonstrat că merită toţi banii. Audiţie plăcută:
Mulţumiri: băieţilor de la Coercion pentru realism, Charly Fiasco pentru concert, Haos pentru că mai pot, Gabby Molotov pentru tot, Ana pentru aparatul foto, oricine pentru reportofon, cocalarilor pentru Vamă, omului pentru gaura din stratul de ozon.
La final, Destroy Vama Veche! Oricum nu mai e nimic de salvat.
Inca o zi. Nici nu am iesit din casa. Toti sunt evlaviosi si stau ori in biserica cu orele ori inchisi in casa. Asa ca am vazut multe multe filme bune. majoritatea drame care nu prea mergeau la starea de spirit, dar dupa cum ma stiti ca sunt ironic, ma amuzat teribil situatia.
Vine banchetul, asta insemana multa mancare si mers cu personalul . Si apoi vine bacul. cea ce insemana la fel de multa mancare ca sa pot invata bine. Si apoi Vama Veche care inseamna la fel de multa mancare ca doar mergem la impinge tava .
. Si apoi vine bacul. cea ce insemana la fel de multa mancare ca sa pot invata bine. Si apoi Vama Veche care inseamna la fel de multa mancare ca doar mergem la impinge tava 
