Viata @ Numa' de bine.eu

Metrorex, de ce nu răspunzi la SMS?

February 01, 2012 Horhe No comments

Când aștepți în stația de autobuz și îngheți de frig, când un șofer îți strică ziua cu frânele lui nervoase, ori când pur și simplu o controloare nu înțelege că tu ai validat cardul dar aparatul țipa la tine, primul lucru pe care îl auzi din boxele carcasei pe roți e „RATB a îmbunătățit sistemul de taxare pentru bla bla confortul tău bla bla orgasmica deplasare…”. Mă miră faptul că în metrou nu auzim același discurs motivațional, mai ales că în ultimii ani a tot crescut biletul călătoriei cu metroul de zici că… nu știu ce să zic, dar 4 lei pentru două călătorii e mult. De banii ăștia intru dimineață la metrou și ies seara ca să simt că am investit bine suma.

Pentru o îmbunătățire a sistemul de taxare, Metrorex a introdus sistemul de taxare prin SMS, dar o să vedeți și voi că lumea nu o știe unde și cum să dea SMS-ul, o să fie coadă la aparat, haos, metrou pierdut, nervi, bătaie, paznici ce nu se vor băga, etc. Așa că trebuie să explic pe înțelesul tuturor cum se intră la metrou cu SMS-ul. Totul se rezolvă în cinci pași:

1. Se coboară la metrou după ce te-ai asigurat că nu există nici o altă metodă mai ieftină și mai rapidă de a ajunge la punctul B.

2. Se scormonește prin buzunare în căutarea sumei de 4 lei. Dacă ai 10 lei e mai rentabil să optezi pentru zece călătorii, dar în situația de față ești sărac. Nu ai bani nici de un covrig sau o ojă produsă la Fukushima și vândută la una din coșmeliile de la metrou.

3. Îți pui mâinile în cap și înjuri printre dinți sistemul, birocrația, locul de muncă, șeful, zeii, etc. Dar…

4. … Metrorex te salvează. Cu un simplu SMS activezi extraopțiunea de intrat la metrou. Tot ce trebuie să faci este să realizezi o rapidă, dar eficientă, scanare a agendei telefonului personal și să trimiți un SMS persoanei care stă cel mai aproape de locația ta. Mesajul trebuie să fie următorul: „Salut X. Sunt Horhe. Ce mai faci? Uite pe mine tocmai ce m-a lovit metroul la gura de metrou de la tine. Poți să ajungi repede aici? P.S. – Adu 4 lei plz”. Dacă prima persoană nu răspunde prompt la apel, repetă până lărgești aria și îți dai seama că trebuie să mergi pe jos.

5. Așteaptă și gândește o replică amuzantă pentru cel care îți aduce banii de bilet.

Acestea fiind zise, este adevărat, Metrorex a îmbunătățit sistemul de taxare, iar în curând vor să implementeze următoarele modalități de a intra la metrou: pe caiet, pe ochi frumoși, pe credit, pe viață. Pe cuvântul meu.

Popularity: 4%

Povețe creștine: Botezul lui Iisus

January 06, 2012 Horhe No comments

Iubiți frați de cruce, stați frumos la coadă la apă sfințită, și citiți pe smartphone-uri povestea Bobotezei:

Se făcea că era anul 30. Și Iisus avea, cum e firesc, 30 de ani. O vârstă frumoasă, până la care acesta a adunat experiență de viață, a învățat și s-a plimbat. Presupunem. Nu știm prea multe despre toate acestea, deoarece Biblia nu acordă atenție unui număr semnificativ de ani din viața lui Iisus, dar noi suntem siguri că având puterea de a face apa în vin nu a trăit în plictiseală și singurătate.

Deci cum spuneam, Iisus împlinise 30 de ani, vârstă la care a decis să își aleagă religia și să se boteze. Iisus avea o mamă cool, pe Fecioara Maria, care credea că nu trebuie să îți scufunzi copilul în apă când habar nu are ce e religia, ci trebuie să îl lași să își aleagă singur drumul spiritual. Când a crescut i-a zis: „Te-am lăsat să vezi ce religie îți place, dar mamă, nu te băga cu rastafarienii, că aia fumează mult. Și nu-i frumos să stai toată ziua cu jointu`-n gură”. Așa că Iisus a hotărât să se boteze pe 6 ianuarie, pe un ger de înghețase și apa Iordanului.

Dis de dimineață Iisus a ajuns pe malul Iordanului, unde Ioan, cunoscut prin cartier ca Botezătorul, scufunda niște copilași într-o cristelniță pentru spălarea păcatului strămoșesc. Îi băga cu capul în apă regulamentar, ca să nu facă șoc apneic de la primul contact cu creștinismul. Văzându-l pe Iisus la coadă, Ioan și-a amintit că are o datorie la Maria și a strigat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”. A zâmbit lung spre Iisus și i-a făcut semn să sară peste persoanele de la coadă și să intre în față. Iisus a sărit, și a aterizat în picioare după un triplu șurub și o țucahara pe spate. 10!

„Cum vrei să te botez fiule? Am cristelnița cam mică pentru tine. Și de ce nu ai venit să te botezi când erai copil? Păi tu nu știi ce au spus babele din sat pentru că nu te-ai botezat? Au zis că ești din familie de rockeri!”, îi zise pe un ton dur Ioan Botezătorul. „Măcar dacă era apa caldă în cristelniță, ori Evian, da așa… Hai să mă botezi în râu. Cică băile în ape înghețate fac bine la inimă”. Și atunci, Ioan Botezătorul și Iisus intrară în apele reci ale Iordanului de li se micșoră pulsul ca la chinezi. Îl scufundă de trei ori sub apă, dar la ultima scufundare lui Iisus îi intră puțină apă în ochi. Când să deschidă ochii, totul era în ceață, și i se părea că sunt numai porumbei albi pe cer. „Nu mai bâzâii, că îți trece până te însori!”, îi spuse amuzat Ioan Botezătorul. „Acum hai pe mal să ne jucăm Prinde Crucea. Și dacă vrei, stai și tu la coadă pentru puțină apă sfântă de sărbători, ori să atingi crucea de gheață. Am pregătit câteva momente de dezmăț, așa ca pentru după de Revelion”, îi zise Ioan în timp ce îl invita la petrecerea ad-hoc.

Și distracția a continuam până seara. Ioan a rugat un alt preot să arunce în apă, dintr-o barcă, o cruce de lemn, și toți au înotat până la ea în apele reci, dar Iisus știa stilul fluture și a ajuns primul. Apoi au stat la coadă pentru apă sfințită în butoaie, și au privit cu orele la crucea de gheață. Spre seară unii au plecat cu Ursul, dar Iisus avea treabă dimineață, așa că a plecat cu ultimul autobuz.

Asta este adevărata poveste a botezului lui Iisus.

Popularity: 10%

Aventurile Super Băiatului Obişnuit!

November 08, 2011 Horhe 2 Comments

Se află printre noi. Poartă un costum care nu atrage atenţia şi se pierde în mulţimea de personaje. În viaţa de zi cu zi este un simplu om îmbrăcat în costum de Scooby Doo, dar când o infracţiune are loc se transformă în Super Băiatul Obişnuit!

Venit de pe planeta Rahova, de unde părinţii l-au trimit la muncă, timidul şi simplul băiat în costum de Scooby Doo nu iese cu nimic în evidenţă. Lucrează pentru o multicorporaţie şi are o viaţă socială foarte activă pe Facebook. Este cunoscut pentru politeţe şi calm. Dar pentru publicul larg este cunoscut ca Super Băiatul Obişnuit, eroul unei generaţii, un vigilanti al secolului XXI, un exemplu de urmat. Este un student, este un salariat… NU! Este Super Băiatul Obişnuit!

1. Episodul 1. De ce nu e asta un desen?

Poate vă întrebaţi de ce Super Băiatul Obişnuit nu este făcut sub formă de desen animat. Răspunsul ar fi simplu: pentru că S.B.O. este unul dintre cei mai slabi desenatori posibil. Vorbim aici de un om care se afla pe punctul de a rămâne de două ori repetent la desen. Dar de ce? De ce un om care aruncă gunoiul la coş şi strânge mizeria după câine este atât de slab la desen? Pentru că se luptă cu incompetenţa şi obtuzitatea unora şi nu are timp să facă un cocoş colorat. Dar povestea a început aşa…

… Era anul 2002 şi micuţul S.B.O. încă nu îşi descoperise puterile. Era un copil mic într-un costum mic de Scooby Doo. Tot ce ştia era să Super Mănânce, dar avea să descopere că este Super Imun la Critică şi Super Praf la Desen. Profesoara lui de desen din clasa a VI-a, Madam Cucu, avea să îl ajute să afle acest secret teribil.

- Astăzi o să învăţăm să colorăm un cocoş în mai multe nuanţe de roşu. Aveţi în faţă conturul, voi trebuie doar să nu depăşiţi linia.

Dar S.B.O. suferea de daltonism în stare mutantă şi percepea doar maro. Aşa că dintr-o Super Mişcare de Lehamite a făcut tot cocoşul maro. Şi iarba. Gardul. Cerul. Din punct de vedere artistic, pictura era un dirty paint renascentist. Dar profesoara nu a apreciat revoluţionara perspectivă artistică aşa că mama lui S.B.O. a fost chemată la şcoală. Ce nu ştia Madam Cucu era că mama lui S.B.O. nu dădea doi bani pe talentul de Tonitza al progeniturii. Aşa că situaţia a rămas în coadă de cocoş, şi de atunci S.B.O. nu mai pune mâna pe peniţă, aceasta fiind un fel de kriptonită pentru celelalte fiinţe.

Până la episodul următor, când S.B.O. va salva lumea şi propria coadă, nu uitaţi, Super Băiatul Obişnuit este printre noi. Dacă aveţi nevoie de ajutor sunaţi la 112.

Popularity: 5%

Culmea aroganţei Zu!

February 14, 2011 Horhe 6 Comments

Am de gând să fac, POATE, cea mai interesantă aroganţă ZU! Cu ocazia protestului pe care îl vor face astăzi cei de la Radio ZU, am să mă duc în mulţimea supărată, o să îmi aprind un cui plin cu sare de baie şi altă balegă etnobotanică şi am să mă droghez de faţă cu ei. Legal. Am să protestez atât de Zen cât pot.

Oare câţi bani o să îmi dea Buzdugan şi Morar pentru aroganţa asta?

Popularity: 7%

“Lenin! Lasă CS şi treci la teme!”

January 17, 2011 Horhe No comments

Mi-am călcat pe somn şi lene şi am decis să investesc timp în mersul la bibliotecă. Nu de alta, dar replica “se face Lucrarea de Licenţă singură că nu e proastă” nu funcţionează. Mi-am pus hainele de tocilar: breteluţe, cămaşă cu buline, ochelarii de chior şi cărare pe mijloc, pentru o cât mai bună impresie de intelectual. Am ieşit cu dreptul din casă şi am pornit în minunata expediţie culturală.

Am intrat în bibliotecă, m-am aşezat la un calculator, am deschis messenger-ul, facebook-ul şi apoi cărţile. Am început să citesc, să citesc, să citesc. Mă simţeam mai intelectual pe minut ce trecea. Eram mai plin de informaţie, mai stăpân pe licenţa care are să vină. Simţeam că lumea intelectuală îmi stă la picioare. Dar totul s-a năruit cât ai spune “headshot!”.

În faţa mea se întâmplau următoarele, spre amuzamentul meu:

Fascinat de această nouă metodă de studiu am decis să stau în contemplare. Am contemplat zeci de minute pe miniclip.com, solitaire şi alte jocuri de societate. “Dar până când?!” ar spune cei jigniţi de lipsa mea de decenţă la bibliotecă. Până mi se face foame. Aşa că am plecat acasă cu maţele cerşind, două highscor-uri la Solitaire şi patru pagini de licenţă. Mult? Puţin? Ce mai contează atunci când îţi place să înveţi?

Popularity: 4%

Ş-am venit din Spania.

August 20, 2010 Horhe No comments

Doamna Geta şede pe peronul 3 din Gara de Nord cu nepoţelul ei de 4 ani. Zâmbeşte ca o tută la toată lumea şi măsoară muritorii din cap până în picioare cu un aer de superioritate, de parcă pielea ei zbârcită de madam e înconjurată de aura noastră… de boschetari.

Nepoţelul e inert. Faţă de domnul Goe e o buruiană simţită, tăcută şi leşinată pe geamantane. Doamna Geta e mândră. Se ţine tare, verde, cu muşchi verde pe partea stângă (indică Nordul) şi mănâncă ţigările. Slim, că nu e “din-tralea”.

Vine Personalul. Se chinuie până la peron şi îşi dă duhul in faţa mulţimii care sare pe el. Presimt că în scurt timp o să ajungem ca indienii, pe, în şi sub tren. Doamna Geta reuşeşte cu fineţe să se strecoare prin mulţime şi obţine loc pentru ea şi nepoţel. Ea nu stă la fereastră că i se face rău, “nu mai e ca în tinereţe când aveam parte numai de senzaţii tari”, ceea ce înseamnă că se dădea mult în Căluşei.

Plictisită, Doamna Geta se bagă în seamă cu restul muritorilor din garsoniera pe roţi. Renunţă forţat la accentul de moldoveancă, repet, ea nu e “din-tralea”. Îi place să vorbească mult, tare şi să îşi răspundă singură la întrebări:

- Aţi fost vreodată în Spania? Dar vai, să vă spun eu cum e… păi acolo Sobrino al meu (sp. nepot) era o mică vedetă. Bla bla blaaaaaaaaaaaa!

Doamna Geta nu se ferea nici să îşi expună situaţia materială extraordinară, chiar dacă în preajma ei mă aflam eu, un tânăr disperat după averi gerontofile şi piei lăsate. Nebună mică, mrrrr!

În o oră jumătate de mers cu trenul am aflat care e situaţia familiei “Geta” în Spania, cât de bine vorbeşte spaniolă mutul de Sobrino şi cum ar vrea ea să rămână în Spania, dar nu vrea să îşi încurce fata pe acolo.

Doamna Geta a reuşit să enerveze pe toată lumea din tren cu ideile ei iberice, fiţe de senora şi alte bălării. Loco mujer!

Până la Ploieşti am aflat tot… şi nici nu întrebasem. Îi doresc doamnei Geta o viaţă bună în Catalunia Moldavă, iar Sobrino să facă bine să vorbească altfel o să facă bunica toată treaba pentru el.

Popularity: 4%

Să gătim, din nou, cu Eu-ri!

June 27, 2010 Horhe 5 Comments

După succesul răsunător pe care l-am avut cu Johnny Sandwich, a sosit momentul să vă mai dezvălui o reţetă culinară, de mare angajament. Foaia, pixul şi notaţi:

Clătite în foi d-aşteaptă!

1. Se creează un cont pe facebook, hi5, myspace, cautfumee, bărbatdisperat şi alte platforme de socializare…

SAU

1,1. Se iese din casă, se bea un cico împreună cu prietenii (dacă nu există, se fac).

2. Se abordează o Ea şi se iniţiază un program strict de întâlniri, discuţii despre Ea şi posibile cadouri.

3. Trece timpul şi se coace o relaţie.

4. Te amorezezi irecuperabil şi hotărăşti să vă mutaţi împreună. De aici începe gătirea clătitelor.

5. Demarezi un procedeu de linguşire (complimente, masaj, sărutări), iar la final pui următoarea întrebare:

“Îi faci şi iubiţelului tău nişte clătite?”

5,1. În funcţie de fiecare Ea procesul de linguşire poate dura o zi- o lună- un an- o viaţă. Perseveraţi!

6. Trebuie să îi asiguri toate condiţiile pentru gătirea clătitelor. Dacă nu ai toate ingredientele e necesar să ai bani. Altfel te întorci la punctul 1, sau 1,1.

7. În timp ce ea se speteşte pentru tine, ai grijă să lipseşti din preajma Ei în reprize dese şi scurte, astfel încât să nu laşi impresia că stai degeaba la TV în timp ce Ea găteşte… pentru tine.

8. Când procesul de preparare se apropie de final mai aplică o serie de sărutări şi complimente la adresa intelectului/ fizicului/ talentului/ genei/ etc Ei.

9. La final, mai pupă de 2-3 ori, mulţumeşte şi întreabă o singură dată dacă vrea şi ea. Dacă te refuză să nu mai întrebi. Politica firmei.

10. Dacă sunt bune (clătitele), mănâncă tot cu poftă, în timp ce o priveşti admirativ. Este obligatoriu să ai ciocolată pe bot, să te mângâi pe burtă şi să repeţi orgasmic: “oooo”, “mmm”, “daaa”, “yamyyy”.

10,1. Dacă nu sunt bune, mănâncă atât cât te duce ficatul şi apoi dezbracăte. Spune-i: “acum vreau să fac şi eu ceva pentru tine, mrrrr!”

Fraze de evitat:

- “doar atât?!”

- “hmm…”

- “mama le făcea cu…”

- “apropo de fosta X…”

- “o să îmi faci şi mâine, nu?”

- “pentru asta te iubesc!”

- “eşti numai bună de ţinut în bucătărie”

- “dacă tot eşti încălzită fă-mi şi o ceafă de porc la tavă”

Ştiu că procesul pare puţin mai lung, dar garantez şanse de 98% de amor după cei 10 paşi. Pentru cei dezinteresaţi de reţeta mea le recomand să facă amor cu bucătarul de la restaurant.

Poftă bună-n cui!

Popularity: 6%

Un proiect de nota 20+2 cm pe lună

June 17, 2010 Horhe 13 Comments

Sunt un student model. Am început bine, nu? Spun purul adevăr cu toată modestia de care mă simt în stare. Sunt un produs finisat al Ministerului Educaţiei şi mă mândresc fără ezitare cu notele de 7-8 pe care le obţin. Se poate mai bine, dar eu sunt… boem… îmi place aşa.

La facultate nu fac nazuri. Colegii care mă cunosc ştiu că sunt genial,dar îi las pe ei să mă laude la secţiunea “comentarii”. Trebuie să le reamintesc faptul că părerile lor nu pot include cuvinte ca: “minciuni“, “mănânci baclavale“, “ce-ţi place să minţi” ş.a.m.d, deoarece blogul meu şterge astfel de comentarii. Nu ştiu din ce motiv.

Nici profesorii nu sunt deranjaţi de mine. Chiar deloc. Sunt un student atât de emininche încât nu doresc să îmi deranjez tutorii cu prezenţa. Şi chiar dacă vreau să îmi chinui mentorii cu prezenţa, mereu se găseşte ceva inevitabil ce mă pune în situaţia neplăcută de a rămâne acasă, cu telecomanda pe burtă, mâna pe telecomandă şi dulciuri în jurul meu. Viaţa e greu.

Acum în sesiune situaţia se schimbă dramatic. Trebuie să merg la facultate. Ceea ce mă onorează, mai ales că la ora asta (06:30) mă salut cu naşii în Gara de Sud Ploieşti de parcă ne şpăguim de la inaugurararea CFR. Mă duc la facultate pentru a preda un blog. Da, aţi auzit bine, în secolul vitezei merg cu trenul personal (ironic, vorbeam de viteză) până la Capitală ca să las un link pe o foaie. Atâta drum doar ca să consum. Eu chiar vreau să fiu ecologist, dar lumea nu mă lasă. Ştiţi cât curent o să consum azi în procesul de plimbare cu liftul prin facultate? Mult. Când eram copil îmi doream să fiu liftier, deci vă daţi seama ce nostalgii mă apucă în cutia instituţiei.

Acum să trec la partea importantă. Eu mă străduiesc din toate circumvoluţiunile să fac un proiect cât mai reuşit, dar se pare că Gugle îşi bagă reclama acolo unde nu îi fierbe oala, şi mătrăşeşte frumuseţe de blog. Următoarea poză a fost realizată de un coleg, fan al muncii mele, personaj ce nu va ezita să comenteze foarte plastic acest text (fraze gen: “ai minţit poporul” înseamnă, de fapt “ai spus adevărul frăţie”).

Nu-i aşa că merit nota 10?