Viitor @ Numa' de bine.eu

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep. 4

July 03, 2010 Horhe 1 Comment

Dragi nepoţi, nu v-am mai scris de mult o scrisoare către viitor, fiind prea ocupat să muncesc pe brânci ca vouă să nu vă rămână nimic.

Vreau să vă spun că am aflat de ce voi sunteţi nişte retardaţi. Da, nu vă mai uitaţi unul la celălat (dacă fiul meu a avut destulă sămânţă să facă mai mult de 1 copil), sunteţi nişte proşti. Statisticile zilelor mele mă ajută să afirm că sunteţi o cauză pierdută şi cel mai probabil o să vă curgă salivă pe hârtia asta. Toate combinaţiile alea de lucrurile pe care le faceţi dăunează: nu tu hălci de carne cu grăsime naturală pe grătar în faţa casei (zburătoare?), numai păstăi eco, mâncare de plastic la canci-food, sedentarism internautic (îmi imaginez că nici personajele din WoW nu le mai mişcaţi), la clasa a 12-a probabil coloraţi cărţile de logică şi sărbători care ajută la plafonarea creierului.

În zilele mele există un partid politic, PDL, care probabil are preşedinte şi în vremurile voastre (Ebu). În PDL există doi oameni, de care eu nu am auzit, probabil dormeau prin parlament, dar ei au propus Ziua Naţională de Rugăciune, ca mulţumire închinată divinităţii pentru tot ce avem (la ora la care scriu eu aceste rânduri, România este inundată, în criză financiară şi colaps raţional). Deci mulţumim. Sunt destul de sigur că legea privind ziua asta specială o să fie votată şi o zi pe an românii îşi vor împreuna mâinile într-o zi neproductivă pentru a aduce mulţumiri celor lumeşti. Sau mai româneşte, se vor aduna la mânăstiri să facă un grătar.

Dragi mei nepoţi, problema e că bisericoşii şi-au dat acordul pentru un asemenea demers pentru că nu erau proşti. De unde e zi liberă, e vot bun, ban bun şi construcţii mari. Şi cum societatea din ziua de azi pare mai interesată de lene, câştiguri ilicite şi frecat menta creştineşte, să nu vă miraţi de ce vă curge salivă din colţul gurii.

În finalul acestei scrisori, am şi eu o dorinţă: să creşteţi mari şi proşti, să intraţi în Parlament şi acolo să propuneţi “Ziua Naţională pentru Citit”… dacă se poate cărţi. Aşa o să rămâneţi în istorie.

Vă pupă bunicul vostru criogenat.

P.S. – Anakin, scoate degetul din nas.

Popularity: 10%

Poezie închinată de pe uşa unui WC

June 30, 2010 Horhe 2 Comments

Sus în vârfu` dealului,

Catedrala Neamului.

Beton, aur şi argint

Har pentr-un Preafericit.

Criza ne isterizează,

şi Biserica sfidează.

Coada la Patriarhie,

va dura o veşnicie.

***

12 lifuri instalate,

pentru dosuri Luminate.

Un hotel de lux, se ştie!

Sfânta Megalomanie!

Parcare de Mega-Mall,

să pofteasă orice om.

Hypermarket cu oscioare,

Iconiţe şi Pocale.

***

Aşteptăm cu nerăbdare,

Catedrala cea mai mare.

Spălătoare de păcate,

Bani şi minţi interesate.

Ia mai votaţi măi!

Popularity: 9%

Eu vreau să mă mândesc cu ţara! Ep. 3

June 18, 2010 Horhe 5 Comments

Dragi nepoţi, vă salut! Sunt bunicul Bonea şi vă scriu o nouă scrisoare, chiar dacă există un risc mare să fiţi analfabeţi. Aşa se crede, cercet[torii britanici presupun că viitoarele generaţii vor ajunge incredibil de proaste. Dar vă asigur că în gena voastră se află şi puţin pedigre, şi dacă aţi fost şi scăpaţi în cap la naştere e clar că o să aveţi un viitor de aur. Dacă totuşi există riscul să nu reuşiţi să citiţi această scrisoare măcar vă puteţi lăuda că aţi mai atins “o carte” în ultimul deceniu.

Azi continui să vă spun cum e viaţa şi istoria în anul 2010. Nu ştiu cum e în viitor, dar de ceva ani românii au revenit la marea lor dragoste: pământul! Dacă la şcoală aţi citit…ăăă… stai puţin, mai se face oare şcoală în viitor? Hm… dacă între 2 partide de WoW şi C.S. aţi citit pe internet ceva literatură română, o să aflaţi că în multe cărţi românul apare ca un obsedat după pământ. Vrea cât mai mult. E ca un drog. E, şi în legătură cu pământul ăsta, în 2010 a început să se materializeze o dragoste cât mai mare pentru pământul din Basarabia, sau Republica Moldova. Dacă nu ştiţi unde e ţara asta vedeţi în dreapta-sus pe hartă…ăăă… dreapta e în dreapta stângii… pfuai doamne, greu!

Şi cum spuneam, a apărut dragostea de Basarabia. Se apelează la apelative ca “fraţii de peste Prut”, “podul de flori” ori “fraţi români”. Problema e că pe tărâmul acela magic (un vin minunat şi cam atât) numit Basarabia, au stat ceva timp ruşii. Şi cât au stat pe acolo au avut grijă să îşi impună obiceiurile, limba şi toate cele, aşa că dacă românii din România mai credeau în “noi vrem să ne unim cu ţara”, moldovenii din Republică începeau să creadă în “încă Putin şi ne rusificăm de tot”.

Şi uite aşa a apărut ceea ce voi învăţaţi la şcoală ca: limba străină Moldovenească. E uşoară, apropiată în proporţie de 99% de română, dar sună puţin mai diferit. Dacă puneţi mâna pe carte, aşa deştepţi cum cred eu că sunteţi, în 3 ani o învăţaţi.

În 2010 oameni din Basarabia sunt destul de împărţiţi: sunt cei care îşi doresc să se unească cu România că e viaţa mai bună aici, sunt cei care vor să se lipească de Rusia (peste Ucraina, posibil o autostradă suspendată proiectată de Oprescu), sunt moldovenii care nu dau doi bani pe nici una din ţări şi au dezvoltat un naţionalism local şi mai e şi ultima grup, aceea de alcoolici. Ăştia măcar sunt veseli mereu.

Şi acum ajungem la partea interesantă, că am făcut destulă istorie. Acum mulţi ani a fost o trupă de muzică pentru chinezi. Se numea O-Zone, erau fraţi de peste Prut, şi scriau cântece pentru dislectici, adică în loc de versuri aveau onomatopee. Poate mai găsiţi pe net piesa “Mai ahi”… aoleu, nu! La cât de proşti e posibil să fiţi, poate devine iar hit! Mai bine nu.

Şi a fost trupa asta, apoi s-au despărţit că o duceau prea bine şi au început să cânte Solo. Ba prin baie, în faţa oglinzii sau pe la TV. Unul din ei a fost mai răsărit, şi cu o reclamă bună a ajuns Crazy Loop. Numele de scenă. A scos o piesă, Cica Boom, care nu mai avea onomatopee dar avea fund şi sâni. Deci a prins la lume. Şi cântăciosul, într-un exces de dragoste pentru ţara care a făcut din el cântăcios a declarat pentru un ziar rusesc: “Rusia e casa mea”.

Pentru a nu mai comenta mult această afirmaţie, vă spun doar morala scrisorii de azi: nu scuipaţi unde mâncaţi. Sper că nici măcar voi nu sunteţi atât de proşti…

Vă pupă bunicu` Bonea, numa` de bine!

Popularity: 9%

Eu vreau să mă mândesc cu ţara! Ep. 2

June 09, 2010 Horhe 2 Comments

Dragi nepoţi, sunt tot eu, bunicul Bonea. Vă mai scriu o scrisoare de dincolo de frigider, pentru că da, viaţa după moarte se ţine în formol sau frigider. Şi eu am ales frigiderul. Astăzi o să vă vorbesc despre… voi ştiţi cine a fost Napoleon? Bonaparte? Nu? Chiar că sunteţi o generaţie de idioţi… de, mâncarea e de vină.

Dragi copilaşi, Napoleon a fost un brav conducător, dar nu al României, ci al Franţei. Nu o să vă vorbesc despre el, dar pentru a înţelege povestea următorului personaj român, o să facem o comparaţie cu Napoleon. Vedeţi voi, la ora la care scriu acest text, un mare om de comitet, zis şi Nuţi Cămătaru, iese din închisoare şi pleacă acasă călare pe cal. După atâţia ani de puşcărie ai crede că Nuţu vrea să plece călare pe o femeie, o maşină de firmă sau un turnător. Dar nu, el a ales calul, care apropo nu a cedat uşor.

Ca să înţelegeţi mai bine povestea lui Nuţu Bonaparte Cămătaru, trebuie să ne întoarcem în timp. Şi pentru că sunteţi o generaţie incredibil de cretină, am să comasez cele doua istorii ca să ştiţi măcar un lucru: au existat amândoi.

Nuţu nu s-a născut în Corsica precum Napoleon, dar probabil s-a născut în Cămătarica, o insulă micuţă de infracţiuni de largă acoperire. Cam aceeaşi acoperire pe care o are Vodafone la Bâlea Lac. Nuţu nu a condus o armată naţională, fiind un tip mai retras. Precum masonii-evrei-unguri-americani, Nuţu a preferat să lucreze în umbră. Şi se pare că avea destulă. În cele din urmă, Nuţu a fost exilat, dar nu pe Insula Elba, nici Eba, ci pe Insula Jilava, după mai multe războaie pierdute/câştigate la Rahova-Waterloo.

Nu se ştie în mare pentru ce a fost arestat. Se vorbea într-un timp de port ilegal de lei (animale) care se înfruptau din carnea celor care provocau riduri de supărare clanului, dar acum, nu poţi crede toate legendele din istorie.

În încheiere, înainte să încep să mă feresc de maşinile negre pe trecerea de pietoni,trebuie să ştiţi că în istorie a existat un mare conducător francez şi un conducător de clan, care nu e nici francez, nici înalt la stat, dar e călare pe cal.

Popularity: 11%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep.1

June 07, 2010 Horhe 1 Comment

Dragii mei viitori nepoţi. Eu, bunicul Bonea, mă străduiesc din răsputeri să fac o lume mai bună, dar se pare că indiferent de câte glume fac, ne îndreptăm spre un viitor pe care voi o să îl pasaţi viitoarelor generaţii. O să vă povestească şi părinţii de “Balada Grelei Moşteniri”. Eu acum vă spun cum e în anul 2010 ca să nu credeţi că bunicul vostru era un-trendy şi nu făcea nimic pe blogul lui.

Astăzi o să vă vorbesc despre adevăratul Vis Românesc! Dă Rumeinien Drim, cum îi spun străinii care vin ca turişti şi pleacă ca făcuţi la buzunare. Visul Românesc nu are nimic din Visul American, de fapt, cei de peste ocean habar nu au că la noi visul e mai ieftin. Pe când la ei visul se trăieşte (din câte am văzut în filmele de la BollyWood) în sărăcie, ambient cu natura, motociclete, călătorii, ecetera, la noi visul este invers proporţional cu realitatea istorică. Adică (să vă explic, pentru că la cum arată viitorul e posibil să fiţi retardaţi şi să nu ştiţi nimic din Istorie): poporul nostru brav a fost mult timp atacat. Dar mult de tot… şi pe când turcii/tătarii/etc/chinezii cu petarde atacau, noi ne ardeam mâncarea, otrăveam apele şi violam femeile. Ca să nu mai rămână nimic pentru invadatori. Şi la un moment dat, nu am mai avut ce să ardem, otrăvim, şi odată cu apariţia căpşunilor în Italia, nici ce să violăm. Aşa că am ales să ne facem de paşalâc. Acum nu ştiu sigur dacă lucrurile au stat chiar aşa, dar oricum voi o să fiţi nişte cretini de la atâta mâncare la tub.

Mă întorc la Visul Românesc. Visul Românesc este acel ceva când stai în garsonieră cu chirie dar conduci Audi Q7. Clar? Visul Românesc e acel ceva când nu ai bani de mâncare dar te spargi în figuri de dans în club. Mai clar acum? Apropo, Audi, Mercedes şi BMW sunt tot maşini de cocalar în viitor? Păcat… nu sunt maşini rele.

Acum să vă dau un prim exemplu de Vis Românesc. Acum mulţi ani, când eu nici nu ştiam ce e aia film xxx nemţesc cu buget redus, în Moldova (dincoace de Prut), exista o chelneriţă. Monica şi nu mai ştiu cum. Am uitat numele ei de fată că după ce a cunoscut succesul a dat-o pe un nume americănesc. Aşa. Şi fata asta, Monica, a visat încă de când turna cico în pahare să ajungă vedetă la Bucureşti. Apropo, în viitor mai există Bucureşti? Dacă da, păcat… Şi cum spuneam. Monica a perseverat. Azi turna un pahar, mâine cu unul mai mult… şi tot aşa până a devenit cea mai cunoscută turnătoare din Moldova. Apoi nu ştiu ce a ajuns de ea, că imediat a apărut la televizor la braţ cu un bogătan din România. Probabil a turnat aşa bine că… cine ştie. Important e că fata asta, Monica… Din… Dean! Aşa, Monica Dean! Cum spuneam, Monica Dean a stat ceva pe la Bucureşti, timp destul să o urmărească tabloidele şi să o facă vedetă. A, mai sunt tabloide în viitor? Nu? Şi cum de sunteţi proşti? Înseamnă că e mâncarea aşa rea…

Şi după ce a ajuns prea vedetă de România, Monica… Bârlădeanu (ăsta era numele de chelneriţă) a hotărât să devină şi actriţă. Dar nu la noi, că în România numai Sergiu Nicolaescu mai făcea filme de cinema, şi alea vai scenariul lor. Presimt că şi în viitor tot el face filme, deci nu are rost să mai întreb. Şi cu ajutorul iubitului, Monica a plecat la americani, în Bollywood-ul lor şi a început să ceară şi ea pe acolo roluri în producţii mari. De 3 ani tot cere, şi nu prea se lipeşte nimic de ea. A jucat într-un serial (cică) şi într-un film românesc “Francesca” pe care nu îl recomand. Măi, măcar fara a încercat. Acum mai apare din când în când în ziarele noastre şi se mai laudă că se pregăteşte pentru un super film cu SpiderMan, Batman şi actorul ăla celebru… ăla măi… american… Mickey Mouse, ăla!

Chiar dacă până în momentul ăsta ea nu a jucat în nici o producţie seriosă (adică până şi Jojo a ridicat câţiva bărbaţi în picior când a prestat goală), Monica BărlăDean perseverează. Ăsta e Visul Românesc. Perseverenţa! Visa ea când turna cico să ajungă pe covorul roşu? Nu. Îşi imagina ea când se plimba sub clar de lună pe DN 28B între Hârlău şi Târgul Frumos că o să ajungă în SUA? Nu. Aşa că vă spun şi vouă, dragi, scumpi şi posibil retarzi nepoţi, perseverati!

Visul Românesc există. Trebuie doar să credeţi în el aşa cum sunt sigur că încă mai credeţi în Patriarh, pupatul de moaşte, bun simţ şi Loteria Română.

Popularity: 7%

Dragă colegă,

June 01, 2010 Horhe 17 Comments

Acest text îţi este închinat, chiar dacă nu ştiu cine eşti, de unde eşti, cum arăţi, de ce arăţi. Tot ce ştiu despre tine este că te intitulezi Alexia şi că eşti împotriva mesajului dat de mine pe grupul facultăţii, din care cu onoare pentru mine, faci parte:

Acest mesaj l-am dat săptămâna trecută pe grupul facultăţii, şi messenger, când isteria grevei generale a cuprins toată ţara şi ne aşteptam să ajungem la examene pe jos… din provincie sau Bucureşti:
“Dragi colegi, dacă greva se extinde, şi nu o să avem cum să ne deplasăm până la examen, vorbesc mai ales în numele celor care lucrează sau locuiesc în provincie, vorbim cu unii profesori să decalăm câteva examene cu o săptămână?”.

Alexia, draga mea colegă, am aflat că tu nu vrei acest lucru. Ai fost chiar virulentă pe messenger, în a arăta câta durerea de pix ai tu pentru colegi. Pentru că tu ai două facultăţi, eşti o studentă de succes şi vei face tot posibilul să ajungi la examen, chiar dacă nu circulă RATB, Metrorex ori CFR. Nu ştiu sigur, dar mă bucur pentru tine dacă ai maşină personală, şi chiar una capabilă să zboare ca să te poţi paraşuta la facultate. Tu chiar eşti împotriva gestului cerut de mine, fiind convinsă că ascensiunea ta carieristică poate ajunge într-un impas dacă dai o mână de ajutor unor colegi de facultate, ce mai târziu îţi vor ajunge colegi la muncă.

Scumpa mea colegă, posesoare de aparat de teleportare, şi viitoare purtătoare de 2 diplome, te rog înţelege că sunt oameni pe planeta asta, nefericiţi cu duhul, lipsiţi de vlaga ta culturală şi pasiunea de a ajunge pe jos de la Crăcăienii de Sus la facultate.

Cu toate că acum e prea târziu să îţi mai cer ceva, doar nu mai există grevă şi ne permitem toţi o sesiune decentă, îţi urez în viaţă numa` de bine. Să ai baftă la examene, să ajungi o ziaristă (şi ce altceva mai înveţi la a doua facultate) respectabilă, să te siliconezi bine înainte de 25 de ani, să primeşti un post de cuier la Dan Capatos în emisiune, sau dacă eşti o fire matinală, un post de proastă la Neaţa cu Oţil şi Dani. Dacă televiziunea nu te pasionează, poate arăţi ca un dihor cu sâni şi se sparg televizoarele (repet, nu ştiu cine eşti), îţi doresc să ajungi mare editorialistă pe monden şi să nu dormi noaptea de grija menstruaţiei Oanei Zăvoranu, ori de heterosexualismul lui Bote.

Dacă vrei să ajungi în radio, atunci situaţia e şi mai bună. Eu personal îmi doresc ca în ultimul an de facultate să am 13 restanţe şi cu ultimii bani pe anul 2011 să merg cu maşina la facultate. Atunci sper să te aud la Radio Poplaca spunând cât îi mulţumeşti lui ţie şi numai ţie că ai ajuns unde eşti, înconjurată de oameni răi şi fără suflet, fără două facultăţi, maşină la scară, benzină în ea, ambiţii ş.a.

Dacă nici astea nu te satisfac, află că din jurnalism poţi face multe: Radu Baron te poate scoate cântăreaţă, o telenovelă te poate face actriţă, un Iri te poate face doamnă ori un mahăr te poate face VIPă.

Alexia, tu poţi ajunge orice, şi sunt fericit pentru tine, iar acum, când cel mai probabil tu înveţi în tandem pentru ambele facultăţi, eu mă retrag în mediocritate, convins că voi ajunge un nimeni, dar fericit că am făcut cel mai bun scor la Solitaire.

Te pupă colegul tău, şi colectivul de navetişti din facultate,

Eu.

Popularity: 15%

Săptămâna asta grevuim:

May 31, 2010 Horhe No comments

Săptămâna asta continuăm să nu sărbătorim nimic pentru că e grevă, dar putem aduce ofrande zeilor, drept mulţumire, pentru următoarele lucruri:

- mersul pe jos, care e practicat din greu în această perioadă;

- poluarea redusă din partea RATB, Metrorex, CFR. Aşa poluăm cu maşinile personale;

- nervii provocaţi de grevă, nervi ce vor produce scurte preinfarcturi, bune pentru întărirea sistemului imunitar;

- încălzirea psihică pentru viitorul care nu va aduce nici o schimbare;

Popularity: 6%

O luăm de la capăt!

May 27, 2010 Horhe 4 Comments

Cu ocazia meciului de fotbal, amical, România – Ungaria, Pro TV ne anunţă că “O luăm de la capăt!”. E clar că se referă la prestaţia echipei naţionale care se află în criză de calificare de ani buni. Pentru ăştia nu mai iese nimeni în stradă. Cu toate astea, vreau să precizez că fraza “o luăm de la capăt!” a devenit perimată în cadrul trustului Pro. Îmi şi imaginez reacţia voice-over-ului (îmi cer scuze nu am aflat numele domnului cu voce groasă) pe parcursul lungilor ani de necalificare:

2002 – România nu s-a calificat la Campionatul Mondial. Dar nu-i nimic. O LUĂM DE LA CAPĂT! Mâine, în timp ce Brazilia joacă finala cu Germania, urmăreşte pe Pro TV super-amicalul România – Bloc P2, Scara 3.

2004 – Am avut ghinion şi nu ne-am calificat nici la Campionatul European. Nu-i nimic! O LUĂM DE LA CAPĂT! Mergem în concediu la greci şi atingem şi noi trofeul.

2006 – Nici acum nu avem noroc. Probabil e Mercur retrograd, nu Neti? O LUĂM DE LA CAPĂT! Atingem trofeul când culegem zarzavaturi în Italia.

2008 – Ne-am calificat? Pe bune? Hai frate, serios? Cum aşa? Aaaa… gata? Am şi pierdut calificarea? Bun… credeam că rupem lanţul. Deci, O LUĂM iar DE LA CAPĂT, da? Sincer, îmi era şi jenă să nu mai folosesc replica asta…

2010 – DA! România poate! Ne menţinem acolo unde trebuie! Afară. O LUĂM DE LA CAPĂT! Super-amical România-Ungaria, un meci care naşte pasiuni între UDMR şi PRM!

Vă prezint, în premieră, echipa naţională de fotbal, câştigătoare a viitorului trofeu UeFă INTERFOFO Cup.

Cu ele nu o să O mai LUĂM DE LA CAPĂT! Simplu. Doar o să o luăm.

Popularity: 11%

25,9 zile pe WC.

April 30, 2010 Horhe No comments

Îmi place la nebunie să aflu când mor, cum mor, când mă însor, când o să câştig la loto, ş.a.m.d. Problema, pentru vrăjitoare şi ceaţă-văzători, e că nu apelez la ei. Mă rezum la programe gratuite şi amuzante, gen facebook.

Să ne minunăm împreună de grandiosul viitor prezis de Facebook, adevăratul băiat al Mamei Omida Câmpina:

- 81% şanse de însurătoate. Deci sunt 81% şanse să fiu bun la casa omului. Restul 19% constă în lucruri pe care le urăsc toate femeile: tricotez, spăl vase, strâng după mine şi fac mileuri pentru televizor.

- o să fac 5 plozi. Dacă mai sus eram în avantaj, acum clar scad în Topul Masculilor Buni de Însurătoare. Ce femeie vrea să fie “mitralieră” şi să nască pe abonament?

- voi face $7,388,818 toată viaţa. Practic sunt milionar în dolari. Ne-practic nu îmi permit să trec strada.

- o să plătesc taxe în valoare de $2,216,645. Aici nu sunt de acord cu prezicerea. Dacă mă însor plătesc doar jumătate, nu?

- am să dorm 23 de ani din viaţă. Mult. Cu toate astea, mulţi îmi spun zilnic: “ce faţă obosită ai”.

- voi sta pe toaletă 623 de ore. Orice rege vrea să domnească mult. Şi eu voi sta pe tron atât cât poporul doreşte.

- am să traiesc 94 de ani. Mult. Deja îmi e milă de viitoarea soţie. O să aibe mult eu de suportat.

- la înmormântarea mea vor fi 99 de oameni. Mult. Ăştia vin doar pentru mâncare şi băutură. Lasă că ştiu eu…

- 9 oameni din cei aflaţi la înmormânatare se vor aştepta la o moştenire. Îmi las praful de pe tobă prietenilor, răbdările prăjite soţiei şi banii îi las la saltea.

Popularity: 8%

Clarvăzătorul de la fund se-mpute.

April 27, 2010 Horhe 5 Comments

Duminică, pe OTV, un cetăţean clarvăzător (din grupul de prieteni ai lui Dan Diaconescu) se uita ca nesimţitul paranormal în aura plătitorilor de taxe şi impozite. Şi 3 euro pe minut. Deci Taxa pe Prostie, bani în schimbul cărora află că Harry Poker “simte un necaz în familia dumneavoastră”. Nu asta contează până la urmă, ce face omul cu banii lui la OTV se numeşte lucru manual.

Apropo, clarvăzătorii nu vi se par un fel de vrăjitoare dar cu un vocabular mai bogat? Şi de ce se auto-intitulează “clarvăzători” dacă spun mereu: “văd ceva în ceaţă… mama ta nu mai era virgină la deces, nu?“.

Revin la clarvăzătorul de duminică, acesta fiind îmbrăcat foarte psiho-terapeutic, vestimentaţie ce îi reflecta aura. O bluză de “treling” în degrade, ce trecea de la negru (la bază), şi ajungea la un albastru frumos şi calm (la cap).

Morala?

Aura lu` nenea clarvăzător este cam neagră şi împuţită la bază/fund/jos, dar spre cap devine limpede.

Morala pe scurt?

Minte cu mintea limpede de se c@c* pe el.