Tag Archives: vin fiert

La Mulţi Ani Emigranţilor!

Astăzi sărbătoresc Ziua României! La Mulţi Ani mie! Uiu iu şi hop şa şa! M-am trezit puţin emoţionat dimineaţă şi cam stricat la stomăcel, dar toate se trag de la poftele nocturne. De aseară tot bălesc la micii, berea, vinul fiert şi fasolea cu ciolan pe care le împart anual primarii. Şi fiindcă nu este primul an când sărbătoresc Ziua Naţională la modul  “pomană style”, anul acesta m-am trezit la 6 dimineaţa. Cine se trezeşte de dimineaţă e primul la cazan!

Prietena a dorit să vadă parada militară, dar i-am explicat că nu e nimic interesant la ea. Nişte oameni, călare, în maşini sau pe jos, se plimbă pe bulevard şi îşi etalează armele, bombele şi petardele. Adică România şi-a scos armamentul în ploaie. Să vezi că se udă rachetele alea şi li se înmoaie vârful. I-am spus fumeei: “dragă, mai bine stai aici, la coada asta pentru pâine şi muştar, şi uite televizorul ăla suspendat acolo. Poftim parada! ALO! Doamnă, vă rog frumos daţi pe Paradă să vadă şi asta mică… că de Noră pentru mămuca România sunt sătul”.

Şi acum, după ce mi-am umplut burdihanul cu trăire naţională şi iubire patriotică vreau să las şi eu un mesaj ca tot românul, pentru România. Deci e cam aşa:

Dragă Românie. În anul care urmează îţi doresc bunăstare, să fie linişte şi să nu mai facă lumea nunţi între blocuri. Să ne bucurăm de bătrâneţe, că tinereţea am muncit-o ca salahorii la stat/patron/matroană. Să ne iubim şi să avem parte de reduceri cu 25% la prezervative. Da d-alea bune, că iubire cu cauciuce Ylang Ylang nu merge. Să fie pace pe planetă şi să nu aibă dreptate Baba Vanda cu prezicerile, adică să nu fie răzbel. Nu acum, că abia ce s-a aşezat şi la noi criza economică şi pare că rodeşte.

Cu ocazia lu` azi le urez Sănătate şi Fericire românilor, şi le spun aşa pe limba lor, să nu îşi piardă speranţa, credinţa şi optimismul. Să aveţi speranţă în suflet, să pupaţi cât de multe moaşte puteţi şi să frecaţi toate biletele la loto de 3 ori de biserică, în genunchi. Că nu e Dracu`-n ele de 6/49 aşa de negru.

Pentru domnii politicieni nu am decât acest mesaj, şi io ca tot românul: domnilor, aveţi mai multă grijă de noi, că noi, dacă nu vă e clar, la cum votăm noi e clar că noi nu putem avea grijă de… noi. Nu?

Numa` de bine!

Aoleu şi să nu uit, la final, pentru petrecăreţi, o piesă de mare angajament de la DJ Ciolan (adică Dub Chemistry):
Dub Chemistry – Carciuma de la drum

Popularity: 5%

Sport extrem! De iarnă!

Suntem pregătiţi de sezonul rece, adică sporturile de iarnă şi vrem să dovedim că nu suntem nişte sedentari, adormiţi pe scaunul de la microfon. Aşa că ne pregătim asiduu de competiţii de iarnă. Dar nu putem aşa, fără echipament şi… pe burta goală. Prezint mai jos o listă rapidă de obiecte necesare bunei desfăşurări a “Iarnă sport competişăn”:

Continuarea pe WWW. Nebunii De La Radio . Ro

sporturi de iarna

Popularity: 2%

Un Craciun luuuung!

Era 24 decembrie, ziua lu` Cristi (pe aceasta ocazie ii urez din nou LA MULTI ANI! si WE`RE FOREVER BLOWING BUBBLES!), eram in fumurile Backstage-ului, umeziti de vin rosu, si din senin ne bate o foame, ne reamintim ca ne e foame si trebuie sa mancam ceva cald. Fast-food sa fie, doarece pe langa faptul ca e calda si rapida (redundant), mai are si E-uri multe si cancer. Mai multe intr-unul. Si batem drumurile si nimic.
Ajungem de la Unirii in Ghencea si nimic de mancare si nimic deschis. De acolo ne riscam spre Apaca, unde nu vom gasii nimic…de mancare si de intors acasa. Idea era sa comandam ceva pentru acasa. Nimic. In seara de Craciun toti inchid. Daca imi doream o pizza sau shaorma de Craciun sigur nu primeam, norocul meu a fost ca mi-am dorit o plimbare prin frig. Asta am primit.
Infometati, ne intoarcem o parte buna din drum pe jos, acompaniati de cainii cartierului, caini aflati in compania babelor cartierului.
Ajunsi in casa pornim in urmarirea (pe internet) a restaurantului/fast-food-ului inca deschis. Nimic mancabil. Am dat peste ceva cu Hindu/Bangladesh Funky-Food, dar nu vreau sa am Hacaheana in farfurie nici daca traducerea inseama “Struto-camila in sos de lapte batut de soarta”. Nu vreau. Chinezii nu mai aveau nici Ling-Cea-Puc, Farfuri-a-Goal-a si nici Jumari-Ly Praji-Ty. Nimic de mancare. Trebuie sa revin la vechile obiceiuri si sa ii cer Mosului dulciuri.
Am adormit dupa ce am devorat tot ce nu era de sarbatoare in frigider si am adormit nu inainte sa imi iau doza de calciu de pe pereti.
Dimineata m-am trezit devreme spre a ajunge acasa sa il prind pe Mos de barba, sa ii spun ca orice are in traista, daca nu e calda, cu ketchup si nu miroase frumos nu merita. Dar pana acasa am prins ultimul taxiu. Era si ultimul din cartier dar probabil si ultimul din viata mea.
Rambo de la volan arata ca ultimul client “La Cateaua Lesinata”, si conducea ca si cum s-ar ocupa cu degustarea de acolo. Ii platesc cursa in avans + spaga, deoarece nu are rost sa ma complic si in fond cu banii dati in avans putea sa ma colinde tot Bucurestiul. Ce face Schumi? “Frate nu e nici un politist pe aici! Fi atent ce fac io mancatias (legat)”. Si in mijlocul intersectiei frumusete de cerculete, si rotocoale si vuiete “WOW FRATE!E SUCAR NU?”…aveam centura pusa, ochii inchisi si ma rugam sa treaca un Jeep al Ambasadei Americane sa ne izbeasca si sa opreasca Disneyland-ul si pe Mickey Mouse-ul de la volan. Pe Drumul Sarii mergea din bordura in bordura doar sa imi arate ca el e Regele Soselelor. Ma intreaba de unde isi poate cumpara o “litruta” de vodka ca ii e sete. Ii spun apasat ca pana la mine nu gaseste. Imi era frica, daca va degusta langa mine?
In fata blocului parcheaza cu derapaj si scartait de roti. Sunt impresionat pana la a incaruntii. Cobor si invat sa merg din nou.
In fata blocului imi imbratisez masina, pentru ca ea nu face cerculete in intersectii si nici macar de fum, si frigiderul pentru ca el mereu are ceva bun de mancare. Mosu` era langa brad, beat si bolborosea ca l-a parasit Craciunita pentru unu…Colum…bea..nu?

CRACIUN FERICIT!

Popularity: 1%

Amintirile au luat Fire. (partea 1)

Era cam acum un an, pe vremea asta. Dar erau multe diferente. In primul rand eram mai mic cu un an, aveam plete+dreduri+par scurt (o mixtura in capul meu), geaca de piele cu tinte, lantul meu, raiati trecuti prin toate barurile si multe tricouri cu Ramones, puse unul peste altul. Cristi era imbracat cam la fel, doar ca el mereu a tinut sa aiba o infatisare 30% serioasa.
Bateam la pas Lipscani-ul, cu o pereche de tenesi mai mult rupti, decat intregi, dar nu imi era frig. Pe atunci faceam recorduri de pahare de vin fiert in Fire, pentru ca mereu se gasea cineva sa ne mai ofere unul. Eram fericiti, clasa a 11a, nici un stres, nici o bataie de cap, nu ne incarcam capu` cu lucruri neimportante.
Ce sa mai povestesc? Cand eram alergati pe strada de “unii” oameni? Sau cand rupeam afise?
Eram la inceput. De abea ne cumparaseram chitarile si eram gata de treaba. Nu ne interesa ca nu stiam un acord, noi faceam coveruri Ramones, Sex Pistols, Stooges. Am lasat pe altii sa imi explice ce e punk-ul in timp ce eu stiam de acasa dar pastram linistea. Nici nu cred ca am explodat vreodata, rareori zicand “Frate asta e trupa?!”. Incepeam sa cunoastem lume. Imi placea sa fiu intrebat “ce iti place asa mult la asta?”…era ceva nou…ieseam din tiparele contemporane.
Ce frumos era cand ne adunam 10-15 oameni, uneam masutele din Fire, si trageam o petrecere ad-hoc, cu mese pline de bere si vin. Nu ne cunoastem intre noi, dar la sfarsit plecam toti imbratisati si fericiti. Acum realizez ca trebuia sa plang dupa fiecare plecare. Mai trecea o zi.
Am sa continui aceste depresii de 50 de ani…la 18.

Popularity: 1%