Tag Archives: vin

Despre frumusețea uitată a superstițiilor

plesu2

Revelionul acesta am fost un răzvrătit, un anarhist, un anti-trendăr. Nu mi-au zornăit buzunarele a solzi de pește, nu am mâncat pește, nu am purtat lenjerie roșie, nu am ținut averea monetară a familiei în buzunare, nu am mâncat nici un bob de strugure și nu am gustat nici măcar un strop de vin roșu, fiind adeptul blondei la halbă. Nici porc nu prea am savurat, înlocuit nu cu fructe de mare, dar cu mult mai aromatul curcan. Nu am dat nici tradiționalele SMS-uri, urale și pahare pe gât. Am încununat începutul de an cu aroganța supremă față de Univers: prima persoană intrată pe ușă era blondă, pentru că politețea bate superstiția. Hai să vedem acum cât „ghinion” aduce politețea. Oricum, dacă întâlneam o pisică neagră pe stradă o trăgeam eu de coadă prin fața mea. Și e ora 22:30 când scriu acest text. Mai am timp să dau cu mătura.

Titlurile din ziare spun că românul a exagerat și Revelionul acesta cu mâncarea, băutura, prostia și superstiția. Au respectat dogma strămoșească și s-au pus în cap, cu friptura de porc opintită-n gât, beți la volan și respectând datini pre-creștine (pre-creștine, un mod creștinesc de a evita cuvântul „păgân”).

Ne caracterizează tradițiile bahice, pâinea și ciomăgeala, dar nici o superstiție nu spune „să pui mâna pe o carte și să citești în prima zi a anului”? Pfiu, drace! Cum să citești când abia nimerești cheia în contact, locul de parcare și paharul de după?

Dacă vrei totuși să începi anul 2012 în tenta asta anti-superstițioasă, pune mână pe o carte. Și îți recomand o lectură ușoară, filosofie bună de citit pe șezlong, scaun de bucătărie, ori sugrumat de bara unui autobuz: Andrei Pleșu – „Despre frumusețea uitată a vieții”.

Cine a mai citit editorialele lui Andrei Pleșu din Dilema Veche sau Adevărul, și nu a spumegat că e „pro-băsist”/„depășit”/etc, știe că textele merită toate la un loc o copertă frumoasă. Tocmai asta este cartea de față. „Un compediu de înțelepciune cotidiană”, adunată din editorialele celor două publicații mai sus enumerate. Despre onoare, meserie, decență, bani, fericire, iubire, altruism, manele, televizor, ș.a.m.d, câte puțin din toate, atât cât e nevoie.

Un singur lucru am de obiectat, faptul că sunt multe referințe religioase, și nu îmi place să văd orice aspect al vieții prin spectrul Vechiului Testament/Noului Testament, dar îmi convine creștinismul temperat. Vorbim totuși de omul care a spus: „Nu știu de ce cred unii că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaților. Că vărful creației lui e situat în jurul Buzăului”.

Autor – Andrei Pleșu

Titlu – „Despre frumusețea uitată a vieții”

Editură – Humanitas

Alte detalii – Se găsește în librării și costă cât două șaorme mari și un cico.

Popularity: 8%

Studenți din Regie amendați de Poliția Rutieră

Mai mulți studenți din Regie au fost amendați zilele acestea pentru că nu aveau în dotare cauciucuri de iarnă. Poliția Rutieră reamintește tuturor celor care vor să se urce la volan că de la 1 noiembrie 2011, și până la primăvară, toți șoferii care conduc o fată acasă trebuie să fie dotați cu anvelope de iarnă.

Studenții amendați și-au justiticat lipsa spunând că au consumat banii de bursă pe lichid de frână (vodcă), ulei (bere) și vin (vin). Oricum, aceștia nu sunt convinși de calitatea cauciucurilor de iarnă și consideră că un condus adevărat se face fără, „pe janta goală”.

Poliția Rutieră a demarat o campanie de educare a studenților din cămine, cu ajutorul unor broșuri și sesiuni practice unde se învață cum se pune anvelopa de iarnă pe banană, cum se anticipă o viitoare coliziune și cum să reacționezi când victima este întinsă. De asemenea, conform cercetătorilor britanici, distanța de frânare și agățare scade cu 5% în timpul folosirii anvelopelor adecvate. Anvelopele sunt recomandate și tinerilor care, pe timp de iarnă, la o temperatură de aproximativ 0 grade Celsius, preferă condusul în aer liber, ori spații deschise: parcuri, cinematografe, parcări, între blocuri.

Cu toate că numărul de nemulțumiți față de noua legislație este mare, sunt și câteva persoane care se bucură de noua lege. Cristian a declarat pentru NdB că el folosește anvelopele noi și când este singur, speriat de întâmplarea colegului de cameră care s-a trezit cu doi copii în fața ușii, rezultatul unui condus imprudent iarna trecută. Și fetele din cămin sunt încântate de regulament și spun că au hotărât să nu se mai urce în nici o mașină cu un băiat dacă acesta nu are în dotare un cauciuc de iarnă.

Legislația privind cauciucurile all-season nu este încă pusă la punct, dar există riscul ca la o frânare avansată să se spargă anvelopa.

Amenda pentru lipsa cauciucurilor de iarnă variază de la 1.000 la 5.000 de lei și durează până la 18 ani.

 

Popularity: 8%

De ce îmi place la spital?

Nu ştiu. Poate pentru că în copilărie ştiam toţi medicii de la Grigore Alecsandrescu şi treceam anual pe acolo. Nu cred că vizitele mele erau rodul unor probleme de sănătate. Asta dacă facem abstracţie de cele 4 fracturi la mâini şi una la picior. Şi operaţia de apendicită. Şi… mai sunt câteva. Dar tot nu sunt motive să mergi la spital. Puteam să mă “repar” cu puţin ceai de ciuboţica-cucului.

În timp începuse să îmi placă. Când eşti bolnav nu vrei să stai acasă. E oribil să stai acasă şi să vezi oameni sănătoşi, să te trateze toată lumea ca pe un invalid şi să vrei să faci de toate, doar eşti acasă. Dar nu poţi. Pentru că eşti bolnav. Nu vrei să păţeşti ca mine acum, care vegetează în pat, îşi ascultă prietena care se duce la muncă (bine, după asta nu cred că tânjesc, dar totuşi se duce). De asemenea, tata spală geamurile, cocoţat pe exterior şi eu nu pot să îl ajut. Nu pot să spăl nici vasele. Aş putea, dar mă tratează toţi ca pe un operat pe cord. În spital nu ai parte de aşa ceva. Toţi te tratează ca pe un cineva rănit, asistentele te vizitează când trebuie sau vor, iar rudele şi prietenii  vin cu gândul să plece mai repede. Nimeni nu vrea să stea printre oameni bolnavi. Şi nici bolnavi nu vă plac pe voi sănătoşilor!

Recenta mea internare a însemnat o introspecţie generală şi chiar mi-am pus o serie de întrebări. Poate mă ajutaţi voi să răspund la ele:

De ce mâncarea din spital e aşa bună?

Nu sunteţi toţi de acord şi nu vă înţeleg. Care sunt primele cerinţe ca ceva să fie comestibil şi delicios? Să arate bine, să miroasă bine, să îţi fie servită la nas/pat şi să fie gratis. În spital toate acestea se îndeplinesc. Mâncarea acolo arată bine, pentru că e făcută la cazan şi tot ce e la cazan arată ca într-o revistă cu mâncare de la bunica. Dacă tu citeşti revistele lui James Olivieră e problema ta. Mirosul este minunat. După ce este plimbată pe la 2 etaje, şi tu stai de ieri cu o banană şi o mandarină în burtă, “porţia” de unt, gem şi cu ceai sunt delicii burgheze. Şi să nu mai vorbim de ciorba fără carne, mâncarea de cartori, argei umpluţi, etc. Apoi, mâncarea îţi este servită la pat. Lux. Şi este gratis. Plăteşti la salariu cu ceva%, dar la spital nu mai laşi nici 10-15%. Se poate ceva mai bine? Se poate? Nu.

Singura problemă pe care o întâmpin e reacţia doamnelor care servesc mâncarea. Se uită la mine ca la un hămesit şi cred că sunt ţinut pe cartofi cu pâine acasă. Ele nu înţeleg. Ele nu înţeleg că mă internez doar pentru mâncare. Şi restul.

De ce se dă şpagă în spitale?

Asta e o problemă ceva mai serioasă. De exemplu, eu sunt angajat. Şi plătesc o serie de contribuţii la stat, printre care şi ceva (puţin, dar nu pentru că aşa vreau eu) medicilor. Cu toate astea, în salon şi pe holuri se discută precum la Bursa de Valori Bucureşti: “cât ai dat la medic?” “400″ “şi la anestezist?” “200″ “şi la asistentă?” “100″ “şi la cea care îţi schimbă patul?” “10″ “şi brancardierului?” “5″ “şi portarului?” “4″…

De ce? De ce trebuie să plătesc? Categorig nici un medic nu mi-a cerut bani, dar oamenii pleacă de la premisa că “nu te bagă în seamă”. Ei şi? Vreţi să ştiţi ceva? Eu NU AM DAT nimic şi uite că am trăit şi fără linguşeala falsă a asistentelor, anestezistei sau medicului. Bine, recunosc, pe medic l-am cinstit, dar era prea de comitet. Dar atât, şi categoric nu cu 400 de lei. Doar nu sunt prost să îi dau aproape jumătate din salariu din moment ce îi dau lunat din salariu. Nu?

Şi Adelina îmi spunea că “să îi dai ceva tipei care îţi face patul, ca să fie totul ok?”. Ştiţi ce? Nu i-am dat nimic! Am ţinut mâinile în buzunar în timp ce ea îmi aranja patul şi am lăsat impresia că mă pregătesc să îi dau ceva. La final doar “mulţumesc”. Tata a fost mai ghinionist acum doi ani. O scârbită a reuşit performanţa să îi facă patul în stilul sauvage pentru că nu a primit nimic prima dată. Nu face nimic. Patul pot să îl fac singur. Ea îşi făcea oricum prea greu MESERIA!

Asistentul mă tot pasa şi mă plimba cu branula în mână la plecare. Nu aveam de gând să îi dau nimic. Cât putea să mă plimbe pe holuri cu branula în mână? Într-un final, la insistenţa medicului, a scos drăcia, cu o scârbă şi dezinteres total. Ma durut. Ma durut cum a tras de ea din mână. Atât.

Brancardierul nu vroia să mă ducă pe scaun de la reanimare/camera de gardă (nu ştiu, o cameră cu oameni slăbiţi după operaţie, ori cu complicaţii post-operatorii). Am insistat până şi-a dat seama că nu scapă nici de gura mea şi nici cu bacşiş!

Liftierul, asemenea portarului, doreau sponsorizări pentru statul jos. Dacă stai mai tare pe picioare şi eşti insistent cedează. Şi nu pentru că sunt deştepţi.

Amuzantă a fost anestezista. A încercat să mă tragă de limbă ca să afle ce lucrez, să vorbească mult cu mine, poate poate… Nimic. I-am răspuns la toate întrebările, i-am spus că am o migrenă şi am rugat-o să mă anestezieze mai repede. Să scap de durere. Şi ghici ce? Trăiesc! Bine, am stat 5 ore sub anestezic, pentru o operaţie de 30 de minute, am rămas perfuzat la camera de gardă/reanimare şi m-am simţit puţin legumificat, dar totuşi. Mă omora pentru că nu i-am dat şpagă?

Eu îi înţeleg că au salarii mici şi îi compătimesc, dar nu pot să îmi dau tot salariul pe o lună la o “vizită”. Dacă nu le convine cât câştigă să convingă oamenii să voteze raţional, să nu mai accepte construirea de biserici în curtea spitalelor deplorabile şi… altele. E stupid că mulţi oameni se înghesuie la hypermarket-uri pentru struguri gratis, dar nu merg la medic pentru că nu au bani! Când multe sunt “gratis” (plătite prin cotizaţia din salariu).

Morala? Se poate şi fără şpagă. Sunt dovada, încă, vie.

Popularity: 5%

Numa` de Bine pe toate drumurile!

Începutul de an mă aduce pe toate drumurile internautice, şi demonstrez, în ciuda faptului că “lider de audienţă” e PRO/Antena/Realitatea, tot eu dau cele mai importante informaţii. De exemplu uite cum dă lumea de mine pe google:

- elena bunescu – nu e vorba de Elena Băsescu, ci de ELENA Bunescu o făcătoare de astrograme online. Deci fata vede în Google Space ce stele ai în jurul capului ancestral şi îţi spune de alde viitorului. Dar până la Elena Bunescu oamenii ajung pe blog paicişa.

- emisiunea super nanny 23 iulie 2008 – emisiune în care am jucat rolul copilului neastâmpărat. Da, ştiu, am jucat magistral în pamperşi.

- baba porno – e deja cunoscut faptul că blogul meu se adresează gerontofililor. Nu-i nimic, am bandă pentru toţi!

- film cu prinţesa sisi în română – nu am cu prinţesa sisi, dar dacă stai 5 minute îţi găsesc ceva SISI rău şi Made in România. Spui că e prinţesă.

- pentru moşu – Să-ţi meargă renii tataie!

- site de bocanci – www.jlapi.ro

- labe triste de fotografi – chiar în halul ăsta de proaste sunt pozele făcute de mine cu telefonul mobil Nokia 1100?

- dezalcolizări – aha… deci cineva a înţeles filmuleţul ăsta!

- marţi după crăciun prost – greşit! E “Marţi, după Crăciun! Post! Tot Post!”.

- revelionul columbofililor din sibiu 2010 – o petrecere cu porumbiţe câte vaci pensate la TV de Revelion 2011.

- hardcore clismă – până acum am cântat doar hardcore punk şi ska. Dacă ăsta e noul trend muzical eu nu mă bag!

- poze ştoarfe – nu aici. În tabloide.

- ciroticii au voie carne de porc? – da. Îmbibată în bere, vin şi vodka.

Cam atât până acum. Vă recomand să mă întrebaţi pe mine direct aici dacă mai aveţi vreo nelămurire existenţială. Nu mai chinuiţi google-ul.

Popularity: 5%

La Mulţi Ani Emigranţilor!

Astăzi sărbătoresc Ziua României! La Mulţi Ani mie! Uiu iu şi hop şa şa! M-am trezit puţin emoţionat dimineaţă şi cam stricat la stomăcel, dar toate se trag de la poftele nocturne. De aseară tot bălesc la micii, berea, vinul fiert şi fasolea cu ciolan pe care le împart anual primarii. Şi fiindcă nu este primul an când sărbătoresc Ziua Naţională la modul  “pomană style”, anul acesta m-am trezit la 6 dimineaţa. Cine se trezeşte de dimineaţă e primul la cazan!

Prietena a dorit să vadă parada militară, dar i-am explicat că nu e nimic interesant la ea. Nişte oameni, călare, în maşini sau pe jos, se plimbă pe bulevard şi îşi etalează armele, bombele şi petardele. Adică România şi-a scos armamentul în ploaie. Să vezi că se udă rachetele alea şi li se înmoaie vârful. I-am spus fumeei: “dragă, mai bine stai aici, la coada asta pentru pâine şi muştar, şi uite televizorul ăla suspendat acolo. Poftim parada! ALO! Doamnă, vă rog frumos daţi pe Paradă să vadă şi asta mică… că de Noră pentru mămuca România sunt sătul”.

Şi acum, după ce mi-am umplut burdihanul cu trăire naţională şi iubire patriotică vreau să las şi eu un mesaj ca tot românul, pentru România. Deci e cam aşa:

Dragă Românie. În anul care urmează îţi doresc bunăstare, să fie linişte şi să nu mai facă lumea nunţi între blocuri. Să ne bucurăm de bătrâneţe, că tinereţea am muncit-o ca salahorii la stat/patron/matroană. Să ne iubim şi să avem parte de reduceri cu 25% la prezervative. Da d-alea bune, că iubire cu cauciuce Ylang Ylang nu merge. Să fie pace pe planetă şi să nu aibă dreptate Baba Vanda cu prezicerile, adică să nu fie răzbel. Nu acum, că abia ce s-a aşezat şi la noi criza economică şi pare că rodeşte.

Cu ocazia lu` azi le urez Sănătate şi Fericire românilor, şi le spun aşa pe limba lor, să nu îşi piardă speranţa, credinţa şi optimismul. Să aveţi speranţă în suflet, să pupaţi cât de multe moaşte puteţi şi să frecaţi toate biletele la loto de 3 ori de biserică, în genunchi. Că nu e Dracu`-n ele de 6/49 aşa de negru.

Pentru domnii politicieni nu am decât acest mesaj, şi io ca tot românul: domnilor, aveţi mai multă grijă de noi, că noi, dacă nu vă e clar, la cum votăm noi e clar că noi nu putem avea grijă de… noi. Nu?

Numa` de bine!

Aoleu şi să nu uit, la final, pentru petrecăreţi, o piesă de mare angajament de la DJ Ciolan (adică Dub Chemistry):
Dub Chemistry – Carciuma de la drum

Popularity: 5%

Alo? Române?

Nu e Homer român, dar există români “homerişti”. Nu mai sunt speranţe de deşteptare aşa că să ne prostim cu stil.

Ne vedem la paradă să bem şi noi ca tot românul un păhărel, să mâncăm o fasolică cu ciolan şi să degustăm un mic cu muştar.

Numa` de bine române!

Popularity: 3%

Să biem pân ni faciem muşi!

Doamnilor şi domnilor, alcoolişi anonimi şi cu numi, astăzi am di gând să vă premiez ciroza cu una bucată premiu di mari angajamient. Egzact cum spuni şi stimabilu` în filmulieţu următor, trimiti doă capişoani di la sticlili di vin pi care le bei diminiaţa la micul dijun când pleşi la păpuşoi, şi poţi câştiga “Ficatu` di aur!”, premiu râvnit de toţi beţvanii din urbe.

Ş-nu uita câ dac trimiţi capişoani pesti capişoane o să însemne că ai băut la vin di te făcuşi pulbiri. Adică ti crezi mare boxer şi bătăuş. O să crezi că ai motivi să o baţi pi muiere, care oricum îţi dă motivi, doar îţi bia din vin şi ti lasă fără capişoani că se capişonează cu Agropănaru din vali.

Aşa că bagă-n tini vin ca niebunu pân ajunji ca băietu ăsta, bătăuş şi miedaliat.

În prinşipiu, rieclama asta di mai jos e ca umorul sec: greu de dijierat, subtil, dar tari ca pumnu lu domnu.

Să biem numa` ghe bini!

Popularity: 4%

Concurs de prostere!

Pentru că în acest concediu am consumat toţi banii pe caviar, caracatiţa Paul la proţap şi vin din anul când Burebista a ars brânza, mânzul şi viezurile, am hotărât să particip la concursul de postere de film (100 de lei premiu). Adică să te prosteşti cu nişte postere. Candidatele mele la titlul de “Prosterul Anului” sunt:

1. Poza de mai jos aparţine ACESTUI TEXT!

2. Şi ACEST TEXT pentru prosterul cu Bendeac.

Concursul este foarte simplu:

- voi intraţi pe blogul meu, şi dacă vă plac posterele mele, trimiteţi un mail cu link-ul blogului la: filomeade_viata@yahoo.com (titlul mail-ului să fie “Premiul Publicului”);

- juriul format din Mary, BTO, Milf şi Petrov, Liana, Surorile Marx, Remy şi Veone o să îşi mai dea cu părerea;

- votează posterele mele! (aşa scrie în regulament);

Votare şi participare plăcută.

Popularity: 7%

How I met your Mutu

În timp ce vizionam serialul How I met your mother, am auzit următoarea frază, şi am imortalizat subtitrarea pentru voi:

Ce înseamnă asta? Următoarele:

- Mutu e privit ca “micuţ” în SUA;

- americanii fac mişto de el, dar confundă pastilele de slăbit;

- poate Mutu a vrut să slăbească şi cu pastile de malarie, cine ştie?;

- Mutu sigur nu are malarie. Altfel ştiam din Libertatea de la Laura Andreşan;

- Mutu e subiect bun de serial de comedie;

- nimic din cele de mai sus nu are legătură cu subiectul adevărat al serialului;

- tânăra din stânga devine fascinată când aude de Mutu. Alo? Giocatore? Trecuşi pe la New York?;

- paharul de vin alb a mai jucat într-un film. Filmul pe gaura cheii cu hexoralul făcut de Monica lui Iri. Columbeanu;

- paharul de vin joacă mai bine ca Mihai Petre;

- Mihai Petre nu apare în serial;

- nu mai am idei;

- actorul la costum, viitorul şofer al Monicăi Columbeanu (sursă Liberţâţea);

Popularity: 11%

Unde şi ce beau românii? Studiu britanico-român.

Un cercetător britanic se afla, ca prin minune, în Gara de Sud – Ploieşti, şi a imortalizat cu pixul şi carneţelul lui de şoarece de laborator, următoarea scenă:

“I mă aflam în Gara de South din Ploieşti, when am văzut o scenă foarte… cum îi spuneţi voi, interesting. Se făcea că un tânăr de 16 ani (etnie română) era beat rangă şi plimba împreună cu gang-ul lui mai multe pet-uri de beer pe peron. Au deranjat mai mulţi călători şi mult mai multe călătoare cu propuneri de prietenie şi invitaţii la un drink. Am fost impresionat de vârsta fragedă la care romanians încep să bea şi să deranjeze femei în acelaşi timp, şi de asemenea, very interesant sistemul de pază din gările from Romania: paznicii nu intervin dacă nu eşti pe peronul unde îşi fumează ei ţigarea. Very interesant. În urma celor văzute am scris pe genunchi un studiu ce va apărea în ziarul Liberţâţea”.

A doua zi, în ziarul Liberţâţea, între editorialul Adrianei Bahmuţeanu şi fata de la pagina 5:
“Românul, cunoscut şi ca <<sapiens sapiens>>, este o specie very old, aproximativ 2.000 de ani. Acesta a apărut în urma sexului neprotejat dintre daci şi romani. La această mare orgy mai participau uneori şi tracii, lucru ce explică numărul mare de fetişişti romanians. Acest studiu îmi aparţine mie, Cercetătorului Britanic, şi am scris pentru ziarul Liberţâţea următoarele locuri de băut, plus tipurile de alcool:”

- la volan = bere, aceasta fiind răcoritoare şi uşor de manevrat (varianta la cutie). Pet-ul necesită o a doua persoană pentru procesul “turnare pe gât”;
- în gară = bere la pet, deoarece denotă masculinitate şi forţă brută;
- pe macara = bere la cutie, fiind uşor de transportat, iar distanţa mică de soare necesită o băutură răcoritoare;
- la masă = vin. Înalta clasă de alcoolici poate ajunge la înalte stări psihotice după 2-3 sticle degustate;
- nuntă = vin + whiskey + bere, combinaţie cât mai aleatorie pentru un furt de mireasă neaoş, cu viol inclus;
- înmormântare = vin, în combinaţii diferite: la pahar, la halbă, la sticlă, la farfurie, cu pâine, cu friptură, etc. Toate acestea garantează o boceală reuşită şi o pomană de ţinut minte;
- botez = vin. Roşu. Exclusiv doar popa;
- aniversări = whiskey, în combinaţie cu energizant, pentru un afect cât mai tru;
- party/clubbing = whiskey + energizant + “tic tac”, combinaţie ce duce inevitabil la purtare de ochelari de soare indoor;
- în pat = vin, pentru amor, bere pentru fotbal şi certuri conjugale. Nu combinaţi situaţile între ele;
- blog meet = apă plată şi cico. Nu vrei să ratezi un sfat bun despre cum să ajungi jmecher. Bei acasă de fericire că o să ajungi vestit.
- la pescuit = vodka. Recomandată braconierilor, bună pentru dilatarea timpului şi spaţiului. “Mititica” devine “măricica”, şi sună mai bine la cazier.
Sunt mult mai multe situaţii, dar aştept recomandări de la alţi cercetători britanici.
Să bem only de bine!

Popularity: 6%