Titlul este abstract. Nu vom discuta nici despre reamintirea lui Platon (“Dialoguri- Menon”) si nici despre Platon. Vom discuta despre reamintire si trecut.
Cu toti gresim in trecut, si ne este mult mai greu sa ne amintim, sau daca nu greu, cel putin dureros. Reamintirea trecutului (si nu vorbesc despre amintirile placute cu familia, prietenii s.a.), ci reamintirea momentelor grele, dureroase si care si-au pus amprenta asupra noastra intr-un fel sau altul.
Prin reamintire, ne raportam la alta varsta si alta mentalitate. Ironic e ca odata judecata o problema din trecut, nu numai ca ii gasim rezolvare si scuza, dar o si uitam. Daca o pastram in suflet, ne va macina (comparatia tutun=mar putrezit ), daca gasim cu cineva sa o discutam (RETINETI! nu sa o barfim, sa producem o compasiune ieftina sau sa creem o reamintire dureroasa), totul poate fi rezolvat.
Trecutul nu se judeca, se rescrie, se repara, se retipareste. Si cel mai important, se discuta, nu se comenteaza.

Popularity: 1%