Tag Archives: zi

Pensie pentru Revoluția din 14 ian. 2012

protest1.1

Conform datelor furnizate de reporterii NdB, care stau non-stop în preajma Primăriei Capitalei pentru că în zonă e o șaormerie bună, astăzi, 30 ianuarie 2012, aproximativ 100.000 de oameni au luat cu asalt instituția cu pricina cu scopul de a cere pensii de revoluționari, pentru participarea la evenimentele din perioada 14 ian. – 20 ian. 2012. Se pare că aceștia au prezentat acte, poze și martori, pentru a justifica faptul că au fost la a mai nouă Revoluție, motiv pentru care solicită pensie și ajutor, precum revoluționarii din 1989.

Numărul mare de oameni care solicită pensie de revoluționar arată faptul că mai mulți au protestat în case, feriți de jandarmi și frig, suferind totuși răni grave în altercațiile sângeroase avute cu consoarta pe telecomandă. Alți protestatari au prezentat certificate medico-legale cu numărul de vânătăi produse de jandarmi, iar suporterii prezenți la violențe au adus un inventar exact al pietrelor aruncate.

Ca și în 1989, unii români au declarat că „revoluție, revoluție, dar brânza e pe bani” și s-au bătut cu pumnul în piept că ei nu sunt eroi, dar au făcut ceva și merită să fie răsplătiți pentru eroismul lor, care de fapt nu e eroism, ci simț civic, dar poate trece și ca eroism, doar că eroismul nu se plătește, și eu vor să fie plătiți, deci… să nu le spunem eroi.

 

Popularity: 4%

Bilanţ de facultate. Ep. 2

Am spus că revin cu episodul numărul 2 al subiectului “am terminat facultatea” şi îmi expun părerile de licenţiat.

De ce nu e nevoie să înveţi la jurnalism? E o întrebare dificilă, mai ales dacă vrei să iei 10 la examene, dar ce faci cu 10 la jurnalism? Nu faci mare lucru nici cu licenţă/master, deci cu atât mai mult dacă ai 10 pe linie. În grupurile studenţeşti temele de discuţie referitoare la note sunt cam aşa:

- dacă lucrezi în domeniu eşti deja de 10;

- dacă nu lucrezi în domeniu, şi nu cunoşti nici măcar interiorul unei redacţii, dar ai 10 pe linie la facultate, o să îţi găseşti greu de muncă;

- dacă lucrezi şi ai şi 10 pe linie eşti prea de tot;

- dacă trei ani ai învăţat şi apoi ţi-ai găsit de muncă imediat eşti un neno… norocos;

Un ilustru filosof, Sergiu I, a propus spre discuţie la o bere o teorie imbatabilă: jurnalismul nu se învaţă. Ori ai papagal/ talent/ condei/ îţi place, ori face câte şcoli media şi-au făcut vedetele şi tot prost rămâi. Şi tind să îi dau dreptate. Mai ales acum când există atâtea “Media Academy” şi ies la prezentatoare de ştiri şi DJ de radio pe bandă, dar foarte puţini din ei lucrează în domeniu.

Şi dacă printre cititorii acestui blog sunt şi studenţi la jurnalism (anul I şi II) să îmi împărtăşesc puţin din experienţa de student: am lucrat şi căutat să lucrez în domeniu încă din liceu. Pentru că notele pot fi contestate (“tu eşti de la facultate particulară, lasă că ştim noi cum se dau notele la voi“), dar experienţa în domeniu nu poate să o conteste nimeni. Pe perioada studenţiei am trecut pe la facultate cât să aflu cum arată profesorii, ce dau la examene şi implicit la examene. Practic am făcut FR la Zi. Am trecut toate examenele de la 5 în sus (şi acum simt şampania în stomac după 5 la Geopolitică) şi la licenţă am luat 9 (8 scris, 10 oral). De ce? Pentru că atât la scrisă cât şi la oral profesorii vor să vadă că ai papagal şi condei, că te exprimi foarte cursiv şi corect, şi dacă bagi şi puţin “din experienţa proprie” te-ai scos.

Acum, dacă sunt bune sau nu sfaturile rămâne să vezi, dar cred că în domeniul ăsta se poate “mai uşor”. Şi nu asculta de fosilele din domeniu care te agasează cu mizerii precum “învaţă că notele de 10 definesc un jurnalist desăvârşit”. Dacă auzi vreodată prostia asta să îţi pui întrebarea “câţi redactori şefi/ editori/ DJ de radio/ moderatori TV/ etc au terminat jurnalismul şi câţi cu 10?”.

Numa’ de bine!

Popularity: 8%

Eu are Talent!

Pro TV a lansat o aplicaţie pentru facebook, aplicaţie care îţi face poza de profil să arate cam aşa:
Da, ştiu, situaţia e tragică!

Oricum, pentru că este o adevărată isterie cu “Românii au Talent”, m-am hotărât să îmi arăt şi eu talentul, nu de alta dar e Femeie Day aşa că… să impresionez şi eu ca un mascul feroce.

Popularity: 12%

ŞitDay 2! Răzbunarea columbofililor!

Dear cititori şi cititoare. Eu, Cercetătorul Britanic, am revenit asupra studiului meu despre ŞitDay. Nu, nu este eronat, Big Bang fereşte, cum să nu existe ŞitDay? Este doar incomplet.

În urma unor ameninţări subtile şi venite pe toate căile, sunt nevoit să inventez şi ŞitDay 2. Adică un fel de “Revelionul Ospătarilor”, understand?

Sincer, şi eu mă mir că am omis aceastea sărbătoare: Dă ŞitDay of Păsări! Se pare că o grupare teroristă de columbofili a pus pe urmele mele o turmă de porumbei kamikaze, antrenaţi special să intre în mine şi să explodeze în… aliluie aliluie, nici nu vreau să mă gândesc. Oricum mi-am dat seama de planul lor după ce un porumbel a paraşutat o bombă pe cozorocul şepcii mele, iar ziariştii din Liberţâţea au descoperit ce pun la cale.

Deci, aşa cum spuneam mai sus, la cererea publicului, după ŞitDay 1, o să avem şi ŞitDay 2. Încă nu am stabilit o dată pentru noua sărbătoare, dar aştept propuneri din partea voastră. Regulile sărbătorii ŞitDay2 sunt foarte simple:

- stai în casă;

- dacă ieşi, poartă o prelată;

- nu tot ce zboară se mănâncă. Azi;

Acestea fiind zise, până nu primesc o ameninţare din partea Grupării Teroriste “Stolul Elefanţilor”, ŞitDay 1 şi 2 Fericit!

Popularity: 6%

Eu vreau să mă mândresc cu ţara! Ep. 4

Dragi nepoţi, nu v-am mai scris de mult o scrisoare către viitor, fiind prea ocupat să muncesc pe brânci ca vouă să nu vă rămână nimic.

Vreau să vă spun că am aflat de ce voi sunteţi nişte retardaţi. Da, nu vă mai uitaţi unul la celălat (dacă fiul meu a avut destulă sămânţă să facă mai mult de 1 copil), sunteţi nişte proşti. Statisticile zilelor mele mă ajută să afirm că sunteţi o cauză pierdută şi cel mai probabil o să vă curgă salivă pe hârtia asta. Toate combinaţiile alea de lucrurile pe care le faceţi dăunează: nu tu hălci de carne cu grăsime naturală pe grătar în faţa casei (zburătoare?), numai păstăi eco, mâncare de plastic la canci-food, sedentarism internautic (îmi imaginez că nici personajele din WoW nu le mai mişcaţi), la clasa a 12-a probabil coloraţi cărţile de logică şi sărbători care ajută la plafonarea creierului.

În zilele mele există un partid politic, PDL, care probabil are preşedinte şi în vremurile voastre (Ebu). În PDL există doi oameni, de care eu nu am auzit, probabil dormeau prin parlament, dar ei au propus Ziua Naţională de Rugăciune, ca mulţumire închinată divinităţii pentru tot ce avem (la ora la care scriu eu aceste rânduri, România este inundată, în criză financiară şi colaps raţional). Deci mulţumim. Sunt destul de sigur că legea privind ziua asta specială o să fie votată şi o zi pe an românii îşi vor împreuna mâinile într-o zi neproductivă pentru a aduce mulţumiri celor lumeşti. Sau mai româneşte, se vor aduna la mânăstiri să facă un grătar.

Dragi mei nepoţi, problema e că bisericoşii şi-au dat acordul pentru un asemenea demers pentru că nu erau proşti. De unde e zi liberă, e vot bun, ban bun şi construcţii mari. Şi cum societatea din ziua de azi pare mai interesată de lene, câştiguri ilicite şi frecat menta creştineşte, să nu vă miraţi de ce vă curge salivă din colţul gurii.

În finalul acestei scrisori, am şi eu o dorinţă: să creşteţi mari şi proşti, să intraţi în Parlament şi acolo să propuneţi “Ziua Naţională pentru Citit”… dacă se poate cărţi. Aşa o să rămâneţi în istorie.

Vă pupă bunicul vostru criogenat.

P.S. – Anakin, scoate degetul din nas.

Popularity: 11%

Să gătim, din nou, cu Eu-ri!

După succesul răsunător pe care l-am avut cu Johnny Sandwich, a sosit momentul să vă mai dezvălui o reţetă culinară, de mare angajament. Foaia, pixul şi notaţi:

Clătite în foi d-aşteaptă!

1. Se creează un cont pe facebook, hi5, myspace, cautfumee, bărbatdisperat şi alte platforme de socializare…

SAU

1,1. Se iese din casă, se bea un cico împreună cu prietenii (dacă nu există, se fac).

2. Se abordează o Ea şi se iniţiază un program strict de întâlniri, discuţii despre Ea şi posibile cadouri.

3. Trece timpul şi se coace o relaţie.

4. Te amorezezi irecuperabil şi hotărăşti să vă mutaţi împreună. De aici începe gătirea clătitelor.

5. Demarezi un procedeu de linguşire (complimente, masaj, sărutări), iar la final pui următoarea întrebare:

“Îi faci şi iubiţelului tău nişte clătite?”

5,1. În funcţie de fiecare Ea procesul de linguşire poate dura o zi- o lună- un an- o viaţă. Perseveraţi!

6. Trebuie să îi asiguri toate condiţiile pentru gătirea clătitelor. Dacă nu ai toate ingredientele e necesar să ai bani. Altfel te întorci la punctul 1, sau 1,1.

7. În timp ce ea se speteşte pentru tine, ai grijă să lipseşti din preajma Ei în reprize dese şi scurte, astfel încât să nu laşi impresia că stai degeaba la TV în timp ce Ea găteşte… pentru tine.

8. Când procesul de preparare se apropie de final mai aplică o serie de sărutări şi complimente la adresa intelectului/ fizicului/ talentului/ genei/ etc Ei.

9. La final, mai pupă de 2-3 ori, mulţumeşte şi întreabă o singură dată dacă vrea şi ea. Dacă te refuză să nu mai întrebi. Politica firmei.

10. Dacă sunt bune (clătitele), mănâncă tot cu poftă, în timp ce o priveşti admirativ. Este obligatoriu să ai ciocolată pe bot, să te mângâi pe burtă şi să repeţi orgasmic: “oooo”, “mmm”, “daaa”, “yamyyy”.

10,1. Dacă nu sunt bune, mănâncă atât cât te duce ficatul şi apoi dezbracăte. Spune-i: “acum vreau să fac şi eu ceva pentru tine, mrrrr!

Fraze de evitat:

- “doar atât?!”

- “hmm…”

- “mama le făcea cu…”

- “apropo de fosta X…”

- “o să îmi faci şi mâine, nu?”

- “pentru asta te iubesc!”

- “eşti numai bună de ţinut în bucătărie”

- “dacă tot eşti încălzită fă-mi şi o ceafă de porc la tavă”

Ştiu că procesul pare puţin mai lung, dar garantez şanse de 98% de amor după cei 10 paşi. Pentru cei dezinteresaţi de reţeta mea le recomand să facă amor cu bucătarul de la restaurant.

Poftă bună-n cui!

Popularity: 6%